Metode de investigaţie ale aparatului cardio-vascular

SCOP:
Explorările cardiovasculare urmăresc:
- stabilirea capacitaţii funcţionale şi a posibilităţilor de adaptare la efort a inimii şi a vaselor
sanguine;
- evidenţierea tulburărilor funcţionale incipiente, precizarea gradului şi intensităţii acestor
tulburări;
-stabilirea mecanismului prin care s-a instalat deficitul funcţional. Tulburările aparatului
cardiovascular reprezintă de multe ori răsunetul altor organe, de aceea probele nu pot fi
interpretate izolat.
Capacitatea funcţională a inimii şi a vaselor este influenţată şi de factori externi:
surmenaj, emotii, abuz de alcool, nicotina.
Evaluarea funcţiei aparatului cardiovascular implică efectuarea anumitor explorări
paraclinice pe care asistentul medical trebuie să le cunoască pentru a putea pregăti
pacientul în mod corespunzător, explicându-i importanţa şi utilitatea efectuării acestora.
METODE DE EXPLORARE
Explorarea cordului:
1. E.K.G. de repaus si de efort
2. Fonocardiograma
3. Apexocardiograma
4. Echocardiograma
5. Cateterismul cardiac
6. Radiocardiografia
Explorile functionale ale aparatului circulator:
1. Masurarea T.A.
2. Oscilometria
3. Masurarea presiunii venoase
4. Determinarea timpului de circulatie
5. Determinarea masei sanguine
6. Arteriograma
7. Flebograma
Explorarea cordului
1. Electrocardiograma ( EKG)
Electrocardiograma = reprezintă inregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor
bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac (înregistrarea grafică a activităţii electrice a
inimii). Înregistrarea la suprafaţa corpului, a variaţiilor de potenţial ale câmpului electric
cardiac, produse de depolarizarea şi repolarizarea celulelor miocardice.
- pentru o interpretare corectă a traseului EKG este importantă cunoaşterea anumitor date
despre pacient: varsta, sex, înălţime, greutate, valoarea TA, simptome specifice, tratamente
cardiologice urmate (în special tratamente cu medicamente antiaritmice).
- electrocardiograma este utilă și necesară : tulburările de ritm si conducere,
cardiopatiilor ischemice coronariene, dezechilibrul electrolitic, hipertrofiilor
ventriculare, intoxicaţiilor cu droguri ( Chinidina, Digitala).
 Aparatul cu care se efectuează înregistrarea electrocardiogramei se numeşte
electrocardiograf care are rolul de a amplifică manifestările electrice ale miocardului şi de
a le înregistra.
Legătura dintre bolnav şi aparat se face printr-un cablu (conductori electrici). La
extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăcuţe metalice denumite electrozi - în număr
de zece, necesari pentru inregistrarea EKG-ului.
Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor ,
sunt transmise la aparat prin cablu, amplificate şi înregistrate sub forma unor diagrame
numite electrocardiograme.
Inscrierea se face pe hartie speciala care are un sistem de coordonate.
În mod standard, se înregistrează 12 derivaţii :
a) 3 derivaţii bipolare (standard) ale membrelor – notate DI, DII, DIII
- D I - intre braţul drept si bratul stang
- D II - intre braţul drept si gamba stanga
- D III - intre braţul stâng si gamba stanga
b) 3 derivaţii unipolare de membre notate aVR, aVL, aVF
- aVR pentru bratul drept (R-right = drept)
- aVL pentru bratul stang (L-left = stang)
- aVF pentru gamba stanga (F-foot = picior)
c) 6 derivatii precordiale notate V1, V2, V3, V4, V5, V6
Pregatirea bolnavului pentru EKG
Se pregateste bolnavul d.p.d.v.. psihic pentru a inlatura factorii emotionali.
Se transporta bolnavul in camera de inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10-15
minute inainte de inregistrare (repaus psihic si fizic complet).
Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatii in decubit dorsal si va fi rugat sa-si
relaxeze musculatura, să nu se mişte, să nu vorbească.
Temperatura camerei va fi de 20 – 21 grade (frigul si caldura excesiva produc modificari
ale inregistrarii).
Electrozii se monteaza pe partile moi ale extremitatilor, in regiunile fara pilozitate, iar locul
se degreseaza cu alcool, aplicandu-se apoi gel (in functie de aparat). Electrozii sunt fixati
pe torace cu o curea sau se autofixeaza.
Cei 10 electrozi ( 4 pentru membre si 6 precordiali) se fixeaza pe bolnav in felul urmator :
Montarea electrozilor pe membre :
- Rosu - mana dreapta
- Galben - mana stanga
- Verde - picior stang
- Negru - picior drept
Montarea electrozilor precordiali:
V1 - spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului - rosu
V2 - spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului - galben
V3 - la jumatatea distantei dintre V2 si V4 - verde
V4 - spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara(apex) – maro
V5 – spatiul V intercostal pe linia axilara anterioara - negru
V6 - spatiul V intercostal pe linia axilara medie – violet
 După montarea electrozilor pe pacient, se pune in funcţiune aparatul ; se lasă o
perioadă pentru stabilizare, apoi se trece la testare.
După înregistrare se îndepartează electrozii de pe pacient şi se notează pe
electrocardiograma numele, prenumele, varsta, înalţimea, greutatea, medicaţia folosită,
data şi ora înregistrării, semnatura celui care a efectuat înregistrarea .
EKG - se inscrie grafic pe o banda de hartie sub forma unor succesiuni de unde care
corespund fazelor unui ciclu cardiac. Undele sunt notate conventional P, Q, R, S, T.
Intre 2 cicluri cardice se inscrie linia de zero potential. Undele de deasupra acestei
linii sunt pozitive, iar cele de dedesubt sunt negative.
Unda P si segmentul PQ reprezinta activitatea electrica atrială, complexul QRS,
segmentul ST si unda T reprezinta activitatea electrica ventriculara. Unda R reprezinta
sistola ventriculara, corespunde zgomotului I sistolic,iar unda T- diastola si zgomotul II.
Analiza sensului, amplitudinii, formei, duratei precum si a intervalelor dintre ele furnizeza
date importante pt.dg. si tratament.
Interpretarea este efectuata de catre medic.
Criteriile de recunoaştere a ritmului sinusal sunt următoarele:
– unda P prezentă în faţa fiecărui complex QRS;
– morfologia undei P se menţine constantă pentru toate revoluţiile cardiace din aceeaşi
derivaţie;
– distanţa dintre undele P se menţine constantă; sunt acceptate totuşi mici diferenţe între
aceste distanţe, legate de fazele mişcărilor respiratorii (aritmie respiratorie)
– undele P sunt pozitive în derivatiile standard ► Patologic, ritmurile diferite de cel sinusal
se includ în categoria aritmiilor. După originea lor acestea pot fi atriale, joncţionale sau
ventriculare.
EKG poate fi inregistrata si cu oscilograf catodic care permite vizionarea directa a
curbelor electrice in timpul inregistrarii. Aceste aparate se numesc electrocardioscoape sau
cardiovizoare (monitoare) si permit supravegherea continua a functiei cardiace la bolnavii
gravi.
EKG-Holter – EKG- ul dinamic - inregistrarea pe o perioada mai lunga de timp, cu
ajutorul unui monitor electrocardiografic tip Holter. Acesta este format dintr-un
microelectrocardiograf portabil, cu baterie, in circuitul caruia se conecteaza bolnavul cu
electrozii precordiali si care inregistreaza activitatea electrica a inimii. Aparatul se fixeaza
de bolnav cu ajutorul unor curele si EKG – ul se inregistreaza pe o banda magnetica pe o
durata de 12-24-36 ore sau poate fi prevazut cu marker de timp care poate fi declansat de
bolnav cand prezinta simptome neobisnuite ( durere precordiala, tahicardie, palpitatii).
Indicatii : tulb. de ritm, verificarea functionalitatii unui pace-macher, verificarea
tratamentului cu antiaritmice.
Asistenta recomandă pacientului: să nu ude aparatul,să nu-l şteargă cu substanţe chimice.
Proba de efort - aprecierea capacitatii de adaptare la efort a inimii cu ajutorul
bicicletei ergometrice sau covorului rulant la serviciul EKG, cu monitorizarea bolnavului.
Indicatii : diagnosticarea cardiopatiei ischemice atunci cand lipsesc semnele EKG, testarea
capacitatii de efort a bolnavilor care au avut infarct miocardic, evaluarea unui tratament
medicamentos sau chirurgical.
Contraindicatii : HTA, IMA recent, tulb de ritm, bloc de ramura stang (BRS), tulb. de
conducere, stari febrile, etc.
Se întrerupe proba dacă apar : dureri precordiale, cianoză, dispnee, creşterea TA cu mai
mult de 25 mm peste valoarea maxima sau hTA, modificari EKG (tulb. de conducere).
Pregătirea pacientului :
- Psihică : informare, consimtamânt.
- Fizică : nu fumează 2-3 ore înainte de probă, testul se face la cel putin 3 ore după masă,
se întrerupe trat. medicamentos care influentează EKG-ul (barbiturice, tonice cardiace,
nitriţi, antiaritmice), dacă testul EKG se face pentru depistarea bolii ischemice cardiace.
Dacă pac. urmează tratament cardiovascular îşi va tratamentul conform prescripţiei.
Tehnica : eforul este standardizat după sex, vârstă, înalţime ; efortul va creşte gradual ; se
monitorizează EKG pacientul (la începutul probei, în repaus, la fiecare minut în timpul
efortului şi imediat după efort la 1-2-3-4 şi 6 minute). Se execută încăzirea cu pedalare la
10Waţi timp de 1 minut(bicicleta), se creşte puterea în trepte de 3 minute cu câte 25
Waţi,sub control EKG şi TA, dacă apar complicaţii se întrerupe proba.
După proba de efort pacientul va sta în repaus la pat şi nu necesită îngrijiri speciale.
2. Fonocardiograma este reprezentarea grafică a zgomotelor produse în cursul unui
ciclu cardiac, cu ajutorul unui microfon aşezat pe diferite focare de ascultaţie. Ea nu poate
înlocui auscultaţia inimii, ci o completează. Fonocardiograma se înregistrează simultan cu
EKG, pulsul arterial (artera carotidă) sau apexograma (curba grafică a mişcării varfului
cordului).
În timpul ciclului cardiac se percep 4 zgomote :
Z 1.situat la începutul undei R sistolic ventricular este produs de închiderea valvelor
atrioventriculare şi apare la începutul sistolei.
Z 2.se aude înainte de sfârşitul undei T-închiderea valvelor semilunare ale orificiilor
arterelor aorta şi pulmonară.
Z 3.este situat imediat dupa unda T,fiind cauzat de relaxarea rapidă a musculaturii
ventriculilor la începutul diastolei ;
Z 4.situat imediat dupa unda P, dar înainte de unda QRS(presistolic),fiind produs de
contracţia musculaturii atriale.
Înregistrările fonocardiogramei se fac în focarele clinice de ascultaţie a cordului :
-la nivelul şocului apexian-pt.focarul mitral-varful cordului
-al –II-lea spaţiu intercostal dr. La marginea sternului pentru focarul aortic
-al-II-lea spaţiu intercostal stg.,pentru focarul arterei pulmonare
-la nivelul apendicelui xifoid-pentru focarul tricuspid
3. Echocardiografia- este o metodă de investigare neinvazivă ce utilizează
ultrasunetele şi care poate aprecia forma, mărimea şi funcţonalitatea structurilor cardiace.
Asistentul medical va asigura pacientul că această tehnică este sigura şi nedureroasă.
Pacientul va fi instruit ca în timpul desfăşurării tehnicii va trebui :
- să schimbe poziţia de câteva ori,
- să respire liniştit
- şi uneori să-şi ţină respiraţia pentru scurte perioade de timp.
Echografia Doppler – permite vizualizarea unei structuri anatomice
(inima,artere,vene) măsurarea diametrului , debitului precum şi viteza de curgere a
sângelui în artere şi vene. Metoda Doppler – având la bază măsurarea vitezei de circulaţie a
sângelui, utilizând ultrasunetele, permite precizarea existenţei şi evaluarea magnitudinii
refluxurilor ventriculo-atriale, atrio-atriale, etc. De asemenea, această metodă
diagnostichează neinvaziv obstrucţiile arteriale, venoase, pune în evidenţă şi localizează
venele perforate.
4. Radioscopia, cea mai simplă metodă radiologică de explorare a aparatului
cardiovascular. Ea ne furnizează date atât asupra aspectului morfologic (formă, volum,
situaţia în torace, mobilitate în diferite poziţii sau cu mişcările respiratorii), cât şi asupra
aspectelor funcţionale (bătăile cordului şi vaselor mari, viteza de circulaţie). Radioscopia
permite efectuarea examinării în diferite poziţii, de preferinţă în poziţie verticală, care
conferă cele mai bune condiţii optice şi permite rotirea bolnavului în jurul axului
longitudinal. Examinarea în decubit dorsal se face pentru studiul dimensiunilor cordului şi
vaselor mari în condiţii de umplere. Decubitul lateral este utilizat pentru studiul mobilităţii
acestor organe. Datorită distanţei mici focus-ecran, imaginea radioscopică apare mărită şi
deformată.
Radiofotografia medicală constă în fotografierea imaginii radioscopice şi cu
posibilitatea depistării în masă a bolilor cardiace.
5.Cateterismul cardiac
Cateterismul cardiac reprezintă introducerea unei sonde radioopace pe cale venoasă
sau arterială în cavitaţile inimii sau în vasele mari.
Sonda este dirijata sub ecran radiologic.
Cateterizarea cardiaca se dovedeste a fi deosebit de utila in stabilirea atitudinii terapeutice fata
de pacientii coronarieni gravi (cercetarea permeabilitatii circuitului vascular si descoperirea
traeictelor antomice anormale, masurarea presiunii intracavitare, recoltarea de probe direct din
cavitatile inimii, introducerea unor subst. de contrast .
În timpul cateterizării cardiace pacientul va fi permanent monitorizat EKG deoarece
introducerea unui cateter la nivelul cordului poate induce aritmii fatale, echipamentul de
resuscitare va fi intotdeauna pregatit;
Cateterizarea cardiacă este de regulă asociată cu realizarea unei angiografii, injectarea
unei substante de contrast în sistemul vascular in vederea evaluarii inimii şi vaselor de sange;
Interventiile asistentului medical includ:
 înaintea cateterizării cardiace:
- va recomanda pacientului un post alimentar de 8 -12 ore înaintea desfăşurării procedurii.
- va explica pacientului cum se va desfăşura procedura precizând că va trebui să stea întins pe o
masă dură aproximativ 2 ore.
- va încuraja pacientul să -şi exprime teama şi neliniştea faţă de această tehnică încercând de
fiecare dată să-l liniştească şi sa -i insufle încredere.
-va pregăti materialele necesare
după cateterizarea cardiacă:
-repaos la pat ;
-monitorizarea funcţiilor vitale
- va supraveghea locul de puncţie pentru a putea sesiza la timp sângerarea şi apariţia unui
eventual hematom, pansament compresiv ;
-va masura periodic pulsul periferic la nivelul extremităţii afectate
- va urmări temperatura şi culoarea tegumentelor extremităţii afectate
-va observa din timp orice modificare survenită în evoluţia pacientului(durere, tulburare de
ritm, bradicardie, hipotensiune arterială,etc) şi va anunţa medicul.
Coronarografia este o tehnică de diagnosticare folosită în cardiologie pentru
vizualizarea extrem de precisă a arterelor coronare care irigă inima.
Pregătirea pacientului: psihică (consimţământ informat), tehnica se realizează dor la
pac.complianţi, fizică (pac. va fi epilat în zona inghinală şi femurală dreaptă de obicei), se
montează o perfuzie.
După tehnică, pac. trebuie să rămână culcat, se aplică pansament compresiv(saculeţ
cu nisip), dacă strănută sau tuşeşte trebuie să apese cu mâna zona puncţionată,
monitoriyare,puls,TA, locul puncţiei.
Explorările funcţionale ale aparatului circulator.
1. Masurarea T.A.
Oscilometria este metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor
peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului( Pashon). Aparatul este alcatuit dintr-un
cadran gradat in unităţi, o manşetă pneumatică cu două camere în care pompăm aerul cu o
para de cauciuc.
Manseta aparatului se fixeaza la nivelurile dorite pe membrele bolnavului, de unde
pulsatiile se transmit la manometru. Amplitudinea pulsatiilor arteriale se observa pe
cadranul gradat al aparatului.
Pregatirea bolnavului :
- bolnavul este culcat in repaus cel putin 15 minute ;se descopera membrele inferioare
si superioare( imbracamintea sa nu fie stramta !)
Fixarea aparatului : manseta aparatului se fixeaza la nivelul dorit, pe membrul de
examinat.
Măsurarea :
- se pompeaza aer pâna dispare pulsul periferic ( presiunea depaseste T.A : maxima)
se citeste amplitudinea oscilatiilor pe cadranul manometrului;
- se scade presiunea cu 10 mmHg si se citesc din nou oscilatiile arteriale.
- se scade apoi presiunea din 10 mmHG in 10 mm Hg , cu citiri succesive, până se
gaseste valoarea maxima a amplitudinii, ceea ce se numeste ** indice
oscilometric**.
 Regiunile la care se cerceteaza oscilometria , in mod obisnuit, sunt 1/ 3 inferioara si
superioara a gambei, 1/3 superioara a coapsei, antebratului si bratului.( totdeauna se
masoara comparativ intre doua membre).
În mod normal, valorile variaza intre 3- 6 diviziuni la coapsa, 2- 4 diviziuni in 1/3
superioara a gambei, 1,5- 2 diviziuni in 1/3 inferioara a gambei si 3-4 diviziuni la
membrele superioare.
Nu este importanta valoarea absoluta a cifrelor, dar are importanta diferenta intre doua
regiuni simetrice. Diferenta mai mare de doua unitati intre un membru si celalalt( la acelasi
nivel) este un semn patologic ( indica o leziune a trunchiului principal sau obstructii
vasculare).
Holterul T.A.- un aparat electronic miniaturizat care funcţionează cu baterii, pe care
pacientul îl poartă pe parcursul a 24h şi care poate măsura automat TA. Este setat să
măsoare TA la 15 minute pe timpul zilei şi la 30 minute pe timpul nopţii.
Momentele administrării medicaţiei antihypertensive se înregistrează prin apăsarea
unui buton.
2.Masurarea presiunii venoase.
Presiunea venoasa este presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor
venelor. Masurarea presiunii venoase este indicata pentru aprecierea insuficientei cordului
drept si a gradului de umplere a patului vascular venos.
PVC reprezinta presiunea intravasculara in vasele mari toracice la jonctiunea dintre
vena cava superioara si atriul drept, masurata relativ la presiunea atmosferica si estimeaza
presiunea in atriul drept.
PVC este utilizata pentru evaluarea  statusului volemic al pacientului. Este mai
importanta inregistrarea repatata in timp, in paralel cu modificarile de volum, o singura
determinare oferind o informatie limitata. PVC este o masuratoare dinamica inregistrata
inainte, in timpul si dupa administrarea de fluide. Lichidele se administreaza in prize de
100-250 ml. Daca PVC nu creste dupa aceasta administrare rapida inseamna ca pacientul
este hipovolemic. Daca este o crestere importanta de PVC, pacientul are o relativa
incarcare lichidiana (mai probabil prin contractilitate miocardica scazuta). Daca cresterea
este temporara si PVC revine la valoarea initiala, pacientul este izovolemic.
Există 5 indicii principale pentru monitorizarea presiunii venoase central
- insuficiență circulatorie acută.
- transfuzie de sânge terapie masivă infuzie de substituţie.
- terapia de perfuzie Gentle la pacienții cu insuficienţă cardio-vasculară.
- Suspiciune de tamponadă cardiacă
- Terapia de perfuzie în tratamentul de sepsis sever.
Procedura este contraindicată atunci când alte intervenţii de resuscitare şi de diagnostic şi
tratament printr-un acces venos central au prioritate faţă de instalarea senzorului HPC.
 Masurarea se face cu pacientul asezat in decubit dorsal cu patul asezat in pozitie
orizontala. Principiul consta in masurarea inaltimii coloanei de lichid (ser fiziologic) intr-
un tub care este atasat la cateterul venos central (CVC), dupa ce s-a realizat un echilibru
intre presiunea cav superioara si inaltimea coloanei de lichid (aflata la presiune
atmosferica). Nivelul de la care se face masuratoarea este linia axilara medie, considerata
ca fiind la nivelul atriului drept. Valoarea medie a PVC este masurata cu pacientul in expir.
Valori normale 0-10 cmH2O. In respiratie spontana la un individ sanatos isovolemic pot fi
vazute valori negative in inspir.
La ora actuala se folosesc traductoare de presiune ce masoara PVC in mmHg (1
mmHg = 1,3 cmH2O) afisind pe monitor alaturi de valoarea PVC si curba de PVC.
Traductorul de presiune conectat la portul cateterului central va transforma energia
mecanica detectata in impuls electric, care va fi transmis si afisat pe ecranul monitorului
atat sub forma grafica (curba) cat si cifric (valoarea PVC in mmHg).
Inainte de masurarea PVC este absolut necesar sa ne asiguram ca CVC-ul este corect
pozitionat in vena cava superioara si permeabil. Daca masurarea PVC nu se face corect
putem avea valori eronate: (pozitionare incorecta a pacientului, pozitionare incorecta a
cateterului, ocluzia portului cateterului, infuzia rapida de lichide pe un alt port al
cateterului, hipovolemia poate produce o pliere a vasului pe canula venoasa cu rezultate
fals pozitive). Deasemenea exista o serie de factori care pot modifica valoarea PVC: o pot
creste sau o pot scadea.
Presiunea venoasa periferica se măsoară pe una din venele superficiale mari ale membrelor,
de obicei la plica cotului sau la nivelul venei safene mari.
Presiunea venoasa se determina in centimetri coloana de apa.
Masurarea se executa cu diferite aparate sau cu un tub de sticla in forma de L, gradat in cm
sau mm, lung de 30 cm cu diametrul de 3- 4 mm si prevazut la ambele capete cu tuburi de cauciuc.
La capatul scurt al tubului se cupleaza acul de punctie. Capatul lung- la o seringa de 20 ml.
Pentru efecturea tehnicii este nevoie de doua asistente medicale.
Intreaga tubulatura trebuie pregatita steril.
O asistenta incarca tubul de sticla cu ser fiziologic steril, avand grija sa nu ramana aer in
coloana de lichid..
A doua asistenta aseaza bolnavul in decubit dorsal fara perna. Bratul bolnavului va fi
intins, relaxat si sprijinit.
Se pregateste seringa pentru punctia venoasa
Se aplica garoul pe bratul bolnavului
Se dezinfecteaza suprafata cutanata
Se punctioneaza vena
Se indeparteaza garoul de pe brat
Se adapteaza tubul de sticla gradat la acul din vena si se realizeaza o comunicatie directa
intre vena si aparat.
Lichidul din tub coboara pana ajunge la nivelul presiunii din vena.
Se citeste presiunea venoasa masurand inaltimea coloanei de lichid din tub.
Valoarea presiunii venoase : 11- 12 cm coloana de apa. In insuficienta cardiaca dreapta si globala
creste, iar in colaps periferic scade.
3. Flebograma = înregistrarea grafică a pulsaţiilor venei jugulare.
De obicei se face la nivelul venei jugulare şi poartă denumirea de Jugulograma.
Pregătirea şi poziţia bolnavului este aceeaşi ca pentru înregistrarea electrocardiogramei.
Bolnavul se conectează la aparat print-un captator care se fixează pe vena jugulară.
În cazul în care vena nu poate fi reperată, se provoacă o stază venoasă obţinută prin
presiune manuală la baza gâtului. Înregistrarea se face cu o frecvenţă de 50- 7 mm/ s.
Flebograma contribuie la recunoaşterea insuficienţei cardiace, a pericarditei şi a leziunilor
tricuspidiene.
4. Flebografie- Examen radiologic al venelor, dupa injectarea unui produs iodat de
contrast. Flebografia priveste de cele mai multe ori membrele inferioare si vena
cava inferioara, deoarece acestea sunt localizarile cele mai obisnuite ale flebitelor
si trombozelor venoase. 
Indicatii - O flebografie este indicata atunci cand medicul suspecteaza o flebita pe
care ecografia chiar n-a putut s-o deceleze. Ea este, in general, indicata in caz de embolie
pulmonara (obstructie a unei ramuri a unei artere pulmonare printr-un cheag provenit dintr-
o flebita). 
Tehnica - Un produs iodat de contrast, opac la razele X, este injectat cu scopul de a
putea vizualiza venele profunde ale gambei, coapsei si a partii joase a abdomenului (vena
iliaca). Pacientul este retinut de la mancare cu cel putin 12 ore inaintea examenului.
Medicul pune garouri la inaltimea gleznei, a gambei si a coapsei cu scopul de a dilata
venele profunde, se injecteaza subs. de contrast.
Examenul dureaza intre 15 si 30 minute. Curand dupa aceea, subiectul poate sa-si
reia activitatea. 
Contraindicatii si efecte secundare - Flebografia nu este practicata la femeia
gravidă şi la pacientul alergic la iod. Persoanele care sufera de insuficienta renala, trebuie
sa consume din abundenta lichide in zilele care preced si care urmeaza examenul, cu
scopul de a evita agravarea insuficientei lor renale. Se intampla ca unele persoane sa simta,
in momentul injectarii produsului iodat de contrast, greturi sau stari scurte de indispozitie,
fara gravitate, dar care trebuie semnalate medicului. 
5. Arteriograma (carotidograma).
Arteriograma = înregistrarea grafică a pulsului arterial sub forma unei curbe.
Carotidograma aduce date preţioase în studiul leziunilor valvei aortice.
Pregătirea şi poziţia bolnavului este aceeaşi ca pentru înregistrarea EKG, dar cu bărbia
uşor ridicată. Invităm bolnavul să rămână în perfectă linişte, să-şi relaxeze musculatura,
să nu mişte şi să-şi reţină respiraţia. Bolnavul se conectează la electrocardiograf print-un
captator a cărui plasare se face pe partea dreapta, aproape de carotidă, de unde se
înregistrează cu o frecvenţă de 50 mm/s pulsaţiile carotidei. În timpul înregistrării,
captatorul se fixează cu mâna. La sfârşitul înregistrării se notează pe arteriogramă numele
şi vârsta bolnavului, data înregistrării şi numărul înregistrării.
6. Proba Rumpel-Leede =aprecierea fragilitatii peretilor capilari (rezistentei
capilarelor)
Tehnica: se exercita o staza la nivelul bratu!ui timp de 5 minute, printr-o manseta
pneumatica.umflata-la 10 mm sub presiunea sistolica,
Interpretare: Daca nu apar petesii sau apar numai 1-3, nu sunt semne de fragilitate
capilara. Aparitia unui numar mai mare de petesii se considera pozitiva (+++).
7.Timp de circulaţie = perioada de timp (in secunde) in care o substanta
parcurge un segment vascular. Durata timpului de circulatie este in functie de viteza
de circulatie, de debitul cardiac, de volemie.Principiul determinarii consta in introducerea
in sange a unor substante test si detectarea lor (prin mijloace obiective si subiective) la o
anumita distanta de la locul de administrare unde apare ,o reactie caracteristica; se
cronometreaza timpul necesar pentru parcurgerea distantei respective. Determinarea
 timpului de circulatie scoate in evidenta insuficienta cardiaca inca in faza incipienta, ajuta
la diferentierea dispneii cardiace din insuficienta ventriculara stanga, de dispneea
pulmonara.
8.Echografia Doppler pe vase mari, vase periferice
ANALIZE DE LABORATOR IMPORTANTE ÎN CARDIOLOGIE
După examenul fizic, medicul poate solicita efectuarea anumitor analize medicale de
laborator:
-hemoleucograma(-mov-EDTA); este un test screening de bază, fiind unul din cele mai
frecvent cerute teste de laborator, reprezentând adesea primul pas în stabilirea statusului
hematologic şi diagnosticul diverselor afecţiuni hematologice şi nehematologice. Constă
din măsurarea următorilor parametri:
- număr de leucocite;
- numar de eritrocite;
- concentraţia de hemoglobină;
- hematocrit;
- indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitară medie
(HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare
(RDW);
- număr de trombocite şi indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) şi
largimea distribuţiei trombocitare (PDW);
- formula leucocitară;
Testele generale de inflamaţie: à jeun (pe nemâncate), arată un proces inflamator în
organism fărăsă arate localizarea
-VSH-negru- (cu citrat de sodiu)Test screening in suspiciunea de reactii inflamatorii,
infectii, boli autoimune, discrazii plasmocitare.endocardita bacteriana, arterita.
- reactanţi de fază acută( este vorba de proteinele care se găsesc în mod normal în
plasmă, dar în inflamaţii vor apărea şi proteine noi care pot fi utilizate ca markeri pentru
evenimentul patologic) :Fibrinogen - glicoproteină fibrilară produsă de ficat (p.v., 5ml
sânge, anticoagulant citrat de sodiu, vacutainer cu capac de culoare albastră, VN 200-
400mg-dl;
-proteina C reactivă- sintetizată primar în hepatocit ( 5ml sange, p.v fără anticoagulant,
valoare de referinţă <0.5 mg/dL3.); nu creşte în infecţiile virale;
Hemocultura(se recoltează în puseu febril pe două medii de cultură:aerob şi anaerob, în
condiţii perfecte de asepsie, antisepsie),
Profilul lipidic (lipidograma) oferă informaţii despre:
- Colesterol total
- Colesterol LDL (“rau”) - este principala sursa de acumulare de colesterol în peretele
vaselor de sange (placa de aterom), care duce la blocaje la nivelul arterelor, impiedicând
circulaţia normala.
- Colesterol HDL (“bun”) - acest tip de colesterol curăţă vasele de sânge unde s-au
acumulat depozite de colesterol LDL pe care îl transportă la ficat pentru a fi distrus si
indepartat din organism.
- Trigliceride - sunt forma cea mai frecventa de grasimi din organism.  Stocheaza energia
in exces din alimentele ingerate. Nivelurile anormale pot semnala cresterea riscului de
boala coronariana.
- Lipide totale, fosfolipide
  Profilul/concentraţia ionilor (ionograma):  concentraţia acestor ioni în sânge, cum
ar fi: calciul, sodiul, potasiul, magneziul,fosfor, clor, dar si a altor ioni, este esenţială în
bună funcţionare a organismului.
Sodiul, potasiul si calciul se utilizează în pompă de transport a polarizării intra şi
extracelulare, potasiul este un element-cheie în contracţia miocardică, astfel încât toti acesti
ioni au o valoare paraclinică de o importanta majora. Aceste minerale contribuie
la mentinerea balanţei hidrice şi a echilibrului acido-bazic din
organism. Nivelurile anormale ale electroliţilor pot semnala
deshidratare (atenţie la administrarea medicaţiei diuretice), boala
renala, boala hepatica, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala,
diabet, reactiile secundare la anumite medicamente.
Teste pentru funcţia rinichilor: uree si creatinina, ambele sunt produse reziduale
(deseuri) pe care rinichii le filtreaza pentru a fi eliminate din organism, niveluri anormale
ale ureei si ale creatininei pot indica boala renala sau alta afectiune a rinichiului. Afectarea
funcției renale poate apărea în stadiile avansate ale insuficienței cardiace și pot limita
administrarea anumitor medicamente sau poate fi consecința administrării anumitor
medicamente.
Teste pentru funcţia ficatului: Transaminaze – Aminotransferaz-alanina
ALT(TGP), sau transaminaza glutamic piruvica GPT şi aminotransferaza aspartat
AST(TGO), sau transaminaza glutamica oxalacetică GOT sunt două enzime celulare ce
se găsesc în celulele ficatului şi nu numai. AST se găseşte şi în muşchiul cardiac, scheletic,
pancreas, celule sanguine şi creer.Valorile normale ale acestor  enzime sunt AST  5-38UI
şi ALT  7-56UI. Valorile crescute nu înseamnă automat afecţiune hepatică.
Markeri cardiovasculari speciali- markeri cardiaci: Similar distrugerii tisulare în
caz de  infarct, iar acesti markeri au pe aceste 3 criterii valori diferite de: aparitie (crestere),
maximizare, normalizare, iar in anumite cazuri pot fi de: 12 ore, 24 ore sau 36, 48 de ore,
mergand pana la 3 zile.
-CK-MB este fractiunea miocardica a creatinkinazei (este o enzima ce se gaseste in
concentratii crescute in miocard si muschii scheletici si, in concentratii mult mai mici, la
nivelul creierului) asociata cu infarctul miocardic. Pentru medicul cardiolog nivelul seric al
izoenzimei CK-MB ofera o dubla utilitate:
1. posibilitatea aprecierii dimensiunii zonei infarctizate din miocard
2. evaluarea si uramarirea evolutiei in dinamica a zonei de necroza in primele 36 de
ore. Astfel nivelul seric al CK-MB creste in primele 2-3 ore de la debutul infarctului spre a
atinge un maxim la 12-36 de ore. Valorile serice normale ale creatinfosfokinazei variaza cu
modul de determinare astfel:
·    dupa metoda cu hexokinaza: sub 50 mUi/ml
·    dupa metoda cu piruvatkinaza: 1-6 mUi/ml
Pentru a fi considerate semnificativ anormale , cresterile serice ale CK trebuie sa atinga de
10-20 ori valoarea normala. Variatiile anormale serice pot ajunge pana la 1000-1500
mUi/ml ( vezi infarctul miocardic ).
In general, exista o probabilitate crescuta de IMA atunci cand sunt indeplinite
urmatoarele trei conditii:
1. CK-barbati >190U/L sau CK-femei >167 U/L
2. CK-MB >24 U/L
3. activitatea  CK-MB = 6-25 % din activitatea CK-total
Diagnosticul de infarct miocardic nu trebuie sa se bazeze numai pe determinarea CK-
MB; trebuie sa fie sustinut de date clinice si de alte investigatii de laborator. Pentru
stabilirea valorilor bazale ale enzimei este necesara recoltarea probei pacientului la debutul
bolii, dupa care se va repeta determinarea la un interval de 12, 24 si eventual 48 ore.
CK-MB incepe sa creasca la 4-6 ore de la debutul infarctului, atingand un maximum la
15-20 ore, recoltare – sange venos vacutainer fara anticoagulant
CK-MB nefiind eliberata numai din muschiul cardiac, ci si dupa exercitiu fizic
sustinut sau in cadrul altor afectiuni, specificitatea sa pentru IMA este limitata.
Troponina cardiacă- este o proteina musculara, care contribuie la contractarea
miocardului. Cand muschii sau celulele inimii sunt afectate, troponina este eliminata si
creste nivelul acesteia in sange. Troponina cardiaca este un criteriu de diagnostic, intre
altele, si al sindroamelor coronariene acute. Un nivel crescut al troponinei poate fi detectat
in primele 3-4 ore dupa instalarea leziunii miocardului si se mentine crescuta pana la 7 zile
dupa infarctul miocardic primar. Cazurile cronice de insuficienta cardiaca sunt
caracterizate de un nivel moderat al troponinei si poate fi utilizat drept predictor al
evolutiei bolii si mortalitatii .
Teste de coagulare(coagulograma)- sunt efectuate pentru determinarea capacitatii
de coagulare a sangelui, rezultatele anormale arata riscul de sangerare sau de a dezvolta
trombi la nivelul vaselor sanguine.
INR - este util pentru pacientii cu terapie anticoagulanta. INR=1.5-1.9: pacienti cu
un prim episod neprovocat de tromboza venoasa profunda sau embolism pulmonar, dupa
primele 3 luni de tratament.
– interval terapeutic:4;
Valori critice: INR>6 – risc hemoragic (mai ales la pacientii cu boli gastro-
intestinale, HTA, boli renale, cerebro-vasculare, tratament antiagregant, alte medicamente
potentiatoare)
-pentru majoritatea situatiilor clinice: profilaxia si tratamentul trombozei
venoase; tratamentul embolismului pulmonar; profilaxia emboliei sistemice la pacientii cu
fibrilatie atriala, infarct miocardic (daca se asociaza aspirina), boala valvulara mitrala
reumatica, prolaps de valva mitrala, calcficare inelara mitrala, trombus mobil de arc aortic,
valve cardiace biologice sau proteze mecanice bivalvulare aortice; chirurgia soldului si
genunchiului; tromboza de sinus venos; sindrom antifosfolipidic.
 -Timpul  de protrombina (PT)- evalueaza activitatea factorilor  implicati in
coagulare. - recoltare – sange venos- vacutainer cu citrat de NA- albastru
-Timpul de tromboplastina partial activat(APTT)
-Timp Qiuck;

METODE TERAPEUTICE
Îngrijirea bolnavilor are două mari obiective:
1. Reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a scădea cât mai mult
efortul cardiac:
-asigurarea repaosului fizic şi psihic, poziţie semişezând cu prevenirea trombozelor,
calmarea durerii, asigurarea igienei personale, regim alimentar hiposodat, hipocaloric,
hipolipidic, urmărirea retenţiei de apă, asigurarea tranzitului intestinal,prevenirea
constipaţiei.
2. Mărirea forţei de contracţie a inimii- administrarea tratamentului medicamentos
1.Cardiotonicele- reprezinta medicamentele care imbunatatesc contractia
miocardului si restabilesc debitul cardiac.(IC,FV,)
Digitalicele sunt glicozizi extraşi din plante care cresc forţa de contracţie a miocardului,
scad frecvenţa ventriculară FV, se administrează în insuficienţă cardiacă, fibrilatie şi flutter
atrial cu ritm rapid, tahicardie paroxistică supraventriculară
Forme de prezentare
- Digoxin, 1 cp.=0,25 mg. 1 fiolă=0,5 mg;i.v in urgenta.p.o.(cronici)
- Lantozid C, 1 drageu=0,25 mg;
- Deslanozid, 1 fiolă=4 mg/2ml
Eficienţa tratamentului se urmăreşte după următorii parametrii:
-Scăderea frecvenţei pulsului şi a respiraţiei;
-Creşterea diurezei;
-Greutatea şi edemele scad;
-Hepatomegalia regresează;
-Dispar crepitantele bazal;
-Pentru aceasta asistenta medicală:
 Supraveghează administrarea corectă a medicaţiei cardiotonice;
 Monitorizează increta si excreta;
 Cântăreşte zilnic bolnavul;
 Măsoară funcţiile vitale(puls periferic şi central,TA);
 Pregăteşte pacientul pentru explorări funcţionale EKG;
 Limitează consumul de sare;
 administrează K,Cl
Semnele intoxicatiei digitalice sunt extracardiace si cardiace.
-tulburările digestive:
 anorexie, greturi, vărsături;
 diaree, dureri abdominale;
-tulburări de vedere (vedere colorată monocromă în galben/albastru/verde xantocromia-
colorare in nuante de galben pana la verde);
-apariţia la un pacient cu fibrilaţie atrială a regularizării ritmului (tahisistolie atrială),
-La EKG: extrasistole ventriculare
Tratament: Oprirea digitalizarii, spălaturi gastrice cu carbune medicinal,fortarea diurezei
cu Furosemid, Spironolactona, trat. bradicardiei: Atropina i.v. 0,5 – 1 mg, Trat. Aritmiilor
ventriculare: Xilina i.v.apoi perfuzie,Trat. Tahiaritmiilor supraventriculare: Beta-blocante
În timpul trat. cu digoxin nu se adm. Ca, Efedrina, Adrenalina.
2.Anticoagulante- Scăderea capacităţii de coagulare a sângelui poate să atragă unele
probleme de hemostaza. Echimozele apar mai usor în urma unor traumatisme minore,
micile saâgerări se opresc mai greu, iar hemoragiile cauzate de alte afecţiuni, pot fi mai
severe la persoanele aflate în tratament cu anticoagulante.
Indicatii:- IMA, tromboze arteriale si venoase, tromboembolii,postpartum, dupa
interventii chirurgicale
Exemple de anticoagulante
Trombostopul (acenocumarol);-actiune prelungita
-Tablete de 2 mg administrate oral; este evitate administrarea de medicamente prin injecţii
(risc de sângerări, hematoame)
Heparina:
-Fiole sau flacoane cu soluţie apoasă injectabilă conţinând 5000 u.i./ml;se poatea dministra
iv, sc, im; acţiune imediată, de scurtă durată (4-8 ore), reacţii adverse: febră, frison, erupţii
cutanate, şoc anafilactic;
Heparine cu greutate moleculară mică:
-Se administrează strict subcutanat, efectul se instalează după un timp de latenţă;
Calciparina: fiole de 1 ml/5000 u.i.; seringi preumplute 0,2 ml/5000 u.i.Clexane
(enoxaparina):Seringă preumplută 20 mg/ml Fraxiparina; soluţie injectabile 9500 u/ml în
seringi preumplute (0,3 şi 0,4 negradate; 0,6- 0,8 sunt gradate;
Hepathrombin unguent, gel
Reacţii la anticoagulante:
-nu se recomandă asocieri cu acid acetilsalicilic (aspirina) şiderivaţi, AINS
- pentru calciparină există posibilitatea de: sângerări nazale şi gingivale; urină inchisă la
culore sau roz; scăderea numărului de plachete sanguine, hematom sau mic nodul la locul
injectării.
-pentru fraxiparină: hemoragii diverse; reacţii alergice locale sau generale; hematom la
locul injectării.
-pentru clexane: hematoame neuraxiale în anestezia spinal epidurală; risc de osteoporoză
în tratamente îndelungate de câteva luni; creşterea nivelului seric al transaminazelor;
rareori rush cutanat sever la locul injecţiei.
-pentru heparină;sângerări diverse; rareori reacţii alergice , febră , frison, şocanafilactic.
3.Antitromboticele - medicamente care previn formarea cheagurilor.
 Antiangrenante plachetare-Aspirina in cantitati de 50-100 mg/zi Aspenter;
Dipiridamil, Plavix
Pacientul trebuie sa se prezinte periodic la APPT si INR
4.Fibrinolitice- Medicamente care produc liza cheagurile de fibrina-Tromboliză.
-Streptokinaza (in primele 6h, urokinaza(pina la 12 h)si,Alteplazarisc de a produce
H.D.S. greu de controlat. Avantaje:asigura perfuzia coronariana in 48h, normalizeaza
segmentul ST la 1h si 20 min, bolnavul nu ramane cu sechele dupa vindecare.
5. Vasodilatatoare coronariene:
  Antianginoase
-Nitroglicerina-sub forma de tablete (sublingual), spray inhalator, fiole,
plastureabsorbtie cutanata (sublingual-durerea cedeaza in 2-3min,a doua tb. dupa 15
min; Beta-blocante
- Nifedipina-fiole de 10 mg si 20 mg
- Propanolol,Atenololreduc si frecventa cardiaca
Vasodilatatoare periferice: Pentoxifilin- fiole administrate i.v.; tablete; Pentoxifiln
retard se administreaza in arterite, vit PP(acid nicotinic),vasodilatator jum.sup.a corpului,
piracetam (central si periferic)
6.Antiaritmice- medicamente care actioneaza prin deprimarea automatismului
miocardului, conducerii, excitabilitatii, reduc/previn tulburarile de ritm .
Medicamente de electie:
- Beta-blocante adrenergice: - propanolol, atenolol, metoprolol
- Blocante ale canalelor de K: amiodarona (cordarone) folosită în tahicardie, are şi efect
antianginos                                                      
-Blocante ale canalelor de Ca : verapamil
- Antiaritmice neclasificate:
       -> atropina- se dă in bradicardie sinusala
       -> adrenalina - stop cardiac
       -> izoprenalina - în bradicardia ventriculară
       -> digoxin - fibrilatie atriala cu ritm rapid
       -> adenozina - tahicardie supraventriculara
       -> clorura de Ca - tahicardie ventriculara prin hiperpotasemie
       -> clorura(sulfat) de magneziu - fibrilatie ventrculara, torsada varfurilor
 -> xilina sau lidocaina-se administreaza in bolus sau in perfuzie în tahiaritmii
7. Diureticele
- Diuretice cu intensitate moderata de actiune- Nefrix, Furosemid (spoliaza organismul de
K)
- Diuretice economizatoare de KSpironolacona, in cure lungi determina ginecomastie si
tulburari de menstruatie la femei.
- Tertensif si Indapamind- nu sunt diuretice dar favorizeaza diureza.
8.Simpatico-mimeticele-medicamente care au efecte similare celor determinate de
sistemul nervos simpatic (vasoconstrictie)
- Dopamina-se administreaza in PEV foarte lent,creste debiul cardiac,de regula 16 pic/min
sau chiar mai putin.
- Adrenalina-se administreza în stop cardiac(sincopa cadiaca) i.v.foarte lent o,5 mg in
dilutie cu S.F.(greata, varsaturi, hTA, cefalee, palpitatii)
9.Antihipertensivele
 Blocanti ai receptorilor beta-adrenergici-Atenolol, Metoprolol
 Blocanti ai canalelor de Ca-Nifedipin,Acrodipin, verapamil
 Inhibitori ai enzimei de conversie-Captopril,Fosinopril,Ramipril
 Inhibitori adrenergici (simpaticolitice-Clonidina,Rezelpina)
 Antagonisti pentru receptori - pentru angiotensina 2 sartan: Irvesartan,Candesartan.
   Antagonişti de calciu, funcţionează prin relaxarea vaselor sanguine: Norvasc,
Nebilet
Trebuie verificata eficienta medicatiei antihipertensive

PRIORITATI DE INGRIJIRE:
-supravegherea functiilor vitale si vegetative, a starii de constienta
- profilaxia infectiilor
- prevenirea complicatiilor
Interventii de urgenta:
-masaj cardiac extern, dezobstruarea cailor respiratorii, aspirarea secretiilor, ventilatie
artificiala, intubatie oro-traheala
-electroconversia sau defibrilarea
-oxigenare
-abord venos periferic sau central, perfuzii
-imobilizare
BLS- Resuscitarea cardio-pulmonara
- electroconversia sau defibrilare -este o metoda de tratament care consta in aplicarea
unui soc electric extern cu ajutorul unui aparat numit defibrilator. Curentul poate avea la
inceput intre 150-300w ajungand pana la 320-400w
Indicatii:
-tahicardii ventriculare care nu raspund la tratament
- fibrilatie atrila recent instalata, fibrilatie ventriculara
- tulburari de conducere
- flutter atrial
electrostimularea- este o metoda de stimulare a miocardului cu ajutorul unui dispozitv
numit pacemaker acesta ste compus dintr-o sursa de energie(baterii) si un circuit conectat
la un electrod care este in contact direct cu miocardul.
Indicatii:
-tulburari de conducere
-tulburari de ritm care nu raspund la tratament
oxigenoterapia –vezi suport de curs anul I
tratament chirurgical
-valvuloplastie-inlocuirea unei valve afectate(mitrala sau aortica)
-by-pass coronarian- realizarea unui scurt circuit intre aorta si coronara lezata, distal de
leziune, prin interventie pe cord deschis
-angioplastia coronariana transluminala- metoda paleativa de dilatare a arterei coronare
afectate de ateromatoza, prin fisurarea placii ateromatoase cu ajutorul unui dispozitiv
cateter introdus percutanat prin artera brahiala sau femurala
-angioplastie coronariană procedura prin care se implantează un stent în interiorul unei
artere coronare la pacienții cu angină pectorală și leziuni coronariene identificate
prin coronarografie, angioplastia coronariană îndepărtează simptomele de durere în piept și
scade semnificativ riscul de infarct miocardic.
Profilaxie
Un rol esenţial în prevenirea bolilor de inimă îl are alimentaţia. O alimentaţie
sănătoasă nu înseamnă mâncare fără gust sau regim strict. Este esenţial să învăţăm să
mâncăm gustos şi să ne menţinem şi greutatea şi colesterolul în limite normale în acelaşi
timp, fie că suntem acasă sau la restaurant.
Astfel, Societatea Română de Cardiologie face următoarele recomandări:
1. Cât mai multe şi mai variate fructe, legume (mai ales proaspete, negătite), cereale
integrale, produse pe care este scris un procent mic de grăsimi;
2. Cel puţin de 2 ori/săptămâna peşte (cu cât mai gras cu atât mai bine). Somonul este unul
dintre cei mai bogaţi în acizi graşi omega-3 polinesaturaţi;
3. Lactate cu conţinut scăzut de grăsime (1%);
4. Mai puţină carne, mai degrabă de pui fără pieliţă, nu prăjeli. Nu găti cu uleiuri saturate;
5. Redu consumul de băuturi răcoritoare dulci şi de sare (adaugă condimente pentru gust),
alcool cu moderaţie, preferabil un pahar de vin roşu;
6. Cantitatea cea mai mare de grăsimi sa fie de tip mono şi polinesaturate. Evită produsele
hidrogenate;
7. Maxim 2 ouă/săptămâna;
8. Evită cartofii prăjiti, prajiturile, cremele, gogoşile, covrigeii şi biscuitii;
9. Maxim 1-2 cafele /zi;
9. Cât mai rar la restaurantele de tip „fast-food“.
Şi să nu uităm de exerciţiile fizice obişnuite (alergatul, mersul pe bicicletă,
gimnastica aerobică, baschetul, plimbările, urcatul pe scări, vâslitul) care au capacitatea de
a ne îmbunătăţi funcţionarea inimii, a plâmanilor şi a aparatului circulator. Evitarea
fumatului,alcoolului, stressului.