1

SUBIECTE MEDICINA LEGALA:

1. Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei

•Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective care se impletesc: procedural,
expertal si prin prisma utilitatii judiciare.
•Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este procedural necesara in orice speta juridica
in care exista implicatii medicale (vatamare corporala sau deces) precum si in orice caz medical
cu implicatii juridice (valoare probatorie)
•Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul justitiei sa obiectiveze si să
evalueze cu caracter probatoriu aspectele medicale continute in spetele juridice cu privire la
omul in viata sau cel decedat (contradictorialitate, obiectivitatea stiintifica).
•Definitia etimologica Aplicarea cunostiintelor stiintei medicale la necesitatile implinirii actului
de justitie (utilitatea judiciara). « Medicina dux, auxiliumqvae justitiae » « Medicina conduce, un
auxiliar al justitie » (M. Minovici)

2. Organizarea sistemului de medicina legala, prezentarea principalelor institute si a INML

•a) Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" " - unitate cu personalitate
juridică, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii (www.legmed.ro)
•b) 5 Institutele regionale de medicină legală (fostele laboratoare exterioare de medicină-legală)
din centrele medicale universitare: Timişoara, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Iaşi şi Craiova
care au in subordine Serviciile medico-legale judetene. În cadrul institutelor de medicină legală
funcţionează câte o comisie de control şi avizare a documentelor medico-legale.
•c) 36 Servicii de medicină legală judeţene cu sediul în oraşul reşedinţă de judeţ; nu au
personalitate juridică şi se află în subordirea direcţiilor judeţele de sănătate publică; sunt conduse
de către un medic legist şef numit de directorul direcţiei judeţene de sănătate publică şi sunt
coordonate de institutele de medicină legală în a cărui competenţă teritorială se află
•d) 11 Cabinetele de medicină legală, aflate în structura organizatorică a serviciilor de medicină
legală judeţene şi înfiinţate în judeţele mari, îşi au sediul în alte localităţi decât cele reşedinţă de
judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias,
Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

Activitatea institutiilor de medicina legala este coordonata, din punct de vedere administrativ de
Ministerul Sanatatii (medicii legisti sunt medici).
•Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre
Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de
Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti. Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei
asigura controlul si evaluarea activitatii de medicina legala.
•Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor, profesorii de
medicina legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele
 2

comisiei de specilitate a MS, reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin
ordine de ministrii.
•Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala
de catre Comisiile de Avizare si Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din
directorul institutiei si 2-4 medici primari legisti cu experienta. Aceste Comisii fata de
documentele medico-legale ale caror concluzii pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara
precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale ce nu pot fi avizate recomand a fie
refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
•Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia superioara
medico-legala. Comisia se intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii
institutelor de medicina legala, sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul
centrelor medicale universitare; seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina
“Carol Davila” Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu experienta în specialitate. Comisia
superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor
în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii
contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-
legale. . În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara
medico- legala recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite
pentru verificare si avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

3. Probatiunea medicinei legale in latura obiectiva

Medicina legala contribuie prin concluziile sale la toate cele 3 componente ale laturii obiective:
–obiectivarea elementului material prin punerea in evidenta a agentului traumatic cu posibilele
lui caracteristici si mecanismul de actiune; astfel se vor putea aprecia tipul de actiune (lovire,
cadere, comprimare, etc.), mijloacele de realizare (locul, timpul, natura si particularitati ale
realizarii) care individualizeaza actiunea
– obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii traumatice (vatamarea) in
infractiunile de rezultat ori a starii de pericol in infractiunile formale sau de pericol.
–obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al fiecarei infractiuni: evidentierea
cauzei determinante si a conditiei/conditiilor.

4. Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate institutiilor medico-legale

1.Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:

1)autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie medico-legala
2)exhumarea
2.Examinarea medico-legala a persoanei vii:
 3

1)Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale), aprecierea capacitatii

de munca sau a starii de sanatate având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a
exercita o anumită activitate sau profesie
2)Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului si a
virstei biologice
3)Expertiza medico-legala psihiatrica
4)Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si genetica
medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).
3.Examinari de laborator medico-legal : toxicologie, anatomie-patologica, tanatochimie,
imunologie, bacteriologie
4.Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange, impuscare
5.Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
6.Invatamint medical
7.Cercetare stiintifica
5. Tipuri de acte medico-legale

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul de analiza si

avizul.
•a) prin raport de expertiza medico-legala se întelege actul întocmit de un expert la solicitarea
organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza
efectuata.
•b) prin certificat medico-legal se întelege actul de constatare întocmit de medicul legist la
cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;
•c) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicina legala
sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor
interesate, si care cuprinde date privind examenul complementar;
•d) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de Comisia superioara medico-legala,
precum si de comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor
judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda
efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.

6. Standardul Frye si Daubert

Standardul Frye, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea testului poligraf: se

concluzioneaza ca ceea ce determina admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie
principiul “acceptului general” al comunitatii stiintifice (in speta, testul poligraf nu primeste
admisibilitate pentru ca in 1923 nu exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea
lui -capacitatea de discriminare- si deci cu privire la utilitatea ca proba juridica). •“Daca o
cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este necesara pentru a intelege o cauza atunci un
martor calificat drept expert prin cunoastere, abilitati, experienta, pregatire, educatie va putea
depune marturie”.
 4

•Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care se rasfrange asupra
admisibilitatii probei.

Standard Daubert.
Daubert v. Merrell Dow, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte din nastere.
•Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o subsidiara a
Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma il comercializa si ei l-au
luat le-a provocat aceste efecte.
•Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca probeaza aceasta
cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe studii farmacologice (analiza
chimica) si reanalizei unor studii publicate..
•Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre acele defecte
precum cele din cauzrile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel de legatura nu a castigat
aceptanta comunitatii stiintifice.
•S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (“gatekeeper”) admisibilitatii stiintifice si
in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
•Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu admite proba
stiintifica au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la admisibilitatea probelor stiintifice):
1.Daca teoria a fost testata
2.Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri
3.Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4.Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional iar rezultatele
sa fie predictibile si de calitate
5.Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante

7. Definitia autonomiei, capacitatea psihica si starea psihica

Principiile bioeticii, 1979. Au fost fundamentate pe principiile cercetarii stiintifice atestat de

catre Raportul Belmont 1979 finalizat dupa circa 7 de ani de ancheta in raport cu experimentul
Tuskagee (SUA).
–Beneficenta
–Non-maleficenta
–Autonomie
–Justitie

Definitii care stau la baza notiunii de autonomie

•Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (legea 487/2002
republicata in 2012)
•Art. 5
•h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment
dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice (poate fi stabilita de catre
medic);
 5

•k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume
si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele
acestei fapte;

Competenta legala (competenta psihica) reprezenta capacitatea civila de exercitiu a persoanei

fizice si este acea aptitudine a persoanei fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective civile,
dar si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin incheierea de acte juridice.
Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa sau poate fi deplina. Poate fi stabilita
numai de catre o comisie psihiatrica.
Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt:
-minorii sub 14 ani
-persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii). Lipsirea acestor persoane de
capacitate civila are ca scop ocrotirea lor in ce priveste incheierea actelor juridice.

Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste autonomia.

•Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce in terminologia psihiatrica judiciara
este sinonima cu competenta psihica (competenta legala) a persoanei.
•O persoana care are capacitate psihica se prezuma a fi autonoma
•O persoana care ARE autonomie ARE competenta legala (capacitate de exercitiu civila)
•O persoana care are capacitate psihica poate avea totusi autonomie limitata:
–lipsa de voluntariat (auto-limitarea autonomiei)
–lipsa de libertate, lipsa de informare (hetero-limitarea autonomiei)
•O persoana lipsita de capacitate de intelegere si/sau de voluntariat si/sau de capacitate de decizie
NU este autonoma.
•Nefiind autonoma ea nu isi poate exercita drepturile civile si NU are capacitate de exercitiu
civila/competenta legala/competenta psihica.
•O persoana care NU este autonoma NU are competenta legala

Stare psihica: libertate si informare

Capacitate psihica: atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea
drepturilor civile sau a unor activitati specifice.
Capacitatea psihica presupune autonomie si discernamant.
Autonomie: capacitatea de intelegere, capacitatea de a fi voluntar, capacitatea de decizie
Din acestea deriva competenta legala (psihica) de a exercita drepturile civile
Discernamant: posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele unei
fapte (referitor la o fapta concreta, anume)
Functii psihice: Psihism

8. Felul mortii

Felul mortii poate fi juridic:

-violent (traumatica sau de cauze traumatice-mecanice, fizice, chimice, biologice, psihice-):
-neviolent (netraumatic, patologic, cu evolutie preagonala si agonala lunga ca in bolile
comsumptive sau din contra scurta ca in moartea subita).
 6

1. CE ESTE MOARTEA?
Moartea reprezinta incetarea vietii (o definire prin negatie a vietii -care de fapt este un alt
fenomen-). Uzual o definitie aduce elementele caracteristice fenomenului descris: in cazul acesta
elementele caracteristice/specifice mortii nu se pot defini dar in schimb se pot constata
elementele ce decurg din situatia pierderii vietii: ex. semnele cadaverice (lividitati, rigiditate,
racire, deshidratare, autoliza, etc.)
Viata poate fi definita conceptual ca o calitate, ca un principiu, ca un ansamblu de proprietati
(caracteristici): structura si organizare, metabolism, homeostazie, reactie la stimuli,
adaptabilitate, crestere si reproducere
Probleme ale definirii mortii:
• o definitie prin caracteristicile sale
• o definire a mortii organismului ca intreg, a mortii unuia dintre organele principale (creierul:
moartea cerebrala), a incetarii functiilor organismului, a incetarii functiilor vitale (definirea
functiilor vitale)
• moartea ca un moment (ex. momentul mortii cerebrale) sau ca moartea ca un proces (care
incepe cu moartea creierului si se termina dupa circa 15-24 ore cu moartea celulelor sexuale
(ovul si spermatozoid).

Stari terminale:

Moarte aparenta -Organismul este viu dar cu aparenta mortii (semne clinice nedetectabile)
Moarte vegetativa- Organismul este viu, cortexul este mort dar restul creierului viu
inclusiv centrii cardio-respiratori: respira spontan
Preagonia, agonia (“viata redusa”, vita minima): cu constienta pastrata, absenta, alternanta
1.Moartea clinica: oprirea functiilor vitale (cardio-circulatorie, clinica respiratorie)
2.Moartea cerebrala (moartea creierului)=moartea juridica (5-8 minute de la lipsa completa de
oxigen)
3.Moartea somatica (soma=corp -gr.-). Viata individului ca persoana reala a incetat: el nu mai
este o unitate biologica (un organism ca intreg) iar corpul sau este un ansamblu de tesuturi si
organe vii; succede imediat mortii creierului
4.Moartea celulara (moleculara) = moartea la nivel celular a fiecarui organ in parte dupa
moartea creierului.
5.Moartea biologica (bios = viata -gr.-) = toate celulele si tesuturile organismului sunt moarte
(15-24 ore spermatozoizii si ovulele).

9. Felul mortii.

FELUL MORTII: VIOLENT/NEVIOLENT

•Felul mortii poate fi juridic:

A) VIOLENT (moarte violenta, moarte traumatica sau moarte de cauze traumatice).

 7

Ca sursa, cauzele violente sunt exterioare corpului:

a) mecanice (ex. lovire)
b) fizice (ex. electrocutare)
c) chimice (ex. intoxicatie)
d) biologice (ex. intoxicatie cu bacterii alimentare)
e) psihice (prin tortura -f. rar-)

Ca imprejurari de producere, cauzele violente se pot clasifica juridic in :

a) accident
b) sinucidere
c) omucidere

Moartea violenta face obligatoriu obiectul investigatiei judiciare (ca parte constitutiva a
cercetarii judiciare) pentru ca existand o vatamare corporala si un cadavru devine obligatoriu a
evalua:
1.daca vatamarea este reala (leziunile traumatice):
2.daca este reala, care sunt mecanismele de producere ale vatamarii/leziunilor traumatice (pot
coexista mai multe actiuni traumatice/vatamatoare -ex. lovire si impuscare-, prin actiunea unor
agenti traumatici diferiti - mecanici, fizici, chimici, biologici- sub actiunea aceleiasi persoane ori
a unor persoane diferite (comorienti)
3.care sunt caracteristicile agentului/agentilor traumatici ce au putut determina leziuni
traumatice/vatamarea
4.care a fost gravitatea vatamarii apreciata in:
-zile de ingrjjire medicala daca vatamarea nu a determinat decesul
-cauzele decesului violent daca vatamarea a determinat decesul
5.daca vatamarea a determinat decesul si ce tip de cauzalitate s-a manifestat in producerea
decesului (cauzalitate directa neconditionata, directa conditionata, indirecta)
6.imprejurarile de producere a vatamarii (heteroagresiune, autoagresiune, accident rutier, etc.)
7.cauzele decesului: De ce a decedat?
8.identificarea cadavrului (daca este neidentificat): Cine este decedatul?
9.data decesului: Cand a decedat?
10.alte obiective specifice (ex. in impuscare directia de tragere, orificiul de intrare si de iesire,
unghiul de tragere, etc.)

B) NEVIOLENT (netraumatica, patologica, de boala). Aceste cauze sunt interioare corpului si in

cazul mortii neviolente pot determina decesul:
-fara simptome (moartea subita fara simptome, ex. moartea subita cardiaca)
-cu simptome de boala rapid instalate (minute-1 ora): moartea subita prin accident vascular
cerebral
-cu simptome lent instalate constituind boli cronice evolutive (ex. ciroza, cancer)
Moartea neviolenta poate avea o evolutie care include o agonie sau o preagonie (scurta sau
lunga) sau absenta acestora.

10. Moartea suspecta.

 8

Imprejurari in care se poate lua in considerare o moarte suspecta:

1.Moartea suspecta de a fi violenta
2.Moartea suspecta in imprejurari judiciare sau existand suspiciuni judiciare (există o suspiciune
rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infracţiune ori în legătură cu
comiterea unei infracţiuni).
3.Moartea de cauza necunoscuta (când nu se cunoaşte cauza morţii)
4.Moartea care survine brusc, rapid si neasteptat fara o cauza cunoscuta: ex moartea subita
5.Moartea unei persoane neidentificate

11. Aspecte legale care impun AML (autopsia medico-legala)

Aspecte legale care impun autopsierea cadavrului

CPP (AUTOPSIE MEDICO-LEGALA CU ORDONANTARE DE CATRE ORAGANUL
DE ANCHETA CA PARTE PROCEDURALA A CERCETARII JUDICIARE)
•“Art. 185 - Autopsia medico-legală
•(1) Autopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către instanţa
de judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fi violentă sau când nu
se cunoaşte cauza morţii ori există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau
indirect printr-o infracţiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni. În cazul în care corpul
victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie. (2)
Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legale dacă decesul s-a produs în
perioada în care persoana se află în custodia poliţiei, a Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor, în timpul internării medicale nevoluntare sau în cazul oricărui deces care ridică
suspiciunea nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui tratament inuman.
(3) Pentru a constata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico-legală, organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată poate solicita opinia medicului legist. (4) Autopsia se
efectuează în cadrul instituţiei medico-legale, potrivit legii speciale. (5) La efectuarea autopsiei
medico-legale pot fi cooptaţi şi specialişti din alte domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei
decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepţia medicului care a tratat persoana decedată.
(6) Cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru
stabilirea identităţii, inclusiv prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic
judiciar. (7) Organul de urmărire penală trebuie să încunoştinţeze un membru de familie despre
data autopsiei şi despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la
efectuarea autopsiei. (8) Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeşte un raport de
expertiză, care cuprinde constatările şi concluziile sale cu privire la: a) identitatea persoanei
decedate sau elemente de identificare, dacă identitatea nu este cunoscută; b) felul morţii; c) cauza
medicală a morţii; d) existenţa leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura
agentului vulnerant şi legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice şi deces; e) rezultatele
investigaţiilor de laborator efectuate pe probele biologice prelevate de la cadavru şi substanţele
suspecte descoperite; f) urmele biologice găsite pe corpul persoanei decedate; g) data probabilă a
morţii; h) orice alte elemente care pot contribui la lămurirea împrejurărilor producerii morţii”
 9

LEGEA 104 (AUTOPSIE ANATOMO-PATOLOGICA FARA ORDONANTARE: IN

AFARA CERCETARII JUDICIARE)
•Art. 10
•(1) Autopsia anatomopatologică se efectuează obligatoriu în toate decesele survenite în spital
care nu sunt cazuri medico-legale şi unde este necesară confirmarea, precizarea sau completarea
diagnosticului clinic, inclusiv decesul copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum şi
decesele materne care nu sunt cazuri medico-legale.
•(3) Pentru pacienţii cu afecţiuni cronice cunoscute, bine investigate, în condiţiile în care
aparţinătorii nu au nici o rezervă asupra bolii şi tratamentului aplicat şi îşi asumă în scris
responsabilitatea pentru aceasta, se poate dispune neefectuarea autopsiei, sub semnătură, de către
directorul spitalului, cu avizul şefului de secţie unde a fost internat decedatul, al medicului curant
şi şefului serviciului de anatomie patologică.
•Art. 11. -
•În toate cazurile în care există suspiciunea unor implicaţii medico-legale prevăzute de lege, şeful
serviciului de anatomie patologică din cadrul spitalului anunţă în scris, în termen de 24 de ore,
organele de urmărire penală competente, pentru îndrumarea cazului către instituţia de medicină
legală, potrivit competenţei teritoriale prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind
organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 459/2001, cu modificările ulterioare. Aceeaşi procedură se realizează şi pentru
decedaţii neidentificaţi şi pentru cetăţenii străini decedaţi în spital.

Procedura penala prevede AML in:

1.Moartea violenta: decesul care survine ca urmare a actiunii unor factori traumatici (mecanici,
fizici, chimici, biologici) si/sau in imprejurari traumatice
a)Exista si imprejurari si leziuni traumatice care deopotriva pot explica decesul
2.Moartea suspecta de a fi violenta:
1.Nu sunt prezente leziuni traumatice dar exista imprejurari traumatice cunoscute
a)Imprejurari traumatice ce pot explica decesul (agresiune, accident rutier, etc.)
b)Imprejurari traumatice ce nu pot explica decesul (ex. lovituri in zone reflexogene, in timpul
unor activitati sportive, cadere in casa, etc.)
2.Sunt prezente leziuni traumatice dar nu exista imprejurari traumatice cunoscute
a)Leziuni traumatice ce pot explica decesul (traumatism craniocerebral, contuzie toracica, etc.)
b)Leziuni traumatice ce nu pot explica decesul: echimoze, hematoame, excoriatii, etc.

3. Cauza mortii necunoscuta: medicul curant nu cunoaste cauzele medicale ale decesului.
a)Pot fi atat cauze non-violenta cat si cauze violente precum intoxicatia, etc.

12. Modalitatea de producere a decesului

•Modalitatea de producere a decesului permite clasificarea juridica a imprejurarilor de producere

a decesului in:
–Accident
 10

–Sinucidere
–Omucidere

Moartea poate fi:

violenta (traumatica)
-cu boli preexistente
-legatura de cauzalitate directa neconditionata (atunci cand vatamarea a fost grava si a determinat
prin ea insasi decesul)
-legatura de cauzalitate directa conditionata (atunci cand vatamarea desi grava nu a putut
determina prin ea insasi decesul care a survenit ca urmare a interconditionarii cu bolile
preexistente)
-fara boli preexistente
-legatura de cauzalitate directa neconditionata

neviolenta (de boala)

-cu leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale) cu leziuni traumatice dar fara
legatura de cauzalitate cu decesul
-mecanisme lezional-traumatice active (heteroagresiune): se acorda numar de zile
de ingrijire medicala (boala si vatamare corporala)
-mecanisme lezional-traumatice pasive (cadere): se acorda numar de zile de
ingrijire medicala (boala si vatamare corporala)
-fara leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale)

Moartea subita (felul mortii in moarte subita: moarte neviolenta)

Decesul survine brusc, rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta fara a cunoaste cauze de
boala sau cunoscand o cauza de boala dar care nu lasa sa se intrevada decesul apropiat.
Imprejurarea brusca de deces ridica suspiciuni judiciare adeseori si de aceea uneori se considera
la fata locului ca o moarte suspecta. Moartea subita este o moarte neviolenta. In 90% moartea
subita are o cauza de moarte ce poate fi determinata. Circa 75% din cauze sunt cardiace. In
moartea subita se realizeaza o cercetare necroptica largita pentru a putea determina cauza/cauzele
mortii. In 10% cauza mortii ramane necunoscuta (nedeterminata).

13. Agenti traumatici

Agenti traumatici mecanici -Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier,

asfixia mecanica, impuscarea
Agenti traumatici fizici -Imprejurari traumatice de producere a decesului: electrocutare,
presiunea atmosferica sau presiunea hidrostatica
Agenti traumatici chimici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: intoxicatiile
 11

Agenti traumatici biologici - Imprejurari traumatice de producere a decesului: bacterii, virusuri,

toxine, animale, etc.)
Agenti traumatici psihici - (in imprejurari deosebite si in actiune supraliminala)

Agenti traumatici mecanici.

-Lovirea cu corp dur, lovirea cu corp taietor-intepator, impuscarea
-Lovirea activa/pasiva
-Autoproducerea/heteroproducerea,
-Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier, asfixia mecanica

•LOVIREA CU CORP DUR

–Corpul dur poate avea:
• o forma regulata/neregulat,
•suprafata redusa (<4cm2)/mare (>14 cm2),
•proprii omului
•Caracteristici ale formei:
–suprafata plana,
–sectiune rotunda, leziuni traumatice

Agenti traumatici fizici. Imprejurari traumatice de producere a decesului

a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva, frigul)
b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural)
c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice
d. Zgomotul (unde sonore, ultrasunete, infrasunete)
e. Radiatii electromagnetice
f. Campuri magnetice
g. Radiatii ionizante

Agenţii traumatici biologici sunt agenti traumatici ce au insusiri vii (animale, reptile, insecte,
artropode, microbi, plante, etc.), fiind în măsură, prin consecinţele acţiunii lor sau in unele cazuri
a consumului lor, să determine moartea.
Clasificare:
Agentii biologici se pot clasifica astfel:
–1. ANIMALE
•1.1. Animale de uscat
•1.2. Animale marine
–1.2.1 Animale marine veninoase
»1.2.1.1 Pesti veninosi (acvila de mare, murena, etc.) si conditionat veninosi (chefalul, calcanul,
etc.)
»1.2.1.2 Alte vieţuitoare marine veninoase: coelenteratelor (meduze), serpii acvatici
(Hydrophidae), caracatita, peşti care au capacitatea să producă curent electric, etc.
–1.2.2 Animale marine toxice
»1.2.2.1. Pesti toxici
 12

» -peşti ichtiohemotoxici (anghile, murene, torpile)

» -peşti ichtiotoxici (somon, ştiucă, lin, crăpcean, mihalt).
» -peşti ichtiosarcotoxici: Ciguatera, Tetraodontidae, Scombridae , Mulidee
»1.2.2.2 Alte vietuitoare marine toxice
» -moluşte (stridii, murex, scoici), broască ţestoasă de ape tropicale, echinoderme, organe ale
unor mamifere marine (ficatul de focă, etc.)
–2. REPTILE
•2.1. Şerpii veninosi: serpii acvatici (Hydrophidae) serpii tereştri
•2.2. Şopârle
–3. ARTROPODE
•3.1. Arahnide: scorpionii, păianjenii
•3.2. Miriapozi: centipedele, milipedele
•3.3. Insecte: albine, viespi, bărzăuni, furnica roşie, furnica mare), ţînţarii, păduchii, tăunii,
ploşniţele, căpuşele, puricii, muştele, omidele procesionare, Lita vesicatoria (intoxicaţia cu
cantaridă)
–4. BACTERII
•4.1. Tetanosul (Clostridium tetani)
•4.2. Toxiinfectiile alimentare (T.A): T.A. cu Salmonelle, Clostridium Perfringens, Stafilococ,
Vibrio Parahaemolyticus, Bacillus Cereus, alţi germeni (streptococ, bacilul piocianic,
Escherichia Coli, etc.)
•4.3. Botulismul
•4.4. Micotoxinele
–5. SINGELE HETEROLOG
–6. ALERGENI
–7. INTOXICATIA CU PLANTE, BACE ŞI FRUCTE
•7.1 Intoxicatia cu ciuperci

Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si toxica : ceea ce
face diferenta intre moarte si viata este gradul de toxicitate si doza)

14. Obiectivele EML in impuscare

1.Diagnosticul leziunii/leziunilor prin arma de foc (impuscare sau nu)

2.Evaluarea caracterului vital (in timpul vietii sau postmortem)
3.Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire
4.Precizarea directiei de tragere
5.Precizarea distantei de la care s-a tras
5.Precizarea caracterului autoprodus/heteroprodus al leziunilor
6.Stabilirea numarului de impuscari, a ordinii lor, a numarului si tipului de proiectile
7.Stabilirea leziunii tanatogeneratoare si a proiectilului letal
8.Legatura de cauzalitate intre plaga impuscata (vatamare) si deces
9.Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii, numarul de zile de ingrijire
medicala
 13

10.Date utile in identificarea armei (calibru, etc.)

Metode de laborator
•Determinarea prezentei reziduurilor metalice ale tragerii

(bariu, antimoniu si plumb)

- Din plaga
•spectrometrie cu absorbtie atomica
•metoda activarii cu neutroni
•microscopie cu scanare electronica si EDAX
•metoda activarii cu neutroni nu deceleaza decit antimoniul si bariul, trebuie folosit concomitent
spectrometria pentru plumb. In practica reziduurile se detecteaza in 90% din persoanele care au
tras cu un revolver/pistol si numai la 50% din persoanele care au tras cu carabine sau arme de
vinatoare.
–Prelevarea eventualelor reziduuri metalice de pe mina suspectului se face folosind
•tampoane de vata umezite cu acid clorhidric 10% sau acid nitric 5%, ulterior analizate cu
spectometru cu absorbtie atomica si prin metoda activarii cu neutroni
•material adeziv analizat ulterior prin microscopie cu scanare electronica si EDAX
•Determinarea prezentei reziduurilor de pulbere :
•test cu brucina (la contactul cu resturi de fum sau particule de pulbere nearsa, se coloreaza in
rosu)
•test cu sulfat de difenilamina (se coloreaza in albastru)
•Identificarea armei cu care s-a tras

15. Leziuni active/pasive.

Lovirea activa/pasiva (caderea)

•Lovire activa: corpul este fix iar agentul traumatic are viteza cinetica (lovire cu):
–Leziuni de lovire la locul de impact cu agentul traumatic
–Topografie: oriunde pe corp dar mai adesea extremitatea capului sau zone de aparare
•Lovire pasiva: corpul in miscare si se loveste de un plan dur (lovire de):
–Leziuni de contralovitura (la cap)
–De obicei pe zonele proieminente, unilaterale, putin grave
•Asociere
•Precipitarea
–La orice nivel, mai ales cap si membre inferioare
–Multipolare
–Grave

Lovirea:
 activa/directa (sintagma lovire « cu » un corp)
 Leziunile de lovire sunt
 14

o la locul de impact cu agentul traumatic,

o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce au fost interesate dinspre superficial
spre profunzime,
o nu sunt de obicei pe parti proieminente,
o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale corpului

 pasiva (sintagma lovire « de » un corp)

 caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv : corpul in miscare se loveste de planul de
sustinere. Leziunile din cadere sunt :
o pe partile proieminente
o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se loveste)
o in general putin grave (au loc de la o inaltime maxim inaltimea propriului corp)

 activ-pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire « cu si de »)

 sintagma « cu sau de » indica faptul ca legistul nu are criterii obiective pentru a stabili
mecanismul de lovire

16. Leziuni autoproduse/heteroproduse

•Autoproducerea
–Leziuni de tatonare
–Zone accesibile mainii dominante
–In general corespund scopului
•Heteroproducerea
–Prin lovire activa sau pasiva (cadere)

17. Asfixia mecanica

•Sugrumare: la gat cu mainile si degetele

–Echimoze si excoriatii
•Spanzurare: cu lat actionat de propria greutate
•Strangulare: cu lat actionat de o forta externa
–Circular (continuu)/intrerupt
–Oblic/transversal
–Adancime inegala/egala
•Sufocare: la fata (mana, obiecte moi)
•Inecare
–Actiunea apei asupra corpului
 15

18. Motive ale solicitarii EML in stabilirea capacitatii sexuale

B. EXPERTIZA CAPACITATII SEXUALE

La barbat se pot solicita:
In civil:
•tagada paternitatii (din interiorul casatoriei) sau stabilirea paternitatii copilului nascut in afara
casatoriei
•divort, etc.
•In penal:
•infractiuni privitoare la viata sexuala: viol, incest
Forme ale supracapacitatii sexuale a barbatului: Pseudomaturitatea precoce la baieti cu
capacitate de procreere la 9 ani. Maturitatea biologica este deplina la 20-21 ani (rar la 18-19 ani
desi nivelul hormonal de testosteron este maxim la aceasta varsta).
Forme ale incapacitatii sexuale a barbatului:
1.Capacitatea de coabitare/copulatie (potenta coeundi): impotenta (tulburari de dinamica sexuala:
impotenta psihica si organica)
2.Capacitatea de procreere (potenta generandi): 60-140 milioane spermatozoizi/ml din care
minim 60% mobili, cu maxim 25% forme anormale. Sub 40 milioane se exprima clasic
oligospermia de grd. III 40-10 milioane, grd. II 10-1 milion, grd. I sub 1 milion. Atentie: numai
numai azoospermicii nu pot concepe, pentru inseminare este necesar un singur spermatozoid.
Actualmente se considera ca normalul incepe de la 25 milioane. S-a constatat in ultimii 70 ani o
scadere de la circa 60-80 milioane/ml (valoare minima in anii 1930) la circa 25-40 milioane/ml
(valoare minima actuala). Procesul este probabil toxic, afecteaza mai ales tarile dezvoltate, este
inca necontrolat .
La femeie:
•in divort,
•casatorie,
•Substituirea de copii, etc.
Capacitatea sexuala a femeii este definita de urmatorii parametrii:
1.Capacitatea de coabitare (potentia coeundi): capacitatea femeii de a intretine un raport sexual
pe cale vaginala
2.Capacitatea de procreare (potentia generandi): ovare functionale ce elibereaza ovule apte de
fecundatie
3.Capacitatea de a conduce sarcina la termen (potentia gestandi): femeia poate ramane
insarcinata si sa nu piarda sarcina
4.Capacitatea de a naste pe cai naturale (potentia parturiendi): femeia poate nastere natural, pe
cale vaginala
 16

19. Obiectivele EML in viol

Definitie: violul este definit ca (elemente de probatiune):

1.Actul sexual,
2.de orice natură,
3.cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex,
4.prin constrângerea acesteia
5.sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra
6.ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor
drepturi.

Obiectivele expertizei medico-legale in viol:

I.probarea realitatii actului sexual
II.probarea lipsei de consimtamant (constrangerea): leziuni corporale
III.probarea imposibilitatii de a se apara sau de a-si exprima vointa: examen fizic, toxicologic,
psihic
IV.evaluarea gravitatii vatamarii suferite de victima (ZIM)
V.identificarea agresorului

Protocol de examinare:
kit pentru viol
documentarea datelor
colposcopie, fotografiere a leziunilor (vatamarilor) de pe cors si a organelor genitale externe
CML documentat cu traumatograma,schite, fotografii. Examinarea in spital este importanta!
Etapele probatiunii medico-legale:
examenul psihologic (probarea lipsei de discernamint, capacitate psihica)…
○abuzul emotional
○abuzul psihologic
examenul fizic (probarea lipsei de consimtamint)
○leziuni nespecifice (in context agresional, in contextul actului sexual normal). Marca muscata
(!) devine specifica la copil (dg. dif. cu maxilarul de copil).
○leziuni specifice (la persoana majora sunt mai putin genitale si mai mult corporale)
○absenta leziunilor: la varste mici, persoane labile psihic, deficiente psihologice, complexe, etc.
examenul genital si prelevarea probelor biologice (+ corpuri delicte) in vederea examinarilor
complementare de laborator medico-legal (chiar daca este virgina)
○Probe directe ca este sperma: grup, ADN, evidentierea spermatozoidului
○Probe indirecte ca este sperma: reactiile microcristalografice Florence si Barberio, dozarea Zn
(cea mai mare concentratie in spermatozoid), fosfatazele acide comune si prostatice (concentratie
mai mare de minim 4 ori in lichidul prostatic fata de orice alt fluid sau tesut si persista circa 4
zile de la ejaculare), proteina p30 (specifica prostatei), cercetarea contaminarii victimei cu o
boala infectioasa cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, herpes genital, trichomoniaza,
condiloma acuminata - papilomavirus, sancroid - Hemophilus Ducreyi, limfogranulomul veneric
 17

– chlamidia, SIDA – HIV) sau sarcina (testele de sarcina se pozitiveaza la aproximativ 2

saptamini dupa fertilizare).

20. Probarea realitatii si concluziile EML in viol.

PROBAREA REALITATII ACTULUI SEXUAL:

1. leziuni genitale –leziunile himenului (deflorarea) se vindeca in 5-7 zile, max. 14 zile-
2. urme biologice pe corp/vaginal/rectal –se recolteaza in max. 24 ore. Din acestea se pot face
urmatoarele analize pentru a determina ca este vorba de sperma:
•Determinarea prezentei fosfatazei acide de origine prostatica
•Determinarea prezentei glicoproteinei P30 (specifica pentru sperma umana, poate persista in
vagin 13-47 ore dupa actul sexual
•Determinarea prezentei LDH-C4 este strict specifica pentru sperma (se gaseste in testicule,
spermatozoizi si lichid seminal), apare la pubertate (si in pete vechi de 4 saptamani).
•Determinarea prezentei human prostate specific antigen = proteina prostatica umana (PSA) este
specific pentru sperma chiar la cei vasectomizati sau azoospermici. Se detecteaza folosind un ser
hiperimun si cu ELISA. Nu da reactii incrucisate cu saliva, urina, secretia vaginala sau singele
menstrual.
•Lumina ultraviolet (fluorescenta spermei)
3. Sarcina (prezenta sarcinii este o dovada a actului sexual cu ejaculare: atentie paternitatea)
4. Boli sexuale: - victima trebuie examinata in mod repetat, deoarece examinarea imediata poate
sa fie neconcludenta dat fiind faptul ca in majoritatea bolilor transmise sexual primele semne
apar la distanta in timp, uneori la saptamani sau luni (gonoree : 2-21 zile ; sifilis 1-4 saptamani).

Concluzii:
Probarea actului sexual se realizeaza prin examen genital: acesta va putea constata:
o penetrare in vagin cu ruptura himenului
○Recenta (deflorare recenta -sub 10-14 zile)
○Veche (deflorare veche –peste 10-14 zile)
starea de virginitate (se cauta alte acte sexuale)

Concluziile medico-legale vor atesta:

prezenta/absenta leziunilor traumatice
mecanism traumatic (lovire, zgaraiere, muscare)
agent traumatic
data probabila (ex. leziunile traumatice pot data/nu pot data din data…. )
nr. de zile de ingrijire medicala
starea genitala (virgo, virgina anatomic –penetrare posibila fara deflorare- deflorare recenta
sau deflorare veche)

21. Definitia violentei domestice

 18

VD este o problema majora de sanatate si de incalcare a drepturilor omului

In ciuda a ceea ce se crede conform careia cel ce abuzeaza si-a pierdut doar pentru moment
controlul comportamentului, realitatea este diferita: cel ce abuzeaza alege intentionat sa isi
exercite abuzul nu pentru ca se afla in lipsa de control ci tocmai pentru a controla o acea
persoana.
Conventia privind combaterea violentei asupra femeii si violentei domestice (Consiliul
Europei: Conventia de la Istanbul, 2011) prevede:
“VD inseamna orice act fizic, sexual, psihologic sau economic de violenta in familie sau
domestica intre actuali si fosti parteneri aflati in relatie maritala sau de concubinaj, indiferent
daca agresorul imparte sau nu acelasi domiciliu”.

“Violenta intima asupra partenerului” “Intimate partner violence" (IPV) , M.P. Johnson,
1990 este in general considerata sinonima cu abuzul domestic sau violenta domestica desi in fapt
termenul de VD este mai larg intrucat include si abuzul asupra copilului sau asupra varstnicului
membri ai familiei, etc.
Include:
1.Violenta comuna de cuplu (fata tulburare de comportament)
2.Terorism intim
a)Psihopatii (general violent)
b)Disforic borderline (dependenta afectiva de relatie)
3.Rezistenta violenta (impotriva abuzului) [3]
4.Control violent mutual

Definitiile mai vechi considerau ca abuzul, manifestata in relatiile de convietuire casnica,

devine violenta domestica atunci cand se refera la producerea violentei fizice, ca un pas ulterior.
Exemplu este definitia ”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent
sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul
lor legal sau de domiciliu (Stark si Flitcraft, Inst. Melissa pt. preventia violentei si tratarea
victimelor violentei, 1991)

Definitiile mai noi cu precadere cele ale UE ce sunt armonizate in legislatia romaneasca
prevad o abordare diferita in care violenta domestica se refera nu doar la parteneri ci la orice
persoana din familie si nu doar la violenta fizica ci la orice forma de abuz. IN violenta domestica
se include violenta in familie, violenta asupra femeii si asupra copilului.

"In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata,
cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de
catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate
cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv
amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.“
(art. 3, Legea 217/2003 modificata de 25/2012)
 19

22. Forme de abuz

a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte,
amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de
tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra
obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare,
controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu
efect similar;
c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de
par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv
mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu
efect similar;
d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunerea de acte degradante, hartuire, intimidare,
manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice,
inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima
necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a
poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor
comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii,
inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni,
interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in
locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect
similar;
g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-
spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a
accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si
practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu
repercusiuni similare.

23. Cine este victima in VD? (violenta domestica)

Art. 5 Legea 217/2003 modificata de 25/2012, [5])

In sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite
prina doptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in
cazul in care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana
copilului;
 20

e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate
intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea
sarcinilor profesionale.

Frecventa
Numărul de victime ale violenţei în familie a crescut cu circa 50% în ultimii cinci ani, de la
8.104 în 2004 la 12.161 anul trecut, în acelaşi interval înregistrându-se 778 de decese cauzate de
incidentele domestice (Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, ANPF).
Cea mai mare pondere în cazurile de violenţă domestică din intervalul 2004-2009 o au
victimele de sex feminin din grupele de vârstă 0-14 ani (17,69%), 25-35 ani (14,25%) şi 35-45
ani (14,16%).
În ceea ce priveşte demersurile legale întreprinse de victimele violenţei în familie, 37% dintre
acestea au solicitat expertiză medico-legală în vederea obţinerii certificatului medico-legal, 30%
au depus plângere la Poliţie, iar 2% au început procedura de divorţ (ANPF)

24. Aplicatii ale laboratorului de genetica medico-legala

Aplicatii in domeniul penal si militar

- identificarea victimelor in omoruri si

pruncucideri

- identificarea criminalilor dupa urmele lasate la locul

faptei sau asupra victimelor

- identificarea agresorilor sexuali

- identificarea autorilor talhariilor si furturilor

- trierea si excluderea suspectilor in diferite

anchete politienesti

- identificarea victimelor in accidente aviatice,

catastrofe naturale, acte de terorism, razboaie

- elucidarea cauzelor unor accidente rutiere si

aviatice pornind de la urmele biologice
 21

- probabrea unor rapiri si sechestrari de persoane, a

traficului ilegal de persoane si de organe umane

- probarea unor agresiuni fizice

Aplicatii in domeniul civil

- cercetarea paternitatii

- cercetarea maternitatii (schimburi accidentale de copii

in maternitati, noi-nascuti abandonati sau pierduti, etc.)

- rezolvarea cazurilor de imigratie (reintregirea

familiilor )

- identificarea adoptiilor ilegale

- identificarea fetilor conceputi prin fertilizare in vitro sau a

mamelor surogat

- cercetarea unor relatii de inrudire biologica intre:

bunici/unchi-nepoti, veri de grd.I-IV (pana la veri de grd.
IV), etc.

- stabilirea unor relatii de descendenta biologica in

scopul aflarii adevarului istoric sau din interese politice

- stabilirea unor relatii de inrudire la solicitarea

societatilor de asigurare

- incheierea unor polite de asigurare cu clauze de moarte

violenta

25. Notiunea de ZIM (zile de ingrijire medicala).

ZIM - definitie

In sensul prevederilor legale durata ingrijirilor medicale, reprezinta un mod de evaluare a

severitatii leziunilor traumatice care tine cont atat de intervalul de timp in care o persoana
beneficiaza (in mod real) de ingrijiri medicale cat si de caracteristicile clinico-evolutive ale
acelor leziuni prin care se exprima gravitatea lor lezionala.
 22

In conceptul de zile de ingrijire medicala intra tot ce tine de ingrijirea medicala in spital sau in
afara spitalului inclusiv perioada de reinsertie socio-profesionala: consulturi, proceduri
diagnostice si/sau tratamente ce se adreseaza tratamentului si vindecarii leziunilor suferite sau
complicatiilor lor imediate sau tardive, locale sau la distanta,

DURATA ZIM: INGRIJIRI + SEVERITATE

Traumatism -> Leziuni traumatice

1.Ingrijiri medicale in spital adresate leziunii si complicatiilor: durata spitalizare

2.Ingrijiri medicale ambulatorii adresate leziunii si complicatiilor
3.Recuperare si reinsertie socio-profesionala
1+2+3 durata zilelor de ingrijire medicala
2+ 3 pot modula tratamentul si chiar vindecarea (devin conditionalitati): ex. leziunea de
menisc)
4. Severitate (caracteristici clinico-evolutive)

26. Limite ale evaluarii ZIM: (nu sunt sigura daca asta e rezolvarea)

Medicii considera ca durata recuperarii unei functii socialmente necesare primeaza fata de
calitatea vindecarii
Nu exista propriu-zis un barem (ex. precum cel de handicap) ci o analiza pe caz.
Cu cat medicul legist este mai obiectiv cu atat victima este defavorizata mai mult in favoarea
agresorului desi principial justitia apartine victimei
Concluziile medicului legist constituie o opinie medicala care se bazeaza pe stiinta, cunoasterea
si abilitatile sale pe domeniul de expertiza precum si pe opiniile altor specialisti medici pe alte
domenii
ART. 172 Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării
 (1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea
unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară
şi opinia unui expert.
Calitatea expertului consultat poate influenta concluzia medicului legist dupa cum si a
medicului legist poate influenta corecta interpretare a probelor ori a pacientului (victima) daca nu
da curs recomandarilor medicale
In cazul in care justititia are indoieli asupra calitatii expertului sau a expertizei poate solicita
conform procedurii in vigoare, completare, supliment de expertiza, noua expertiza, avizarea noii
expertize, comisia superioara medico-legala, expert parte

Numarul de ZIM uneori nu reflecta gravitatea leziunii (ex. durata vindecarii nu se insumeaza ci
se alege cea mai lunga, mai multe leziuni pot beneficia de acelasi numar de ZIM ca o singura
leziune, etc.)
Tratamentul secvential (ex. in prejudicii faciale, etc.) cu durata lunga si prognostic nesigur
grevat de numeroase conditionalitati
 23

Suferinta neobiectivabila (nedocumentata) nu beneficiaza de ZIM: nevoia de obiectivitate. Fara

leziuni traumatice obiective NU exista traumatism.
Dificultatea de documentare a cazului

Contradictiile medicilor specialisti

Generalizarea sau din contra individualizarea excesiva deservesc adevarul

!!!!PARTEA ASTA NU CRED CA INTRA IN LIMITE!!!!!

ZIM SE ACORDA IN RAPORT CU:
Gravitatea leziunii traumatice (media individualizata a ZIM- barem)
Include diagnosticul, tratamentul, complicatiile si tratamentul lor, sechelele si tratamentul lor
ca ingrijiri in spital si ambulator inclusiv recuperarea (atat cat se mai poate produce)

ZIM NU SE ACORDA IN RAPORT CU:

xDurata zilelor de spitalizare
xDurata concediului medical
Durata perioadei de vindecare anatomica (care poate sa nu se mai produca)
Durata de reinsertie socio-profesionala

ZIM MAI MULTE:

•Aduna durata ingrijirilor aritmetic fara a aplica principiul gravitatii leziunii
•Documentare insuficienta, discontinua, cu generalizare excesiva si unirea perioadelor de
ingrijire
•Diagnostice clinice imprecise, vagi (ex. contuzie): lipsa de acuratete, voit neprecizat, etc.
•Subiectivism

ZIM MAI PUTINE:

•Documentare insuficienta
•Dificultatea documentarii si obiectivarii
•Perfectionarea tehnicilor si metodelor curative
•Severitatea baremului
•Subiectivism

27. LCM (Lovirile cauzatoare de moarte)

 ART. 195
 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
 Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193(lovirea sau alte violente) şi art. 194(vatamarea
corporala) a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.
Observatie: leziunea cauzatoare este o vatamare in care intentia de vatamare a fost depasita si
astfle incadrarea sa este eminamente juridica: necroptic vatamarea este intotdeauna letala (altfel
nu ar muri) si prin aceasta este desigur o vatamare f. grava dar imprejurarea este nu numai adesea
neasteptata dar si putin traumatizanta in sine, ca mecanism (asteptarea era ca sa nu moara): ex.
este impins si din dezechilibrarea cade si se loveste la ceafa de bordura)
 24

28. ART 194. CP – vatamarea corporala

ART. 194
 Vătămarea corporală
 (1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
 a) o infirmitate;
 b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare,
mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
 c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
 d) avortul;
 e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
 (2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin.
(1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
 (3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.

Observatie: pierderea unui organ ori incetarea functionarii acestuia au fost scoase din textul legii
penale fiind incluse in notiunea de infirmitate.
Slutirea a fost de asemenea scoasa din textul penal fiind inlocuita cu prejudiciul estetic grav
sugerand astfel ca elementul definitoriu in slutire este prejudiciul estetic grav si iremediabil
(definitiv)

A) Infirmitatea, sechele si invaliditate

INFIRMITATE
Infirmitatea este o vatamare corporala fizica şi/sau psihica prin care
1.se produce un deficit de ordin morfologic, morfo-functional sau numai functional
2.care are un caracter permanent, definitiv (iremediabil)
3.apt de a pune persoana in conditii de inferioritate

SECHELE VS .INFIRMITATE
Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala posttraumatica ce apare pe parcursul
vindecarii sau constituie chiar forma vindecarii, Conduce la un prejudiciu morfo-functional si
adeseori si estetic.
Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive).
Preteaza la erori de interpretare corelarea apriorica a existentei SECHELELOR cu infirmitatea:
medical nu toate sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate.
Exista sechele vindecabile (prin alte tratamente) dar si nevindecabile, aflate deasupra oricarei
resurse de tratament.
Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive (si NU este un pleonasm) numai
dupa epuizarea mijloacelor de vindecare.
Sechelele definitive pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap, dar pot exista si in afara
de aceste consecinte.
 25

INFIRMITATE VS. INVALIDITATE

Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate:
-in domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului infirmitatii (permanente) fizice si
psihice
-in domeniul muncii de codul muncii prin criteriul invaliditatii
- in domeniul social prin criteriul handicapului
În situaţia în care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv anatomică) ea nu se
asimilează cu o invaliditate.
În situaţia în care infirmitatea este nu numai morfologica dar si functionala se asimileaza cu
invaliditatea.
Repercusiunea acestui deficit funcţional asupra posibilităţilor individului de a exercita o
anumită profesie se reflectă în noţiunea de capacitate de munca.
Invaliditatea este evaluata de catre expertiza capacitatii de munca
Exista infirmitate fara invaliditate dar NU exista invaliditate fara infirmitate pentru ca
infirmitatea este baza constituirii invaliditatii.
Nu se poate asimila notiunii de infirmitate simpla reducere/scadere a functiei.

B) SLUTIRE
Slutirea este o vatamare corporala grava a integritatii corporale cu caracter permanent, definitiv
prin care se determină o
(1)deformare morfologica, un (2)deficit estetic local si de ansamblu cu
(3) dizarmonie corporala evidenta
(4) si tulburari functionale, ce sunt apte de a pune persoana respectiva in conditii de
inferioritate
A fost inlocuita cu prejudiciul estetic grav şi permanent.

C) AVORTUL POSTTRAUMATIC
Reprezinta intreruperea posttraumatica a cursului sarcinii in urma unui traumatism (mecanic,
fizic, chimic, biologic, psihic) survenit in perioada cuprinsa intre conceptie si nasterea
fiziologica.
Pentru a proba aceasta infractiune trebuie sa se probeze ca:
1.victima era gravida,
2.ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului gravid,
3.ca a avortat sau a nascut un fat mort
4.ca intre avort/nastere si traumatism exista o legatura de cauzalitate (adica avortul nu se
datoreaza unei stari constitutionale ce favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor
probleme obstetricale.

D) PPV – punerea in primejdie a vietii

Punerea in primejdie a vietii unei persoane are o dubla semnificatie:

1.-pe de o parte semnifica faptul ca in urma unei vatamari o persoana s-a aflat la un moment in
starea de pericol de a-si pierde viata
2.-pe de alta parte ca nu si-a pierdut viata
 26

1.De ce nu si-a pierdut viata? Posibilitati:

1.Pericolul real a fost indepartat prin ingrijire medicala
2.Pericolul real a fost indepartat prin puterea de vindecare spontana datorita reactivitatii
deosebite a organismului
3.ambele
Punerea in primejdie a vietii fiinteaza/exista:
1.in realitatea starii (iar nu in probabilitatea ei)
2.in concretul starii iar nu in potentialitatea ei (prognostic imediat, asteptat ori cunoscut –
conceptul hic et hunc, adica aici si acum)

Punerea in primejdie a vietii presupune constituirea unor vatamari (leziuni traumatice) care prin
gravitatea lor reala si imediata ori prin complicatiile lor au determinat (iar nu au putut determina)
un pericol de moarte (real,concret).
27