Repere vizând îmbunătăţirea sănătăţii

populaţiei şcolare
prin activităţi de educaţie fizică şi
sport

Sportul inseamna orice fel de miscare fizica ori de

performanta, ori pentru propria sanatate. Astfel ca sportul
de performanta poate inseamna orice fel de sport efectuat
la un club, adica atat fotbal, tenis, baschet sau inot, acelasi
lucru poate fi vorba si cand spunem sport ca si miscare
fizica de intretinere, adica si fotbalul ocazional, joggingul
sau exercitiile fizice efectuate la sala de fitness.
Sportul inseamna asadar un stil de viata, un exercitiu
fizic, dar si un medicament sau o metoda de preventie
pentru o serie de patologii din sfera cardiaca, digestiva,
sau chiar neurologica.
Sportul nu inseamna practicarea unui efort foarte
mare intr-un timp foarte scurt, sau ridicarea unor greutati
foarte mari, deoarece pentru o persoana neantrenata prin
eliberarea de acid lactic se poate produce foarte usor febra
musculara, dar si in cazul ridicarii bruste de greutati mari
sau efectuarii de exercitii de intensitate foarte mare se
poate produce hernia.
Totodata, nu este indicat nici cardiacilor efectuarii de
exercitii fizice de intensitate mare, deoarece in cazul unei
insuficiente cardiace sau a unui infarct miocardic,
efectuarea unei fortari fizice nu poate fi deloc benefica,
astfel ca este mai adjuvanta efectuarea unui numar mai
mare de exercitii sau pe un timp mai indelungat dar de o
intensitate mai mica, care de fapt va spori capacitatea
cardiaca, dar nu va duce fortarea acesteia la extrem si
asadar afectarea cordului.
Sportul trebuie privit nu doar din punct de vedere al
premiselor anterioare ci si ca pe o metoda in care putem
deveni mai sanatosi, sau in care ne putem mentine mai
sanatosi si intr-o combativitate mult mai mare in fata
patologiilor.

Principiul de baza al sportului este "mens sana in corpore

sano", adica o minte sanatoasa intr-un corp sanatos.

SANATATEA
DEFINIREA SANATATII

      Notiunea de sănătate sau boală exprimă stări

relative, deosebit de complexe, dificil de identificat
Repere vizând îmbunătăţirea sănătăţii
populaţiei şcolare
prin activităţi de educaţie fizică şi
sport
separat si de cuantificat, de la sănătate la boală
existând o infinitate de stări intermediare.SĂNĂTATEA
este starea naturală de bine, dinamică, ce tinde să
păstreze echilibrul functional al organismului în mediul
său biologic, natural si social. Aprecierea stării de
"sănătate" nu e egală cu absenta bolii si diagnosticul de
sănătate este mai greu de stabilit decât diagnosticul de
boală. Sănătatea este un proces dinamic într-o continuă
remaniere si nu o situatie statică, e o curbă nu doar un
singur punct care se poate aprecia la un moment dat
după criterii pozitive, negative sau statistice.

      Sănătatea este conditionată de o serie de factori:

o individuali: zestrea genetică, factori

comportamentali, conduită sanogenă;
o exogeni: mediu, familie, microcolectivitate;
o sociali,
o profesionali.

Sănătatea este rezultatul adaptării optime a

organismului la mediul său cotidian de viată.
CRITERII DE APRECIERE A SANATATII
CRITERII POZITIVE

1. BUNĂSTAREA FIZICĂ:
exprimată de integritatea si armonia corpului însotită
de o deplină capacitate functională.Este măsurabilă
prin:
a) parametrii antropometrici pentru care există
standarde si valori medii corelate cu sexul si vârsta
pentru aceeasi regiune geografică
b) parametrii functionali: respiratori, cardiovasculari,
digestivi, renali etc. care de asemenea sunt corelati cu
sexul, vârsta, profesiunea etc după standarde si valori
medii.
Acesti parametri fizici si functionali sunt interpretati
statistic, comparati cu valorile standard, în timp, pentru
acelasi individ si numai tinând cont de datele obtinute
din examenul clinic.Se pot efectua:
o la indicatia clinicianului, în studii populationale
sau ca etapă initială a examinării individului;
Repere vizând îmbunătăţirea sănătăţii
populaţiei şcolare
prin activităţi de educaţie fizică şi
sport
o în repaus, în activitate sau standard (teste de
încărcare, de provocare etc)

2. BUNĂSTAREA MINTALĂ:
dezvoltarea optimă a capacitătilor individului care să-l
facă capabil să depună o muncă utilă si să convietuiască
armonios în familie si colectivitate. Aceasta nu e o
constantă statică, nu e suficientă constatarea la un
moment dat.

3. BUNĂSTAREA SOCIALĂ:
realizarea de către individ a nevoilor fundamentale de
trai, educatie si cultură.
CRITERII NEGATIVE

o Absenta oricăror semne de boală, deficiente

senzoriale sau infirmităti.
o Absenta deficientelor în ancorarea familială,
profesională si socială.
CRITERII STATISTICE
Evaluarea diferitilor parametri si rezultate în functie si
în limitele normativelor în vigoare.
ABORDAREA SANATATII

In abordarea sănătătii MG se foloseste de:A. Examenul

complet al pacientului după modelul:
o subiectiv
o obiectiv
 date de laborator
 diagnosticul stării functionale a organelor si
aparatelor
 ancorarea în realitatea cotidiană -finalizate
în diagnosticul omului total.

In această formulă anamneza si examenul general al

pacientului se află la paritate ca importantă: numai
printr-o anamneză amănuntită putându-se depista
factori ascunsi potential patogeni si numai prin
examenul atent se pot depista stări prepatologice.
Toate acestea se efectuează în contextul homeostaziei
morfologice si metabolice, a echilibrului relational si
Repere vizând îmbunătăţirea sănătăţii
populaţiei şcolare
prin activităţi de educaţie fizică şi
sport
comportamental al subiectului si ancorarea lui
socială.Parte integrantă din examenul complet este
evaluarea mostenirii genetice si social culturale a
individului si familiei ajungând la: cunoasterea
patologiei cu transmitere genetică, terenului reactiv
predispozant, modele comportamentale însusite
familial si statusului socio-economic mostenit.

      Anamneza amănuntită nu numai asupra

simptomelor de boală, dar mai ales asupra :

o depistării factorilor nocivi în mediul ambiant

o factori nocivi familiali (obiceiuri alimentare,
fumatul pasiv, disfunctii familiale, viata
o sexuală)
o anamneza profesională si ruta profesională
o obiceiuri nocive, sedentarismul
o conditii epidemiologice, imunizări anterioare

In abordarea omului sănătos acestea (antecedente

heredo-colaterale, personale, anamneza de mediu,
familială, profesională etc) aduc mai multe date decât
examenul obiectiv, mai ales în depistarea tulburărilor
psiho-somatice care încă nu se validează în boli si
asupra cărora actul preventional este cel mai eficient.

      Examenul obiectiv: trebuie să aibă în vedere

depistarea proceselor si patologiei ascunse care nu se
manifestă clinic ca boală bine conturată. Este important
să fie complet, să nu se omită zonele de sinteză (fata,
ochii, cavitatea bucală, piciorul), să nu fie uitate
examenul genital si tuseul rectal.

-Pistriţu Clara-Alexandra
Clasa aX-a A