U.S.A.M.

V FACULTATEA DE MANAGEMENT BUCURESTI

AGRONOMIE

SPECIALIZARE :

INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ

ANUL II – ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Microeconomie şi macroeconomie

Politici antisomaj

Student: Dobre Nicolae Viorel

 Politici antisomaj

Prin continutul lor, masurile anti-somaj au efecte directe si indirecte

asupra economiei oricarei tari. In general, politicile utilizate in lupta contra
somajului sunt de doua tipuri:

1.     Politicile pasive se refera, dintr-un puct de vedere, la

indemnizatia de somaj. In opinia multor economisti, aceasta din
urma nu face decat sa scada presiunea financiara care apasa
asupra persoanelor disponibilizate, fara a avea un efect pozitiv
asupra volumului global al somajului. Din alt unghi, ele vizeaza
reducerea numarului populatiei active prin pre-pensionari,
cresterea perioadei de formare a tinerilor s.a.;

2.     Politicile active, presupun o interventie clara pe piata muncii,

influentand real nivelul global al ocuparii, prin subventii, in scopul
reducerii costului salarial al firmelor si al promovarii crearii de noi
locuri de munca, dar si prin stagii de formare profesionala.

In ansamblul masurilor antrenate de intentia reducerii efectelor

somajului, evidentiem ca:

a)     Politicile de sustinere a cresterii economice sunt necesare, deoarece se

accepta faptul ca una din cauzele principale ale somajului este
insuficienta preocuparilor pentru o crestere economica vizibila. Rolul
determinant revine, din aceasta perspectiva, statului, care prin
mecanisme financiare, monetare si fiscale trebuie sa impulsioneze
progresul general, asigurand conditii propice dezvoltarii economiei
moderne de piata.

-        Politica fiscala are rolul de a asigura impunerea diferentiala pe

categorii de venituri si de persoane, in functie de fazele ciclului
economic si in raport cu contributia agentilor economici la cresterea
gradului de ocupare a fortei de munca. In perioadele de criza, statul
are datoria de a reduce taxele si impozitele, in vederea utilizarii
capitalului suplimentar pentru investitii productive. Rodul acestora
trebuie sa se regaseasca, insa, cel putin partial, in crearea de noi
locuri de munca, in sectoare in care exista atat cerere, cat si oferta
corespunzatoare;

-        Politica monetara a statului are rolul de a fi gandita in asa fel incat

sa impulsioneze revitalizarea economiei. Rata dobanzii mentinandu-
se la nivele real pozitive, permite apelarea cu relativa usurinta la
credite, din partea intreprinzatorilor care doresc sa contribuie la
 cresterea nivelului ocuparii. Pot fi practicate si rate diferentiate ale
dobanzilor, in raport cu destinatia imprumuturilor.

b)     Crearea de noi locuri de munca trebuie sa se justifice mai ales din

perspectiva eficientei, si ca atare, nu se recomanda o crestere fortata
sau arbitrara a cerereii de mana de lucru. Chiar daca, in prezent, cele
mai motivate spre a investi sunt firmele cu rate inalte ale profiturilor,
trebuie sprijiniti si agentii care manifesta disponibilitati in directia
sporirii numarului de angajati;

c)     Programele desfasurate in directia formarii si calificarii somerilor se

refera la evidentierea justa a sanselor de reangajare avute de
persoanele concediate. Ele presupun acordarea, de catre stat si
sectorul particular, a anumitor fonduri destinate reconversiei sociale a
celor vizati. Ne referim la desfasurarea unor cursuri sau pregatirii in
domenii pentru care exista sanse de gasire a unui loc de munca;

d)     Se impune eficientizarea economiei, prin accentuarea a trei relatii:

-        intre procesul cresterii economice, productivitate, cererea de munca

si durata specifica a zilei de lucru;

-        intre oferta si cererea de munca;

-        intre rata salariilor si rata inflatiei prin intermediul puterii de

cumparare.

e)     Masurile avand in vedere populatia ocupata se refera la:

-        redistribuirea sarcinilor celor ocupati;

-        rationalizarea muncii in sectoarele care permit ca prin acest

element, sa se creeze sansa pentru noi angajari;

-        reducerea timpului de munca;

-        programe de reconversie, inclusiv concedii de recalificare pentru

muncitorii vizati de restructurari;

-        solutia unui nou sector in economie, cel destinat activitatilor de

utilitate colectiva si sociala care functioneaza in tari avansate, avand
doua obiective: atat crearea de locuri de munca suplimentare, cat si
raspunsul la o serie de probleme care nu se pot realiza altfel;

f)      Reducerea ofertei de munca inseamna masuri care vizeaza

prepensionarea, reducerea varstei legale de pensionare, precum si
cresterea duratei de scolarizare a tinerilor;
g)     Actiunile generale asupra factorilor de pe piata muncii au in vedere:

-        flexibilitatea externa, in scopul adaptarii efectivelor de lucratori la

variatiile mai mici sau mai mari ale cererii de munca;

-        flexibilitatea interna, prin redimensionarea timpului de lucru efectiv;

-        restructurari ale proceselor tehnologice;

-        policalificari anticipate;

-        modificari ale grilelor de salarizare;

h)     Masurile concrete, de tipul politicii stop and go, constau in alternarea

actiunilor propuse pe plan macroeconomic: cresterea economica, nivel
cat mai inalt de ocupare, stabilitate in sectorul preturilor si echilibru
exterior.

Date fiind masurile amintite anterior, esential apare faptul ca nu exista

o singura solutie in cazul somajului. Nu avem de-a face cu idei pure si
perfecte, ci doar cu programe de ansamblu, corelate, integrate in sistemul
politicilor anti-criza.