INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR - TEMA 3

Învățarea colaborativă : caracteristici și aplicabilitate în cadrul IAC

Caracteristici

Învățarea colaborativă este o strategie de instruire structurată și sistematizată, în cadrul

căreia grupuri mici lucrează împreună pentru atingerea unui țel comun. Premisa învățării prin
cooperare este aceea conform căreia subiecții care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să
sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe, învățând în același timp mai temeinic
decât în cazul lucrului individual.

Metodele de învățare colaborativă vin totodată în sprijinul educației inclusive, cercetările

demonstrând faptul că acestea pot consolida atitudinile positive față de învățare, pot îmbunătăți
performanțele, rezultatele și stima de sine ale elevilor, promovând interacțiunea pozitivă și
sprijinul reciproc între copii.

Printre factorii favorizanți ai învățării colaborative se numără: șanse mai mari ca printre
membrii grupului să existe un copil care să descopere soluția; resursele grupului sunt mai bogate
(de memorie, stocare, atenție ș.a.) decât în cazurile individuale; asigurarea unei relații deschise
între parteneri; dezvoltarea unor atitudini și comportamente bazate pe încredere; dezvoltă
capacitatea de autoevaluare a coechipierilor; valorifică schimburile intelectuale și verbale,
mizând pe o logică a învățării care ține cont de opiniile celorlalți.

Învățarea colaborativă prezintă și o serie de avantaje pentru elevi, precum: copiii sunt
apreciați pozitiv și ajung să aibă rezultate bune, în condițiile în care și ceilalți membri ai grupului
obțin aceleași rezultate; se formează o gamă largă de forme de interacțiune ce duc la acceptarea
și toleranța față de celălalt; determină creșterea stimei de sine și reducerea anxietății.
Aplicabilitatea învățării collaborative în cadrul IAC

Spațiul virtual potențează principiul împărtășirii în comun a unor informații sau

competențe pentru a reuși în derularea unui proiect comun. Chiar dacă din punct de vedere fizic,
învățarea on-line presupune separarea cursanților, din punct de vedere al schimburilor cognitive
el presupune un permanent schimb, o dinamică a relațiilor inter și pluri-personale. Totuși, este
adevărat faptul că raporturile sunt incomplete, lipsind, de pildă, substratul emoțional din
interacțiunea stabilită on-line.

Învățarea colaborativă presupune activități precum:

 schimbul de informații sau puncte de vedere între parteneri;

 circumscrierea unor obiective comune;
 planificarea și gestionarea în comun a timpului de învățare;
 organizarea efectivă a muncii prin detalierea și convenirea asupra unor etape;
 împărtășirea unor experiențe, competențe, cunoștințe validate personal;
 colaborarea și co-elaborarea în artefacte, produse, conținuturi informaționale;
 dimensionarea în comun a unor dispozitive de accesare a cunoașterii;
 structurarea și definitivarea unor competențe ale grupului respectiv de învățare.

Învățarea colaborativă se aplică, îndeosebi, în cadrul sistemului de educație deschis și la

distanță, precum și în cadrul activităților de tutorat. Tutoratul se referă la acea acțiune de
supraveghere, îndrumare și facilitare a educaților în direcția exploatării anumitor
oportunități, pentru a intra în posesia cunoașterii sau a-și formula anumite competențe în
consens cu anumite obiective educaționale. Desigur, colaborarea virtuală poate fi însoțită și
trebuie completată de întâlniri fizice.

Bibliografie:

 Cucoș, C., (2017), Instruire asistată de calculator (Manual pentru PIPP, Învățământ la
distanță), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
 Stahl, G., (2006), Învăţarea colaborativă sprijinită de calculator: O perspectivă istorică,
trad. http://gerrystahl.net/cscl/CSCL_Romanian.pdf.