OVULAȚIA

-reprezintă expulzia din foliculul ovarian matur a ovocitului II cu învelișurile sale (și cu primul
globul polar);odată cu el este eliminată și o anumită cantitate de lichid folicular -acesta conține
progesteron și celule ale lui cumulus oophoros într-o matrice de acid hialuronic;
-procesul are loc aprox. în ziua 14 (la un ciclu de 28 de zile), sub influența LH-ului hipofizar,
secretat împreună cu FSH-ul cu aprox 38 ore înaintea ovulației; ovulația este însoțită de o ușoară
creștere a temperaturii corpului, iar uneori și de o ușoară senzație dureroasă
- ovulația este posibilă datorită creșterii rapide a cantității de lichid folicular și acțiunii unor
enzime litice ce determină ruperea peretelui folicular (aceste enzime sunt produse de fiboblastele
tecii externe). Cu cât celulele granulare secretă mai mult acid hialuronic, cu atât se mărește
cantitatea de lichid folicular (deoarece el are proprietatea de a retine moleculele de apă); foliculul
devine astfel edematos, va fi mai vascularizat și este deplasat la suprafața ovarului. Astfel, pe
suprafața ovarului foliculul proemină, în vârful acestei regiuni proeminente fiind o zonă
ischemică numită stigma-datorită tensionării peretelui și acțiunii enzimatice aici se rupe peretele
folicular. Fimbriile tubei acoperă suprafața ovarului cu puțin timp înainte de ovulație, iar
ovocitul este prelut în tuba uterină.
-ovocitul II se află în metafaza celei de a doua diviziuni meiotice și el este înconjurat de:
a).zona pellucida, profund de care este spațiul perivitelin, format prin retragerea
digitațiilor celulelor foliculare; în acest spațiu perivitelin este situat primul globul polar, care nu
are citoplasmă și degenerează
b).coroana radiata-formată din celulele foliculare ale lui cumulus oophorus rămase în
jurul zonei pellucida
-ovocitul II rămâne câteva ore în capătul ovarian al trompei uterine, datorită matricei de acid
hialuronic care este vâscoasă, iar progesteronul are proprietatea de a atrage spermatozoizii; în
câteva ore matricea vâscoasă se lichefiază, iar gametul feminin este împins spre cavitatea uterină
de mișcările cililor epiteliului tubar și de contracția peretelui muscular al tubei;

INSEMINAREA/ÎNSĂMÂNȚAREA
-este procesul de eliminare a spermei în tractul genital feminin; spermiile sunt depozitate în
vagin, iar de aici trebuie să străbată cavitatea uterină, pentru a ajunge în tuba uterină, unde are
loc fecundația; această deplasare (pe o distanță de aprox. 13-15 cm) este posibilă datorită
mobilității spermatozoizilor și contracțiilor musculaturii uterine și tubare
-din cele aprox 300 milioane de spermii ejaculate, numai câteva sute ajung în tuba uterină, cei
mai importanți factori ai reducerii numerice fiind: pH-ul vaginal acid și mucusul cervical, care
acționează ca o barieră ce reține spermatozoizii anormali din punct de vedere morfologc și al
motilității; la ovulație, mucusul devine mai fluid, iar canalul cervical mai larg, ca răspuns la
creșterea preovulatorie a cantității de estradiol
Pentru ca fertilizarea să aibă loc, lichidul spermatic trebuie să îndeplinească mai multe roluri:
-să alcalinizeze pH-ul vaginal
-să determine coagularea spermei lângă orificiul cervical
-să creeze un înveliș protector spermiilor, pentru a nu fi distruse de sistemul imun al femeii
-să inducă contracția uterină și tubară-prostaglandinele secreției prostatice joacă un rol important
-activarea și mărirea mobilității spermiilor
-asigurarea substanțelor nutritive pentru spermii
În cazul spermatozoizilor, pașii premergători fecundației sunt:
1.stocarea în epididim, pentru a căpăta mobilitate, ca urmare a unor modificări structurale ale
membranei
2.activarea lor fiziologică, ca rezultat al interacțiunii dintre stimularea mecanică prin ejaculare și
efectele chimice ale secrețiilor glandulare
3. capacitația
3. reacția acrozomală
Capacitația-este maturarea funcțională a spermatozoizilor și are loc în tractul genital feminin;
tunica glicoproteică a plasmalemei este îndepărtată, ceea ce conduce la o hiperactivitate a
spermiilor, permițând reacția acrozomală
Reacția acrozomală-are loc imediat lângă ovocitul II, după capacitație; probabil sub influența
substanțelor emanate de coroana radiata și de ovocit, plasmalema spermiei fuzionează cu
membrana acrozomală, permițând eliberarea enzimelor acrozomale (hialuronidază, acrozină,
zona lizină, neuraminidază); aceste enzime sunt absolut necesare penetrării învelișurilor
gametului feminin

FECUNDAȚIA
-este procesul de fuziune a gameților feminin și masculin, cu formarea zigotului; are loc în partea
ovariană a tubei uterine și implică următoarele etape:
1). penetrarea coroanei radiata, ca urmare a hiperactivității spermiei (mișcări de biciuire) și sub
influența hialuronidazei, enzimă hidrolitică
2). penetrarea zonei pellucida, sub acțiunea acrozinei și zona lizinei, enzime acrozomale
proteolitice
3). fuziunea membranei spermiei cu cea a ovocitului II, ceea ce determină următoarele
evenimente:
a). zona pellucida devine impenetrabilă, pentru prevenirea polispermiei; acest proces este
rezultatul acțiunii unor enzime ce modifică structural zona pellucida: neuraminidaza (enzimă
hidrolitică acrozomală), enzime din granulele ovocitului eliberate în spațiul perivitelin în
momentul fuziunii;
b). injectarea nucleului și piesei intermediare a spermatozoidului în citoplasma
ovocitului, moment în care acesta își termină diviziunea în ovul și al doilea globul polar (la fel ca
și primul globul polar și cel de al doilea degenerează; uneori primul globul polar se poate divide,
astfel că vor fi 3 globuli polari în spațiul perivitelin ce vor degenera datorită lipsei citoplasmei).
Ovulul are un nucleu vezicular, cunoscut sub numele de pronucleu feminin; nucleul spermiei se
umflă, devenind pronucleu masculin; cei doi pronuclei se unesc prin procesul numit singamie,
formând un singur nucleu diploid
-ca urmare a fertizării:
a) se termină a doua diviziune meiotică, formându-se gametul feminin propriu-zis
b) se restabilește numărul diploid de cromozomi
c) este determinat sexul viitorului copil (în funcție de cromozomul sexual al spermiei)
d). se inițiază segmentarea oului, deoarece pronucleii își dulează cantitatea de ADN, pregătindu-
se pentru prima diviziune a zigotului
-de obicei rezultatul fertilizării este un zigot; uneori doi foliculi devin maturi în același timp,
rezultatul fecundării celor doi gameți feminini (din cei doi folicului) de spermii diferite, fiind doi
zigoți (gemeni bivitelini); gemenii mono- sau univitelini se formează dintr-un singur zigot, cauza
fiind separarea masei celulare formate prin segmentarea oului
-superfecundația reprezintă fecundarea a doi sau mai mulți gameți feminini de spermii
provenite din acte sexuale diferite; superfetația este fertilizarea unui al doilea gamet feminin în
timp ce femeia este gravidă, rezultatul fiind sarcini cu vârste gestaționale diferite(se întâmplă
foarte rar)

SĂPTĂMÂNA 1 DE DEZVOLTARE
În prima săptămână de dezvoltare intrauterină are loc segmentarea oului, cu formarea morulei și
apoi a blastocistului; de la sfârșitul primei săptămâni începe implantarea

SEGMENTAREA OULUI
-reprezintă totalitatea diviziunilor mitotice ale zigotului din prima săptămâna de dezvoltare
intrauterină, diviziuni care au ca rezultat formarea unor celule diploide, din ce în ce mai mici,
numite blastomere; prima diviziune se produce la aprox o zi după fecundație, dar următoarele
sunt mult mai rapide
-deoarece zona pellucida este încă prezentă, volumul conceptului nu se modifică, deși numărul
celulelor crește, acestea devenind cu fiecare diviziune din ce în ce mai mici; în timpul
segmentării, conceptul se deplasează spre cavitatea uterină, datorită mișcărilor cililor epiteliului
tubar și contracțiilor musculaturii tubare; zona pellucida acționează ca o barieră imunologică,
neavând antigen leucocitar ( HLA -human leukocyte antigen)
-după 4 zile de la fertilizare este atins stadiul de morulă, aceasta fiind o minge celulară cu 16-32
de celule, ce intră în cavitatea uterină; celulele mai mari se dispun central și formează masa
celulară internă, iar cele mai mici, plate, formează masa celulară externă
-deoarece zona pellucida începe să se subțieze, ea poate fi traversată de fluidul din cavitatea
uterină ce ajunge în spațiile intercelulare, determinând apariția unor vezicule ce fuzionează într-
o cavitate unică, numită blastocel; acum s-a atins stadiul de blastocist, la care masa celulară
internă devine embrioblast, iar cea externă trofoblast; embrioblastul și trofoblastul rămân în
contact doar la polul embrionar
-în ziua a 5-a zona pellucida dispare, ceea ce permite conceptului să își mărească volumul și să se
implanteze

NIDAȚIA
-reprezintă implantarea conceptului în endometru; procesul începe în prima săptămână de
dezvoltare, după dispariția zonei pellucida
-blastocistul se atașează cu polul embrionar la endometru, locul cel mai obișnuit fiind peretele
uterin anterior sau posterior; celulele trofoblastice din dreptul polului embrionar produc enzime
proteolitice ce determină săparea în endometru a unei cavități în care se cuibărește blastocistul;
implantarea este totală la sfârșitul zilei 10-11 de dezvoltare, iar punctul de intrare este închis de
un dop de fibrină, ce este acoperit de epiteliu uterin
-dacă locul de implantare nu este corpul uterin, apare sarcina ectopică:
-sarcina tubară-cea mai frecventă sarcină ectopică, la care, după luna a 2-a de dezvoltare
tuba uterină se rupe, determinând o hemoragie severă
-sarcina ovariană
 -sarcina abdominală
-implantarea în colul uterin-placenta se dezvoltă în canalul cervical(placenta praevia)

REACȚIA DECIDUALĂ
= reprezintă transformările ce au loc la nivelul mucoasei uterine, sub influența progesteronului și
estrogenilor produși de corpul galben; procesul începe la 4-5 zile după ovulație și este finalizat la
două săptămâni după implantare
-aceste modificări sunt:
a). spațiile intercelulare se umplu cu extravazat și țesutul devine edematos
b) se diferențiază celulele deciduale la nivelul laminei propria a endometrului- acestea sunt
celule stromale (probabil fibroblaste), care se măresc și acumulează glicogen și lipide; au roluri
multiple:
-de a limita invazia trofoblastului, prevenind distrucția excesivă a endometrului
-de a secreta substanțe nutritive pentru trofoblastul care crește
-probabil de a preveni recunoașterea imunologică a conceptului
c)glandele endometriale sunt în primele două luni dilatate, largi și au un epiteliu columnar cu
celule clare, prezentând caractere hipersecretorii; în ultimele luni de sarcină ele suferă procese
degenerative, fiind comprimate de produsul de concepție ce se mărește evident
-decidua are următoarele părți: decidua bazală (între concept și peretele muscular uterin),
decidua capsulară (partea care acoperă conceptul), decidua marginală (conectează decidua bazală
și capsulară), decidua parietală (acoperă restul cavității uterine); datorită creșterii produsului de
concepție, decidua capsulară va ajunge în contact cu cea parietală, partea superficială a
epiteliului uterin degenerează și cavitatea uterină dispare