ARTICULAȚIILE MEMBRULUI INFERIOR

ARTICULAȚIA ȘOLDULUI (este o articulație sinovială sferoidală, cu conducere

ligamentară)
Suprafețele articulare: capul femural și fața lunată a cavității acetabulare (sunt acoperite cu
cartilaje articulare)-adâncimea cavității acetabulare este mărită de labrumul acetabular; acesta
este un fibrocartilaj ce se inseră pe marginea cavității acetabulare și formează la nivelul incizurii
acetabulare ligamentul transvers acetabular
Mijloace de unire
a). capsula articulară fibroasă –proximal (pe coxal) se inseră pe marginea cavității acetabulare,
pe fața externă a labrumului și a ligamentului transvers acetabulular; inserția distală (pe femur)
se realizează anterior pe linia intertrohanterică și posterior pe colul femural, la 1 cm deasupra
crestei intertrohanterice, deci trohanterii rămân extra-articular. Fibrele circulare ale capsulei sunt
cele mai profunde și formează în jurul colului femural zona orbicularis, un inel fibros ce previne
ieșirea capului femural din cavitatea acetabulară.
b). ligamentul iliofemural- întărește anterior capsula; pleacă de pe spina iliacă antero-inferioară
și se bifurcă, inserându-se pe linia intertrohanterică; este cel mai puternic ligament și limitează
hiperextensia.
c). ligamentul pubofemural- întărește inferior capsula fibroasă; baza sa se inseră pe coxal (pe
eminența iliopectinee și ramura superioară a pubisului, lângă creasta obturatoare), iar vârful se
inseră lateral, lângă baza trohanterului mic. Acest ligament limitează hiperabducția.
d). ligamentul ischiofemural-întărește posterior capsula; fibrele sale pleacă de pe ischion (de pe
partea corespunzătoare ischionului a sprâncenei acetabulare) și se inseră medial de baza
trohanterului mare. Acest ligament previne hiperextensia.
e). ligamentul capului femural- este un ligament triunghiular, intracapsular; vârful se inseră pe
foseta capului femural, iar baza pe ligamentul transvers al acetabulului și pe marginile incizurii
acetabulare. Acest ligament limitează adducția și rotația laterală a coapsei.
Biomecanică
a).flexie/extensie a coapsei- în jurul unui ax ușor oblic ce trece prin centrul cavității acetabulare;
amplitudinea mișcărilor se mărește dacă se asociază rotația coapsei, iar amplitudinea flexiei este
crescută când gamba este flectată
- mușchi flexori: iliopsoas, ajutați de dreptul femoral, croitor, pectineu
- mușchi extensori: fesier mare, semitendinos, semimembranos, biceps femoral (cap lung)
b).abducție/adducție- în jurul unui ax sagital, ce trece prin centrul capului femoral
-mușchi abductori: fesieri mijlociu și mic, tensor al fasciei lata
-mușchi adductori: cei trei adductori (lung, scurt, mare), pectineu, gracilis
c). rotație laterală/medială – în jurul unui ax vertical ce trece prin centrul capului femural
-rotație medială: fibrele anterioare ale fesierilor mijlociu și mic
-rotație laterală: fesier mare ajutat de obturatori(extern și intern), pătrat femural, gemeni
d).circumducție
Luxația congenitală de șold-fetele sunt mai afectate
-apare din cauza dezvoltării insuficiente a buzei superioare a acetabulului, ceea ce permite ieșirea
capului femoral din cavitatea acetabulară; membrul afectat este mai scurt
-dislocarea șoldului poate să apară și post-traumatic-ex. cel mai frecvent prin izbirea
genunchiului într-un accident de mașină.
Testul Trendelenburg-când se stă într-un picior, mușchii abductori ai coapsei sunt contractați la
membrul în contact cu solul, iar pelvisul se ridică ușor la membrul de parte opusă. În paralizia
mușchilor abductori pelvisul este înclinat inferior de parte opusă zonei afectate.
ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
Suprafețele articulare: condilii femurali se articulează cu suprafețele articulare ale condililor
tibiali și suprafața articulară a rotulei se articulează cu fața patelară a femurului. Suprafețele
articulare ale condililor nu sunt congruente:
-condilii femurali sunt ușor spiralați , cu cea mai mare curbură posterior, iar condilul medial este
mai proeminent decât cel lateral
-axul anteroposterior al suprafețelor articulare ale condililor tibiali este mai mic decât cel al
condililor femurali.
Această incongruență a suprafețelor articulare condiliene este redusă de meniscuri, fibrocartilaje
ce măresc concavitatea suprafețelor articulare tibiale și acționează totodată ca absorbant al
șocurilor. Fiecare menisc are pe secțiune o formă triunghiulară și prezintă:
-o suprafață superioară, concavă, în contact cu condilul femural, și una inferioară situată pe tibie
-o margine internă, subțire, și una externă, groasă, ce se inseră pe capsula articulară, separând
cavitatea articulară în 2 compartimente: supra-și inframeniscal
-2 extremități, ce se inseră pe ariile intercondiliene ale tibiei.
Meniscul medial are forma literei C și este mai mare, iar cel lateral reprezintă 4/5 dintr-un cerc;
anterior, meniscurile sunt conectate prin ligamentul transvers al genunchiului.
Mijloace de unire:
a). capsula fibroasă articulară- inserția superioară se face la periferia condililor femurali, lăsând
epicondilii extracapsular; inserția inferioară se face pe condilii tibiali, la 2-3 mm sub suprafețele
articulare, lăsând articulația tibiofibulară superioară extracapsular. Anterior, capsula are un
orificiu pentru rotulă, astfel încât fibrele sale se inseră pe marginile rotulei; posterior, la nivelul
fosei intercondiliene, capsula este întreruptă, iar fibrele sale se unesc cu cele ale ligamentelor
încrucișate.
b).ligamentul patelar –întărește anterior capsula și ține de la vârful rotulei la tuberozitatea tibiei,
fiind de fapt continuarea tendonului cvadricepsului femural; de pe marginile acestui ligament
pleacă două extensii, numite retinacule, ce se intrică cu fibrele capsulei articulare.
c). ligamentul popliteu oblic- întărește posterior capsula și este o expansiune a tendonului
semimembranosului, ce se intrincă cu fibrele capsulei articulare; fibrele sale merg superior și
lateral, inserându-se pe fața posterioară a condilului lateral al femurului
d).ligamentul popliteu arcuat- întărește capsula între condilul lateral femural și aria
intercondiliană posterioară, unele dintre fibrele sale inserându-se pe capul fibulei
e). ligamentul colaterale fibular și tibial– unesc condilii femurali cu fibula (capul) și tibia
f).ligamentele încrucișate- sunt situate intra-articular și țin de la ariile intercondiliane la fosa
intercondiliană. Ligamentul încrucișat anterior se întinde între aria intercondiliană anterioară și
partea medială a condilului femural lateral-el împiedică dizlocarea anterioară a tibiei pe femur și
este întins în hiperextensia genunchiului. Ligamentul încrucișat posterior ține de la aria
intercondiliană posterioară până în partea laterală a condilului medial-el împiedică dislocarea
posterioară a tibiei și este întins în hiperflexie.
Biomecanică
a).flexie/extensie a gambei-în jurul unui ax transversal, care nu este fix, datorită profilului
spiralat al condililor femurali și incongruenței suprafețelor atrticulare femurale și tibiale. Condilii
femurali se rotesc și apoi alunecă pe tibie. În timpul flexiei, rotula coboară și poate ajunge în
contact cu tibia, iar în extensie este în contact doar cu femurul.
-mușchi flexori: mușchii posteriori ai coapsei, gracilis, croitor, gastrocnemian; flexia este limitată
de ligamentele patelar și încrucișat posterior
-mușchi extensori-cvadriceps femural; extensia este limitată de ligamentele poplitee și încrucișat
anterior
b).rotația- se realizează în jurul unui ax vertical ce trece prin eminența intercondiliană și are loc
numai când gamba este în semiflexie; mai evidentă este rotație medială, realizată în principal de
mușchiul popliteu
Puncția articulară se realizează în scop diagnostic sau terapeutic (aspirarea lichidului pentru
reducerea tensiunii sau injectarea de medicamente). Gamba atârnă, în flexie la 90º (patela este
ridicată); astfel acul poziționat paralel cu solul poate fi introdus în cavitatea articulară, de o parte
și de alta a tendonului rotulian.
Implicații clinice
-în timpul unor mișcări brutale se poate produce ruptura ligamentelor articulare sau a
meniscurilor

ARTICULAȚIILE TIBIOFIBULARE-sunt 3: superioară, mijlocie and inferioară

1. Articulația tibiofibulară superioară- este o articulație plană, sinovială, între suprafețele
articulare ale capului fibular și condilului lateral al tibiei
2.Membrana interosoasă-unește marginile inteosoase ale tibiei și fibulei
3.Articulația tibiofibulară inferioară- este o articulație fibroasă între suprafața convexă de pe
partea medială a extremității distale fibulare și suprafața concavă a incizurii fibulare a tibiei.
Mișcări: articulațiile tibiofibulare permit mișcări limitate; în flexia dorsală a piciorului, oasele
sunt forțate să se deplaseze ușor

ARTICULAȚIA TALOCRURALĂ
Suprafețele articulare: trohleea talusului și concavitatea formată de cele două maleole cu
suprafața articulară inferioară a extremității distale a tibiei
Mijloace de unire: a). capsula fibroasă articulară; b). ligamentul colateral medial (sau
ligamentul deltoid)- vârful se inseră pe maleola medială, iar baza pe tarsiene-talus, navicular,
calcaneu c). ligamentul colateral lateral- între maleola laterală și tarsiene-talus, calcaneus
Biomecanică: flexie dorsală/plantară- în jurul unui ax transversal ce trece prin vârful maleolelor
- agenți motori: pentru flexia dorsală-mușchii anteriori ai gambei (tibial anterior ajutat de
extensor lung degete, extensor lung haluce, al 3-lea peronier); pentru flexie plantară mușchii
posteriori ai gambei (triceps sural ajutați de tibial posterior, flexor lung degete, flexor lung
haluce)
Implicații clinice
-ligamentele colaterale pot fi întinse sau rupte prin abducția sau adducția forțate, cel mai frecvent
afectat fiind ligamentul lateral
-cea mai frecventă fractură a gleznei se produce prin rotație externă-abducție și afectează
maleola laterală
ARTICULAȚIILE INTERTARSIENE
1).Articulația subtalară- este articulația talocalcaneană posterioară, dintre fețele articulare
posterioare ale talusului și calcaneului. Mijloace de unire: capsula articulară fibroasă și cele 3
ligamente talocalcaneene (lateral, medial și interosos)
2).Articulația talocalcaneonaviculară-între capul talusului și concavitatea formată de navicular
și calcaneu, oase conectate de ligamentul calcaneonavicular plantar. Mijloace de unire: capsula
articulară fibroasă, ligamentele talonavicular, calcaneonavicular
Biomecanică-inversiune/eversiune -în jurul unui ax oblic, ce trece prin capul talusului, sinus
tarsi și fața laterală a calcaneului; în inversiune talusul se rotește medial, iar fața plantară privește
medial (este coborâtă marginea laterală a piciorului); în eversiune mișcările se realizează invers.
Agenți motori: inversiune-tibial posterior and anterior; eversiune- peronierii lung și scurt

BOLTA PLANTARĂ
-este un complex funcțional dinamic, ce constă din arcuri osoase, ce sunt susținute și întărite de
ligamente, fascii, mușchi.
Arcurile osoase longitudinale se suprapun posterior și diverg anterior; cele transversale sunt
contestate.
- arcul longitudinal medial sau intern este format de calcaneu, talus, navicular, cuneiforme și
primele 3 metatarsiene; este mai adânc, mai mobil și mai elastic decât cel lateral, iar vârful său
este la talus.
-arcul longitudinal lateral sau extern este format din calcaneu, cuboid și ultimele două
metatarsiene; este în contact extins cu solul, fiind principala suprafață portantă de greutate a
piciorului
Stabilizarea oaselor este realizată de structuri fibroase: aponevroza plantară, ligamentul
calcaneonavicular, ligamentele plantare
Componenta musculară-dinamizează arcurile și constă din mușchi extrinseci (peronier lung,
tibiali anterior și posterior, flexor lung haluce) și intrinseci ai piciorului. Cei intrinseci își au
originea și inserția pe oasele piciorului, cei extrinseci își au originea la nivelul gambei și
inserția pe oasele piciorului
Alterarea suportului structural al boltei determină apariția piciorului plat (prăbușirea boltei
plantare-în principal a arcului longitudinal medial)
-rolurile boltei plantare sunt:
a). să distribuie greutatea corpului egal între calcaneu și capetele metatarsienelor (în ortostatism
piciorul devine devine o structură rigidă, un piedestal imobil, situat în contact cu solul la călcâi,
capetele metatarsienelor, dar și marginea laterală a piciorului și vârfurile degetelor (vezi urma
piciorului)
b). în mișcare acționează ca un arc-o bază de lansare mobilă ce ajută la mers și alergat, dar și ca
un absorbant de șocuri în timpul săritului
c). asigură spațiul pentru vase, nervi, mușchi, protejând țesuturile moi împotriva presiunii