Tema nr.

3 Masajul în afecțiunile cronice ale aparatului articular

Plan:
1. Metodica masajului în poliartrita reumatoidă.
2. Metodica masajului în spondilita anchilopoetică.
3. Metodica masajului în artroza cervicală.
4. Metodica masajului în artroza lombară.
5. Metodica masajului în artroza coxofemorală.
6. Metodica masajului în artroza genunchiului (gonartroza).
7. Metodica masajului în periartrita scapulohumerală.
Scopul temei:
Cunoașterea noțiunii artrită și artroză, deosebirea lor esențială, mecanismul
apariției, simtomele, tactica tratamentului în diferite faze ale patologiei.
Obiective operaționale:
- noțiunea clasică și modernă ale artritei;
- metodica masajului artritelor de etiologie diferită.

1. Metodica masajului în poliartrita reumatoidă.

Artrita – prezintă dereglarea funcției articulației ca consecința
diminuării funcției trofice(de transport) al grupului muscular articular în caz
de hipotrofie, atrofie sau lezare (Bubnovschii S. M., 2012).
Artroză – prezintă deformarea de origină metabolico-distrofică a
suprafețelor articulare.
Deosedirea esențială în simptomatică – în artrite algiile (durerile) se
manifestă la mișcare și în repaus (mai cu seamă noaptea), iar în artroze – ca regulă
la mișcare sau efort fizic.
La poliartrita reumatică în fazele de remisiune, kinetoterapia și masajul
capătă un rol important în păstrarea mobilității articulare, prevenirea hipotrofiilor
musculare și menținerea troficității generale.
 Masajul curativ are printre obiective: prevenirea hipotrofiei musculare, ce
interesează mai ales musculatura mîinilor, ameliorarea circulației sangvine și a
troficității tegumentelor și țesuturilor subcutanate. Manevrele se execută cu
prudență, intensitatea și ritmul lor fiind adaptate sensibilității segmentelor tratate.
Efleurajul se execută cu pulpa degetelor, se continuă cu fricțiuni, insistând
la mâini asupra mușchilor interosoși, folosind pulpa policeliu, apoi cu frămîntări cu
două degete și ciupitul pentru mușchii proieminențelor tenară și hipotenară. Pe
segmentele situate proximal față de mîini, se efectuează și baterea cu procedee mai
blînde, de exemplu, frămîntare în cută, plescăit, percutat.

2. Metodica masajului în spondilita anchilopoetică.

Tratamentul spondilitei anchilopoetice este complex și adaptat fazei de
boală în care se află pacientul.
În faza evolutivă terapia constă în: repaus pe pat tare (care va fi
tranzitoriu, numai pe perioada cît ține durerea), posturi corecte pentru prevenirea
atitudinilor vicioase, medicamente analgezice antiinflamatoare, corticoterapie,
fizioterapie pentru menținerea mobilității coloanei și prevenirea atrofiei musculare
paravertebrale.
Obiectivele masajului terapeutic sunt: diminuarea durerilor și a
contracturilor musculare, îmbunătățirea circulației sangvine și a condițiilor trofice
locale, prevenirea hipotrofiei musculaturii dorsolombare. Masajul trebuie să fie
calm și miorelaxant,utilizănd manevre mai puțin energice, adaptate sensibilității
regiunilor dorsolombare, constituind tot odată și o procedură de pregătire a
bolnavului pentru kinetoterapie. Efleurajul, prin reducerea sensibilității, permite și
executarea altor manevre, cum sunt frămîntarea în cută cu intensitate mică și
vibrații cu efecte decontracturante.
În fazele de remisiune a durerilor, se recomandă manevrele de stimulare a
tonusului și excitabilității musculaturi dorsolombare și cele de prevenire a
hipotrofiei musculare, cum sunt frămăntarea mai energică, tapotamentul sub formă
de tocat, iar pentru zona lombară – bătătoritul.
 3. Metodica masajului în artroza cervicală.
Artroza cervicală se manifestă cu dureri la nivelul cefei și contractura
mușchilor acestui segment, care, atunci cînd limitează aproare complet mișcările
corpului, realizează aspectul clinic de torticolis; de asemenea, durerile pot iradia
într-un membru superior, în nevralgia cervicobrahială, determinată de un proces
de discartroză.
Tratamentul artrozei cervicale constă în: repaus, medicație antinflamatoare
și decontracturantă, fizioterpie și masaj. Kinetoterapia se aplică după remisiunea
fazei dureroase acute.
Masajul curativ urmărește: calmarea durerilor, relaxarea musculaturii și
reducerea contracturilor. Pentru efecte calmante și miorelaxante, se recomandă
manevre usoare și lente.
Se execută neteziri descendente în regiunea cefei, continuate cu fricțiuni și
frămîntat în cută, a căror intensitate se adaptează sensibilității locale. Pentru
decontracturare musculatura se efectuează vibrații cu pulpele degetelor pe mușchii
cefei. Efectele analzegice și de relaxare musculară sunt mai bune atunci cînd
masajul se execută după o procedură de termoterapie cum este soluxul, exceptînd
cazurile cînd există o nevralgie cervicobrahială, în care aplicarea căldurii este
contraindicată.

4. Metodica masajului în artroza lombară.

Artroza lombară se poate manifesta clinic prin: lombalgie acută,
lombalgie cronică și lombosciatică. În cea lombosciatică există afectarea unei
rădăcini a nervului sciatic produsă de procesul de discartroză, care favorizează
migrarea nucleului pulpos al discului intervertebral.
Lombalgia acută sau lumbago-ul acut se manifestă cu dureri accentuate
instalate brusc, ce se exacerbează la mișcări și contractură musculară, reducînd
aproape complet mobilitatea coloanei la acest nivel.
Tratamentul constă în: repaus la pat, medicamente analgezice,
antiinflamatoare și decontracturante, electroterapie și masaj. Masajul terapeutic
este calmant și miorelaxant, manevrele executîndu-se ușor și lent. Se recomandă
neteziri cu suprafața palmară a mîinilor pentru reducerea sensibilității țesuturilor
superficiale, după care se aplică frămîntări ușoare și vibrații efectuate cu palma
pentru decontractarea musculară. De asemenea, se poate face masaj cu aparatul de
vibromasaj.
Lombalgia cronică prezintă dureri moderate (ce apar frecvent la primele
mișcări după ridicarea din pat sau la efectuarea unui efort de ridicare a greutăților),
contractură musculară variabilă și limitarea ușoară a mișcărilor coloanei în zona
lombară. Lombalgia cronică poate rămîne în continuarea unui epizod de lumbago
acut. Tratamentul lombalgiei cronice constă în evitarea eforturilor fizice deosebite,
medicația analgezică – antiinflamatoare și decontracturantă în caz de intensificare
a durerilor, fizioterapie, kinetoterapie și masaj.
Obiectivele masajului curativ sunt: diminuarea durerilor, menținerea
elasticității și excitabilității musculaturii lombare, prevenirea hipotoniei musculare,
ameliorarea circulației sangvine și a troficității locale. Se recomandă efleuraj cu
palma sau cu degetele flexate în peptene, continuat cu fricțiuni cu fața dorsală a
pumnului și frămîntări în cută. Cînd nu există contractură musculară se poate
aplica tapotamentul sub formă de tocat sau bătătorit.
Masajul se poate executa după o procedură de termoterapie, solux, pentru
întărirea efectelor calmante și decontracturante.
Hidromasajul, sub formă de duș-masaj sau duș subacvatic, cu asocierea
factorului termic, are efect în profunzime chiar pe această regiune, pe care la
pacienții supraponderali stratul părților moi este voluminos.
Lombosciatica se manifestă cu dureri lombare instalate brusc în timpul
ridicării unei greutăți sau la ridicarea coloanei vertebrale; în alte cazuri durerea se
instalează lent, accentuîndu-se progresiv. Din zona lombară durerea iradiază în
unul din membrele inferioare. Cînd este afectată rădăcina L5, iradierea durerii este
pe suprafața posterioară a coapsei, suprafața externă a gambei și suprafața dorsală a
piciorului; cînd este afectată rădăcina S1, durerea iradiază pe suprafața posterioară
a coapsei, a gambei și planta piciorului. Există parestezii, contractură musculară
lombară și limitarea mișcărilor în coloană.
Tratamentul în lombasciatica, faza acută algică, cuprinde: repaus pe pat
tare, medicație analgezică – antiinflamatoare și decontracturantă, electoterapie și
masaj.

5. Metodica masajului în artroza coxofemorală.

Artroza coxofemorală sau coxartroza este o afecțiune care apare la
persoanele ce au depășit 50 de ani și este una dintre formele cele mai invalidate. Se
manifestă cu dureri localizate în regiunea inghinală sau fesieră, ce pot iradia în
coapsă, fiind intensificate de mers pe scări sau teren accidentat; mușchii
periarticulari pot prezenta contracturi în faze mai avansate, apar hipotrofia
musculară, limitarea mișcărilor articulare și impotența funcțională relativă a
membrului inferior de partea afectată.
Tratamentul coxartroză este complex și include: repausul articular
intermitent, dietoterapie pentru reducerea excesului ponderal, medicamente
analgezice – antiinflamatoare și decontracturante, fizioterapie, balneoterapie,
kinetoterapie și masaj. În stadiile avansate de deformare a capului femural, dureri
și impotență funcțională accentuată, este indicat tratamentul chirurgical. Prin
masajul curativ se urmărește: diminuarea durerii, decontracturarea musculară, iar
pentru musculatura învecinată articulației se urmărește îmbunătățirea tonusului și a
excitabilității în vederea prevenirii hiportrofiei. Masajul constituie în același timp
un mijloc important de pregătire a bolnavului pentru kinetoterapie.
Masajul trebuie să fie calmant și miorelaxant,executînd manevrele ușor și
lent. Efleurajul se face cu palmele pe regiunea fesierî, mergînd lateral spre
regiunea trohanteriană și în jos spre coapsă, după care se continuă cu fricțiuni și
frămîntări a căror intensitate este adaptată sensibilității locale. Vibrațiile se
efectuează cu palmele, pentru relaxare. Pe musculatura învecinată coapsei, pentru
prevenirea hipotoniei și hipotrofiei, se aplică manevre mai energice, cum sunt:
fricțiunile cu «rădăcina» măinii, tapotamentul sub formă de tocat, bătătoritul,
cernutul și rulatul.
Efecte bune de cedare a durerii, de decontracturare se obțin prin efectuarea
masajului după o procedură de termoterapie, baie parțială de lumină sau solux.
Hidromasajul, prin procedurile de duș-masaj și în special dușul subacvatic,
poate realiza în profunzime o îmbunătățire a circulației sangvine și a troficității
locale, ca și o relaxare musculară în această regiune, unde articulația este acoperită
de un strat celuloadipos și muscular voluminos.

6. Metodica masajului în artroza genunchiului (gonartroza).

Artroza genunchiului sau gonartroza este o afecțiune ce apare la
persoanele trecute de 50 ani, care se manifestă prin: dureri la primele mișcări după
ridicare din pat sau în legătură cu schimbările meteorologice, contractură
musculară, hipotrofie musculară, mai ales la nivelul cvadricepsului, reacție
sinovială cu hidrartroză.
Tratamentul genartrozei constă în repaus segmentar intermitent, dietă
pentru reducerea excesului de greutate corporală, medicamente analgezice –
antiinflamatoare, fizioterapie, balneoterapie, masaj.
Obiectivele masajului curativ sunt: ameliorarea circulației sangvine și a
condițiilor trofice locale, îmbunătățirea tonusului și excitabilității musculare,
pregătirea bolnavului pentru kinetoterapie. Masajul se aplică la genunchi și coapsă
se efectuiează efleuraj cu palmele, fricțiuni cu „rădăcina”mîinii, frămîntări în cută,
îmbinată cu cernut sau rulat și tapotament energic sub formă de tocat sau bătătorit.
Se insistă în deosebi pe cvadriceps pentru prevenirea hipotrofiei, care afectează
frecvent acest mușchi. Masajul articular al genunchiului constă în neteziri,
fricțiuni, acest masaj fiind însă contraindicat când există fenomene congestive sau
hidrartroză. Masajul articulației îmbunătățește circulația sangvină locală, suplețea
formațiunilor capsuloligamentare și mobilitatea articulară.
 7. Metodica masajului în periartrita scapulohumerală.
Periartrita scapulohumerală este una dintre formele cele mai frecvente
ale reumatismului, determinată de procese inflamatoare și degenerative ale
tendoanelor și a burselor din jurul articulației umărului.
În faza acută, afecțiunea se manifestă prin dureri spontane, care apar la
mișcările brațului, contractură musculară și limitare accentuată a mișcărilor în
articulația umărului.
Tratamentul periartritei scapulohumerale cuprinde: repaus segmentar,
medicamente analgezice – antiinflamatoare și decontracturante, electroterapie
analgezică. O dată cu regresiunea fenomenelor dureroase, se întroduce
kinetoterapia în mod progresiv și masajul.
Masajul terapeutic urmărește: diminuarea durerilor, reducerea
contracturilor musculare, imbunătățirea circulaîției sangvine și a troficității locale.
Este un masaj sedativ și miorelaxant, ce folosește manevre cu intensitate mai mică
și lente. Efleurajul se execută pe fața anterioară și posterioară a umărului, pînă în
regiunea supraclaviculară și supraspinoasă, urmate de frământări ușoare, adaptate
sensibilității locale și vibrației fine efectuate cu palma pentru decontracturarea
musculară.
După remisiunea durerilor, se recomandă manevre de stimulare și tonifiere
musculară pentru prevenirea hipotrofiei, utilizînd fricțiuni cu degetele și
tapotament sub formă de bătătorit în ventuză sau tocat, realizînd totodată
pregătireaa bolnavului pentru kinetoterapie.
Masajul articulației se face aplicînd fricțiuni cu vîrfurile degetelor, pe fața
anterioară a capsulei, după retroflexia brațului, și pe suprafața posterioară a
capsulei după anteflexia brațului, în scopul suplizării capsulei, a ligamentelor și
ameliorării mobilității articulare. Procedurile de hidromasaj, duș-masajul și dușul
subacvatic se utilizează cu aceleași efecte.

Întrebări de control:
1. Metodica masajului în poliartrita reumatoidă.
 2. Metodica masajului în spondilita anchilopoetică.
3. Metodica masajului în artroza cervicală.
4. Metodica masajului în artroza lombară.
5. Metodica masajului în artroza coxofemorală.
6. Metodica masajului în artroza genunchiului (gonartroza).
7. Metodica masajului în periartrita scapulohumerală.

Literatura:
1. Caun E., Godorozea M., Gîrlea S., 2008. Masaj, curs universitar,
Chișinău.
2. Caun E., 2012. Gimnastica medicală în ortopedie, note de curs,
Chișinău.
3. Куничев Л. Ф. Лечебный массаж, Киев.: Выща шк., 1990 - 288 c.
4. Бубновский С. М. Болят колени. Что делать?, М.: Эксмо, 2012 – 192
с.