Sunteți pe pagina 1din 13

Facultatea de Științe Economice și

Administrare Publică
Administrarea Afacerilor

Referat la Dreptul Afacerilor

Alexandru Saftiuc
An I
Grupa III
Obiectul Dreptul Afacerilor și Raportul Juridic de
Drept al Afacerilor

2
Planul Referatului

·      Noțiunea Dreptului Afacerilor


·      Raportul Juridic de  Drept al Afacerilor
·      Caractere juridice 
·      Premisele Raportului Juridic de Dreptul Afacerilor
·      Subiecte de Dreptul Afacerilor De Naționalitate Română
·      Condiții generale de înființare a unei societăți europene
·      Structura raportului de drept al afacerilor)
·      Corelația dreptului comercial cu alte ramuri de drept
·      Bibliografie 

3
Introducere
  
   Dreptul Afacerilor este un ansamblu de norme juridice care reglementează
relațiile sociale patrimoniale și personal patrimoniale care apar între persoane în
legătură cu desfășurarea activității de întreprinzător, aidoma relațiilor care apar în
cazul intervenției statului în această activitate.

   Raportul Juridic   este o relație socială stabilită între două sau mai multe
persoane, fizice sau juridice, reglementată de o normă juridical; De pildă: contract
de vânzare, schimbul de bunuri, prestarea de servicii, executarea de lucrări).

4
Caractere juridice

Caracter social -> Deoarece Raportul Juridic ia naștere exclusive între oameni
priviți individual că persoană fizică sau în colectiv, că persoană juridică; legea nu
poate stabili regului de conduită pentru lucruri, chiar dacă se are în vedere
transmiterea dreptului de proprietate asupra acelui lucru. Se are în vedere conduit
vânzătorului și a cumpărătorului cu privire la acel obiect.

Caracterul dublu volutional-> Pune în evidență o relație socială ce devine raport


juridic. În primul rând, această este reglementată de o normă juridical edictata în
baza voinței statului. În al doilea rând, raportul juridic se naște din voință uneia sau
a tuturor părților, în măsură în care aceștia își manifestă voință de a da naștere,
modifică sau stinge acest raport.

Pozitia de egalitate juridical a părților-> Normele juridice care reglementează


raportul juridic de drept al afacerilor aparțin dreptului privat.

5
 

Premisele Raportului Juridic de Dreptul Afacerilor

   Premisele se desprind, cu ușurință, chiar din definiția pe care am dat-o raportului


juridic de comerț intern şi internațional. Aceste premise sunt cele pe care le vom
evidenția în cele ce urmează, în mod distinct.

a)    Subiectele de drept 

   Subiectele raportului juridic de dreptul afacerilor pot fi individuale, ca persoane fizice sau
colective, ca grupări organizate (persoane juridice). În cazul dreptului afacerilor, subiectele
participante la raporturile de dreptul afacerilor sunt acele persoane care au comerțul că profesiune
obişnuită, societătile comerciale. 

b)    Normă juridică de dreptul afacerilor

   Cunoscând că normă juridică este o regulă de conduită, instituită ori sanctionată de către stat şi
a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forță coercitivă a puterii publice, prin extrapolare,
se poate conchide că normele juridice de dreptul afacerilor reglementează conduită posibilă ori
datorată a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale interne şi internaționale.
Astfel, normă juridică specifică va defini capacitatea participanților la raporturile comerciale
interne şi internaționale şi va stabili categoriile de fapte juridice care cad sub incidența să şi care
ar putea produce efecte juridice. Unii autori consideră că raportul juridic de comerț internațional
mai poate fi categorisit, având în vedere că el este mijlocul de realizare a dreptului comerțului
internațional, că fiind dreptul comercial în acțiune. 

 c) Raporturile comerciale interne şi internaționale

   Raporturile comerciale interne şi internaționale sunt constituite din actele şi faptele de comerț
interne şi internațional, cărora norma juridică le atribuie o anumită semnificație, cu consecințele
juridice de rigoare. Cu alte cuvinte, putem vorbi de acele împrejurări în raport cu care normă
juridică determină naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de comerț intern şi
internațional concret. Nu se poate pune problema unui raport juridic de comerț internațional dacă
nu există acte şi fapte de comerț, deoarece  dreptul se naşte din acte şi fapte şi este, totodată,
aplicabil acestora.

6
 Subiecte de Dreptul Afacerilor de Naționalitate
Română
   

Vom întâlni în mediul de afaceri al subiectelor de naționalitate română, pe lângă comerciantul


(persoană fizică) şi societătile comerciale, indiferent de formă lor juridică, şi capitalul existent şi
alte subiecte de naționalitate română ale dreptului comerțului internațional, şi anume: regiile
autonome, organizațiile cooperatiste (în cadrul cărora găsim cooperativele meşteşugăreşti, de
consum, precum şi cele de credit), asociațiile în participație, asociațiile familiale, persoanele
juridice fără scop lucrativ, grupurile de interes economic şi grupurile europene de interes
economic.

1.     Regiile autonome

   Regiile autonome s-au constituit în baza Legii nr. 15/1990, precum şi a Legii nr.
84/1992privind regimul zonelor libere. Baza legală în temeiul cărora regiile autonome că
persoane juridice abilitate de a efectua activităti de comerț sunt dispozițiile art. 11 din Legea
nr. 15/1990privind reorganizarea unitătilor economice de stat că regii autonome şi societăti
comerciale. Să precizăm că, în conformitate cu prevederile OUG nr. 30/1997, regiile
autonome se vor transformă în companii naționale, societăti naționale ori doar societăti
comerciale. Să mai mentionăm şi Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri de accelerare a
privatizării, care mentionează participarea investitorilor străini, alături de cei de naționalitate
română la privatizarea regiilor autonome.

2.     Organizațiile cooperatiste

  „ Cooperativele meşteşugăreşti” pot să desfăşoare activități care se înscriu în sfera afacerilor,


cum ar fi: operațiuni de import-export, schimburi de mărfuri, cooperare şi alte operațiuni de
comerț exterior, prin unități proprii şi alte unități specializate, având, de asemenea, abilitatea
7
de a organiza unități cu astfel de activități în străînătate. Baza legală este Decretul-lege nr.
66/1990 privind organizarea şi funcționarea cooperației meşteşugăreşti.

   „Cooperativele de consum” pot, la rândul lor, pe lângă acte de comerț, să desfăşoare


activități de comerț internațional, cum ar fi: export şi import de mărfuri, produse, servicii şi
schimburi de mărfuri cu organizații cooperatiste, întreprinderi şi firme din alte țări, în vederea
realizării obiectului lor de activitate. Baza legală o constituie Legea  nr. 109/1996 privind
organizarea funcționarea cooperației de consum. Potrivit acestui act normativ, cooperativele
de consum din țara noastră pot efectua şi cooperări şi asocieri cu alte unități cooperatiste cu
persoane fizice sau juridice din țară şi din străînătate având, totodată, permisiunea legală de a
participa la capitalul social al unor societăți comerciale.

  „ Cooperativele de credit” în ceea ce le priveşte sunt abilitate să întreprindă, în limita


autorizației acordate în baza OUG privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată
prin Legea nr. 200/2002, plăți şi decontări, contractare de împrumuturi intercooperatiste şi
bancare, cumpărări şi vânzări de valută. Deoarece legiuitorul nu face distincție între subiectele
de drept cu care cooperativele de credit pot derula asemenea activități, rezultă că aceste
subiecte de drept pot fi şi din străînătate.

1.     Asociațiile în participație

       În lumina art. 251-256 din Codul comercial, asociațiile în participație care nu se bucură de
personalitate juridică pot desfăşura orice activitate de afaceri conform principiului de drept că
este permis tot ceea ce nu este interzis.

2.     Asociațiile familiale

   Inițiatorii asociațiilor familiale şi membrii de familie ai acestora, care desfăşoară activități


economice în mod independent, pot face comerț atât pe plan intern, cât şi internațional,
întrucât Legea   nr. 300/2004 nu interzice acest lucru. La rândul lor, persoanele fizice, cetățeni
români ori străini din spațiul economic european, în baza prevederilor aceluiaşi act normativ,
pot fi autorizați să desfăşoare activități economice în toate domeniile, meseriile ori ocupațiile,
cu excepția acelor activități interzise, în mod expres de lege.

8
Condiții generale de înființare a unei societăți
europene
Pentru înființarea unei societăți europene, capitalul social minim vărsat este de 120.000 euro,
care va fi împărțit în acțiuni. Acționarii vor răspunde în limita capitalului social subscris. În mod
obligatoriu, după denumirea societății, se va adăuga şi prescurtarea SE. Societatea europeană va
dobândi personalitatea juridică de la data înregistrării sale în Registrul Comerțului de la sediul
social. Înființarea societății economice este condiționată de încheierea unei convenții cu angajații
referitor la modelul ales de aceştia de participare la supravegherea şi dezvoltarea strategică a
companiei potrivit prevederilor Directivei Consiliului Europei 2001⁄86⁄E.C. în afara situației în
care perioada de negocieri, prevăzută de art. 5 din Directivă, a expirat fără să se fi semnat o
convenție în acest sens.

Schimbarea sediului social al socetății europene.

Societatea europeană îşi poate schimba sediul social şi sediul operativ în oricare loc de pe
teritoriul UE după înființare, fără a se considera naşterea unei persoane juridice ori lichidarea
societății. În această situație, legea aplicabilă va deveni cea a statului noului sediu.

Structura raportului de drept al afacerilor 


      Raportul juridic de drept al afacerilor cuprinde următoarele elemente: Părțile,
Conținutul șiObiectul.

        Părțile ( subiectele raportului juridic) sunt persoanele fizice sau juridice care sunt titularele
drepturilor și obligațiilor.

9
     Conținutul raportului juridic de dreptul afacerilor este format din totalitatea drepturilor şi
obligațiilor corelative pe care le au, respectiv le incumbă subiectelor raportului juridic de dreptul
afacerilor.

Aşa cum am arătat, raportul juridic de dreptul afacerilor se caracterizează, printre altele, prin
poziția de egalitate pe care se situează participanții în cadrul operațiunilor comerciale, astfel încât
fiecare dintre subiectele raportului juridic va avea, în acelaşi timp, atât calitatea de creditor
(subiect activ), cât şi calitatea de debitor (subiect pasiv) al obligației sau prestației care formează
obiectul raportului juridic.

Obiectul raportului juridic de dreptul afacerilor este prestația la care este obligat debitorul
(subiectul pasiv) față de creditor (subiectul activ), în vederea satisfacerii intereselor sale legitime.

  Prin prestație (acțiunea sau inacțiunea) înțelegem conduita sau comportamentul la care
debitorul obligației de comerț internațional trebuie să o manifeste în cadrul unui raport juridic de
comerț internațional concret. Această conduită se concretizează într-o acțiune, de a da, de a face
ori a nu face, are întotdeauna natură juridică patrimonială şi se consideră executată numai în
momentul în care creditorul va obține rezultatul urmărit prin operațiunile de afaceri.

Într-un sens restrâns, prin obiect al raportului juridic în general vorbind, se înțelege un bun care
are o valoare economică şi care poate fi clasificat astfel:

– în raport de natura lui, întâlnim bun imobil (teren, construcție etc.) şi bun mobil;

– în raport de modul în care sunt determinate avem: individual determinate (prin calitățile lor
intrinseci) şi determinate generic (după calitățile lor generice), individualizarea bunurilor se face
prin cântărire, măsurare, numărare etc.;

– în raport de modul de înlocuire sau nu în cadrul obligațional, bunurile determinate generic sunt
fungibile şi nefungibile (de regulă, bunurile determinate generic sunt fungibile, cu alte cuvinte se
pot înlocui cu altele de acelaşi gen şi specie);

– bunurile se mai clasifică în consumtibile şi neconsumtibile

10
Corelația dreptului comercial cu alte ramuri de drept
Precizări prealabile
Autonomia dreptului comercial nu exclude corelația lui cu celelalte ramuri ale dreptului;
dimpotrivă, dreptul comercial se află în anumite raporturi atat cu subramuri ale dreptului privat,
precum dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul comerțului internațional, cat ăi cu subramuri
ale dreptului public, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal.

Corelația dreptului comercial cu dreptul civil


Corelația dintre dreptul comercial și dreptul civil își are fundamentul în art.3C. civ., care
prevede ca dispozitiile acestuia se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor
dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Cum, potrivit dispozițiilor art.8 din Legea
nr.71/2011, noțiunea de profesionist include și categoriile de comerciant, întreprinzător, operator
economic, precum și orie alte persoane autorizate să desfășoare activități economice, înseamnă că
prevederile noului Cod civil se aplică și raporturilor dintre profesioniști care au calitatea de
comerciant sau realizează o întreprindere economică.

Se înțelege că, unde Codul civil nu prevede, se vor aplica regulile specifice din legislația
comercială. De pildă, raporturile ce privesc societățile cu personalitate juridică vor fi guvernate de
Legea nr.31/1990 privind societățile, raporturile privind publicitatea comercianților și a
principalelor operațiuni specifice acestora vor fi carmuite de Legea nr26/1990 privind registrul
comerțului, raporturile de leasing sunt supuse O.G.nr.51/1997, raporturile de franciză-
O.G.nr.52/1997, aspectele legate de cambie, cec si biletul la ordin- Legilor nr.58/1934 și 59/1934,
care reglementează cele trei titluri de valoare.

Se observă că dreptul comercial este un drept special care cuprinde regulile specifice
raporturilor comerciale, marea lor majoritate derogatorii de la dreptul comun. De aceea, unde
normele reglementaărilor comerciale nu prevăd și nu există uzanțe comerciale, se va apela
dispotițiile Codului civil și ale legilor civile.

11
Corelația dreptului comercial cu dreptul procesual civil
În dreptul comercial sunt reglementate și norme cu caracter procesual civil ( de soluționare a
litigiilor comerciale), de pildă, cele cuprinse în: Legea societăților, Legea registrului comerțului,
Legea camiei și biletului la ordin, Legea cecului, Legea privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență. În consecinșă, cererile și procesele în materie comercială vor fi supuse
normelor cuprinse în legile speciale comerciale, iar unde acestea nu prevăd, se vor aplica normele
Legii nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr 287/2009 privind Codul civil și Codului de
procedura civilă.

Corelația dreptului comercial cu dreptul comerțului internațional


Așa cum s-a subliniat in doctrină, dreptul comercial și dreptul comerțului internațional
reglementează raporturile născute din săvarșirea faptelor de comerț. Diferența este că dreptul
comercial reglementează raporturile de drept intern dintre persoanele fizice și juridice de
cetățenie/naționalitate romana, iar dreptul comerțului internațional are ca obiect raporturile cu
elemente de extraneitate, adică raporturile la care participanții aparțin unor jurisdicții străine. Rezultă
că dreptul comerțului internațional se înfățișează ca un dpret special față de dreptul comercial, care
este dreptul comun în materia raporturilor comerciale.

Corelația dreptului comercial cu dreptul fiscal

Activitate comercială este prin natura ei o activitate lucrativă, producătoare de profit. Din aceastaă
cauză, există o stransă legătură între dreptul comercial și dreptul fiscal, deoarece activitățile
producătoare de profit se află sub incidența reglementărilor în materie fiscală.

12
Corelația dreptului comercial cu dreptul penal

Reglementările comerciale cuprin și norme de drept penal care incriminează anumite infracțiuni ce
se săvarșesc în legătură cu desfășurarea activităților comerciale. Exemple de norme penale cuprinse
în reglementșrile comerciale sunt cele de la art.271-280 din Legea nr.31/1990 privind societățile.

Bibliografie
1) Vasile Neneș ->”Drept comercial” editura: Hamangiu, Bucuresti 2018, p.10-13
2) Curs Dreptul Afacerilor 11.10-18.10.2019
3) Augustin Fuerea, Dreptul comunitar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2003,
p.109
4) Augustin Fuerea, Dreptul comunitar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2003,
p.109
5) https://www.slideshare.net/exodumuser/47561035-notedecursjenicadragan?from_action=save

13

S-ar putea să vă placă și