BOLI ALE SISTEMULUI NERVOS

Afecţiuni ale sistemului nervos: meningita, hemoragia cerebrală, coma.

• Meningita are cauză infecţioasă, toxică sau alergică şi se
caracterizează prin: febră, dureri de cap, vărsături, fotofobie.
• Hemoragia cerebrală este cauzată de ruperea vaselor de sânge, ca
urmare a unor traumatisme sau a hipertensiunii arteriale şi se
caracterizează prin: paloare, agitaţie, hipotensiune, accelerarea pulsului şi
a ritmului respirator.
• Coma poate fi provocată de accidente traumatice, tumori sau
intoxicaţii şi are ca simptome: pierderea cunoştinţei, a sensibilităţii şi a
motricitatii cu păstrarea funcţiilor respiratorii şi circulatorii

BOLI Analizatori

Afecţiuni ale globului ocular:

Cataracta constă în opacizarea cristalinului, ceea ce duce la pierderea
gradată a acuităţii vizuale, care poate merge până la pierderea completă a
vederii. Opacizarea cristalinului se datorează unor modificări chimice ale
proteinelor din compoziţia cristalinului, modificări apărute în urma unor infecţii,
traumatisme sau a înaintării în vârstă.
Conjunctivita are cauză infecţioasă sau alergică şi prezintă ca simptome:
inflamarea pleoapelor, a mucoasei conjunctivae, roşeaţă în jurul ochilor, secreţie
lacrimală abundentă.
Glaucomul are drept cauză creşterea presiunii intraoculare, datorită
acumulării umorii apoase în camera anterioară. Se manifestă prin dureri oculare
intense, distrugerea celulelor retiniene, tulburări de vedere până la orbire.
Afecţiuni ale pielii:
Herpesul are drept cauză infecţia cu virusul Herpes simplex şi constă în
apariţia, pe piele sau pe mucoase, a unei erupţii cu aspect de vezicule, pe o bază
eritematoasă (de culoare roşie). Se manifestă prin senzaţie de arsură, dar şi de
prurit (mâncărime).

Afecţiuni ale analizatorului auditiv:

Otita este o inflamaţie a urechii externe sau medii, având cauză
microbiana sau virală. Poate fi acută sau cronică. Prezintă ca simptome: dureri
locale, secreţii seropurulente, scăderea auzului, febră, frisoane. Respectarea
regulilor de igienă a urechii poate evita otita, ca şi tratarea corectă a faringitelor,
sinuzitelor (spre a preveni transmitetrea infecţiei prin trompa lui Eustachio).

1
Afecţiuni ale sistemului osos:
Luxaţiile (dislocări ale elementelor componente alţ unei articulaţii, în
special a suprafeţelor osoase articulare) şi entorsele (alungiri ale
ligamentelor componente ale unei articulaţii, precum şi a ligamentelor de
vecinătate) sunt cauzate de mişcări bruşte, necontrolate, traumatisme. Se
caracterizează prin echimoze şi dureri locale;
Fracturile (întreruperi ale continuităţii anatomice a unui os) sunt provocate
de accidente, politraumatisme. Se caracterizează prin echimoze şi dureri
locale şi prin impotenţă funcţională;
Deformările osoase pot fi cauzate de lipsa vitaminei D, fapt pentru care
această vitamină este importantă în alimentaţia copiilor (alimentaţia
corespunzătoare fiind o modalitate de prevenire a deformărilor osoase).
Coloana vertebrală poate suferi deformări cum ar fi:

✔ cifoza, caracterizată prin accentuarea convexităţii curburii dorsale a coloanei

vertebrale;
✔ scolioza, ce constă în apariţia unor devieri laterale ale coloanei
vertebrale, ce au ca efect o asimetrie spaţială a trunchiului, caracterizată prin
ridicarea unui umăr şi coborârea celuilalt;
✔ lordoza, caracterizată prin accentuarea concavităţii curburii lombare a
cloanei vertebrale.

Afecţiuni ale muşchilor:

Oboseala musculară
✔Este consecinţa unui efort prelungit, a unor tulburări neuromusculare, a lipsei
de oxigen în muşchisau a acumulării acidului lactic în muşchi.
✔ Are următoarele simptome: diminuarea forţei musculare, scăderea
excitabilităţii musculare, dispariţia fazei de relaxare şi instalarea contracturii
musculare. Poate fi prevenită prin dozarea efortului muscular şi adoptarea unui
stil de viaţă echilibrat cu evitarea stresului fizic şi psihic.
Intinderi şi rupturi musculare - sunt rezultatul contracţiei excesive a unui
muşchi, a ruperii lui sau a ţesutului conjunctiv adiacent.

Afecţiuni ale sistemului digestiv

• Cariile dentare reprezintă eroziuni ale dinţilor şi sunt rezultatul acţiunii unor bacterii
asupra acestora. Consumul de glucide, corelat cu nerespectarea regulilor de igienă dentară, are

2
ca urmare apariţia cariilor dentare. Prin masticaţie, alimentele ingerate sunt mărunţite, iar pe
suprafaţa dinţilor rămân fragmente glucidice, care sunt degradate de bacterii fermentative.
Astfel, rezultă acizi, care distrug smalţul dinţilor, provocând cariile dentare.
• Stomatita este inflamaţia mucoasei orale, provocată de infecţii, agenţi fizici sau
chimici. Mai frecvente sunt stomatita herpetică şi cea candidozică.
• Ciroza hepatică constă în dezorganizarea difuză a structurii hepatice normale, prin
înlocuirea hepatocitelor cu ţesut fibros. Ciroza poate fi cauzată de alcooîism, malarie, hepatită
şi se caracterizează printr-o coloraţie specifică a pielii (icter), tulbulări digestive, alterarea
funcţiei ficatului şi mărirea acestuia.
• Pancreatita este o inflamaţie a pancreasului, care poate fi cauzată de infecţii sau
intoxicaţii şi prezintă următoarele simptome: dureri abdominale violente şi continue,
vărsături, tulburări intestinale.
• Litiaza biliară constă în formarea de calculi la nivelul veziculei biliare. Este mai
frecventă la femei, la obezi şi la cei cu dietă dezechilibrată. Cauza apariţiei litiazei biliare este
creşterea cantităţii de săruri în bila secretată sau depozitată şi are următoarele simptome:
greţuri, vărsături, febră, icter.
• Enterocolitele sunt inflamatiile mucoasei intestinului subţire şi a celui gros. Ele pot
avea o cauză infecţioasă (frecvent bacteriană), mai rar virală. Se caracterizează prin diaree,
dureri abdominale, febră.

3
 Afecţiuni ale sistemului respirator
Gripa este o afecţiuve virală caracterizată prin: stare generală alterată, însoţită
de astenie (oboseală), febră, inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare, dureri
musculare.
Fibroza pulmonară poate fi cauzată de iradierea terapeutică sau de alte
afecţiuni ale sistemului respirator (TBC, bronşită cronică) şi constă în dezvoltarea
exagerată a ţesutului conjunctiv din parenchimul pulmonar, ceea ce determină
sclerozarea ţesutului pulmonar, însoţită de insuficienţă respiratorie. Această afecţiune
poate induce modificări ale volumelor respiratorii şi tulburări ale activităţii cardiace.
Emfizemul pulmonar se caracterizează prin acumularea de aer în ţesutul
pulmonar interstiţial şi poate fi cauzat de obstrucţia căilor respiratorii provocată de
bronşită sau de TBC. Se manifestă prin dilatarea alveolelor pulmonare, creşterea
volumului de aer rezidual, tuse, cianoză (aspect uşor albastru al pielii).

Afectiuni ale sistemului circulator

• Cardiopatia ischemics* se caracterizeaza prin scaderea fluxului de sange in arterele
coronare, ca urmare a aterosclerozei si a cre§terii concentratiei plasmatice a colesterolului. Se
manifests prin dureri in regiunea inimii, modificari ale EEG. Poate fi o cauza a infarctului
miocardic.
• Anemiile se caracterizeaza prin scaderea numarului de hematii si a cantitatii de
hemoglobina din sange, perturbari ce pot fi generate de un dezechilibru al proceselor de
formare/degradare a elementelor figurate sau de o carenta de fier. Pot avea si cauze infectioase,
parazitare sau toxice. Se caracterizeaza prin paloare accentuata a pielii, slabire progresiva,
astenie, aritmii cardiace, lipsa poftei de mancare.
• Leucemiile reprezinta neoplazii ale tesuturilor hematoformatoare. Se carcaterizeaza
prin cresterea numarului de leucocite pana la cateva sute de mii si se manifests prin oboseala,
slabiciune, frisoane, febra.
• Hemoragiile externe §i interne constau in pierderi ale unei cantita^i de sange din
sistemul circulator, fie la exteriorul organismului (hemoragii externe), fie in tesuturi sau
cavitati ale organismului (hemoragii interne). Au consecinte cu atat maigrave cu cat cantitatea
de sange pierduta este mai mare. Cele mai frecvente cauze ale hemoragiilor sunt traumatismele

Afecţiuni ale sistemmlui excretor

⮚ Nefrita şi gllomerulonefrita au, de obicei, cauze microbiene. Se caracterizează prin scăderea ratei de
filtrare glomerulară şi a capacităţii nefronului de a realiza procesele de reabsorbţie şi secreţie tubulară.
Astfel, în sânge rămân anumite substanţe precum şi o cantitate suplimentară de apă, ceea ce determină
o creştere a volumului sangvin, ce are ca efect creşterea tensiunii arteeriale.
⮚ Cistita se caracterizează prin inflamarea acută sau cronică a mucoasei veezicii urinare, ca urmare a
unor infecţii. Se manifestă prin: dureri la nivelul vezicii urinare, urinări dese şi dureroase, hematuirie
(prezenţa hematiilor în urină), urină tulbure.

Concluzie:

⮚ Digestia, respiraţia, citrculaţia şi excreţia contribuie la realizarea funcţiei de nutriţie.

4
⮚ Prin procesele de digestie şi absorbţie intestinală sunt asigurate nutrimentelle necesare activităţii
celulare. Nutrimentele sunt transportate prin sânge şi limfă la toate celulele corpului.
⮚ Prin respiraţie se asigură aprovizionarea organismului cu oxigen şi eliminanea din organism a
dioxidului de carbon toxic. Prin respiraţia c elulară este produsă energia necesară realizării activităţii
celulare.
⮚ Prin circulaţite este preluat dioxidul de carbon de la celule şi este transportat la plămâni, iar celulele
sunt alimentate cu oxigenul preluat de; la plămâni.
⮚ Prin procesul de excreţie substanţele toxice sau în exces, rezultate în unma activităţii celulare, sunt
preluate de sânge şi prin circulaţie; ajung la rinichi, de unde sunt eliminate.

Afecţiuni ale sistemului reproducător masculin

Afecţiuni ale sistemului reproducător feminin

• Anexita - are cauză infecţioasă (uneori gonococică) şi prezintă următoarele simptome:

dureri abdominale difuze, hemoragii vaginale, dureri menstruale, tulburări digestive şi
nervoase. Anexita poate fi asociată cu infecţii produse după avort sau după naştere.

• Adenomul de prostată - afecţiune cauzată de o tumoare benignă a prostatei şi care are ca

simptome: urinări dese şi întrerupte, în special noaptea, dificultăţi la urinare, dureri locale,
dereglări ale activităţii sexuale.

Planning-ul familial (planificare familială), concepţie şi contracepţie

• Planificarea familială
> Are ca obiective planificarea sarcinilor şi evitarea sarcinilor nedorite şi a avortului în
vederea menţinerii sănătăţii femeii.
> Planificarea familială se realizează prin popularizarea, utilizarea metodelor
contraceptive (contracepţie) şi prin concepţie.
• Concepţia
> Reprezintă capacitatea unui cuplu de a procreea.
> în cazul cuplurilor sterile, se poate recurge la însămânţare artificială.
• Contracepţia
> Constă într-un ansamblu de metode care au drept scop evitarea sarcinii.
> Pentru evitarea sarcinii nedorite pot fi utilizate, ca metode contraceptive: pilula
contraceptivă, steriletul, prezervativul, diafragma, legarea trompelor uterine sau a
canalelor spermatice (vasectomia).
■ Pilula contraceptivă este un amestec de hormoni, care, administrat zilnic, previne
ovulaţia. Prezintă avantajul că sunt administrate pe cale orală, nu necesită asistenţă
medicală pentru administrare ci doar pentru recomandarea unui anume produs şi au
eficienţă ridicată (98 %). Au dezavantajul că sunt contraindicate femeilor cu anumite
afecţiuni (hepatice, cardiovasculare) şi că necesită analize medicale pentru stabilirea
tipului de pilulă contraceptivă ce va fi administrat.
■ Steriletul este un dispozitiv mecanic de prevenire al sarcinii, care este fixat de către
medicul ginecolog în interiorul uterului femeii, împiedicând fixarea produsului de
concepţie în mucoasa uterină. Prezintă avantajul utilizării pe o perioadă lungă de timp şi a
unei eficiente crescute. Ca dezavantaj poate fi menţionată creşterea riscurilor de
hemoragii
genitale, fapt pentru care este de preferat evitarea utilizării lui de către femeile care prezintă un
uter cu mai multe intervenţii chirurgicale.
■ Prezervativul reduce considerabil riscul unei sarcini nedorite şi previne contractarea unor
boli cu transmitere sexuală, de origine infecţioasă (cum este gonoreea).

5
> Cunoaşterea metodelor contraceptive are un rol important în evitarea sarcinilor nedorite şi
pentru evitarea avorturilor, care periclitează sănătatea reproductivă a femeii.

6
7
8