MODUL DE GÂNDIRE

ECONOMIC
Paul HEYNE, Peter BOETTKE, David PRYCHITKO

13. AVUŢIA NAŢIUNILOR:

GLOBALIZARE ŞI CREŞTERE
ECONOMICĂ
Ţări bogate, ţări sărace......

• De ce unele sisteme au performanţe

mai mari decât altele?
Ţări bogate, ţări sărace...

• Un sistem economic reprezintă un sistem social prin

intermediul căruia indivizii cooperează în vederea creării
şi utilizării resurselor, spre a-şi satisface unii altora
dorinţele.
• Diferenţele dintre state din punctul de vedere al nivelului
de dezvoltare economică demonstrează clar faptul că
unele sisteme economice funcţionează mai bine decât
altele.

• De ce unele sisteme au performanţe mai mari decât altele?

• Posibile explicaţii: resurse naturale, dimensiunea

teritoriului, mărimea şi/sau densitatea populaţiei etc.
Cine este bogat şi cine este sărac?
• World Development Report (Banca Mondială) utilizează următoarea
clasificare a ţărilor lumii (în funcţie de PNB/locuitor):

– ţări cu venit naţional ridicat: SUA, Canada, statele din Europa

Occidentală, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Australia,
Noua Zeelandă, Israel, ţări exportatoare de petrol (Brunei,
Kuweit, Qatar, E.A.U.) etc.;

– ţări cu venit naţional mediu: statele din America Latină

(exceptând Nicaragua, Honduras, Haiti şi Guyana), Africa de
Sud şi de Nord, majoritatea statelor din Orientul Mijlociu, ţări din
centrul şi estul Europei, Thailanda, Malaezia, Indonezia şi
Filipine;

– ţări cu venit naţional redus (PNB/locuitor < 1.000 USD): China,

India, Pakistan, Bangladesh, Birmania, Cambodgia, Laos,
Vietnam, statele cele mai sărace din cadrul fostei URSS, Albania,
Africa Centrală etc.
Țări cu venit naţional scăzut (mai puțin de $1,045)
34 țări

Afghanistan Gambia, The Nepal

Bangladesh Guinea Niger
Benin Guinea-Bisau Rwanda
Burkina Faso Haiti Sierra Leone
Burundi Kenya Somalia
Cambodia Korea, Dem Rep. Tajikistan
Central African Republic Liberia Tanzania
Chad Madagascar Togo
Comoros Malawi Uganda
Congo, Dem. Rep Mali Zimbabwe
Eritrea Mozambique
Ethiopia Myanmar
 Țări cu venit naţional mediu spre scăzut (între $1,046
- $4,125)
50 țări
Armenia El Salvador Kosovo Nicaragua Solomon Vanuatu
Islands
Bhutan Georgia Kyrgyz Nigeria South Vietnam
Republic Sudan
Bolivia Ghana Lao PDR Pakistan Sri Lanka West Bank
and Gaza
Cameroon Guatemala Lesotho Papua New Sudan Yemen,
Guinea Rep.
Cabo Verde Guyana Mauritania Paraguay Swaziland Zambia
Congo, Rep. Honduras Micronesia, Philippines Syrian Arab
Fed. Sts. Republic
Côte d'Ivoire Indonesia Moldova Samoa Timor-Leste

Djibouti India Mongolia São Tomé Ukraine

and Principe
Egypt, Arab Rep. Kiribati Morocco Senegal Uzbekistan
 Țări cu venit naţional mediu spre ridicat (între
$4,126 - $12,745)
55 țări
Angola Brazil Gabon Macedonia Peru Tunisia
Albania Bulgaria Grenada Malaysia Romania Turkey
Algeria China Hungary Maldives Serbia Turkmenistan
American Colombia Iran Marshall Islands Seychelles Tuvalu
Samoa
Argentina Costa Rica Iraq Mauritius South Africa Venezuela
Azerbaijan Cuba Jamaica Mexico St. Lucia
Belarus Dominica Jordan Montenegro St. Vincent and
the Grenadines
Belize Dominican Kazakhstan Namibia Suriname
Republic
Bosnia and Ecuador Lebanon Palau Thailand
Herzegovina
Botswana Fiji Libya Panama Tonga
Țări cu venit naţional ridicat (mai mult de $12,746)
75 țări
Andorra Croatia Hong Kong Monaco Sint Maarten

Antigua and Curaçao Iceland Netherlands Slovak Republic

Barbuda
Aruba Cyprus Ireland New Caledonia Slovenia
Australia Czech Republic Isle of Man New Zealand Spain
Austria Denmark Israel Northern Mariana St. Kitts and Nevis
Islands
Bahamas, The Estonia Italy Norway St. Martin
Bahrain Equatorial Guinea Japan Oman Sweden
Barbados Faeroe Islands Korea, Rep. Poland Switzerland
Belgium Finland Kuwait Portugal Trinidad and Tobago

Bermuda France Latvia Puerto Rico Turks and Caicos

Islands
Brunei Darussalam French Polynesia Liechtenstein Qatar United Arab Emirates

Canada Germany Lithuania Russian Federation United Kingdom

Cayman Islands Greece Luxembourg San Marino United States
Channel Islands Greenland Macao Saudi Arabia Uruguay
Chile Guam Malta Singapore Virgin Islands (U.S.)
Situația actuala a omenirii

• Din 7 mld locuitori:

• 1 mld traiește cu < 1 USD/zi
• 2,5 miliarde trăiesc cu mai puţin de 2 dolari pe zi.
• Peste 600 milioane sunt afectaţi de "sǎrǎcia
extremǎ”, cu un venit mediu anual mai mic de
275 $.
• 13 milioane de copii sub 5 ani (1995) au murit
din cauza unor boli ce puteau fi prevenite.
10 economii ale lumii– 2/3 din PIB-ul global
Creștere și dezvoltare economică

• Creştere economică ≠ dezvoltare economică

• Creşterea economică este asimilată cu o mărire în dimensiuni

absolute a indicatorilor macroeconomici venit naţional sau
produs global.
• Vizează latura predominant cantitativă a fenomenelor
economice.
• Dezvoltarea economică vizeaza atât aspectul economic, care
trimite, concomitent, la creştere şi progres, dar şi aspectele
legate de social, politic, cultural, ambiental, ştiinţific, spiritual,
uman, etc.
• Are în vedere şi latura calitativă a fenomenelor respectiv,
progresul social generalizat.
Dezvoltare durabilă
• “Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste
satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite
posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile
nevoi“ (Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCEF),
Raportul Bruntland).

• Dezvoltarea durabila reprezinta "o noua cale de dezvoltare care

sa sustina progresul uman pentru intreaga planeta si pentru un
viitor indelungat“ (United Nations Conference on Environment and
Development (UNCED), Rio de Janeiro,
http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html )
United Nations 17 Sustainable Development
Goals,
https://sustainabledevelopment.un.org/?menu
=1300
Date istorice

• Analiza comparativă a ritmului de creştere

economică din SUA şi India:

Ţara PIB/locuitor PIB/locuitor Mărimea Ritm

(1820) (2006) creşterii anual de
(de n ori) creştere
SUA 51 $ 37 791$ 742 ~3%
India 81 $ 2 122 $ 26 ~0,1%

l De ce au fost atât de diferite evoluţiile celor două ţări?

Creşterea economică

• creşterea economică = creşterea PIB-ului real pe

termen lung;
• precondiţia esenţială: ordinea socială stabilă (indivizii
să poată iniţia proiecte, având suficientă încredere că
vor fi capabili săse bucure de rezultatul muncii lor);
• dezvoltarea economică depinde, de fapt, de trei
chestiuni:
– Oameni;
– Resurse;
– Instituţii (furnizează regulile jocului în baza
cărora interacţionăm şi obţinem câştiguri de
pe urma schimburilor).
Sursele creşterii

• posibilitatea de a supune schimbului, la un cost redus, atât

bunurile, cât şi ideile;
• sisteme de transport şi de comunicaţii ieftine;
• stocuri de capital;
• progresul tehnic;
• procesul de reducere a decalajului tehnologic.
• investiţiile străine şi comerţul exterior;
• sprijinul financiar extern (ATENŢIE!);
• investiţiile private;
• educaţia şi capitalul uman;
• importanţa cunoştinţelor – combustibilul îşi are sursa în minţile
noastre;
• gradul de libertate economică – libertatea economică permite
oamenilor să-şi caute avantajul comparativ, să pornească motorul
antreprenorial care pune în mişcare mecanismul pieţei.
Experienţa asiatică – cauzele creşterii
economice din Asia
• Coreea de Sud (1960-2006):
– PIB a crescut de aprox. 28 ori, cu o rată medie anuală de circa 7,3%;
– PIB/locuitor a crescut de aprox. 15 ori, cu o rată medie anuală de
circa 5,8%.
• Cum se explică aceste performanţe economice deosebite?
– atenţie deosebită acordată educaţiei, inclusiv, instruirii femeilor;
– conectarea la economia mondială;
– folosirea eficientă a fondurilor atrase din străinătate;
– concentrarea pe prodcţia pentru export;
– oficialii guvernamentali au conlucrat cu industriaşii pentru a influenţa
investirea resurselor în domenii-cheie şi pentru a dezvolta anumite
industrii;
– cheltuielile guvernamentale au fost menţinute la un nivel rezonabil;
– populaţia a practicat o rată relativ ridicată a economisirii;
– s-a ţinut cont de domnia legii, deşi corupţia au fost o problemă, iar
unele politici publice discreţionare au deturnat fonduri publice de la
alte întrebuinţări.
Japonia şi Taiwan

• performanţe economice şi politici economice

aplicate similare celor înregistrate de Coreea de
Sud (Japonia intră, chiar, în rândul celor mai
bogate ţări);
• populaţie educată, dispusă să muncească din
greu şi să economisească;
• cadru economic cu reguli ale jocului stabile;
• deschidere faţă de economia mondială;
• absenţa unor cheltuieli guvernamentale excesive
şi a unei inflaţii rapide;
• utilizarea tehnologiilor dezvoltate de naţiuni mai
avansate din acest punct de vedere.
Alte naţiuni ale Asiei s-au descurcat mai
puţin bine...
• India (1960-2006):
– PIB creşte de la 606$ la 2.122$, de numai 3,5 ori.
• explicaţii posibile: creşterea demografică, disensiuni interne,
conflicte cu vecinii, războaie, politicile aplicate de guvernul indian
etc.
– a manifestat o împotrivire extremă în a lăsa alocarea
resurselor în seama preţurilor, încredinţând autoritatea
unor birocraţi guvernamentali;
– guvernul a distorsionat masIv preţurile;
– autorităţile guvernamentale au fost seduse de
planificarea centrală după model sovietic;
– investiţiile au fost canalizate spre proiecte care s-au
dovedit a fi incapabile să producă venituri mai mari
decât costurile;
– domeniile mai puţin planificate erau decurajate printr-o
reglementare excesivă din partea birocraţilor (licenţe,
autorizaţii, aprobări, avize etc.).
America Latină
• Ţările Americii Latine au avut evoluţii foarte diferite în perioada
postbelică:

Ţara Modificarea procentuală a

PIB/locuitor (1960-2006)
Argentina 46,6
Brazilia 177,8
Chile 217,5
Columbia 142,2
Mexic 150,0
Peru 55,0
Venezuela 0,00
Africa Subsahariană
• Prezintă o situaţie “tragică”, cu excepţia Africii de Sud şi a
Botswanei;

Ţara PIB/locuitor (2006)

Zair (Congo) 91 $
Etiopia* 146 $
Ghana 294 $
Tanzania 335 $
Nigeria 440 $
Kenya 446 $
Coasta de Fildeş 555 $
Cauze ale subdezvoltării Africii
Subsahariene
• utilizarea ineficientă a sprijinului financiar primit din
străinătate (cazul Tanzaniei);
• absenţa unui sol fertil;
• lipsa unor căderi de precipitaţii corespunzătoare;
• maladii specifice zonei tropicale;
• variaţii mari ale debitului râurilor;
• varietatea populaţiilor din interiorul graniţelor a stimulat
menţinerea unei lipse de unitate şi a izbucnirea de
războaie civile;
• unele “explozii” demografice care au anulat efectele
pozitive ae unor perioade de creştere economică;
• regimuri politice violente, corupte, mincinoase şi
incompetente.
Globalizarea – speranţe şi deziluzii
• globalizarea - “paratrăsnetul” perioadei ce a urmat
Războiului Rece;
• proteste de stradă anti-globalizare (Seattle, Praga, Geneva,
Washington D.C. etc.);
• criticii subliniază că acest “consens de la Washington”
constituie un set de politici privitoare la responsabilitatea
fiscală şi la liberalizarea comercială care sunt “impuse”
ţă rilo r m a i p u ţin d e zvo lta te a le lu m i i , î n s c h i m b u l
împrumuturilor şi asistenţei financiare externe oferite de
instituţii internaţionale;
• sunt vizate, mai ales, Banca Mondială, Fondul Monetar
Internaţional şi Organizaţia Mondială a Comerţului,
principala lor “vină” fiind condiţionalitatea (în special, în
ceea ce priveşte împrumuturile acordate de F.M.I.).
Aspecte particulare aflate în dezbatere în ceea ce
priveşte “Consensul de la Washington”

• Criticii globalizării susţin că acesta duce la:

– accentuarea inegalităţii în materie de venit, pe măsură ce
decalajul dintre ţările bogate şi cele sărace se adânceşte;
– o “cursă către adâncuri” în privinţa politicilor de mediu
(amplasarea de capacităţi de producţie în state care oferă o
legislaţie mai permiivă din punctul de vedere al protecţiei
mediului înconjurător);
– o “cursă către adâncuri” pe piaţa muncii (marile corporaţii
caută să îşi desfăşoare activitatea în zone care oferă condiţii
mai puţin costisitoare din punctul de vedere al salariilor şi al
condiţiilor de muncă).
• Totuşi, dovezile sugerează că, în realitate, globalizarea produce
efecte opuse celor descrise mai sus.
Puterea opiniei publice

• Opiniile ferme nu sunt sinonime cu argumente valide! Trebuie

subliniată importanţa pregătiri profesionale adecvate;
• Opinia publică se concentrează adesea pe consecinţele evidente
ale politicilor publice. Dar ştiinţa economică încearcă să lămurească
şi consecinţele neintenţionate, adesea ascunse şi de durată.
• Globalizarea duce din ţările mai dezvoltate în cele mai puţin
dezvoltate acele elemente care se constituie în surse de sporire a
productivităţii reale, baza creşterii venitului real:
– perfecţionarea abilităţilor de lucru;
– înmulţirea cunoştinţelor tehnice;
– mai buna organizare a activităţilor economice.
• Nu trebuie neglijată puterea intereselor speciale, politica înclinând
spre manifestarea unei îngustimi şi a unei concentrări părtinitoare a
beneficiilor.
Controversa legată de externalizarea
producţiei: lozincă versus analiză
• Comerţul voluntar este reciproc avantajos, indiferent dacă are
loc între două persoane şi are ca obiect un anume produs, sau
dacă avem de-a face cu cumpărarea de servicii de muncă
prestate într-o fabrică din America Latină sau de către un medic
radiolog din India.
• Tiparul comercial care se derulează ca urmare a globalizării este
doar o altă manifestare a câştigurilor obţinute de pe urma
schimburilor voluntare despre care s-a discutat în capitolele
anterioare.
• Numărul locurilor de muncă pierdute în urma externalizării
producţiei este minuscul comparativ cu dimensiunea economiei
americane. Dar crearea de locuri de muncă în străinătate va tinde
să genereze diferite slujbe şi venituri mai mari pe teritoriul SUA.
• Pe scurt, comerţul internaţional este un joc cu sumă pozitivă.
• Rolul economiştilor este de a spune adevărul, însă, de multe ori,
opiniile lor au fost desconsiderate în numele eficienţei politice.
Milton Friedman

Cercetările arată limpede că eliberarea

oamenilor din punct de vedere
economic dezlănţuie motivaţia şi
iniţiativa individuale şi aşază o ţară pe
traiectoria creşterii economice. Pe de
altă parte, prosperitatea economică şi
independenţa faţă de guvern
promovează libertatea civilă şi politică.
Anexă: Dificultatea comparaţiilor
internaţionale care implică PIB
• Problema serviciilor care nu fac obiectul unor tranzacţii pe
piaţă:
– ponderea acestora este mult mai mare în economiile mai
puţin dezvoltate, ceea ce face ca PIB-ul acestora să fie
subapreciat;
– în acelaşi timp, este exagerată bunăstarea oamenilor din
cele mai bogate ţări.
• Comparaţiile internaţionale care implică PIB-ul pe cap de
locuitor sunt foarte distorsionate şi de numitorul comun utilizat
(utilizarea dolarului american). Dar cursul de schimb nu
exprimă totdeauna paritatea puterilor de cumpărare!
• Exprimarea PIB-ului pe cap de locuitor ajustat cu paritatea
puterilor de cumpărare duce la creşteri semnificative a valorii
acestuia pentru statele cu un nivel de dezvoltare redus sau,
chiar, mediu.