Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe, Educaţie Fizică şi Informatică

Master Biologie medicală, Anul I

REFERAT
EPIDEMIOLOGIE

INFECŢIILE CĂILOR AERIENE SUPERIOARE LA

COPIL

Bădicu Maria

Graure Camelia Alexandra

 ANGINA ACUTĂ (amigdalita acută)

Angina acută/faringita acută este un proces inflamator la nivelul mucoasei

faringelui şi/sau amigdalelor.

Etiologia cea mai frecventă a faringitelor este dată de virusuri (adenovirusuri,

enterovirusuri, rinovirusuri, etc.). Acestea produc o afecţiune care evoluează benign
şi autolimitat. Streptococul beta-hemolitic grup A (GABHS) reprezintă cel mai
important agent infecţios bacterian. Pe lângă acesta mai sunt incriminaţi şi alţi
agenţi precum: Streptococul grup C, Mycoplasma pneumoniae şi Streptococul
pneumoniae.

Angina acută streptococică

Epidemiologie: Angina acută streptococică reprezintă 37% din cazurile de

faringite acute care apar la copilul în vârstă de peste 5 ani. Afecţiunea este rară
înaintea vârstei de 2-3 ani, are incidenţă în primii ani de şcoală, ca mai apoi în
adolescenţă să scadă. Este mai frecventă iarna şi primăvara. Răspândirea infecţiei
se face în timpul fazei acute. Simptomatologia cedează la 24 de ore de la începerea
antibioterapiei.

Etiologie: Streptococ beta-hemolitic grup A (GABHS)

Manifestări clinice:

Debutul anginei streptococice este rapid, cu ”dureri în gât” (disfagie), febră

înaltă şi frison, fară tuse, rinoree. Perioada de incubaţie este de 2-5 zile.

În perioada de stare copiii prezintă: hiperemie faringiană intensă, de unde şi

denumirea în practică de ”angină roşie streptococică”, amigdale hipertrofice,
acoperite cu depozite albicioase purulente. Unii copii pot avea febra scarlatiniformă
la care se asociază paloare peri-oro-nazală, limba roşie zmeurie, rash fin maculo-
papular. Adenopatia cervicală anterioară (ganglioni cervicali măriţi de volum,
dureroşi) se asociază frecvent.

Explorări paraclinice: culturi farigiene, test rapid de diagnostic pentru

streptococul beta-hemolitic grup A, hemogramă completă. Dozarea titrului de
anticorpi antistreptolizină O (ASLO) se recomandă atât pentru depistarea infecţiilor
streptococice, cât şi pentru urmărirea în timp a acestor boli. În dinamică titrul
ASLO creşte de 2-4 ori faţă de nivelul bazal, scăderea titrului este lentă (luni de
zile). Revenirea la normal a valorilor ASLO indică o vindecare a infecţiei
streptococice pe când creşterea acestora sugerează o nouă infecţie cu streptococ.

Complicaţiile infecţiei cu streptococ beta-hemolitic grup A sunt supurative

şi nesupurative.

Complicaţiile supurative (consecutiv răspândirii infecţiei la ţesuturi

subiacente) cuprind limfadenita cervicală, abcesul peritonsilar, retrofaringeal, otită
medie, mastoidită, sinuzită.

Complicaţii nesupurative, imun-mediate sunt reumatismul articular acut,

glomerulonefrita acută difuză poststreptococică.

Tratamentul cu antibiotic nu se va institui la un copil cu farigită în absenţa

identificării streptococului beta-hemolitic sau a altui germen cauzal. În cazul în
care tratamentul pentru o faringită streptococică a fost deja instituit şi exudatul
faringian este negativ, acesta trebuie întrerupt. Tratamentul antibiotic conduce la
dispariţia simptomatologiei în 12-14 ore de la iniţierea lui şi previne apariţia
reumatismului articular acut (RAA).Tratamentul antibiotic se recomandă a se iniţia
imediat la copiii cu faringită streptococică, în caz de febră crescută, contact cu
persoane documentate cu infecţie GABHS.

Faringita recurentă cu GABHS

Faringita recurentă apare ca reinfecţie cu GABHS de la un membru al

familiei, sau este o faringită determinată de altă cauză la un purtător de GABHS.
Diagnosticul se stabileşte prin culturi repetate.

LARINGITA ACUTĂ
 Laringitele acute sunt infecţii virale sau bacteriene ale mucoasei laringeale
care determină detresă şi/sau insuficienţă respiratorie înaltă prin obstrucţie
laringeană.

Clasificare:

- fără detresă respiratorie – laringită acută simplă;

- cu detresă respiratorie (laringite obstructive): laringită acută spastică

(striduloasă), laringite acute edemoase: subglotică (crupul viral), supraglotică
(epiglotită).

Epidemiologie:

Vârsta de apariţie a laringitei acute, mai ales a crupului este cuprinsă între 3
luni şi 5 ani. Este mai frecventă la băieţi, în sezonul rece, dar poate să apară pe tot
parcursul anului. Recurenţele apar între 3-6 ani, ca apoi incidenţa să scadă odată cu
dezvolarea căilor aeriene. Până la 15% din pacienţi au istoric familial pozitiv pentru
crup. Epiglotita dată de Haemophilus influenzae este mai frecventă la vârsta de 2-4
ani, dar poate să apară şi la vârsta de sub un an şi la peste 7 ani.

Etiologie:

Etiologia majorităţii laringitelor este de origine virală: virusuri gripale,

paragripale, adenovirusuri, virusul rujeolic. Etiologia bacteriană este mai rară şi
este reprezentată de Haemophilus influenzae (comun în trecut în epiglotite, mai rar
acum după introducerea vaccinării HiB), Streptococcus pyogenes, Staphylococul
aureu, mai frecvent incriminaţi în producerea epiglotitei la copiii vaccinați pentru
HiB.

Forme clinice

1. LARINGITA ACUTĂ SIMPLĂ (forma clinică simplă)

Este cea mai frecventă formă.

Etiologia: virală, excepțional difterică.

 Manifestări clinice: debutul este printr-o infecție acută de căi respiratorii
superioare (IACRS) cu disfagie, disfonie, tuse, răgușeală, lipsește dispneea
inspiratorie și stridorul sau sunt foarte discrete. La examenul clinic se evidențiază
doar o inflamație faringeană, iar laringoscopic se poate evidenția edemul corzilor
vocale și a țesutului subglotic. Evoluția este benignă.

2. LARINGITE OBSTRUCTIVE

Termenul de laringotraheobronșite acute se referă la infecțiile virale ale

regiunii glotice și subglotice. Virusurile sunt cele care cauzează crupul și reprezintă
cea mai frecventă cauză de obstrucție a căilor respiratorii.

Se caracterizează clinic prin:

- stridor inspirator acut

- tuse cu timbru metalic

- disfonie (răgușeală)

- dispnee inspiratorie

- tiraj suprasternal și supraclavicular.

2.1. LARINGITA STRIDULOASĂ SAU CRUPUL SPASMODIC

(PSEUDOCRUP)

Etiologie: terenul alergic și factorii psihologici au rol important, patogenia

fiind incertă.

Terenul: vârsta de 1-3 ani, copii cu paratrofie sau vegetații adenoide.

Prodomul viral este absent.

Manifestări clinice:

Debutul este acut, nocturn, în plină stare de sănătate. Copiii se trezesc brusc
din somn și prezintă răgușeală, tuse metalică, respirație îngreunată, detresă
respiratorie, anxietate. Severitatea simptomelor se reduce în câteva ore. Copilul mai
poate prezenta câteva atacuri, dar tot mai ușoare în următoarele 1-2 zile.

2.2. CRUPUL (LARINGITA ACUTĂ EDEMATOASĂ SUBGLOTICĂ)

 Laringotraheobronșita acută este un process inflamator acut în care edemul
cuprinde regiunile subglotice.

Etiologia este virală.

Terenul: copil în vârsta de 6 luni-3 ani.

Manifestări clinice:

Prodomul prin simptomatologie se caracterizează prin rinoree, tuse, febră

moderată care durează 1-3 zile. Ulterior apare simptomatologia caracteristică.

Simptomatologia de laringită se instalează progresiv, detresa respiratorie

fiind manifestată în 2-3 zile. Copilul prezintă: tuse, răgușeală, disfonie, stridor
inspirator, tiraj suprasternal și supraclavicular, dispnee inspiratorie, febră (39°-
40°C). Simptomatologia se agravează în timpul nopții, scade în intensitate în câteva
zile și se rezolvă într-o săptămână. Copiii preferă să stea în pat sau ușor ridicați,
sunt agitați. Starea generală este relativ bună.

Examenul fizic evidențiază vocea răgușită, coriza, tahipneea ușoară, tirajul

suprasternal, uneori stridor continuu, hipoxie, paloare, faringe hiperemic. Uneori
formele severe de laringită acută subglotică se diferențiază cu dificultate de
epiglotita acută, cea din urmă având un debut și o evoluție rapidă cu agravare
progresivă.

2.3. EPIGLOTITA ACUTĂ (LARINGITA ACUTĂ SUPRAGLOTICĂ)

Epiglotita, numită și laringita acută supraglotică este un edem inflamator

acut al epiglotei și hipo-faringelui. Practic, este o infecție bacteriană rapid
progresivă, care cuprinde regiunea de deasupra corzilor vocale, putându-se ajunge
până la obstrucția totală a căilor respiratorii (de aceea este considerată o urgență
medicală!!).

Etiologie: Haemophilus influenzae tip B. Afecțiunea este rară, apare la orice

vârstă, fiind mai frecventă la vârsta de 1-6 ani.

Manifestări clinice:
 Debutul bolii este brusc, cu febră, stridor, dureri în gât (disfagie), dispnee
inspiratorie, anxietate, stare generală alterată, rapid instalându-se obstrucția
respiratorie. Evoluția simptomelor este atât de rapidă, încât în câteva ore pacientul
devine toxic, cu dificultăți de înghițire și respirație.
 Bibliografie

Ciofu E., Ciofu C., 2008. Esențialul în pediatrie, Editura Almatera

Iordăchescu F., 2006. Tratat de pediatrie, Editura Național