Facultatea De Educatie Fizica Si Sport

Universitatea Ovidius
Master : Kinetoterapie si motricitate speciala

Program de terapie prin dans

pentru copiii care
sufera de anxietate

STUDENT

Strajan Andreea

Anxietatea

Anxietatea (neurotism) este o stare afectiv caracterizat printr-un sentiment

de insecuritate, de tulburare, difuz. Tulburrile de anxietate sunt foarte frecvente i
afecteaz 14% din populaie. Acuzele pacienilor sunt de natur fizic, ei nefiind
contieni c la baza problemelor aprute st anxietatea .Tulburrile de anxietate
cuprind o serie de probleme. n aceast categorie se includ urmtoarele forme:
anxietate generalizat, fobia social, fobii specifice (ex. fobia de insecte, frica de
spaii deschise sau nchise), atacul de panic, tulburarea obsesiv-compulsiv i
stresul post-traumatic.
Caracteristica principal a acestora este sentimentul de fric sau/i gnduri
cronice (constante), repetitive, de ngrijorare, care reprezint un element de stres
pentru persoana respectiv i care interfereaz cu activitile din viaa sa (de
exemplu dac unei persoane i este fric s mearg la interviuri pentru ca acolo ar
trebui s interacioneze cu strini, va evita situaia respectiv, temndu-se ca orict
de inteligent ar fi, nu ar primi postul, chiar i dac ceea ce face actualmente nu i
ofer satisfacia dorit).
Proiectarea programelor in functie de varsta
In acest sens, programele de terapie ocupatinala, este util sa se structureze in mod
adecvat stadiilor de varsta in care se afla subiectii carora li se adreseaza. Astfel, in
perioada prescolara, se recomanda sa se accorde o atentie deosebita urmatoarelor
aspecte legate de:
a)

- evaluarea primara si stimularea dezvoltarii functiilor si proceselor psihice

aflate in curs de materializare la copil ;

b)

- utilizarea activitatilor ludice pentru stimularea personalitatii copilului, in

ansamblul sau;
c)

- formarea unei imagini de sine adecvata si stimularea motivatiei pentru

diverse activitati formative.

In mica scolaritate se va continua evaluarea permanenta a performantelor
copilului, urmata de stimularea permanenta dezvoltarii sale. O atentie deosebita va
trebui acordta plasarii copilului intr-un mediu corespunzator capacitatilor sale
cognitive si tipului sau de handicap. Activitatea terapetului ocupational se va axa,
in principal, pe aspecte legate de:
a)

- imbunatatirea motricitatii fine si generale, accentul punandu-se pe

formarea unui comportament motric adaptat esential in aceasta
perioada de varsta;

b)

- formarea unor deprinderi de viata cotidiana, care sa asigure

integrarea adecvata in mediul existential;

c)

- stimularea dezvoltarii cognitive in ansamblul sau;

In perioada adolescentei accentual este indicat sa se deplaseze catre

evaluarea capaciatilor de profesionalizare ale individului. Se va acorda o atentie
deosebita organizarii unor activitati implicate in slefuirea deprinderilor de viata
cotidiana si legate de o corecta educatie sexuala, fara falsa pudoare.La varsta
adulta principalele preocupari ale terapeutului se vor centra, in principal, pe
structurarea deprinderilor necesare unei existente integrate in comunitate, cu accent
pe formarea unui comportament social adecvat, bazat pe responsabilitati si corecta

gestionare a bugetului propriu.Se vor dezvolta deprinderile si capacitatile implicate

in autogospodarirea eficienta si pregatirea pentru casatorie si viata de familie.
In cele din urma, in cazul batranetii, cand are loc regresia functiilor si
proceselor psihice ale persoane, terapeutul trebuie sa actioneze, cu precadere in
vederea refacerii destructurarii deprinderilor si capacitatilor individului si
mentinerii, pe cat mai mult timp posibil, a unui nivel optim de functionare ale
acestora.
Alegerea procedurilor
Fundamentala pentru alegerea celei mai bune proceduri de recuperare prin
activitate, este, in viziunea lui S. Ionescu, problematica specifica a subiectului,
ceea ce implica, in primul rand, "cunoasterea aprofundata a cazului si a evolutiei
sale anterioare". Apoi pe parcursul procesului terapeutic, prezinta importanta
"adaptarea la evolutia subiectului care determina schimbari in abordarea si
utilizarea tehnicilor disponibile".Un alt aspect ce influenteaza decisiv interventia
terapeutica, se refera la calitatea evaluarii intregului proces. Tot din perspectiva
comuna pentru toate categoriile de persoane cu handicap, se mai pune problema
initierii unei bune colaborari cu familiile acestora. Pentru rezolvarea cu succes a
acestei probleme, educatorul, transformat in terapeut ocupational, trebuie sa devina
un bun consilier al familiei. Obiectivul fundamental al activitatii sale de consilier,
consta in oferirea de sfaturi in vederea integrarii corespunzatoare a copilului in
comunitate. Pentru atingerea acestui obiectiv este recomandabil ca educatorul sa
analizeze, in profunzime, mediul familial si social in care se dezvolta copilul, dupa
care sa stabileasca care sunt deprinderile prioritare de adaptare solicitate. In
continuare, el poate recomanda executarea unor exercitii specifice necesare
consolidarii deprinderilor respective si stabilirii perioadei de timp necesare

desfasurarii acestora. Activitatile prescrise, sub forma de exercitii, se pot desfasura

acasa, cu spijinul familiei sau cu alte categorii de persoane din medii sociale cu
care copilul vine in contact.
In multe tari dezvoltate ale lumii exista si alte alternative institutionale ce
permit desfasurarea activitatilor recuperatorii, in exteriorul scolii.Din randul
acestora, cele mai reprezentative sunt centrele de zi, atelierele protejate si
comunitatile sau satele pentru persoanele cu handicap.Tinand seama de conditiile
din tara noastra, solutiile care pot fi adoptate pentru realizarea unor activitati
semnificative pentru consolidarea deprinderilor copilului, care constau in
includerea acestuia in activitati prelungite si individualizate, in cadrul scolii
specilae si atragerea cooperarii unui numar cat mai mare de specialisti in
realizarea lor intr-o viziune interdisciplinara.
In concluzie, apreciem ca, in momentul de fata, in tara noastra, asistam la o
crestere a importantei rolului pe care il detin procedurile de terapie ocupationala in
recuperarea persoanelor handicapate. Suntem convinsi ca, in ciuda unor dificultati
materiale trecatoare, datorita deschiderii realizate prin noile reglementari legale,
recent adoptate, care semnifica, in acelasi timp, si orientarea catre o noua strategie
in domeniul educatiei speciale, tara noastra va patrunde, in curand, in categoria
tarilor avansate in domeniul utilizarii terapiilor destinate copiilor cu cerinte
speciale.
Terapia prin dans este o form de psihoterapie care utilizeaz micarea prin
dans pentru a obine efecte benefice i curative att asupra corpului, ct i la nivel
mental i emoional.
Terapia prin dans se bazeaz pe principiul conform cruia dansul exprim
personalitatea unui individ. Cu alte cuvinte postura corporal i modul n care

oamenii se mic sunt indicii pentru ceea ce acetia simt i triesc, iar n cadrul
dansului acetia exprim nite emoii foarte intense, de care uneori nici nu sunt
contieni.

Program terapeutic

Scop: Stabilirea contactului, comunicarea dintre pedagogul de recuperare

tranformat n terapeut i beneficiar
Obiective:
- s execute micrile cerute de pedagog;
- s coopereze n interiorul grupului
- s coordoneze micrile cu muzica;
- s i diminueze tensiunile;
- s-i amelioreze inhibiia voluntar a actelor motorii;
-

s dobndeasc trsturi pozitive de personalitate;

s-i dezvolte sociabilitatea.

Desfurarea activitii:
In prima parte vom lasa mingile si diverse materiale imprastiate prin sala rugandu-i
pe pacienti sa incerce sa lucreze in echipa si fiecare sa culeaga cate un material si
sa il duca intr-un loc dat. Practic pacientii isi amenajeaza si ordoneaza singuri sala
de dans.
Din fisa medicala stiind ca ei sunt suferinzi de anxietate vom incerca sa punem o
muzica ceva mai ritmata pentru a le distrage atentia si a da un ritm lectiei.
Astfel pacientii vor fi rugati sa se aseze o parte cu fata la oglinda (cei care nu au
probleme mari in ceea ce inseamna aspectul lor fizic si increderea in sine) si o
parte cu spatele la oglinda.
Pacientii vor fi rugati sa incerce sa faca diverse miscari in ritmul muzicii:flexii de
brate,extensii,pasi laterali,pasi in fata cu revenire etc. Terapeutul va incerca sa
exemplifice si sa execute miscarile pe numaratoare 1-8.

Mai apoi grupul va fi impartit in 2 grupe.La fiecare grupa se va da cate o minge

si vom ruga fiecare pacient sa faca pasi lateral(stanga 1 pas dreapta 1 cu
punctare respectiv dreapta 1 stanga 1) iar pacientul cu mingea va pasa mingea
celuilalt coleg de grupa,simuland astfel pasii de hora ajutandu-se de minge.
Exercitiul va fi repetat de 4 ori a cate 8 timpi,dupa care pacientii vor fi rugati sa
se aseze in sezut si sa formeze un cerc in care fara indrumarea terapeutului vor
fi lasati sa relationeze,sa socializeze.Li se va pune muzica in surdina poate chiar
li se va recomanda sa danseze in stilul propriu si personal.
In partea a doua pacientii vor fii asezati in acelasi mod ca in prima parte a sedintei
doar ca in fata fiecaruia la o distanta de aproximativ 4 pasi se va pune o minge.
Pacientii in ritmul muzicii vor executa 4 pasi spre minge, o vor ridica si vor face
aceeasi pasi inspre inapoi cu mingea in brate.Exercitiul se va repeta de 4 ori.
Pacientii vor aseza materialele la locul destinat pentru ca pe urma sedinta se va
incheia cu diverse jocuri(ascunsa,pantomima etc).
In partea a treia si ultima,pacientii vor lega primele doua parti ai sedintei si pasii
de hora invatati(stanga-dreapta 1 si 4 pasi inainte 4 inapoi) pe o melodie data.Daca
se vor descurca atunci ei vor executa 4 pasi inspre dreapta in diagonal si se vor
intoarce in acelasi loc facand cei 4 pasi inapoi.Acelasi lucru se va execute si inspre
stanga. Ca obiect de lucru la fel se va folosi mingea asezata la 4 pasi in diagonala
in dreapta,minge pe care fiecare pacient o va ridica si o va plasa in
stanga.Exercitiul se va repeta de 8 ori.
Bibliografie

JOCUL SI DEZVOLTAREA
DIZABILITATI

PSIHICA

COPILULUI

CU

PROIECT pentru obinerea certificatului de competen

profesional
Duhaliu Elena, Iunie 2010
Cultura fizica medicala Editura Sport Turism
Exerciii i jocuri cu mingi medicinale, Bucureti, Editura Tineretului, CFS, 1957.