CUPRINS

I. INTRODUCERE................................................................................................1
II.CE ESTE FEUDALISMUN?................................................................................1
III.PIRAMIDA SOCIETATII FEUDALE................................................................2
1.Regele: lider al sistemului feudal........................................................................2
2.Baroni: Executorii sistemului feudal................................................................3
3.Cavalerii..............................................................................................................3
4.Iobagii..................................................................................................................4
IV.CARACTERISTICILE FEUDALISMULUI.......................................................4
V.RELATIILE ECONOMICE SI SOCIALE............................................................6
1.Educația...............................................................................................................6
2. Medicina.............................................................................................................7
3.Divertisment........................................................................................................7
VI.DECLINUL FEUDALISMULUI........................................................................7
VII.CONCLUZII.......................................................................................................8
VIII.BIBLIOGRAFIE...............................................................................................8

1
I. INTRODUCERE
“ Prin feudalism înțeleg o formă de societate în care agricultura este baza economiei și în
care puterea politică este monopolizată de o clasă de proprietari de pământ. Masa populației este
formată din țărani aflați în întreținere care se găsesc pe exploatațiile familiale. Proprietarii de
pământ sunt menținuți de chiria plătită de țărani, care ar putea fi sub formă de alimente sau de
muncă, ca în primele zile sau (în secolul al XVI-lea) în bani. “ (Christopher Hill, Revoluția
engleză)

II.CE ESTE FEUDALISMUN?

Feudalismul (nume provenind de la cuvântul latin feudum, fief), care a apărut în Franţa
la începutul Evului Mediu, a devenit sistemul caracteristic pentru această întreagă perioadă în
Europa. Feudalismul se referă, în general, la un sistem medieval de organizare politică, socială și
economică bazat pe vasalitate și acordarea unui foedum (fief) care s-a dezvoltat în vestul Europei
odată cu prăbușirea autorității în urma invaziilor germane. Contractele feudale medievale au
implicat înființarea unei relații ierarhice dar reciproce de susținere între persoane particulare,
cimentată printr-o ceremonie în care un vasal a plătit un omagiu și a promis un sprijin material și
militar unui domn în schimbul protecției domnului și investiturii unui fief. Deși contractele
feudale guvernează obligațiile reciproce dintre elita militară nobilă, proprietățile de terenuri care
au servit ca bază a puterii economice a clasei războinicului au necesitat munca țăranilor.

III.PIRAMIDA SOCIETATII FEUDALE

Întrucât agricultura a fost cel mai important factor economic în Evul Mediu, ordinea
socială a fost legată indisolubil de deţinerea de terenuri. Cei care aveau pământ, se bucurau de
putere şi influenţă.
Societatea medievală era puternic ierarhizată iar în fruntea ei se aflau nobilimea și clerul .
În vârful acestei piramide feudale se afla regele, care domina peste toţi, de la prinţi şi înaltul cler,
până la negustori şi ţărani. Majoritatea populației , de la cel mai umil cerșetor până la cel mai
bogat negustor , forma a treia stare. Ierarhizarea era justificată prin mentalitatea potrivit căreia
fiecare stare, la fel ca şi membrele unui corp, avea sarcinile proprii pe care trebuia să le execute
pentru binele tuturor. Crearea grupurilor sociale, a stărilor, a influenţat şi alte aspecte ale vieţii,
meşteşugarii formând astfel ghilde, iar credincioşii confrerii religioase. În acest mod s-a

2
manifestat nu doar nevoia de siguranţă şi apartenenţă socială, ci şi de a găsi un loc în ordinea
divină.
Fieful era închiriat de către senior vasalului său. După moartea acestuia din urmă,
pământul revenea la stăpânul său iniţial, cu toate că în timp, el ajunsese să fie moştenit de către
urmaşii vasalului. Dacă se obţinea transmiterea pe bază ereditară a fiefului, vasalul devenea mai
puţin dependent de seniorul său, iar descendenţii lui aveau bune şanse să îşi mărească autonomia
în timp. Odată cu instituirea investiturii s-a creat şi o relaţie de natură socială. Vasalul ii datora
seniorului credinţă şi slujire, mai ales în caz de război, iar seniorul se obliga la rândul său să îi
ofere loialitate şi protecţie.
1.Regele: lider al sistemului feudal
Regele era în plin control sub sistemul feudal (cel puțin nominal). El a deținut toate
terenurile din țară și a decis să închirieze terenuri. Prin urmare, de obicei le-a permis chiriașilor
să aibă încredere în faptul că au închiriat teren de la el. Cu toate acestea, înainte ca ei să
primească vreun pământ, ei trebuiau să jure pe Împărat în orice moment. Bărbații care au
închiriat pământ de la Rege erau cunoscuți ca Baroni, erau bogați, puternici și aveau controlul
asupra pământului pe care l-au închiriat de la Rege.
2.Baroni: Executorii sistemului feudal
În timp ce nobilimea își păzea rândurile împotriva celor din afară, diferențierea internă
proprie sa desfășurat rapid. Clasa baronică, în multe cazuri, sa împărțit în magnați, "baroni mai
mari", sau bunicii; sub ei "baroni mai mici", sau hidalgos; și sub ei cavaleri simpli. Deși a existat
o mobilitate socială, tendința a fost destul de limitată. Căsătoriile și zestrea au fost de obicei
contractate pe o piață închisă de clasă, iar căsătoria cu un nobil inferior născut a fost privită cu
dispreț. Au existat întotdeauna variații locale - de exemplu, mobilitatea socială a fost mai mare în
Anglia decât pe continent Caracteristicile și idealurile nobilimii au supraviețuit mult timp după
ce clasa a pierdut poziția sa politică și părți din poziția sa economică sau chiar privilegiile
economice.
Baronii au închiriat teren de la Rege, cunoscut ca un conac. Ei erau cunoscuți ca Domnul
Conacului și aveau controlul asupra acestui pământ. Ei și-au înființat propriul sistem de justiție,
și-au tocat banii proprii și și-au stabilit propriile taxe. În schimbul pământului pe care i-au dat-o
Regele, baronii trebuiau să slujească la consiliul regal, să plătească chiria și să-l ofere pe Rege cu
Cavalerii pentru serviciul militar când a cerut-o. De asemenea, ei trebuiau să ofere locuință și

3
mâncare pentru Împărat și curtea sa când au călătorit în jurul său. Baronii au păstrat cât mai mult
din pământul pe care îl doreau pentru uz propriu, apoi au împărțit restul în rândul Cavalerilor lor.
3.Cavalerii
Războinicii blindați montați, sau cavalerii (de la cimitirul vechi, băiat sau servitor) erau
forțele dominante ale armatelor medievale. Prințesa bizantină din secolul al XII-lea, Anna
Komnena, a scris că impactul unui grup de încărcătoare de cavaleri francezi "ar putea rupe
zidurile Babilonului." La început, cei mai mulți cavaleri erau de origine umilă, unii dintre ei nici
măcar nu aveau pământ, ci mai târziu au fost considerați ca membri ai nobilimii și au urmat un
sistem de comportament curat, numit cavalerie (de la cheval, cuvântul francez pentru cal). În
timpul și după secolul al paisprezecelea, pe câmpul de luptă au apărut arme care au fost deosebit
de eficiente împotriva călăreților, cum ar fi arcul lung, știuca, halberda și tunul. Totuși, în ciuda
pierderii treptate a importanței militare a cavalerilor, sistemul prin care familiile nobile au fost
identificate, numit heraldry, a continuat să înflorească și a devenit mai complex. Mărimea
jocurilor lor de război - numite turnee - a crescut, de asemenea, ca și numărul de noi comenzi
cavalerești, cum ar fi Ordinul Garterului.Cavalerii au ținut la fel de mult din țara pe care și-au
dorit-o pentru uz personal și au distribuit restul locuitorilor (iobagilor).

4.Iobagii
Villeinii, uneori cunoscuți sub numele de iobagi, au primit pământ de către Cavalerii. Ei trebuiau
să-i ofere cavalerului muncă liberă, mâncare și servicii ori de câte ori era cerut. Iobagii nu avea
drepturi. Nu li sa permis să părăsească Manorul și a trebuit să ceară permisiunea Domnului lor
înainte de a se putea căsători. Villeinii erau săraci.

IV.CARACTERISTICILE FEUDALISMULUI
 Într-o societate feudală, puterile civile și militare la nivel local sunt asumate de
marii proprietari de pământ sau de alți oameni cu bogăție și prestigiu similare.
În măsura în care biserica și-a asumat autoritatea guvernamentală odată cu căderea
Imperiului Roman în Occident, liderii locali, cum ar fi contele Robert de la Paris, și-au asumat
rolul exercitat anterior de oficiali guvernamentali la nivel local. Alte persoane din alte regiuni au
preluat rolul guvernului în acele teritorii pe care le puteau controla. Adesea, aceștia erau oficiali
imperiali pe care guvernul imperial nu mai putea să le țină sub control, dar și alți lideri locali.

4
  Acești lideri locali încep să formeze o clasă de războinici distinctă de oamenii de pe
teritoriul lor.
Liderii locali care au apărut în timpul dezmembrării Imperiului Carolingian au fost, în
general, oameni înarmați, în special bărbați înarmați care se aflau în călare și aveau o reședință
fortificată. Pe măsură ce imperiul franc a cucerit vecinii, monarhii carolingeni au trebuit să
dezvolte un mijloc de a ține și conduce aceste noi teritorii. Ei au realizat acest lucru prin
încredințarea unor aspecte ale guvernării locale către adepții favorizați și prin plata acestora cu
granturi de teren și venituri în teritoriile pe care se așteptau să le fortifice.Când imperiul a încetat
să se extindă, aceste "clase" de oameni care luptau încă aveau nevoie de noi teritorii. Ei erau
obișnuiți să ridice familii numeroase, astfel încât, dacă un fiu urma să moară, ar exista un altul
care să moștenească poziția tatălui. În consecință, numărul lor a crescut constant și s-au găsit
forțați să profite de terenurile altora pentru a-și asigura al doilea și al treilea fii. Mai întâi au
preluat controlul asupra terenurilor pe care locuiau și, prin aceasta, au slăbit monarhul în
continuare. Apoi au luat tot ce puteau să obțină din proprietățile imperiale și, în cele din urmă, au
început să profite de terenurile bisericii din apropiere. În cea mai mare parte, oamenii din aceste
țări au salutat schimbarea, deoarece aceștia tranzacționau un guvern imperial îndepărtat și
ineficient pentru unul local și eficient
 Distincția dintre drepturile private și autoritatea publică dispare, iar controlul local
tinde să devină o problemă personală și chiar ereditară.
Poate că "aristocrația" care a apărut ca lideri locali în epoca feudală nu făcea mai mult decât
monarhii merovingieni și carolingeni făcuseră, considerând "teritoriul" proprietatea lor
privată. Acest lucru nu a fost neobișnuit în Evul Mediu. În orice caz, liderii feudali au început să
trateze funcțiile guvernamentale drept proprietate privată pe care ar putea să le împrumute, să le
dea, să le îndepărteze sau să le transmită copiilor lor. Trebuie remarcat faptul că banii - monede
de argint sau de aur - au dispărut treptat de la utilizare și că Europa și-au adoptat un sistem de
barter pentru a-și satisface nevoile economice de bază. Cu toate acestea, fără mandat legal, era
imposibil să angajezi pe cineva care să furnizeze serviciile necesare. Faptul că liderii feudali ar
putea împrumuta teritorii din care ar putea obține chirii și prestații în natură și servicii a fost un
factor important în noua organizare a Europei Occidentale. Structura feudală a societății a apărut
pe măsură ce liderii locali au dat urmașilor lor veniturile din cotizațiile datorate de locuitorii unui
anumit teritoriu în plata serviciilor - ceea ce ar putea varia considerabil.

5
  Liderii feudali își preiau deseori responsabilitatea pentru securitatea economică a
teritoriilor lor și dictează modul în care vor fi folosite resursele stabilind, în același
timp, monopoluri asupra unor activități.
Aceasta întărește prezența lor la nivel local și, de asemenea, face ca bunurile lor să fie și mai
valoroase.Stăpânii feudali din Europa de Vest, prin oamenii cărora le-au distribuit fiefuri, au
început să exercite control economic asupra satelor și districtelor aflate sub controlul
lor. Pădurile au devenit posesia domnului, iar pădurile de lemn - utile pentru construcție și arme -
nu puteau fi tăiate decît cu permisiunea expresă a domnului. Tot combustibilul a trebuit să fie
folosit cu ușurință, iar domnul a fost plătit pentru lemnul luat din pădure, porcii păsuiți acolo și
așa mai departe. Lorzii construiesc, de asemenea, cuptoare, băi, mori și altele asemănătoare ca
monopoluri. Sătenii trebuiau să patroneze monopolurile domnului și să plătească
privilegiul. Acest lucru le-a oferit domnilor oportunitatea de a acorda alte fonduri decât
pământul, cum ar fi venitul dintr-o moară dintr-un anumit sat sau veniturile obținute din
drepturile de pescuit într-un anumit flux.
 Aristocrațiile feudale sunt de obicei organizate pe baza contractelor private, a
contractelor între indivizi
Până în anii '90, unii localnici - ducatul din Aquitaine, contele Toulouse, contele Flandrei și alții
- deveniseră destul de puternici încât au început să absoarbă lordii și teritoriile mai mici din jurul
lor. Uneori era o chestiune simplă de cucerire, dar mai des rezultatul unui război feudal a fost un
acord între cei doi adversari în care unul și-a îndreptat terenurile spre celălalt și le-a primit înapoi
ca pe un vițel în schimbul serviciului.

V.RELATIILE ECONOMICE SI SOCIALE

 Premisele economice ale noii ordini sociale au fost înrădăcinate în economia medievală
timpurie și au evoluat din aceleași schimbări sociale care au făcut posibilă relațiile vasalice. 
Comunitatea satului nu a putut oferi o securitate adecvată, iar coeziunea socială a luat forma
nouă , de persoane care caută protecția omului puternic din vecinătatea lor, atrăgând atât
modelul patron-client al tradiției romane, cât și conceptul germanic de Grundherr, proprietarul
bogat și puternic, a cărui influență a depășit limitele proprietății sale și a dependenților săi
direcți. Acești proprietari au inclus instituții ecleziastice, precum și domnii seculari. Țăranii - și
adesea întregi sate - s-au lăudat în protejarea celor puternici, renunțând la proprietatea lor și

6
primind-o înapoi ca un "precariu" (de la preco,"Să cerșească"), o posesie (mai târziu, mandat
ereditar) împovărată de anumite obligații economice. Ei au primit protecția instituției sau a
stăpânului. Această protecție împotriva presiunilor externe (fiscale, administrative, militare sau
juridice) nu numai că a făcut din el un țăran economic dependent dar a și inițiat procesul prin
care și-a pierdut statutul de om liber și cetățean. Afacerile sale cu autoritatea statului au fost
canalizate de acum încolo prin domnitorul său. 
1.Educația
Călugării iau învățat pe băieții din familii nobile bogate cum să citească și să scrie
latină. Acest lucru a fost important deoarece atât Biblia cât și serviciile bisericești au folosit
limba. Unii băieți din familii bogate au fost instruiți în particular. Elevii au început să învețe cu
cele șapte arte liberale: gramatica latină, retorică, logică, aritmetică, geometrie, astronomie și
muzică. Fetele nu au fost învățate să citească sau să scrie.
Copiii săraci și-au petrecut timpul lucrand pe câmpuri și îngrijindu-și casa. Ei au învățat ce aveau
nevoie să știe pentru a supraviețui în societate.
2. Medicina
Cunoștințele medicale au fost foarte limitate prin urmare, asistența medicală a fost în
general dominată de mituri, folclor și superstiție. Oamenii credeau că mirosurile rele au provocat
boala și că unele boli au fost rezultatul "păcatelor sufletului". Uneori biserica a afirmat că bolile
erau pedepsire de la Dumnezeu .Folosirea lipitorilor pentru "renunțarea la sânge" a fost, de
asemenea, o practică obișnuită. Unii au crezut că luna și stelele, precum și semnul astrologiei lor,
au cauzat unele boli.
3.Divertisment
Muzica și arta au fost importante în Evul Mediu. O mare parte din acest lucru a fost
influențat de biserică. Oamenii au cântat cu și fără instrumente. Nobilii au jucat jocuri precum
șah, dame și zaruri. Țăranii au jucat mai multe sporturi în aer liber, cum ar fi hochei, stickball și
fotbal. Orașele sau conacele aveau adesea festivaluri care includeau jesteri, care erau ca niște
clovni într-un circ.

VI.DECLINUL FEUDALISMULUI
  Declinul feudalismului a fost un fenomen general al istoriei europene care datora la fel de
mult transformărilor economice din secolele al XII-lea și al XIII-lea, așa cum a făcut-o
caracteristicilor inerente sistemului însăși feudal. Transformările economice au fost rezultatul
7
"revoluției urbane" din secolul al XII-lea. Revigorarea economiei monetare, reînnoirea vieții
orașului cu diviziunea sa mai complexă a muncii, creșterea noului strat social al burghezilor - au
proclamat noi nevoi și noi posibilități. Acestea au permis statului să-și îndeplinească și să-și
extindă funcțiile fără a recurge constant la servicii feudale. Noua situație de pe piață a permis
țăranilor să acumuleze bani din vânzarea surplusului de producție și a inițiat comutarea
serviciilor manuale în plăți de bani.
Insecuritatea a scăzut în statele mult mai bine controlate ale Evului Mediu Central, iar populația
rurală nu depinde de supraviețuirea sau apărarea magnatului local. Puterea politică pe care o
exercita ar putea fi și a fost folosită mai eficient de către funcționarii de stat. Dreptul politic
moștenit, prin urmare, și-a pierdut justificarea practică și morală.
Schimbarea poziției domnului feudal este și mai pronunțată în comparație cu relațiile domnești-
vasale atît de importante din perioada anterioară. După cum am menționat deja, moștenirea
fiefilor a contribuit foarte mult la soliditatea sistemului. În același timp, a adus cu ea o schimbare
notabilă în instituția feudo-vasalică. Deoarece ereditatea a fost regula și reînnoirea jurământului
vasal, de obicei, doar o formalitate, elementul economic al relației a umbrit elementele personale
și intime. Datorii nedefinite și nelimitate de serviciu au fost înlocuite cu obligații fixe și
măsurate. Astfel, serviciul militar a fost stabilit pentru 40 de zile pe an; alte ajutoare și servicii au
fost măsurate în proporții stereotipice în funcție de dimensiunea fiefului.
Slăbirea legăturilor de dependență în straturile superioare ale societății și procesul de dizolvare la
nivel manorial a determinat o transformare completă în modelele de coeziune socială și
organizare a statului. Diferitele straturi ale societății au devenit cristalizate în modelul
"proprietăților". Grupul imobiliar din aceeași clasă socială, care avea o situație economică
similară și se bucura de aceeași poziție privilegiată în stat în raport cu coroana și cu alte
moșii. Spre deosebire de fostele legături feudale de coeziune, care erau verticale, noile legături
obligatorii între om și om erau orizontale. Bărbații care se alătură altora din propria lor clasă au
căutat asigurarea și confirmarea poziției lor privilegiate mai mult decât securitatea și
protecția. Stăpânirea unui bărbat nu mai era descrisă în termenii dependenței de un superior
feudal, ci în ceea ce privește apartenența sa la o anumită "moșie". Modelul ierarhic a continuat să
existe, ci ca o ierarhie a straturilor societății, mai degrabă decât o ierarhie a indivizilor. Mai mult,
nu au existat legături formale de dependență între diferitele moșii. Într-un sens, toate au fost în

8
legătură directă cu coroana, și toți au susținut o parte din puterea politică, fie la nivel național, fie
la nivel local.

VII.CONCLUZII
În pofida tuturor diferențelor dintre originile și trăsăturile lor, sistemele feudale ale
diferitelor societăți ar putea să includă anumite caracteristici comune. Poate că cel mai important
este că au jucat un rol major în dezvoltarea unor culturi sau civilizații "înalte". Sistemele feudale
pot fi găsite, chiar dacă în grade diferite, în aproape toate marile civilizații din trecut, unde ele au
avut o importanță centrală în păstrarea și dezvoltarea tradițiilor.

VIII.BIBLIOGRAFIE

https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/10/13/evul-mediu-istoria-unei-epoci/

https://www.historyonthenet.com/medieval-life-feudalism-feudal-system/

http://www.oxfordhandbooks.com/view/10.1093/oxfordhb/9780199291205.001.0001/oxfordhb-
9780199291205-e-13

http://www.vlib.us/medieval/lectures/feudalism.html

https://www.metmuseum.org/toah/hd/feud/hd_feud.htm

https://www.encyclopedia.com/history/modern-europe/ancient-history-middle-ages-and-
feudalism/feudalism

https://westernreservepublicmedia.org/middleages/end.htm

9
10