După cucerirea maghiară a Transilvaniei are loc o modificare a structurii etnice
şi religioase a acesteia prin colonizarea alături de români a maghiarilor, saşilor şi secuilor. Românii încearcă şi reuşesc ( 1176 ) să impună ca formă de organizare a Transilvaniei voievodatul şi nu principatul ( 1111 ). Voievodatul era sub dependenţa Ungariei al cărei rege îl numea pe voievod şi pe vice-voievod. Din punct de vedere administrativ: românii: organizaţi în “ţări”şi districte - conduse de cnezi şi voievozi locali cu atribuţii fiscale, judiciare şi militare, dar cu obligaţii faţă de voievod. maghiarii: organizaţi în comitate – conduse de un comite şi subordonat direct regelui: Bihor ( 1111 ), Dăbâca şi Crasna ( 1164 ), Solnoc ( 1166 ), Cluj, Alba, Timiş ( 1177 ); saşii: aduşi în Transilvania începând cu sec. al XII-lea dispuneau şi ei ca şi maghiarii şi secuii de autonomie şi anume administrativă, juridică şi economică. Se vor aşeza în zona Sibiului, Târnavei Mari, Rodnei şi Ţării Bârsei. Se organizează din punct de vedere administrativ în scaune şi districte. Reprezentanţii acestora se reuneau în “Universitatea saşilor” – ca unitate politico-administrativă, unică pentru saşi, apărută în secolul al XV-lea. secuii: formează avangarda şi mai apoi ariergarda maghiarilor la cucerirea Transilvaniei. Se asează în zona estică a Transilvaniei pentru a apăra graniţele. Se organizează în scaune. A existat în evul mediu şi o Adunare a tuturor nobililor şi anume Adunarea obştească nobiliară sau Congregaţia nobililor din care, începând cu regii angevini, românii vor fi eliminaţi. Din punct de vedere religios: românii: ortodocşi; maghiarii, saşii, secuii: catolici şi după Reformă şi calvini, luterani, unitarieni. Apartenenţa la calitatea de nobil este condiţionată în 1366 de religia catolică şi astfel în 1437: “Unio Trium Nationum “îi exclude pe români şi ca etnie, un doar ca religie, din această uniune făcând parte doar nobilimea maghiară, patriciatul săsesc şi fruntaşii secuilor. Românii încep să fie consideraţi toleraţi, religia otodoxă şi limba lor nefiind recunoscute ca oficiale( sau recepte).