Tema nr.

9
Dansoterapia-terapia
prin dans

Disciplina : Gimnastica medicală și

kinetoprofilaxia
 Cuprins

1.Introducere
2.Partile componente
3.Cum funcționează terapia prin dans?
4.Beneficii
5.Studiu de caz
Concluzie
Bibliografie
 Introducere
Terapia prin dans este o formă de psihoterapie
care utilizează mișcarea prin dans pentru a obține
efecte benefice și curative atât asupra corpului, cât
și la nivel mental și emoțional.
Terapia prin dans se bazează pe principiul conform
căruia dansul exprimă personalitatea unui individ.
Cu alte cuvinte postura corporală și modul în care
oamenii se mișcă sunt indicii pentru ceea ce
aceștia simt și trăiesc, iar în cadrul dansului aceștia
exprimă niște emoții foarte intense, de care uneori
nici nu sunt conștienți.
Terapia prin dans are practic trei componente importane:

DANSUL

MIȘCAREA FIZICĂ

CREATIVITATEA
Toate aceste trei elemente fiind menite să producă modificări favorabile la nivel fizic,
emoțional, cognitiv și social. Terapia prin dans este în general folosită în cazul persoanelor
cu dificultăți de comunicare (pentru că le ajută să se exprime într-o manieră non-verbală),
persoanelor care doresc să-și îmbunătățească percepția corporală (cele care nu sunt
mulțumite de greutatea lor corporală, persoanele care au suferit de amputări și doresc o
adaptare la noua schemă corporală etc) sau celor care doresc să dobândească un control
mai bun asupra corpului și al mișcărilor.
 Cum funcționează terapia prin dans?
Terapia prin dans se poate realiza fie individual, fie în cadrul unui grup. În ambele situații, terapia presupune patru etape prin
care pacientul trebuie să treacă pentru a putea obține efecte benefice în urma dansului.
Iluminarea - este etapa în care
pacientul face legătura între mișcările
Pregătirea - presupune pregătirea fizică a simbolice de dans realizate în etapa
corpului prin exerciții și mișcări specifice anterioară cu posibilele înțelesuri pe
și totodată crearea unui mediu care acestea le-ar putea avea, ajutat
confortabil și sigur fiind în acest demers de către
terapeut.

Incubația - constă într-o fază de relaxare,

în cadrul căreia pacientul are
posibilitatea (și este încurajat) să renunțe
la controlul conștient și să își exprime
liber sentimentele și emoțiile prin Evaluarea - are loc la finalul ședinței
intermediul dansului. În acest stadiu se de terapie și constă în evaluarea
consideră că mișcarea devine simbolică progresului înregistrat de pacient.
pentru ceea ce trăiește pacientul.
1 În cadrul primei ședințe de terapie are loc o discuție între pacient și terapeut în care
sunt discutate motivația persoanei de a apela la terapie, nevoile sale și care sunt
obiectivele pe care dorește să le atingă cu ajutorul terapiei.
2 În următoarele ședințe pacientul este încurajat să se miște și să danseze liber sub
supravegherea terapeutului, care va încuraja pacientul să exprime prin dans emoțiile și
sentimentele pe care le trăiește, dar va și imita unele mișcări ale acestuia, în încercarea
de a-i fi ca o „oglindă”, astfel încât să-l „reflecte”, să-i sugereze într-un mod empatic că
este înțeles și acceptat.
3
În cadrul terapiei sunt luate în considerare și analizate și alte aspecte adiacente (altele
decât mișcarea propriu-zisă) care ar putea oferi indicii despre starea interioară a
individului, aspecte care țin de tonalitatea vocii, expresivitatea chipului, privirea, modul
în care se mișcă etc.
 Beneficiile terapiei prin dans
Integrarea socială,cognitivă,emoțională,fizică;
Reducerea stresului;
Îmbunătățirea imaginii corpului;
Obținerea încrederii de sine;
Îmbunătățirea abilităților de comunicare;
Concentrare mai bună;
Un somn mai bun;
Energie;
Rezistență psihologică;
 Ce arată studiile ?
Într-un studiu realizat asupra unor femei care
s-au vindecat de cancer la sân și care au urmat
ședințe de terapie prin dans s-a observat
faptul că articulațiile umerilor au căpătat o
mai mare mobilitate, iar la nivel psihic
percepția corporală s-a îmbunătățit
semnificativ, comparativ cu persoanele care nu
urmaseră terapia prin dans. Un alt studiu clinic, realizat în Germania, și-a propus
evaluarea terapiei prin dans în ceea ce privește
îmbunătățirea calității vieții. Participanții erau persoane
care se confruntau cu stres la locul de muncă, anxietate
înainte de examene, stres legat de relațiile interpersonale
sau cauzate de anumite evenimente și situații din viața
lor (relocare, divort, pierderea unei persoane dragi etc.).
Rezultatele au arătat că atât pe termen scurt, cât și pe
termen lung s-au obținut îmbunătățiri la nivelul relațiilor
sociale, sănătății fizice și calității vieții în general în cazul
celor care au avut parte de terapie prin dans.
 Concluzie
În concluzie pot să menționez că terapia prin dans are o istorie relativ tânără. Dacă prima
dată a fost utilizată în secolul al XIX-lea, în cadrul Marii Britanii, popularitatea sa a crescut abia
după anii 1940, când a început să fie utilizată în SUA. Dansul ca terapie a fost instituit atunci
când o profesoară de dans din SUA, Marian Chance, a observat că unii dintre elevii săi erau
mult mai interesați de emoțiile pe care le experimentau în cadrul dansului decât de partea
tehnica. Acela a fost momentul în care a început să pună accent mai mult pe exprimarea
liberă a emoțiilor decât pe tehnicile de dans. Medicii au început să îndrume pacienți care
aveau dificultăți de mișcare, dificultăți de relaționare sau cu tulburări psihice
 Bibliografie
1.https://medijobs.ro/blog/beneficiile-terapiei-prin-dans-si-rolul-terapeutului-in-vindecare

2.https://www.romedic.ro/terapia-prin-dans-0C721

3.https
://www.psychologies.ro/cunoaste-te/dezvoltare-personala-cunoaste-te-2/terapia-prin-d
ans-501729