Drept civil

Curs 1
22. 02. 2000

Notiuni introductive

Dreptul civil este o ramura a dreptului privat, avand ca obiect 2 categorii de

raporturi juridice: raporturi patrimoniale si raporturi personale nepatrimoniale.
Raporturile patrimoniale au continut economic si pot fi exprimate in bani.
Principalele raporturi patrimoniale reglementate de normele de drept civil sunt raporturile
de proprietate si raporturile obligationale. Acestea din urma iau nastere in procesul
circulatiei valorilor materiale pe baza unor contracte, a unor acte juridice unilaterale, ca
urmare a unor pagube pricinuite prin fapte ilicite, prin imbogatire fara just temei sau prin
transmisiune succesorala.
Raporturile personale nepatrimoniale nu au continut economic si in cadrul lor
are loc o manifestare a individualitatii persoanelor, respectiv sunt raporturi juridice cu
privire la nume sau denumire, domiciliu sau sediu, dreptul la onoare, la reputatie, de
inventar, de autor etc.

Trasaturile raporturilor juridice civile

1. caracter social – iau nastere numai intre oameni

2. caracter de egalitate juridica a partilor
- la baza raportului juridic civil sta in principiu libera initiativa a oricareia dintre
partile raportului, in ceea ce priveste stabilirea, modificarea sau incetarea
relatiei juridice respective
- se mentine si daca la baza raportului juridic se gaseste o fapta ilicita a
persoanei sau alte persoane care, potrivit legii, trebuie sa raspunda.
3. caracter supletiv al normelor juridice de drept civil
- normele juridice prescriu o anumita conduita avand caracter de reglementare,
dispozitiv, unele dintre ele avand caracter permisiv, ceea ce presupune ca
normele de drept civil, pe langa faptul ca au rolul de a crea cadrul juridic
permisiv pentru ca omul sa-si desfasoare activitatea, vointele sale, pot avea si
caracter supletiv, in sensul ca, daca din diferite motive partile raportului
juridic nu au stabilit clauze de amanunt in privinta respectivului raport nu
inseamna ca raportul respectiv nu va fi finalizat, ci aceste clauze necovenite
vor fi suplinite de dispozitiile de drept civil.
4.caracter ideologic - acesta este expresia vointei politice a statului transcrise in
normele juridice.

Premisele raportului juridic

1.norma juridica
2.faptele juridice – acele imprejurari de care normele juridice leaga producerea
unor efecte juridice
- pot fi actiuni sau evenimente
- actiunile – manifestari de vointa ale omului cu scopul de a produce efecte
juridice, pot fi legale sau licite, sau ilicite cand, prin manifestarile umane se
incalca regulile de drept existente, angajandu-se astfel raspunderea persoenei
pentru fapta savarsita.
- Art. 998 / Cod Civil – orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu
il obliga pe cel care a savarsit fapta prejudicianta sa repare prejudiciul.
- Evenimentele – imprejurari care se produc indiferent de vointa omului si
care, potrivit normelor juridice, dau nastere la drepturi si obligatii, adica
produc efecte juridice. Exemple – nasterea, moartea, scurgerea timpului, unele
calamitati naturale.
4. Oamenii – simpla existenta a normelor juridice nu este in masura sa duca la
nasterea de raporturi juridice, ci e necesar sa existe oamenii care, fie savarsesc
diferite actiuni, fie sunt implicati in anumite evenimente.

Elementele de structura ale raporturilor juridice civile

1. subiectul raporturilor juridice civile

2. continutul raporturilor juridice civile
3. obiectul raporturilor juridice civile

Capacitatea civila a persoanelor fizice de drept civil

Trasaturi
1. are caracter legal
2. are caracter de generalitate – toate persoanele fizice poseda capacitate civila
3. este inalienabila – nimeni nu poate renunta partial sau total la capacitatea de
folosinta si la capacitatea de exercitiu
cu toate acestea, persoanele fizice, ca subiecte ale raporturilor juridice civile, pot
fi ingradite in ceea ce priveste capacitatea juridica, iar aceste ingradiri au fie
caracter sanctionator (exemplu – pedepsele complementare constand in
interzicerea unor drepturi, exercitarea unei profesii daca persoanele in cauza au
savarsit o infractiune legata de meseria lor, decaderea din drepturile parintesti), fie
sunt ingradiri instituite ca masuri de ocrotire a persoanei (exemplu – incapacitatea
minorului de 16 ani de a dispune, potrivit testamentului, de mai mult de ½ din
bunurile sale de care ar fi putut dispune daca era major.
 Drept civil
Curs 2
2. 03. 2001

PERSOANA JURIDICA

Persoanele juridice, ca subiecte de drepturi si obligatii sunt reglementate in primul

rand prin decretul 31/1954, prin ordonanta de urgenta 26/30 ian. 2000 si prin alte legi
speciale (Legea societatilor comerciale 31/1990, Legea partidelor politice 35/1997 etc.).
Persoana juridica e un subiect colectiv, fiind constituita din initiativa privata sau
publica si avand ca elemente constitutive urmatoarele:
a) org. de sine statatoare
– existenta unor structuri de reprezentare in cadrul colectivului de persoane ce
constituie persoana juridica
– fiecare persoana juridica se manifesta ca un tot unitar
– in acelasi timp are anumite componente structurale de reprezentare (spre
exemplu: statul roman e persoana juridica, fiind reprezentat in raportul cu alte
state de presedintele Romaniei; in raporturile de drept privat intern e
reprezentat de ministrul de finante ca regula, iar in anumite situatii, de alte
autoritati).
b) patrimoniul propriu e alcatuit din drepturi si obligatii cu caracter patrimonial ,
distincte de patrimoniul altor persoane juridice si de patrimoniul persoanelor
ce formeaza persoana juridica respectiva
c) un scop bine determinat si licit care justifica ratiunea de a fi a persoanei
juridice si in realizarea caruia nu trebuie sa fie afectate interesele generale ale
societatii sau ale persoanelor fizice si juridice.
In afara acesor trei elemente constitutive ale persoanei juridice mai sunt necesare
si elemente de identificare, cum ar fi: denumirea, sediul, codul fiscal etc.
Persoanele juridice se identifica si prin sediul lor, care trebuie sa contina elemente
suficiente spre a putea fi cu adevarat parti intr-un raport juridic.
Capacitatea juridica a persoanei juridice are, ca si la persoanele fizice, 2
componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta are la baza principiul specialitatii, ceea ce inseamna ca
actele pe care le poate realiza o persoana juridica trebuie sa se inscrie in limitele scopului
pentru care a fost creata persoana juridica.
Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice se determina in functie de
imprejurarea daca persoana juridica e supusa sau nu inregistrarii. In cazul persoanelor
supuse inregistrarii, acestea dovedesc capacitate de folosinta din momentul inregistrarii
la organele competente.
Pentru persoanele juridice nesupuse inregistrarii, capacitatea de folosinta se
naste de la momentul infiintarii printr-un act de putere publica sau printr-un act privat.
Incetarea capacitatii de folosinta are loc dupa terminarea operatiunilor de
lichidare, cand inceteaza de drept persoana juridica.
Capacitatea de exercitiu = posibilitatea de a-si exercita drepturile si de a-si
indeplini obligatiile patrimoniale. Se naste din momentul in care persoana a devenit
subiect de drept, a dobandit personalitate juridica si, prin derogare, pentru societatile
comerciale din momentul in care s-au constituit organele de conducere, pentru ca numai
prin intermediul acestora subiectul colectiv de drepturi si obligatii (persoana juridica) se
poate manifesta.
Incetarea capacitatii de exercitiu are loc o data cu incetarea capacitatii de
folosinta.
Modul de infiintare a persoanelor juridice
a) printr-un act de dispozitie al unei autoritati publice competente
b) prin actul de infiintare recunoscut de o autoritate publica (exemplu: la culte)
c) prin actul de infiintare autorizat (cazul societatilor comerciale, fundatiilor,
asociatiilor, partidelor politice)
d) prin alte moduri speciale ce pot fi reglementate prin lege (Legea 109/1996
privind organizarea cooperatiei in Romania)
Actul de infiintare a unei persoane juridice emis de o autoritate publica poate fi o
lege, o hotarare de guvern sau hotarari ale consiliilor judetene si locale.
Prin actul de infiintare trebuie sa se specifice denumirea, sediul, scopul sau
obiectul de activitate (scopul priveste in general persoana juridica de drept public sau
drept privat care nu urmareste realizarea de profit), denumirea organelor de conducere,
numarul membrilor organelor colegiale, structura functionala a persoanelor juridice,
modul de finantare, modul de modificare ulterioara a scopului sau obiectului, cum pot fi
solutionate eventualele litigii, durata de functionare (de regula pe perioada
nedeterminata). Trebuie specificat daca e vorba de un serviciu public sau in subordine si
carei autoritati ii este subordonat.
Reorganizarea persoanei juridice
Reglementarea generala a reorganizarii persoanei juridice o regasim in art. 40 - 44
si 46 – 50 din decretul 31/1954. Exista reglementari speciale si in Legea 31/1990 privind
societatile comerciale, in Legea 36/1991 privind societatile agricole sau in Legea 64/1995
privind falimentul si reorganizarea judiciara si alte reglementari speciale.
Persoana juridica poate, pe parcursul existentei ei, sa sufere anumite modificari,
denumite reorganizari. Reorganizarea e de 2 feluri: a) comasarea; b) divizarea.
Incetarea unei persoane juridice poate interveni prin comasare, divizare sau
dizolvare.
a) Comasarea e forma de reorganizare in care sunt antrenate doua sau mai multe
persoane juridice care se unesc, producand prin aceasta consecinte juridice. Comasarea
poate fi de doua feluri: 1. Prin fuziune; 2. Prin absorbtie.
1. Fuziunea e modalitatea de reorganizare prin care se unesc doua sau mai multe
persoane juridice pentru a da nastere unei persoane juridice noi.
Efectele juridice ale fuziunii:
- inceteaza persoana juridica care a fuzionat
- se naste o noua persoana juridica
- are loc o transmitere universala (in totalitate) a drepturilor si obligatiilor
persoanelor juridice care au fuzionat catre persoana juridica nou infiintata.
2. Absorbtia e o modalitate de reorganizare prin care o persoana juridica existenta
care isi mentine fiinta sa inglobeaza (absoarbe) o alta persoana juridica care astfel
inceteaza a mai exista.
Efectele juriduce ale absorbtiei:
- incetarea existentei persoanei care a fost absorbita
 - mentinerea, dar cu un patrimoniu sporit, a persoanei juridice absorbante
- transmiterea universala a patrimoniului (drepturi si obligatii) persoanelor
absorbite catre persoanele juridice ce continua sa existe
b) Divizarea e o forma de reorganizare constand in impartirea patrimoniului unei
persoane catre una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel nastere.
Efectele juridice ale divizarii:
- persoana juridica divizata isi inceteaza existenta
- drepturile si obligatiile ce apartineau persoanei divizate trec la noile persoane
juridice care au preluat pe cote parti, pe fractiuni persoana divizata
Divizarea partiala are loc in situatia in care o parte din patrimoniul unei anumite
persoane juridice se desprinde si e transmisa catre una sau mai multe persoane juridice
care exista sau care iau fiinta astfel.
Efecte juridice:
- persoana juridica afectata de divizarea partiala continua sa existe, insa cu un
patrimoniu diminuat
- are loc o transmitere cu titlu universal sau particular de drepturi si obligatii de
la persoana initiala catre persoanele existente sau care se infiinteaza atunci.

DREPT CIVIL
CURS 3
9. 03. 2001

INCETAREA EXISTENTEI PERSOANELOR JURIDICE

 Potrivit dispozitiilor legale in materie, persoanele juridice isi inceteaza existenta
astfel:
a)prin desfiintare
b)prin dizolvare
c)ca efect al reorganizarii
a)Desfiintarea = modul de incetare a existentei persoanelor juridice, care se
intalneste in cazul acelor persoane care iau nastere prin actul de dispozitie al
organului de stat competent.
b) Dizolvarea = modul de incetare a existentei persoanelor juridice, societatilor
comerciale cu capital privat, organizatiilor cooperatiste, asociatiilor fara scop
patrimonial.
Dizolvarea are loc in urmatoarele situatii:
- termenul pentru care au fost constituite s-a implinit
- scopul a fost realizat sau nu mai poate fi realizat
- scopul pe care il urmaresc sau mijloacele folosite pentru realizarea scopului au
devenit contrare legii ori urmaresc un alt scop declarat
- numarul membrilor a scazut sub limita prevazuta in statut, actul de infiintare
sau lege
- prin hotararea Adunarii Generale
- prin faliment
c) Ca efect al reorganizarii, incetarea o intalnim in cazul fuziunii, absorbtiei si
divizarii totale, cand persoanele juridice supuse reorganizarii dispar.
Consecintele imediate ale incetarii persoanelor juridice nu sunt legate de
lichidarea patrimoniului imediat. Operatiunile de lichidare urmaresc plata datoriilor din
activul persoanelor juridice si in primul rand din fondurile banesti existente.
Aceste operatiuni de lichidare sunt prestabilite prin lege si se intreprind persoane
anume desemnate, numite lichidatori.
Pentru incetarea persoanelor juridice se vor intocmi obligatoriu:
- inventarierea patrimoniului general
- bilant contabil
- orice alte activitati necesare pentru stabilirea corecta a situatiei economice

CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Prin continut al raportului juridic se intelege totalitatea drepturilor subiective si a

obligatiilor corelative ale subiectelor raportului juridic civil.
Din punctul de vedere al subiectului activ, cand avem in vedere acea parte a
continutului raportului juridic civil care este formata din drepturi subiective civile, iar din
punctul de vedere al subiectului pasiv cand avem in vedere acea parte a continutului
raportului juridic civil care este formata din obligatiile corelative drepturilor subiective ce
apartin raportului juridic civil.
Oricarui drept subiectiv civil ii corespunde o obligatie civila.
Dreptul subiectiv civil = posibilitatea recunoscuta de normele dreptului civil
subiectului activ, in virtutea careia acesta poate avea el insusi o anumita conduita in
limitele determinate de dreptul obiectiv sau poate pretinde subiectului pasiv sa aiba o
conduita corespunzatoare naturii dreptului personal de norma juridica incidenta, acesta
putand apela, la nevoie, la forta de constrangere a statului.
Din definitia de mai sus se desprind urmatoarele elemente definitorii:
- dreptul subiectiv civil este o posibilitate recunoscuta de lege subiectului activ
persoana juridica, sau persoanelor juridice.
- in temeiul acestei posibilitati, subiectul activ poate avea el insusi o anumita
conduita cum este in cazul drepturilor absolute, poate pretinde o conduita
corespunzatoare subiectului pasiv (sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva) asa
cum este in cazul dreptului de creanta
- poate apela la concursul fortei de constrangere a statului cand dreptul este
nerespectat.

CLASIFICAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

Dupa gradul de opozabilitate avem:

a) drepturi subiective absolute
b) drepturi subiective relative
a) Dreptul absolut = acel drept subiectiv civil in temeiul caruia titularul sau are
posibilitatea sa il exercite singur fara concursul subiectului pasiv. Acestui
drept ii corespunde obligatia generala negativa a tuturor persoanelor de a se
abtine sa aduca vatamare dreptului sau.
Caracteristici:
- este opozabil tuturor (erga omes), in sensul ca toate aceste drepturi trebuie
respectate
- are cunoscut numai titularul sau; titularul obligatiei corelative este necunoscut,
fiind format din toate celelalte persoane subiecte de drepturi civile, altele
decat titularul dreptului absolut
- ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu I se aduce atingere
Exemplu: drepturi reale (dreptul de proprietate si dezmembramintele dreptului de
proprietate) precum si drepturile personale nepatrimoniale (dreptul la viata, la nume, la
domiciliu, de autor).
b) Dreptul relativ = acel drept subiectiv in virtutea caruia subiectul activ este
determinat si are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv , de asemenea
determinat, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Trasaturi :
- raportul juridic civil ce are in continutul sau un drept relativ se stabileste intre
doua subiecte determinate inca de la inceput
- obligatia subiectului pasiv poate consta intr-o actiune (de a da, de a face) sau o
inactiune (de a nu face)
- dreptul relativ este opozabil numai subiectului pasiv determinat (erga certam
persona)
- in categoria drepturilor relative intra drepturile de creanta care sunt nelimitate
ca numar, spre deosebire de drepturile reale care sunt limitate ca numar.
 DREPT CIVIL
CURS 4
16.03.2001

In functie de continuturile lor , drepturile subiective civile sunt:

- drepturi patrimoniale
- drepturi personale nepatrimoniale
 Sunt drepturi patrimoniale acele drepturi care au un continut economic (pot fi
evaluate in bani). Drepturile patrimoniale prezinta urmatoarele caractere:
- fac parte din patrimoniul persoanelor fizice si juridice
- pot fi transmise prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte.
Sunt drepturi patrimoniale drepturile absolute, cu exceptia drepturilor personale
nepatrimoniale si drepturilor relative.
Drepturile personale nepatrimoniale reprezinta acele drepturi subiective intim
legate de persoana titularului si care nu au un continut economic. Din categoria acestora
fac parte:
- drepturile legate de existenta si integritatea fizica si morala a persoanei, ca de
exemplu, dreptul la viata, la sanatate si integritate corporala, dreptul la
libertate, la onoare, la reputatie
- drepturi referitoare la elementele de identitate a persoanei (dreptul la nume, la
domiciliu, la sediu)
- drepturi referitoare la creatia intelectuala (drept de autor, de inventator).
Caractere ale dreptului personal nepatrimonial:
- este un drept absolut, adica este opozabil tuturor
- nu fac parte din patrimoniul persoanelor fizice sau juridice
- nu este cesibil catre alte persoane prin acte juridice intre vii (inter nivos) si nu
se transmite prin mostenire
Drepturile patrimoniale se subclasifica in urmatoarele categorii:
1. Drepturi reale
2. Drepturi de creanta.
1. Dreptul real – drept subiectiv civil in temeiul caruia titularul poate sa-si
exercite prerogativele direct si nemijlocit asupra unui lucru fara a fi necesar
concursul altei persoane. Are urmatoarele caracteristici:
- face parte din continutul raportului juridic care se stabileste inter o persoana,
ca subiect activ determinat, si toate celelalte persoane, ca subiecte pasive
nedeterminate
- este un drept absolut opozabil tuturor
- confera titularului sau posibilitatea de a urmari bunul in orice mediu s-ar gasi
- sunt limitate ca numar si se subclasifica in drepturi reale principale si drepturi
reale accesorii.
Drepturile reale principale au o existenta de sine statatoare, ele nedepinzand de
existenta altor drepturi. Sunt drepturi reale principale:
1. Dreptul de proprietate
2. Dezmembramintele dreptului de proprietate (dreptul de uzufruct, dreptul de
uz, dreptul de abitatie, dreptul de superficie, dreptul de servitute).
Drepturile reale accesorii – drepturi care depind in mod direct de existenta altor
drepturi, fiind afectate garantarii unor drepturi de creanta. Sunt drepturi reale accesorii
dreptul de gaj, dreptul de ipoteca.
2. Drepturile de creanta – drepturi in virtutea carora o persoana numita creditor
poate pretinde de la o alta persoana, numita debitor, sa dea, sa faca sau sa nu
faca ceva.
Caractere ale drepturilor de creanta:
- sunt drepturi relative
 - sunt opozabile numai subiectului pasiv
- confera titularului lor dreptul de a pretinde debitorului sa dea sau sa faca ceva
- sunt drepturi nelimitate ca numar

Obiectul raportului juridic civil

- se intelege actiunea sau inactiunea la care este indreptatit subiectul activ si la

care este obligat subiectul pasiv.

ACTUL JURIDIC CIVIL

In literatura de specialitate, termenul de “act juridic civil” este intrebuintat in 2

sensuri:
- prin actul juridic civil se intelege manifestarea de vointa facuta ci scopul de a
produce efecte juridice. Acest sens este desemnat prin formula “negotium
iuris”.
- Prin actul juridic civil se intelege inscrisul constatator al operatiei juridice
desemnat prin expresia “instrumentum probationis”.
Actul juridic civil – acea manifestare de vointa a partilor facuta cu intentia de a
produce efecte juridice, adica de a da nastere, de a modifica sau stinge un raport juridic
civil concret.
Prezenta manifestarii de vointa care sa provina de la un subiect de drept civil este
esenta unui act juridic civil. Nu exista acte juridice civile fara vointa reala si libera.
Vointa juridica este guvernata de 2 principii:
1. principiul libertatii de vointa a partilor – se exprima prin aceea ca subiectii de
drept pot sa incheie orice fel de acte juridice, pot da forma care o doresc
actului juridic, toate in limitele stabilite de lege.
2. Principiul vointei interne sau reale rezultat al procesului psihologic care
dirijeaza comportamentul subiectului de drept, care exprima ceea ce a dorit
realmente subiectul de drept prin manifestarea de vointa.
Clasificarea actelor juridice civile:
In functie de numarul partilor participante, exista:
- acte juridice unilaterale
- acte juridice bilaterale
- acte juridice multilaterale
Este unilateral acel act juridic care este rezultatul vointei unei singure parti
(testamentul, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, renuntarea la o mostenire,
oferta de a contracta inainte ca aceasta sa ajunga la destinatar).
Este bilateral actul juridic care reprezinta vointa concordanta a doua parti
(exemplul tipic – contractul civil). Exemple de contracte civile:
- contractul de v/c
- contractul de mandatare
- contractul de antrepriza
- contractul de depozit
- contractul de donatie
- contractul de imprumut
 Este multilateral actul juridic civil care este rezultatul acordului de vointa ce
provine de la trei sau mai multe parti. Ex. Contractul civil de societate.

DREPT CIVIL
CURS 5
23.03.2001

Dupa scopul urmarit de parti, actele juridice sunt:

- acte juridice cu titlu oneros
- acte juridice cu titlu gratuit
 Este cu titlu oneros actul juridic civil in care in achimbul folosului patrimonial
procurat de o parte celeilalte pari se urmareste obtinerea unui folos patrimonial
( contractul de v/c in care vanzatorul urmareste obtinerea pretului in schimbul bunului
vandut, iar cumparatorul invers).
Este cu titlu gratuit actul juridic civil prin care se procura un folos patrimonial
fara a se urmari obtinerea unui folos in schimb (donatia, imprumutul fara dobanda,
mandatul gratuit).
Contractele cu titlu oneros sunt actele juridice:
- contracte cumulative
- contracte aleatorii
Actele juridice cumulative sunt acelea in care partile cunosc de la inceput
drepturile si obligatiile reciproce.
Sunt acte juridice aleatorii acelea in care partile nu cunosc de la inceput drepturile
si obligatiile ce le revin (contractul de asigurare).
Actele juridice cu titlu gratuit sunt:
- acte dezinteresate
- libertati
Libertatile sunt acte juridice care produc o diminuare a patrimoniului celui care il
incheie (donatia si testamentul).
Actele juridice dezinteresate nu afecteaza in nici un fel patrimoniul celui care face
gratificatia (mandatul gratuit, depozitul gratuit).
Dupa efectul lor, actele juridice civile se impart in:
- acte juridice constitutive
- acte juridice translative
- acte juridice declarative
Actele juridice constitutive dau nastere la un drept subiectiv civil care nu a existat
anterior (ipoteca, gaj).
Este translativ acel act juridic care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv
civil dintr-un patrimoniu in altul (contractul de v/c , contractul de donatie).
Este declarativ acel act juridic civil care drept efect consolidarea sau definitivarea
unui drepr subiectiv preexistent (tranzactia, partajul).
Dupa importanta lor, distingem:
- acte juridice de conservare
- acre juridice de administrare
- acte juridice de dispozitie
Actul juridic de conservare are ca efect preintampinarea pierderii unui drept
subiectiv civil (intreruperea unei prescriptii extinctive prin actiunea de justitie, inscrierea
unei ipoteci, somatia).
Actul juridic de administrare este acel act juridic prin care se realizeaza o normala
punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu (reparatia, contractul de intretinere,
asigurarea unui bun).
Actul de dispozitie este acel act juridic care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a
unui bun sau a unui drept (contractul de v/c, contractul de donatie, testamentul).
Dupa modul cum se incheie, distingem:
- acte juridice consensuale
- acte juridice solemne
 - acte juridice reale
Este consensual acel act juridic civil care se incheie prin simpla manifestare de
voina a partilor (contractul de v/c).
Este solemn acel act juridic civil in care manifestarea de vointa trebuie sa imbrace
o anumita forma prevazuta de lege – forma autentica (contractul de donatie, testamentul,
contractul de v/c avand ca obiect un teren).
Este real actul juridic civil care nu se poate incheia decat prin manifestarea de
vointa a partilor insotita de remiterea materiala a lucrului (contractul de imprumut, de
depozit, darul manual – cadoul).
Acelasi act juridic poate fi uneori consensual ca regula si alteori solemn, cum este
v/c avand ca obiect un teren.
Acelasi act poate fi ca regula act solemn (donatia), iar alta data poate fi un act real
(darul manual).
Dupa momentul producerii efectelor:
a) acte juridice intre vii
b) acte juridice pentru cauza de moarte
Actele juridice intre vii isi produc efecte neconditionat de moartea autorului lor.
Actele juridice pentru cauza de moarte isi produc efecte numai dupa moartea
autorului.
 PRELEGERE
In multe cazuri dreptul civil ...desi acestea nu sint incluse in
elementele structurale ale rap.jur.civ. ele sint considerate obiecte
derivate ale raportului jur,civ,deci conduita partilor se poate referi la
anumite lucruri din lumea inconjuratoare. Cod.Civ.al RM art 285
reglementeaza notiunea de bunuri si lucruri in doctrina prin lucru vom
intelege orice exista in lumea exterioara ,in realitate sau chiar in
imaginatie, bunurile in schimb sint acele valori economice utile p/u
satisfacerea val.materiale si spirituale ale omului si suscetibile de
apropriere sub forma dr.patrimoniale. p/u a fi prezenta unui bun din
p.d.v. a dr.civil este necesar ca lucrul sa aiba o val. Economica,sa fie util
p/u satisfacerea nevoilor material si spirituale ale omului si sa fie
susceptibil de apropriere sub forma dr.partimoniale, chiar daca aerul ,
lumina soarelui sau a lunei sint utile sau chiar indispensabile vietii
omului in satrea lor natural ele nu sint pasibile de aproprierii sub forma
dr,partimoniale si nu au val. Econom. In doctrina notiunea de bun este
utilizata in doua sensuri :
1) STRICTOSENSUL – prin bun vom intelege o valoare econom.utila
p/u satisf nevoilor materiale si spirituale ale omului si susceptibile de
apropriere sub forma dr.patrimoniale ;
2) LATOSENSUL– prin bun se desmneaza atit lucrurile cit si
dr.patrimoniale care au ca obiect aceste lucruri; POTRIVIT ART 125 cod
civ. Bunuri sint toate lucrurile susceptibile aproprierii individuale sau
colective si dr.patrimoniale; Credem ca aici legiuitorul a definit notiunea
de bun in sens larg ; Aln 2 prevede : lucruri – sint obiectele corporale in
rap.cu care pot exista dr si obligatii civile,credem ca aici legiutorulo a
definit notiunea de bun in sens restrins.

Corelatia dintre bunuri si patrimoniu

Bunurile pot fi primite atit individual cit si in ansamblu ca
universitar,in acest sens totalitatea bunurilor unei pers.inclusiv dr si
oblig acetseia ii formeaza partimoniul, astfel intre bun si patrimoniu
exista corelatia : integ si parte.-integul,bunurile privite individual
reprezinte lemente active ale patrimoniului.

Clasificarea buburilor
1) In f-ctie de natura lor:
_mobile
_imobile
2)Dupa regimul circulatiei juridice:
_cele care se afla in circuitul civil
_scoase din circ. Civ.
3) Dupa modul in care sint determinate:
_bun.determ.individual
_ bun.determ. generic
4) Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii:
_ fungibile
_ nefungibile;
5) Dupa folosirea bunurilor implica:

_consumarea sau instrainarea bunurilor (consumptibile si

neconsumptibile)
6) Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe:
_ frucifere
_ nefrucifere
7) Dupa cum pot sau nu pot fi impartite fara sa-si schimbe destinatia:
_divizibile
_ indivizibile
8) Dupa corelatia dintre ele :
_ principale
_ accesorii
9) Dupa modul de percepere:
_ corporale
_ necorporale;
10) Dupa cum sunt sau nu puse executarii silite p/u plata datoriilor:
_ sesizabile
_ insesizabile;

DE DEZVOLTAT INDEPENDENT FIECARE IN

PARTE!!! DE LUAT UN BUN SI DE-L CLASIFICAT
DUPA FIECARE CRITERIU!DE STIUT SI
IMPORTANTA CLASIFICARII!...
„Temeiurile nasterii,modificarile sau stingerile raporturilor subiective”
 16.03.2010
Conditiile de validitate ale actului jur.

P/u ca actul jur.sa fie avlabil si sa produca efecte jur.el trebuie sa

intruneasca anumite conditii,aceste conditii sint elementele din care este
alcatuit actul civ.C.civ reglementeaza conditiile de validitate a actelor jur.:
art199-215
1) Capac.de-a contracta
2) Consemtamintul valabil partii ce se obliga
3) Un obiect determinat
4) O cauza licita si morala

Capacitatea de-a incheea actul juridic

Prin cap.de-a incheea actul jur.vom intelege acea conditiie de fond
esentiala care consta in aptitudinea subiectului de dr.civ.de-a deveni titular
de dr.si obligatii civile prinn incheerea actelor jur.civ.

Consemtamintul – conditie de validitate a actului jur civ

Din def.am vazut ca actul jur,civ.reprezinta o manifestare de vointa facuta

cu intentia de-a produce efecte jur. Vointa reprezinta un fenomen de natura
psihologica dar ea intereseaza atit dr. In general cit si dr.civ., in special. Sub
aspect jur. Vointa este un fenomen complex cuprinzind in structura sa doua
elemente: 1) consemtamintul; 2) cauza sau scopul;
Intre consemtamint si vointa jur .exista corelatia parte intreg.Formarea
vointei este o chestie sofisticata!
Formarea si principiile vointei juridice!-
independent

Consemtamintul – prin consemtamint vom intelege acea conditite

esentiala de fond actului jur civil,care consta in hotarirea de-a incheea un act
jur civ. manifestata in exterior.Cod.Civ.reglementeaza consemtamintul in
art.199-205 Potrivit art.199 Cod Civ. Consemtamint este
Manifestrea,exteriorizata de vointa a pers.de-a incheea un act jur.
Def.este deficitara din p/d/.v a formularii deoarece exista si acte jur
uniformulare care prezinta manifestari unilaterale de vointa,a unei singure
pers.aceste acte jur nu se incheie,in cazul actelor unilaterale simpla si unica
manifestare de vointa a autorului actului v-a fi producatoare de efecte jur.
Consemtamintul reprezinta hotarirea exteriorizata a unei pers.de-a da nastere
unui act jur. Civil. p/u a fi valabil si a produce efecte jur ,consemtamintul
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de validitate;
1) Sa provina de la o pers.cu descernamint,descernamintul necesar incheerii
actelor jur.se presupune ca il au pers care dispun de cap de –a incheea acte
jur civile!
2) Consemtamintul trebuie sa fie exprimat prin intenite de-a produce efecte
jur,adica a crea modifica sau stinge un raport jur.conscret.Aceasta conditie
recurge insa din def.actului jur.civ.Aceasta conditie nu v-a fi indeplinita daca
a fost facuta in gluma,din prietenie,curtuazie sau din complezenta .
De asemenea aceasta conditie nu este indeplinita daca s-a facut cu rezerva
mintala cunscuta de catre celalatl contractant chiar si in cazul unor acte
unilaterale
3) Consemtamintul trebuie sa fie exteriorizat. Exteriorizarea poate avea loc
in orice forma fiind aplicabil principiul consensualismului,adica simpla
manifestare de vointa este nu numai necesara dar si suficienta p/u ca actul
jur.sa se nasca valabil sub aspectul formei. De la cest principiu exista si
exceptii in cazul actelor solemne cind manifestrea de vointa trebuie sa
imbrace o anumita forma expres prevazita de lege: anume forma scrisa care
poate fi simpla sau cu autentificare notariala. Exteriorizarea manifestarii de
vointa poate avea loc expres (verbal sau in scris) si tacit ,aici se pune
intrebarea daca simpla tacere valoreaza consemtamint!