Simbolismul european

Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa la sfârşitul

secolului al XIX-lea şi prelungindu-şi ecourile până în preajma
primului război mondial . Simbolismul apare ca o formă de manifest
împotriva romantismului şi prezintă ideea de sfârşit de secol , de
decădere morală

Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moréas,care în 1886 a

publicat un celebru articol-manifest, ‚ ,,Le symbolisme”. În acelaşi an
s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolist㔺i în fruntea
căreia s-a găsit poetul Stephane Mallarme.Termenul de „simbolism”
provine din cuvântul grecesc „symbolon ”, intrat în limbă prin filieră
franceză.

Simbolul este un mijloc de transmitere de semnificaţii, deci , de

comunicare. Acesta este o imagine concretă, care are o semnificaţie
proprie,dar prin care se identifică,în virtutea unei corespondenţe, şi
un alt sens , abstract.

TRĂSĂTURI
 simbolul este un semn – imagine, obiect concret, o cifră, un cuvânt, care
substituie un element abstract o idee, un concept sau un fenomen.

 cultivarea cu precădere a simbolului şi a sugestiei drept modalităţi de

relevare acorespondenţelor către lumea materială si cea spirituală

 se valorifică cultivarea senzaţiilor muzicale,olfactive,coloristice, tactile;

cuvântul poetic este magic,aluziv,conotativ
  predispoziţia pentru stări nedefinite, pentru proiecţia diafană si pentru
reverie

 muzicalitatea interioară repetitivă a versurilor (Paul Verlaine afirma

“Muzica e înainte de toate”, iar simboliştii se conduc după acest aforism);

Se folosesc :
- aliteraţiile ( repetiţia unor sunete : “Înmormântarea şi toate sunetele
clopotului , lupta şi toate sunetele ei “
-instrumentalismul ; Rene Ghil stabileşte corespondenţe între
vocalele şi consoanele limbii şi sunetele emise de instrumentele
musicale : clavirul-apropierea morţii, vioara-nevroza.
-rime,repetiţii lexical

 obsesia culorilor:alb(monotonie),negru(doliu),violet(discrepanţa
între zi şi noapte, putrefacţie),rosu(sânge),galben(boală),
verde(nevroză).

 preferinţa pentru anumite teme si motive:

a. motivul oraşului si al târgului provincial (monotonia si

mediocritatea vieţii);
b. motivul instrumentelor muzicale;
c. motivul ploii şi al toamnei (mohorâtă, ceţoasă, ploioasă);
d. tema naturii, care nu este privită ca peisaj, deoarece ei nu admiră
natura, nu vădnimic frumos la ea; pentru simbolişti natura este
potrivnică,terifiantă,vrajmaşă;
e. tema marilor calatorii

Sinestezia este definită, ca noţiune psihologică,prin asocierea

spontană întresenzaţii de natură diferită , care par să se sugereze
reciproc(de exemplu : sunet-culoare-parfum).
 Sinesteza a fost raportă în literatură la câteva versuri celebre din
Baudelaire ( din sonetul Correspondances : “ Les parfums,les
couleurs et les sons se respondent)

Sugestia,vagul

Tehnica sugestiei se opune discursivităţii, deci enunţului explicit ,

raţional , logic articulat.
Vagul şi indecizia au avantajul de a crea posibilitatea unor noi
conexiuni , asociaţii, de a permite lecture multiple ale textului.

Principalul mod de realizare a sugestiei se identifică cu producerea

ambiguităţii.
Ambiguitatea este o caracteristică generală a limbajului constând în
posibilitatea ca o secvenţă să primească cel puţin două înţelesuri.
Exemplu : “ Nu mai cunoşti de-s flori de umbră,sau dacă-s flori
adevărate.” D. Anghel – Farmec de noapte.

Simbolismul European a fost legat de introducerea versului liber ( un caz

special l-a constituit Ion Minulescu,popularizator al versului liber într-o
formă încă foarte apropiată de tradiţie)

 
Reprezentanţi europeni

Charles Baudelaire (1821-1867)- este considerat poetul care a

revoluţionat întreaga lirică franceză şi europeană prin
 originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal(Florile
răului"). Va avea o influenţă puternică asupra viziunilor poetice ale
autorilor de mai târziu.
Paul Verlaine (1844-1896)- unul dintre cei mai citiţi dintre poeţii
francezi,
Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufleteti,
 într-o atmosferă crepusculară şi vagă.

Jean Moréas (1856-1910)-poet, eseist şi critic literar grec, a scris în limba

 franceză. S-a cunoscut şi a fost prieten cu poetul român Ion Minulescu.

Evoluţia simbolismului românesc

În principiu, simbolismul românesc, asemeni oricărui alt curent

literar, cunoaşte o fază de apariţie şi de răspândire (1880-1900), una
de maximă înflorire (1900-1916) şi o alta de regres, până la
dispariţia sa din peisajul literar (către 1940).Poezia românească
premergătoare simbolismului nu-şi pierde lirismul aşa cum s-a
întâmplat cu poezia franceză,ci, dimpotrivă, ea s-a înviorat sub
pana lui Eminescu, Macedonski, Coşbuc.Mihai Eminescu a
însemnat pentru poezia românească ceea ce a însemnat Baudelaire
pentru poezia franceză. De aceea, s-a spus că simbolismul românesc
derivă din Eminescu şi că, în faza lui iniţială, este
eminescianizat.Simboliştii preiau idei filozofice din Fichte, Hegel,
Schelling, Schopenhauer, sunt atraşi de poezia lui Novalis, a lui Poe
si Whitman, de artă orientală. Având multea semănări cu
simbolismul francez, simbolismul românesc nu este o simplă
varianta alui.Etapa de început este una a tatonărilor, caracterizată
prin apariţia unor articole programatice şi prin activitatea
cenaclului şi a revistei Literatorul (1880-1919, în 8serii, cu
întreruperi), condusă de Alexandru Macedonski, devenit şef de
şcoală.În Ardeal, unde domina ideologia naţionalistă –
tradiţionalistă, sămănătoristă, profund ostilă oricărei forme de
poezie modernă, chiar şi prezentarea simbolismului ca o curiozitate,
dar in termeni moderaţi si descriptivi, cum face G. Bogdan-
Duică,reprezintă un inceput de lărgire ǎ conştiinţei.El recenzează ,,
Din trîmbiţe de aur” de Al. T. Stamatiad, pentru ca cititorii ziarului
Românul : Să-şi poată face o idee limpede-si , vorbind si despre alţii,
tot mai completă- despre ce este simbolismul românesc .Adevăratul
câmp de luptă însă se dă la sud de Carpaţi, unde Convorbirile
literarere prezentau de mult o formă anchilozată de junimism ce
întreţinea despre simbolism prejudecăţile moraliste curente,
impermeabilă literaturii noi, atacată de directorul publicaţiei,
Simion Mehedinţi, cu toate fulgerele.În sfârşit, apar totuşi in
plan teoretic articole ce definesc liniile directoare aleacestui curent
literar: Alexandru Macedonski - Despre logica poeziei (1880), Poezia
viitorului (1892), Despre poezie (1895), Simţurile în poezie (1895),
Îin pragul secolului (1899) sau Ştefan Petică Noul corent literar
(1899). În planul creaţiei pe dealtă parte, realizarile ramân mai
degrabă sub semnul experimentului.

Reprezentanţi ai simbolismului românesc

Alexandru Macedonski

Poetul este fiul generalului Alexandru Macedonski (ministru de război) şi alMariei,

descendentă din boieri olteni. Tânărul Macedonski face liceul la
Craiova;călătoreşte (fără a urmări consecvent o diplomă) în Austria, Elveţia,
Franţa, Italia etc. Din1873, vizând o carieră politică, editează mai multe
periodiceefemere şi atrage atenţia prin câteva atacuri antidinastice

George Bacovia

Colaborează la reviste simboliste:

 Literatorul, Viaţa nouă,Versuri, Flacăra, Absolutio editează la Bacău, în
colaborare,revistele Orizonturi noi (1915) si Ateneul cultural
(1925-1928), iar între anii 1929 şi 1930 scoate la Bucureşti o nouă serie a revistei
Orizonturi noi.

După al doilea război mondial , poetul e mai întâi omagiat (în 1946, la împlinireaa
şaizeci şi cinci de ani), apoi trece printr-o perioadă – de aproape un deceniu – în
care numai poate să publice (fiind, ca, „decadent”, rău văzut de noul regim); în
fine, esteoficializat ca „poet proletar” şi se bucură de onoruri publice, manifestate
cu ocaziasărbătoririi vârstei de şaptezeci şi cinci de ani.

Amurg violet
De George Bacovia
Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...

Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.

Poezia are structura unei desrieri de peisaj , a unui pastel, în care totul
se reduce la o culoare-violet-,repetată obsesiv.
Insistenţa coloristică imprimă un aer ireal peisajului; acesta poate fi
înţeles ca expresie a unei stări interioare.
Culoarea devine simbol prin efectul straniu al generalizării ei , ritmul e
constant,iambic , dar versurile se grupează două câte două ( câte 8,
respective 11 silabe) şi rima îmbrăţişată.
Versurile mai scurte au rol de refern : primul-“Amurg de toamnă
violet” şi ultimul “ Oraşul tot e violet” formează , un cadru identic în
toate cele trei strofe.Pe un fundal monoton , de incantatie magica ,se
realizează trei distihuri simple , care capată prin izolare ,aerul de a
comunica un mesaj profund si obscur.

Borta Francesca

Petrescu Ramona

Custura Narcisa

Donici Bogdan