MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Tehnologia Alimentelor
Departament Economie și Management

LUCRARE DE AN
LA DISCIPLINA „MACROECONOMIE”

TEMA „Economia invizibilă: tehnici de evaluare, cauze şi

consecinţe.”

Studenta:IURCU NADEJDA, gr.IMIA-171 (__________) (___________)

semnătura studentului Nota

Cadrul didactic: Mămăligă Vasile,

Dr., conf.univ.

Chişinău – 2018

1
 Cuprins:
Introducere...........................................................................................3

Capitolul I: Aspecte teoretice privind economia invizibilă..................3

1.1. Evaziunea fiscală şi economia invizibilă.....................................4
1.2. Economia invizibilă și corupția...............................................7

Capitolul II: Impactul economiei invizibile în Republica Moldova.....9

2.1. Tendințele economiei invizibile în RM..................................10
2.2. Propuneri privind combaterea economiei invizibile...............17

Încheiere...............................................................................................18

Bibliografie...........................................................................................20

Anexe....................................................................................................21

2
 INTRODUCERE
În literatura de specialitate există o varietate de denumiri sub care este cunosută economia
invizibilă, spre exemplu, economia ascunsă, economia din umbră, economie ilegală, economie
tenebră, economie subterană etc.
Concomitent, întâlnim diferite definiții pentru economia invizibilă, dar niciuna nu este
acceptată unanim. Pe de-o parte, definițiile diferă ca rezultat al variatelor metodologii utilizate
pentru evaluarea mărimii ei, iar, pe de alt parte, există dezacord și cu privire la definirea
activităților economiei invizibile. (Schneider și Enste, 2000).
Potrivit unei definiții laconice (Choi și Thum, 2005), economia invizibilă este constituită din
activitățile care nu sunt înregistrate în statisticile guvernamentale. Economia invizibilă este
constituită din toate activitțile economice neînregistrate, care, altfel, ar contribui la produsul
intern brut calculat (sau observat).
Economia tenebră are impact negativ asupra încasărilor fiscale, asupra produsului intern
brut și, de asemenea, asupra creșterii economice. În mod evident, acest impact este cu atât mai
puternic, cu cât dimensiunea economiei invizibile este mai mare. Din aceste motive, devine
foarte important problema cauzelor economiei tenebre. Principalii factori determinanți ai
economiei invizibile sunt:
- presiunea fiscalităii și a contribuțiilor de asigurări sociale;
- presiunea reglementărilor impuse de stat;
- serviciile sectorului public.

Capitolul I: Aspecte teoretice privind economia invizibilă

Dat fiind faptul că, la momentul de față, fenomenul economiei invizibile are peste 29 de
denumiri și sinonime, putem susține că acest fenomen, nu este studiat pe deplin și că părerile
cercetătorilor în domeniul dat sunt diferite.
Odată cu apariția relațiilor economice între oameni au apărut și unele forme ale economiei
invizibile. Așadar, paralel cu apariția banilor, apare și falsificarea acestora, odată cu apariția
Statului și impunerea de către acesta a unor impozite, apar și persoane care se eschiveaza de la
achitarea lor. Fenomenul economiei invizibile, în cadrul relațiilor economice externe, a luat
amploare odată cu globalizarea și internaționalizarea activității economice, atunci când anumite
persoane au știut să utilizeze avantajele acestor procese în interese personale pentru a-și potoli
setea de îmbogățire ușoară și imediată.
Până la impunerea de către Stat a principiilor de joc în relațiile economice, prin creearea de
către Stat a legislației respective, unica barieră al derulării acestor relații era morala religioasă.
Un interes aparte îl deține evoluția istorică a diferitelor abordări teoretice cu privire la unele
aspecte ale conomiei de piață, care au o directă legătură cu economia invizibilă.
Este necesar de a începe cu Orientul Antic, acolo, unde se spune că a luat naștere gândirea
economică. Una din dintre cele mai principale particularități ale civilizației orientale, rezidă în
rolul decisiv atribuit statului în viața societății. Legile lui Manu și Arthashatra ( călăuză pentru
regi la întocmirea decretelor ), documente datate din secolul IV-II î.e.n. se referă la corupție,
delopidări de bani publici și îi sfătuia pe regii indieni cum să lupte cu aceste forme ale economiei
invizibile. Concomitent, în Orientul Antic ,cunoștințele economice aveau un caracter secundar în
raport cu filosofia, științele naturii sau jurisprudența și aveau forma unor sfaturi pentru
conducători.
Deasemenea, și în Grecia Antică, marii filozofi, numiți primii economiști, fac referire la unele
laturi ale economiei invizibile. Filosoful grec Platon era adeptul unei participări însemnate a
satului în viața economică, fiind un concurent al libertăților economice și politice. Platon era de
părere că proprietatea privată în clasele superioare ale societăţii (filozofii şi militarii), trebuie
3
limitată în detrimentul celei colective, din cauza că proprietatea individuală încurajează
individualismul, setea de pricopsire, corupţia şi degradarea morală. Ceea ce ține de comerţul
exterior, Platon susţinea că amestecul statului este obligatoriu. Statul trebuie să înainteze o
politică protecţionistă, oprind exportul produselor necesare societăţii şi limitând importul
produselor care nu sunt necesare pentru o viaţă moderată - a obiectelor de lux.
Simultan cu schimbarea doctrinei economice şi cu încolțirea liberalismului clasic, gândirea
economică ia amploare pe libertăţile economice, individualism şi nonintervenţionism. Părintele
economiei politice – Adam Smith, considera că mâna invizibilă dirijează economia de piaţă,
armonizând interesul egoist al individului cu interesul general al societăţii. Statul ar trebui să
execută doar rolul de „paznic de noapte” şi să aibă grijă doar de apărarea naţională, protejarea
vieţii, libertăţilor individuale şi a proprietăţii private, dirijarea justiţiei şi finanţarea unor activităţi
publice.
O diversitate de forme ale economiei invizibile au fost acut prezente în ţările socialiste şi în
special în fosta URSS. În anul 1977, economistul american G.Grossman a publicat articolul
despre „a doua economie a URSS”. În anii ’80 ai secolului trecut, specialiştii au concluzionat că
chiar dacă oficial, în ţările socialiste, era o economie total planificată, în realitate exista un sistem
economic multiplu, unde economia invizibilă, neoficială, necontrolată juca, uneori, un rol mai
important decât cea oficială.
Datorită faptului că, în ţările socialiste, circulaţia peste hotarele ţării era aspru limitată, desigur
şi activităţile economice tenebre din cercul relaţiilor externe erau destul de mărginite. În ciuda
acestui fapt, sunt cunoscute situaţii când diferite mărfuri deficitare erau aduse în ţară pe calea
contrabandei. Însă aceste activităţi erau studiate doar sub aspect juridic atât timp, cât în ţările
socialiste oficial nu exista activitate economică invizibilă.
Trebuie precizat că chiar dacă, după criza mondială din 2008-2009, are loc o renaştere a ideilor
intervenţioniste, deja economia tenebră cu complexul său de forme şi aspecte este studiată
aparte, ca având un rol important în dezvoltarea reală a economiei.
Primele cercetări ale economiei invizibile încep abia în anii 60-70 ai secolului trecut, în
perioada stăpânirii ideilor neoliberaliste. Mult timp până la aceasta, cu toate că economia tenebră
era prezentă în viaţa de zi cu zi, economiştii nu-i atrăgeau atenţia şi se axau pe studiul
concurenţei perfecte, echilibrul pieţei şi, nu în ultimul rând, intervenţia statului în economie.

1.1. Evaziunea fiscală şi economia invizibilă

Evaziunea fiscală este cauza centrală a reducerii încasărilor fiscale. Este un proces economic
negativ, actual în toate economiile lumii, în proporţii variabile, dar ridicate, determinate de un
complex de factori, inclusiv psihologici (Alm, Martinez-Vazquez, 2007).
Natura umană se opune impozitării. Rolul statului ar trebui sa fie de mărginire şi restrângere a
acestui proces şi de aducere în circuitul economic real a sumelor delipidate prin evaziune fiscală.
Evaziunea fiscală poate fi definită ca „totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul
cărora cei interesaţi sustrag, în totalitate sau în parte, materia lor impozabilă obligaţiilor stabilite
prin legile fiscale” (Văcărel, 2008, Rădulescu, 2007).
Pe baza principiului legalităţii, evaziunea fiscală poate fi licită, permisă, respectiv ilicită,
frauduloasă sau frauda fiscală. Evaziunea fiscală licită poate fi prezentată ca o reorganizare
legală a unei afaceri astfel încât să se minimizeze obligaţia fiscală, iar frauda fiscală ca o
reorganizare ilegală a unei afaceri. Din punct de vedere moral, anumite tipuri de evaziune licită a
impozitării sunt la fel de greşite ca şi evaziunea frauduloasă şi de aceea ar trebui tratate la fel ca
aceasta. În practică, de multe ori, între legal şi ilegal nu există o ruptura ci, mai degrabă, o
continuitate, încercările succesive de a beneficia de defectele legii conducând contribuabilul de
la legal la ilegal.

4
 Evaziunea fiscală se divide de asemenea în identificată, de către organele de control financiar
de stat, și, respectiv neidentificată. Ponderea evaziunii fiscale identificate este mult prea mică
însă faţă de dimensiunea evaziunii fiscale totale, ce include şi evaziunea fiscală din economia
tenebră, adică evaziunea fiscală neidentificată. Evaziunea fiscală este întâlnită atât în cadrul
economiei „de suprafaţă”, dar mai ales în cel al economiei invizibile.
Economia tenebră există în toate ţările lumii, în proporţii diferite în PIB. Definiţia dată de
Pierre Pestieau, conform căreia economia invizibilă reprezintă „ansamblul activităţilor
economice ce se realizează în afara legilor penale, sociale sau fiscale sau care scapă inventarierii
conturilor naţionale”, este considerată de specialişti ca fiind cea mai amplă definiţie a economiei
neobservate(Rădulescu, 2007).
Exista o literatură bogată asupra posibilelor cauze ale economiei invizibile, din care am ales
următoarele trei tipuri de cauze: ƒ

a. Presiunea fiscală
Agenţii economici din Republica Moldova percep presiunea fiscală ca una mare. Cele mai
importante taxe plătite de angajatori sunt: 12% – impozit pe venit pentru persoane juridice, 23%
– contribuţii de asigurări sociale de stat şi 4% – contribuţii de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală. Cu toate acestea, în comparaţie cu alte ţări de referinţă, presiunea fiscală pare a fi una
moderată: conform clasamentului „Doing Business 2015”, totalul taxelor ca parte din profitul
agenţilor comerciali este de 39,7%, în timp ce, în România, acesta constituie 43,2%, Lituania –
42,6% şi Estonia – 49,3% (figura 1).

Figura 1. Principalele impozite plătite de agenţii economici (% din profitul comercial)

Sursa: Doing Business 2015, Banca Mondială, http://www.doingbusiness.org/

O astfel de percepţie negativă a oamenilor de afaceri din Republica Moldova, în ceea ce priveşte
presiunea fiscală poate fi explicată, pe de o parte, de condiţiile financiare instabile a multor
agenţi economici din Republica Moldova (spre exemplu, Republica Moldova ocupă locul 124
din 144 de ţări luate în calcul, în funcţie de gradul de sofisticare a afacerilor), şi, pe de altă parte,

5
de lipsa de încredere în instituţiile publice şi percepţia negativă vis-à-vis de rezultatele plăţii
impozitelor (de exemplu, calitatea precară a serviciilor publice sau cadrul de reglementare
deficitar).

b) Complexitatea şi instabilitatea reglementărilor fiscale

Potrivit „Doing Business 2015”, agenţii economici din Republica Moldova trebuie să realizeze,
în total, 21 de plăţi fiscale, care reprezintă cea mai mare cifră comparativ cu alte ţări de referinţă.
Un număr mare de plăţi fiscale, presupune şi interacţiunea cu un număr extins de reprezentanţi ai
autorităţilor publice, fapt ce expune agenţii economici la riscul de corupţie. Potrivit unui studiu
efectuat de Centrul Analitic Expert-Grup, întreprinderile sunt obligate să ofere mită cel mai
frecvent (în 45,4% din cazuri), atunci când sunt verificate de autorităţile fiscale.

Figura 2. Numărul plăţilor fiscale pe an

Sursa: Doing Business 2015, Banca Mondială, http://www.doingbusiness.org/

Per general, este cunoscut că administrarea fiscală pare a fi mult mai deficitară, comparativ cu
sarcina fiscală. De aceea, agenţii economici din Republica Moldova sunt obligaţi să efectueze
mai multe plăţi fiscale, în timp ce reglementările fiscale neclare supun antreprenorii la riscul de
corupţie. Prin urmare, aceasta explică costurile ridicate ale activităţilor formale, reprezentând un
imbold puternic adițional pentru agenţii economici de a solicita căi informale de activitate.

c) Slăbiciunea administraţiei fiscale

Impozabilul economic poate practica evaziunea fiscală şi în cazul în care sancţiunea pentru
această faptă este mică sau probabilitatea de a fi identificat şi sancţionat este mică. Slăbiciunea
administraţiei fiscale din R.M. poate fi rezultatul corupţiei acestei, al salarizării inadecvate,
precum şi al incapacităţii logistice sau profesionale a acesteia. Concomitent, lipsa dotărilor în
domeniul sistemelor informaţionale şi tehnicii de calcul performante din cadrul aparatului
administrativ, organizarea haotică şi ineficientă, nu dau posibilitatea controlului şi prevenirii
evaziunii fiscale.
Astfel, slăbiciunea administraţiei fiscale are drept consecință reducerea gradului de colectare a
obligaţiilor bugetare. Întrucât aici este vorba despre reducerea veniturilor publice efectiv încasate
faţă de veniturile publice programate, avem de-a face cu prejudicierea intereselor financiare ale
statului, aşadar, se produce o evaziune fiscală.

6
1.2. Economia invizibilă și corupția
O lungă perioadă analiştii economici considerau corupţia o problemă culturală şi politică, iar
micşorarea corupţiei şi înlăturarea ei imposibil de realizat (Tudorel, Roşca, Matei, 2008).Prin
urmare, excluderea corupţiei nu era privită ca un obiectiv al reformelor de dezvoltare, ci era
considerată o componentă naturală a unei ţări, la fel de exogenă ca, de exemplu, geografia ei
(Martinez-Vasquez, Arze, Boex, USAID, 2006).
Corupţia se manifestă în cele mai complexe domenii, în forme şi interacţiuni variate, însă
domină arena fiscală şi bugetară. Corupţia este răspândită nu numai în ţările în curs de dezvoltare
ci şi în ţările dezvoltate. Deşi potenţialul de corupţie este caracteristic pentru fiecare ţară, s-a
sesizat că tipurile şi întinderea corupţiei fiscale şi bugetare sunt influenţate de structura fiscală
generală a ţării şi de sistemele de management fiscal folosite de ţara respectivă (Martinez-
Vasquez, Arze, Boex, 2006). De exemplu, un sistem de impozitare complex, cu variaţii mari ale
cotelor de impozitare, poate determina contribuabilii să-i mituiască pe colectorii de venituri
fiscale. De asemenea, controlul precar al cheltuielilor bugetare diminuează riscul ca funcţionarii
să fie prinşi şi stimulează corupţia.
Atât corupția cât și economia tenebră reprezintă un element comun, și ,anume , evitarea de la
reglamentări și plata impozitelor, și, prin urmare, ambele duc la diminuarea veniturilor fiscale,
creșterea cheltuielilor publice și evitarea creșterii economice.
Constatând faptul că diferite tipuri de mită pot avea și efecte diferite în ceea ce privește
economia neobservată, Virta (2007) a investigat relația dinntre corupție și economia invizibilă în
diferite regiuni ale lumii. Virta a constatat faptul că astefel de practici corupte diferă de la o
regiune a lumii la alta. Autorul a menționat faptul că mituirea efectuată pentru obținerea
contractelor publice are consecințe dierite în ceea ce privește mărimea economiei invizibile, în
comparație cu mituirea efectuată pentru evaziunea impozitelor. O relație negativă între corupție
și economia tenebră a fost găsită în țările din regiunea tropicală, deoarece în această regiune
mituirea funcționarilor publici este efectuată în mod obișnuit pentru a funcționa în sistemul
oficial.
Factorii importanţi care creează oportunitatea pentru corupţie în administrarea veniturilor
publice sunt: Absenţa vigilenţei şi controlului în administraţia fiscală, Complexitatea sistemului
fiscal, Puterea discreţionară a funcţionarilor publici, Politizarea funcţionarilor publici.
Schimbările de personal pe criterii politice în sistemul fiscal sunt o practică comună în ţările în
curs de dezvoltare, în care legislaţia muncii este absentă sau slabă. În unele cazuri schimbările
sunt atât de mari şi importante încât stabilitatea instituţiilor este zdruncinată. Acolo unde
numărul şi frecvenţa schimbărilor funcţionarilor publici înregistrează mărimi ridicate,
funcţionarii văd poziţiile ocupate temporar ca oportunităţi pentru a se îmbogăţi rapid. De obicei,
funcţionarii care sunt membri ai unui partid servesc interesele politice ale acestuia, şi nu
interesele comunităţii. Corupţia în rândul funcţionarilor creşte datorită inexistenţei practicilor de
recrutare bazate pe merit, absenţei verificărilor regulate şi lipsei mecanismelor de protecţie a
funcţionarilor faţă de abuzurile de autoritate din partea superiorilor. De multe ori, chiar dacă
există reglementări împotriva acestor abuzuri, funcţionarii nu-şi cunosc drepturile şi obligaţiile
sau sunt şantajaţi de către politicieni.
Analizând corupţia în ansamblul său, prin Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC), România
este percepută ca fiind una dintre cele mai corupte ţări ale UE, alături de Grecia şi Bulgaria (vezi
rapoartele anuale ale Transparency Internaţional din 2009 şi 2010 privind Indicele de Percepţie a
Corupţiei (IPC)).
2010 este însă un an mai bun pentru România decât pentru Grecia şi Bulgaria, care au
avut înrăutăţiri ale ratingului mai mari decât ţara noastră, astfel că România a urcat două
locuri faţă de anul 2009 (adică nu mai este ultima din UE, ci se află pe poziţia 25 din 27).

7
 Comportamentul unor agenţi economici de nu plăti impozitele, taxele sau contribuţiile, pentru
că nu sunt sancţionaţi de către stat, echivalează cu creşterea fiscalităţii pe umerii celor care sunt
corecţi şi plătesc aceste obligaţii. Reducerea evaziunii şi corupţiei fiscale, precum şi a arieratelor
fiscale, va echivala cu reducerea fiscalităţii reale.
Evaziunea fiscală sau marea corupţie, nesancţionate de către organele abilitate, au degradat
însă societatea noastră şi din punct de vedere moral, fiind anormal ca aceia care încalcă regulile
să aibă succes, iar cei care sunt corecţi plătesc şi pentru cei incorecţi.
Corupţia şi evaziunea fiscală sunt deci probleme majore ale societăţii noastre, cu atât mai mult
în condiţiile actualei crize economico-financiare şi ale dorinţei integrării ţării noastre în UE.
Aceste fenomene negative trebuie tratate cu prioritate, iar reformele administrative şi legislative
trebuie susţinute de o monitorizare atentă a acestor fenomene şi de reducerea lor.

8
Capitolul II: Economia invizibilă-răul inevitabil în
Republica Moldova

Ca în oricare altă economie modernă, economia neobservată este o parte componentă a

economiei Republicii Moldova. Astfel, în țara noastră, ponderea economiei neobservate a fost în
creștere permanentă în ultimul deceniu și a atins nivelul de 28% din PIB în 2013.
De asemenea, discrepanța fiscală - diferența dintre veniturile fiscale potențiale și cele real
colectate de autoritățile responsabile a atins în 2013 valori la scară națională de circa 9% din PIB
(fără sectorul ilegal). Menționăm că totuși că Inspectoratul Fiscal ar trebui să fie instituția care să
efectueze astfel de estimări și să le facă publice.
Totodată, Codul Fiscal al țării care nu asigură o reglementare optimă de impozitare și
raportare. De asemenea, este imperativ ca organele de drept să fie implicate în procesul de
diminuare a discrepanței fiscale, din momentul în care aproape toate materialele transmise de
organele fiscale către organele de drept nu au produs niciun efect. În acest context, credem că
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ar trebui să i se ofere atribuții de investigare penală a
infracțiunilor fiscale. În plus, mecanismul de colaborare ar trebui să funcționeze și la nivelul
Băncii Naționale a Moldovei, Ministerul Economiei și CNA etc.
Moralitatea fiscală, sau convingerea cetățeanului că taxele și impozitele plătite contribuie la
dezvoltarea societății, este un alt factor evaluat în cadrul acestui studiu. Deși moralitatea fiscală
este în creștere în ultimii 8 ani, totuși, în condițiile în care penalitățile acordate sunt mult mai
mici decât impozitele neplătite, iar sancționarea se realizează rareori, cetățenii au toate motivele
raționale să își ascundă veniturile.
Pentru inspira o moralitate fiscală și a crește încrederea în sistem a cetățeanului, Guvernul
trebuie desigur, să realizeze reformele fundamentale: combaterea corupției, reformarea justiției,
reforma instituțiilor publice și reforma profundă a sistemului de pensii.
O altă problemă în ecuația evaziunii fiscale în Moldova este „munca la negru” și remunerarea
„în plic”, care aduce daune directe statului, estimate la circa 6,5% din PIB. Acest fenomen este
perpetuat de Guvern (servicii publice prost prestate) de angajatori  (lipsa de productivitate și
motivație de a efectua angajări formale) și angajați (toleranță față de acte de corupție).
Pentru a combate aceste practici, propunem următoarele recomandări: dezvoltarea infrastructurii
de acceptare a cardurilor bancare, obligarea tuturor companiilor să achite salariul prin transferul
bancar, re-echilibrarea contribuțiilor de asigurări sociale, prin divizarea cheltuielilor respective în
mod egal între angajator și angajat, majorarea drastică și imediată a amenzilor aplicate
companiilor care practică ocuparea informală, consolidarea încrederii populației în durabilitatea
sistemului pensiilor, implementarea unor platforme online prin care populația poate verifica
modul în care sunt cheltuiți banii publici, încurajarea activității antreprenoriale ș.a.
Despre economia tenebră în țara noastră s-a vorbit mult, numai că încercările de estimare a
acesteia eșuează de fiecare dată, ca urmare a lipsei de date statistice relevante și a nivelului
scăzut de deschidere a instituțiilor statului. 
Pradă a economiei subterane şi evaziunilor fiscale”, un sfert din valoarea produsului intern brut
al Republicii Moldova pentru anul 2011 a fost acumulat pe baza angajaților ilegali, salariilor în
plic, contrabandei sau din activitatea economică a gospodăriilor casnice neînregistrate. Totodată,
potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în ultimii cinci ani, economia neobservată a sporit

9
de 2,25 ori. Dacă în 2006, valoarea economiei gri constituia 8,68 mld. lei, atunci în 2011, nivelul
acesteia a ajuns până la 19,51 mld. lei.
Apariția economiei ilegale în țara noastră a fost inevitabilă, în condițiile multitudinii
problemelor din societate. „Lipsa locurilor de muncă, salariile mici ale angajaţilor din sfera
publică, dependenţa mediului de afaceri în proces incipient de factorii de decizie, privatizarea
petrecută la repezeală, distrugerea complexului agroindustrial din Moldova, criza monetară din
anii 1991-1994, apariţia intereselor de distribuire a zonelor de influenţă economică şi politică,
sistemul judiciar extrem de corupt - toate acestea au făcut inevitabil procesul de apariţie a
economiei ilegale ”, a explicat Gheorghe Costandachi.
În 2011, economia tenebră din Republica Moldova a crescut cu 29 %. Nivelul economiei
ascunse se crește în fiecare an. Cel puțin așa arată un raport al Băncii Mondiale, publicat în
septembrie 2010, potrivit căruia în 1997 nivelul mediu al economiei tenebre în lume era de 32 la
sută, iar în 2009 acesta atingea 36,5 la sută. O reducere nesemnificativă a nivelului ei a fost
înregistrată numai în 11 ţări. Cea mai mare pondere a economiei subterane în PIB pe anii 1999-
2007 o deţinea Georgia ( 68,8 la sută din PIB), fiind urmată de Bolivia cu 68,1 la sută şi
Azerbaidjan cu 63,3 la sută. Pe de altă parte, cel mai redus nivel al economiei tenebre a fost
înregistrat în Suedia – 8,6 la sută, SUA – 8,8 la sută şi Austria – 9,8 la sută. În acest context, R.
Moldova a înregistrat în anii 1999-2006 o medie de 45,08 la sută. Potrivit studiului prezentat de
Costandachi, volumul economiei subterane mondiale, în 2007, a atins valoarea aproximativă de
16,85 trilioane de dolari SUA. Cât privește țara noastră, economia ilegală are un caracter stabil,
cu mici devieri în fiecare an. În aşa mod, economia neobservată din Moldova a înregistrat cel
mai mare nivel în anul trecut, constituind 25,5 la sută, iar cel mai redus nivel în 2007 – 21,3 la
sută. Totodată, cea mai mare contribuţie a economiei tenebre la formarea valorii adăugate brute a
fost înregistrată în anul 2009 — 28,6 la sută, iar cea mai mică — în 2010 — 23,2 la sută.
Potrivit statisticilor oficiale, afacerile ilegale în Moldova însumează 19 mil. lei, însă experții
IDIS spun că cifra este mult mai mare, astfel doar salariile în plic au constituit anul trecut peste
20 mld. de lei: “Conform unui sondaj efectuat de o echipă de experţi, volumul salariilor ilegale
ar fi cam de 23 mld. lei. Cam a treia parte din PIB", susţine Costandachi. Pentru a combate
fenomenul, în anul curent au fost incluse noi prevederi în Codul Muncii şi în Codul
Contravenţional, potrivit cărora angajatorii ce plătesc salarii în plic şi se eschivează de la plata
impozitelelor riscă amenzi de până la 10 mii de lei. Totodată, ministrul Muncii, Valentina
Buliga, a declarat anterior că a fost elaborat şi un mecanism ce va permite identificarea
persoanele care încalcă legislaţia. “A fost aprobat modelul contractului individual de muncă şi a
permisului la locul de muncă ca instrumente de verificare a numărului de angajaţi şi pentru a
face şi legătura dintre activitatea economică a întreprinderii şi a numărului de angajaţi care
muncesc”. Cât privește cauzele acestei practici, specialiștii explică fenomenul în cauză
prin nivelul înalt al corupţiei structurilor de stat. "Între protecţionism şi corupţie. Aici, în aceste
interconexiuni, îşi găsesc realizarea toate fenomenele economiei subterane.", susţine
Costandachi.  Ceea ce încurajează agenții economici să treacă în zona gri a economiei, ar fi
lacunele din legislaţie, dar și impozitele tot mai mari şi mai multe.

2.1. Tendințele economiei invizibile în Republica Moldova

Situaţia contemporană, existentă în economia Republicii Moldova, poate fi caracterizată
drept deplorabilă, fapt ce se răsfrânge asupra bugetului de stat. Furtul secolului (furtul
miliardului din sistemul bancar) a agravat starea economiei şi, respectiv, a bugetului.
Legalizarea, chiar şi parţială, a economiei neobservate ar permite ameliorarea situaţiei în

10
economia autohtonă şi majorarea vărsămintelor în bugetul consolidat. De aceea, devine
actuală cercetarea tendinţelor economiei neobservate în Republica Moldova.
În acest context, o cercetare profundă a economiei neobservate pentru anii 2010-2011 a
fost efectuată de către economistul Costandachi G., care menţionează: „Unii experţi din
Republica Moldova constată că estimarea economiei ilegale poate deveni problematică
ori imposibil de realizat în condiţiile Moldovei din cauza nivelului mare de corupţie şi
protecţie a celor care sunt preocupaţi de aplicarea activităţilor economice ilegale şi
criminale. Totodată, ascunderea acestui fenomen în continuare ameninţă existenţa
statului ca entitate internaţională” [1, pag.23].
Cu suportul experților internaționali, a fost efectuată atât revizuirea surselor de
informație necesare pentru estimarea elementelor economiei neobservate, cât şi
efectuarea calculelor în conformitate cu metodologia SCN, ONU-1993 şi cu ultimelor
recomandări tratate în manualul „Măsurarea Economiei Neobservate”, ediția 2002.
Calculele economiei neobservată conform „SCN, ONU-1993” includ patru
componente:
1. sectorul neformal
2. producția gospodăriilor casnice pentru autoconsum
3. activitatea ascunsă în sectorul formal
4. producția ilegală
În tabelul 2 sunt reflectate rezultatele evaluării economiei neobservate pentru anii 2000-2014,
efectuate de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova

11
 Analiza evoluţiei economiei neobservate denotă că în perioada 2000-2014 a fost
înregistrată o tendinţă de diminuare. Cel mai înalt nivel a fost atestat în anul 2000 – de
34,6% din PIB, iar cel mai mic nivel în anul 2007 – 20,6% din PIB. În perioada
ulterioară a avut loc o majorare a nivelului economiei neobservate, cauza principală fiind
criza financiară din anii 20082009 şi seceta din anul 2009, care au cauzat majorarea
ponderii economiei neobservate din PIB cu 1,5 puncte procente în anul 2008 şi
suplimentar încă cu 0,3 puncte procente în anul 2009. În următorii doi ani (2010-2011) s-
a produs o diminuare lentă a acestui indicator, urmată de o creştere cu 2 puncte procente
în 2012, majorarea cauzată de secetă. În anul 2013 au fost implementate măsuri de
combatere a fraudelor fiscale, ca urmare a avut loc o scădere cu 0,6 puncte procentuale.
În perioada analizată, sectorul formal a înregistrat o modificare neînsemnată, care
oscilează în jurul nivelului de 7% din PIB, iar în perioada anilor 2000-2007 s-a micşorat
de la 7% faţă de PIB până la 4,1% din PIB. Cel mai înalt nivel a fost înregistrat în anul
2012 (8% din PIB). Analiza evoluţiei sectorului formal a depistat corelaţia dintre
cataclismele naturale şi nivelul sectorului dat.
De asemenea, această perioada a avut loc o diminuare lentă a sectorul neformal: de la
10,5% din PIB, în anul 2001, până la 6,3% din PIB, în 2013.
Ponderea sectorului producţiei gospodăriilor casnice pentru consum propriu în perioada
de cercetare s-a micşorat de două ori: de la 18,5% din PIB, în anul 2000, până la 9,5% din
PIB, în 2014.

În figura 3 este prezentată evoluția economiei neobservate în % din PIB pe parcursul

anilor analizaţi atât în total pe Republica Moldova, cât şi pe sectoare separate: formal,
neformal şi al producţiei gospodăriilor casnice pentru consum propriu.
Tendinţele nivelului economiei neobservate, inclusiv pe sectoarele: formal, neformal,
gospodăriile casnice, în raport cu valoarea adăugată, sunt identice tendinţelor nivelului
obiectului cercetării raportat la PIB, doar că este mai mare, deoarece însăşi valoarea
adăugată este mai mică faţă de PIB.

12
Fig. 3. Evoluţia economiei neobservate în RM, anii 2000-2014 Sursa: Elaborat de autor în
baza datelor BNS
Analiza corelaţiei dintre producţia gospodăriilor casnice pentru consum propriu şi remitenţe
reflectă că între aceşti doi indicatori există o corelaţie inversă. În tabelul 3 este prezentată
dinamica transferurilor din străinătate.
Tabelul 3. Volumul de valută străină parvenită din activitatea cetăţenilor moldoveni în
străinătate, mlrd. dolari SUA

Sursa:[5]

Conform calculelor lui Schneider F., în Moldova, nivelul economiei neobservate (44,5%
din PIB) în anii 1999-2007 este mai mare faţă de țările vecine: România (cu 11,9 puncte
procentuale), Rusia (cu 0,7 puncte procentuale), dar mai mică faţă de Ucraina (cu 5,2
puncte procentuale). Însă, rezultatul obţinut de savantul german este mai mare
comparativ cu estimările efectuate de către Biroul Naţional de Statistică. Nivelul
indicatorului analizat este 27,4% din PIB (în mediu pentru perioada 2000-2007). Cauza
diferenţei dintre rezultatele obţinute sunt metodele aplicate, numărul elementelor luate în
calcul și ponderabilitatea elementelor.
În lucrarea publicată a cercetătorilor Schneider F. și Enste D. [6], la începutul anilor
1990 a fost determinată o ierarhie a țărilor pe scară a economiei neobservate: în cazul în
care țările în curs de dezvoltare aveau economia subterană (în primul rând, sectorul
neformal) aproximativ de 3545% din PIB, în țările dezvoltate – 10-20%, iar țările cu
economii în tranziție au înregistrat nivelul de 25-30%, ţările Europei de Est au tins către
țările dezvoltate din Occident, iar fostele republici sovietice – către țările în curs de
dezvoltare ale Estului.
13
 În anexa 1 sunt prezentate datele privind economia neobservată a celor 28 de ţări
din UE pe parcursul anilor 2003-2015. Astfel, cel mai înalt nivel al economiei
neobservate aparţine Bulgariei (35,9-30,6%), urmată de România (33,6-28%) şi Croaţia
(32,3-27,7%). Ţările cu cel mai mic nivel al economiei tenebre sunt: Austria (10,8-8,2%),
Luxemburg (9,8-8,3%), Olanda (12,7-9%) şi Regatul Unit (12,2-9,4%). Valoarea medie a
economiei neobservată în ţările din UE este de 22,618,3%. Deci, potrivit datelor din
Anexă, pe parcursul anilor analizaţi, se observă o descreştere a economiei tenebre cu mici
excepţii în unele state în diferiţi ani. În general, s-a produs descreşterea economiei
neobservate cu 4,3 puncte procentuale din PIB, care a scăzut în medie cu 19% pe
parcursul anilor analizați. Figura 4 prezentă nivelul economiei neobservate pe ţări pentru
anul 2015.

Figura 4. Economia neobservată a țărilor UE

Sursa:[5]

14
 Sursa:[5]
În Tabelul 4 este prezentată cota economiei neobservate din PIB a 3 ţări din Europa,
care nu aparţin UE şi media lor pe parcursul anilor analizaţi. De asemenea, este
prezentată media celor 31 de ţări, situate în Europa. Deci, cel mai înalt nivel al economiei
neobservate aparţine Turciei (32,2-27,8%), iar cel mai mic – Elveţiei (9,5-6,5%).
Nivelul mediu pentru cele 3 ţări non-UE este de 20,1-15,8%), iar pentru cele 31 de ţări
ale Europei este de 22,4-18% din PIB, care a scăzut cu 4,4 puncte procentuale. Nivelul
economiei neobservate din cele 31 de ţări din Europa, pe parcursul anilor analizaţi, a
prezentat tendinţe de scădere, şi anume cu 20%.

Sursa:[5]
Potrivit datelor din tabelul 5 atestăm că cel mai înalt nivel al economiei neobservate a
fost în Canada (15,3-10,3%), iar cel mai mic nivel – în SUA (8,5-5,6%). În medie,
nivelul acestor 5 ţări pe parcursul anilor s-a micşorat de la 12,2% faţă de PIB, în anul
2003, până la 8,6% faţă de PIB în anul 2015, deci a scăzut cu 3,6 puncte procentuale.

15
 Sursa:[5]
În Tabelul 6 sunt prezentate informaţii privind nivelul mediu al economiei neobservate
pe UE (28 ţări), 3 ţări europene, dar care nu aparţin UE, 5 ţări înalt dezvoltate economic
din OCDE şi nivelul mediu al tuturor 36 de ţări sus numite pe parcursul anilor 2003-
2015. Din datele tabelului reiese că în anul 2003 aceste ţări au înregistrat economie
neobservată în valoare de 21% din PIB, care pe parcursul anilor a scăzut lent până la
16,7% din PIB în anul 2015. În perioada 2003-2015 nivelul economiei neobservate a
scăzut cu 3,3 puncte procentuale.

În tabelul 7 este prezentată informaţia privind ocuparea forţei de muncă pe parcursul

anilor 2003-2015 pe sectoare. În anul 2015, fiecare al 3 muncitor (34,8%) activa în
sectorul informal, iar în anul 2003 această cifră a fost de 38%. Conform datelor tabelului
1, nivelul economiei neobservate, în anul 2003, a fost 29,9% din PIB, iar în anul 2014 –
de 23,2% din PIB. Conform calculelor, nivelul economiei neobservate este cu 8,1 puncte
procentuale, mai mare decât datele BNS, faptul dat se datorează metodologiei BNS de a
subestima nivelul economiei tenebre. Deci, se poate de spus că BNS prezintă nivelul
inferior al economiei neobservate. În lucrările publicate de Schneider [5], media
economiei neobservată pentru anii 2003-2007 a fost de 44,5% din PIB, iar BNS oferă o
valoare medie de 24,6% din PIB pentru perioada similară.

16
2.2. Propuneri privind combaterea economiei invizibile
Economia tenebră este a ora actuală una dintre principalele probleme pentru securitatea
economică a Republicii Moldova. Conform estimărilor experților naționali și internaționali, cota
sectorului informal în țara noastră oscilează între 50 și 70% din Produsul Intern Brut, ceea ce
înseamnă că în circuitul tenebru al economiei anual sunt ascunse și necontabilizate de către
autoritățile statale circa 70-90 mlrd. de lei. În cazul legalizării acestui substrat economic, bugetul
public național ar încasa în fiecare an în formă de impozite, taxe și contribuții minimum 30 mlrd.
lei, sau aproape încă un buget de stat.
Consecințele acestui fenomen sunt foarte grave pentru economia națională: pierderi enorme ale
bugetului, pensii și îndemnizații sociale foarte mici, corupția imensă, concurența neloială,
interesul scăzut al investitorilor, etc.
Menționăm că economia informală extinsă este un element idispensabil al statului capturat.
Schemele criminale tenebre cu utilizarea largă a offshorurilor sunt stimulate și protejate de către
puterea actuală, întrucît acestea asigură un flux semnificativ de mijloace financiare
necontabilizate, preponderent în forma de numerar, din care sunt finanțați mii de demnitari,
procurori, judecători, jurnaliști etc., aserviți regimului de guvernare.

5 propuneri pentru combaterea economiei invizibile in RM

1.) Dialogul cu mediul de afaceri legal. Semnarea și realizarea unui acord de colaborare cu mai
multe asociații de antreprenori. Ridicarea la nivel legislativ a statutului Comisiilor de Negocieri
Colective. Consultarea obligatorie a candidaturilor viceminiștrilor cu asociațiile de resort.
Includerea reprezentanților asociațiilor în toate organele de administrare a proiectelor
internaționale pe lîngă ministere.
2.) Deoffshorizarea economiei. Interzicerea activității firmelor offshor în domeniile strategice ale
economiei țării (sectorul bancar, domeniul de asigurări etc.) și introducerea unui impozit special
pentru tranzacțiile cu firmele-offshor.
3.) Stimularea businessului legal.
•Micșorarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii cu 6 % și reducerea acestor
contribuții încă cu 3 % pe parcursul următorilor doi ani;
•Micșorarea cu 2 % a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
•Neimpozitarea veniturilor ce asigură minimumul de existență.
•Micșorarea impozitului pe venit pînă la 10 %.
•Micșorarea cu 50 % cotei impozitului pe venit în următorii 5 ani pentru întreprinderile micro,
mici și mijlocii din sfera producției cu condiția că la întreprinderi sunt angajate minimum 3
persoane, iar salariul mediu pe întreprindere nu este mai mic decît salariul mediu pe țară.
•Introducerea în mai multe ramuri ale economiei (agricultură, comerț, IT etc.) a unui impozit
consolidat, care va comasa la maxim numărul impozitelor și taxelor actuale, inclusiv
simplificarea evidenței pentru aceste întreprinderi.
•Interzicerea pentru o perioadă de 2 ani a controalelor de orice tip (cu excepția cazurilor
extraordinare) la întreprinderile nou-create, la societățile comerciale la care în ultimii 3 ani a avut
loc cel puțin un control.
•Anularea achitării de către patroni a primelor 5 zile de concediu medical și transferarea
gestionării financiare a riscului de incapacitate temporară de muncă din cauza bolilor la
compania de asigurări în medicină.
4.) Înasprirea semnificativă a sancțiunilor pentru activitățile economice tenebre, în special
pentru achitarea salariilor în plic. Toate sursele acumulate în urma aplicării acestor sancțiuni vor
fi destinate plăților sociale.
5.) Desfășurarea unei reforme veritabile a administrației publice centrale cu micșorarea
semnificativă a organelor de control, după care toate autoritățile statale abilitate să devină

17
parteneri adevărați ai businessului legal și, totodată, să aplice formula toleranța zero față de
antreprenorii care practică economia tenebră.

ÎNCHEIERE
În Republica Moldova, procesele economice neobservate continuă să joace un rol
important, și asta din cauza ponderii lor semnificative în raport cu economia formală.
Este adevărat că, începând cu anul 2000, ponderea economiei neobservate a scăzut
continuu, de la 35% la 21% din PIB (2007), însă ulterior tendința s-a inversat și a început
să crească lent până la 24% din PIB (2015). Aproximativ aceeași evoluție a avut-o
ocuparea informală, care a înregistrat o diminuare de la 38% în anul 2000 la circa 30%
din populația total ocupată în anul 2012, ca să crească din nou la 35%, în 2015. În plus,
atât economia neobservată, cât și ocuparea informală au suferit schimbări structurale
esențiale. Ponderea agriculturii ca principala ramură a producției neobservate s-a
diminuat, ea fiind preluată de sectorul de servicii. Consecința acestui schimb de roluri a
fost creșterea evaziunii fiscale din sectorul serviciilor și diminuarea producției pentru
consum propriu din agricultură ca ponderi în economia neobservată . Structura ocupării
nu a urmărit însă schimbările la nivel de ramuri ale economiei neobservate, deoarece
ponderea ocupării informale agricole doar a continuat să crească. Astfel, către anul 2015,
circa 75% din ocuparea informală era concentrată în agricultură. Ultimele tendințe de
majorare atât a economiei neobservate, cât și a ocupării în cadrul acesteia indică asupra
eșuării politicilor și eforturilor de a o diminua și prezintă o provocare pentru creșterea
economică durabilă a țării. De asemenea, ocuparea informală este o piedică pentru
sporirea productivității muncii agregate, din cauza valorii adăugate mici produse de
aceasta.
Conform mai multor date privind nivelul economiei neobservate în Republica Moldova
se disting diverse opinii:
• 23,1% – datele obţinute de BNS (anul 2013 – 23,2%, anul 2014 şi media pe anii
20002010 este de 26% faţă de PIB);
• 32,5% – în sectorul informal pentru anul 2014, 34,8% – pentru anul 2015 (conform
datelor BNS privind locurile de muncă);
• 44,5% – datele conform Schneider (media 1999-2007);
• 55% – conform estimărilor efectuate de Institutul Naţional pentru Dezvoltare (IND)
pentru anul 2010 . Evaluarea lui Schneider, IND și evaluarea autorilor articolului este mai
realistă și plasează nivelul economiei neobservate în intervalul 35-55% din PIB.

“De fapt, în țară există două economii, care sunt aproximativ comparabile din punct de
vedere al cifrei de afaceri. Economia neobservată va fi capabilă să iasă din umbră?
Răspunsul la această întrebare conduce la o concluzie dezamăgitoare:
guvernul nu-i va permite să iasă din umbră, deoarece el singur are nevoie de afaceri
dubioase. Legalizarea de afaceri pot veni doar după legalizarea puterii”.
Cauza de bază a economiei neobservate este situată în organele de stat. Pentru a combate
acest fenomen, este necesară, cât mai curând posibil, reexaminarea împuternicirilor
poliției, inspectoratului fiscal și celui vamal.
Începând cu anul 1991, autorii acestui articolul au efectuat previziunea indicatorilor
macroeconomici pentru Republica Moldova cu ajutorul balanţelor interramurale natural-
valorice. Din anul 2000, autorii au început să utilizeze paralel balanţe interramurale

18
naturale “efective” pentru estimarea economiei neobservate. Însă, cu regret, a fost o
pauză în elaborarea balanţelor interramurale natural valorice din anul 2008 până în 2013.
Cu ajutorul acestor balanţe putem depista şi evalua importul şi exportul ilegal şi, de
asemenea, producerea ilegală pe tipuri de produse. Deși legea RM numește astfel de
acțiuni drept infracțiune vamală administrativă, peste tot în lume sunt numite
contrabandă. Astăzi, elementele principale ale contrabandei sunt mărfuri supuse accizelor
– alcool, țigări, combustibil, care permit obţinerea rapidă a unui randament destul de
sporit. În anul 2013, cu ajutorul balanţelor interramurale natural efective au fost depistate
12 tipuri de mărfuri, care au făcut parte din economia neobservată în valoare de 3250,6
mil. lei, constituind 3,2% din PIB. Iar în anul 2014 au fost depistate 24 de tipuri de
mărfuri care au atins cifra de 4823 mil. lei ce a constituit 4,3% din PIB. Deci, atestăm că
economia neobservată a avut o creştere de 1572,4 mil. lei sau s-a majorat cu 1,1 puncte
procentuale. În scopul diminuării nivelului economiei neobservate, este necesar ca
Serviciul Fiscal de Stat din Republica Moldova să implementeze practica altor ţări
europene, cum ar fi: evaluarea discrepanței fiscale prin sporirea conformării fiscale.
Economia neobservată include astfel de fenomen ca ocuparea informală, salariul în plic,
care rezultă cu reducerea vărsămintelor în bugetul statului, micşorarea alocărilor în
Fondul Social, diminuarea Fondului Asigurării Obligatorii de Asistența Medicală. Pentru
diminuarea acestui fenomen, este necesar de redus motivațiile, sporirea controlului și
majorarea amenzilor. De obicei, experţii caracterizează economia neobservată ca un
fenomen negativ, însă dacă evaluăm acest fenomen obiectiv, cu excepția părții penale,
pot fi identificate şi elemente cu impact pozitiv. Este necesar de menţionat că economia
neobservată asigură o bună parte a consumătorilor cu bunuri și servicii, prin urmare
economia neobservată are aportul său – satisfacerea cererii de consum pe piață. Într-o
economie deficitară, unde persistă și imperfecțiunea sistemului fiscal, există sectoare care
au posibilitatea de a se dezvolta doar cu ajutorul economiei neobservate. În toate țările cu
economie de piață a fost, este, și, aparent, va exista o economie neobservată. Amploarea
acestui fenomen poate fi diferită, însă nici una dintre țări nu a reușit să lichideze complet
fenomenul dat. Această tendință poate fi comparată cu infracțiunile criminale. Amploarea
fenomenului poate fi redusă, dar este, practic, imposibil de eliminat totalmente.

Bibliografie
1. Costandachi G. Moldova pradă a economiei subterane şi evaziunilor fiscale. Institutul
pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”. Chişinău, 2012.

19
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2015 / Biroul Naţional de Statistică al RM. Ch.:
Statistică, 2015. ISBN 978-9975-78-932-
3. Теневая экономика и легализация преступных доходов/Н.М. Голованов, В.Е.
Перекислов, В.А. Фадеев/Изд-во Питер,2003, ISBN 5-318-00723-6;
4. Schneider F. The shadow economy and work in the shadow: What do we (not) know?
Discussion paper № 6423, March 2012;
5. Schneider F. Size and development of the shadow economy of 31 European and 5 other
OECD countries from 2003 to 2015: different developments. January 2015;
6. Schneider F., Enste D. Increasing Schadow Economies All Over the World – Fiction or
Reality? A Survey of the Global Evidence of their Size and of their Impact from 1990 to
1995. Institute for the Study of Labor Discussion Paper №26. December 1998;
7. Теневая экономика в мире и в Балтии (Лекция) Ольга Павук, Dr.Oec, асс.
профессор БМА, Рига, 13.11.2013. версия для печати
8. Оценка уровеня теневой экономики в Молдове, Institutul Naţional pentru Dezvoltare,
http://ind.md/?p=76 , accesat 15.04.16.
9. Monica Violeta Achim. Corupția și economia subterană .Concepte și Teorii
10. Valentina Ganciugov. Tendintele de dezvoltare a economiei tenebre in RM.
11. Aliona BALAN. IMPACTUL EVAZIUNII FISCALE ASUPRA ECONOMIEI
REPUBLICII MOLDOVA
12. Ion ARSENE . FENOMENUL ECONOMIEI SUBTERANEÎN TEORIA
ECONOMICĂ
13. Legea Republicii Moldova Codul Fiscal Nr. 1163 din 24.04.1997
14. www.agora.md
15. www.noi.md
16. www.bns.md
17. www.wikipedia.md
18. http://fes-moldova.org/fileadmin/user_upload/RST_2017_ro.pdf

ANEXE

20
21