UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE,
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ
SPECIALIZAREA BIOLOGIE MEDICALĂ - MASTER

PATOLOGIA RINICHIULUI

Masterand:
Gigeta ILINCA
 CLASIFICAREA NEFROPATIILOR

Nefropatia este un termen generic pentru a indica o boală de

rinichi. Formele mai comune sunt reprezentate de procesele inflamatorii
(nefrite) si de procese degenerative (nefroze).

În raport cu segmentul afectat, bolile renale pot fi clasificate în:

- nefropatii glomerulare,
- nefropatii tubulare,
- nefropatii interstiţiale,
- nefropatii vasculare.

La acestea se adaugă litiaza renală, patologia tumorală şi malformaţiile

congenitale.
 Leziunile histologice elementare în
glomerulonefrite
Nefropatiile glomerulare sunt boli renale bilaterale, caracterizate prin
manifestări clinice, urinare şi funcţionale, produse de leziuni cu
localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculilor renali.

Agresiunea inflamatorie determină diverse tipuri de leziuni glomerulare,

ce pot fi evidenţiate prin microscopie optică, imunofluorescenţă sau
microscopie electronică

 Endoteliale :activare, proliferare, incluziuni celulare, endotelioză,

necroză;
 Mezangiale :hipertrofie, proliferare, modificări morfologice, creşterea
sintezei de matrice mezangială, mezangioliză;
Leziunile histologice elementare în
glomerulonefrite
 Epiteliale:tumefierea şi fuziunea proceselor podocitare, detaşarea
celulelor epiteliale viscerale, proliferarea celulelor epiteliale parietale
(crescents);
 Infiltrate cu celule inflamatorii(PMN, monocite etc);
 Alterarea MBG :pierderea sarcinilor negative, rupturi, îngroşare şi
scleroză, distorsiuni (aspect de “roată dinţată”);
 Depozite imune (Ig, C3 etc)
 Leziuni cicatriceale

După topografia leziunilor, acestea pot fi:

 Difuze (afectează > 50% dintre glomeruli) sau locale (afectează <

50% dintre glomeruli);

 Globale (afectează glomerulul în întregime) sau segmentare (afectează

doar unele structuri sau zone ale glomerulului)

Leziunile histologice elementare în
glomerulonefrite

Fig.1 Nefropatie diabetică

 Nefropatiile tubulare si interstiţiale

În nefropatiile interstiţiale există afectare predominantă a ţesutului

interstiţial şi a tubilor subiacenţi

Nefropatiile tubulare au o evoluţie acuta sau cronică, astfel

 Nefropatiile tubulare acute se pot asocia cu leziuni inflamatorii

acute interstitiale exprimate prin infiltrat inflamator format din
plasmocite, limfocite, eozinofile si polimorfonucleare, dispuse difuz
sau nodular, motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de
nefropatii tubulointerstitiale acute.
 Nefropatiile tubulare si interstiţiale

 Nefropatiile tubulare cronice sunt reprezentate de boli şi sindroame

cu transmitere genetică (ereditare) sau dobândite, caracterizate
structural prin alterări histologice, biochimice sau moleculare ce
afectează predominant (primitiv sau secundar) sistemul tubular al
nefronului şi funcţional prin alterarea uneia sau a mai multor funcţii
tubulare cu manifestări de insuficienţă tubulară proximală, distală sau
proximo-distală.
Nefropatiile tubulare si interstiţiale

Fig.2 Pielonefrita cronica este o forma particulara de nefropatie interstitiala cronica care
este secundara unei infectii bacteriene cronice a rinichiului si a unei anomalii urologice
obstructive.
Nefropatiile tubulare si interstiţiale

Fig.3 Distrofie granulară a epiteliului tubilor renali contorţi

 Nefropatiile vasculare

 Nefropatiile vasculare sunt afecţiuni renale, secundare unor boli

vasculare generale.

 Sindroamele renale vasculare sunt rezultate în urma afectarii vaselor

renale de o hipertensiune arterială îndelungată (peste 15-20 de ani)
 Acestea sunt clasificate în:

- Nefroangioscleroza benignă
- Nefroangioscleroza malignă
 Nefropatiile vasculare

Nefroangioscleroza benignă:

 Arteriole aferente cu perete îngroşat, hialinizat (eozinofil, omogen) şi

lumen îngustat, ca urmare a trecerii proteinelor plasmatice în peretele
arteriolar, reducând irigarea glomerulului.
 Glomeruli cu diferite grade de fibroză/hialinizare, unii dintre ei
transformaţi în globi de hialin, cu dispariţia anselor capilare,
nefuncţionali. Aceştia sunt mai mici decât glomerulii normali, iar tubii
ce-i deservesc sunt atrofiaţi, fibrozaţi.
 Tubii glomerulilor restanţi, funcţionali sunt dilataţi şi conţin un
material proteic eozinofil în lumen (cilindri hialini) şi urina primară.
 Nefropatiile vasculare

Fig.4 Nefroangioscleroză benignă

 Litiaza renală

 Litiaza renală apare prin precipitarea sărurilor şi mineralelor din urină,

la nivelul căii urinare şi dezvoltarea unor structuri solide, dure
(calculi). Calculii pot avea dimensiuni ce variază de la câţiva
milimetri, până la câţiva centimetri. Aceştia pot migra de-a lungul
tractului urinar (ureter, vezică şi uretră), afectând eliminarea urinii.

 Calculii renali obstructivi sau cei ureterali determină apariţia colicii

renale: dureri lombare severe cu iradiere descendentă anterioară spre
organele genitale externe, urinare frecventă, usturimi micţionale.
 Litiaza renală

Fig.5 Calculi la nivelul rinichiului

 BIBLIOGRAFIE

Bratu O., Spînu D., De la diagnostic la tratament în bolile rinichiului, cazuri clinice
ilustrate, UMF Bucureşti
Dicţionar medical ilustrat, vol.9, de la A la Z, Ed.Litera, Bucuresti, 2013
Olinici C.D., Vaida M.F., Metode de analiză cantitativă și morfologică în biologie și în
medicină, Ed. Tehnică București, 1997.
https://anatomie.romedic.ro/rinichii
http://medicineconspectus.blogspot.com/2017/12/distrofia-hialina-extracelulara.html
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Nefrologi
e/Cap.%204.1.%20Sindroame%20glomerulare.pdf