Pripa Cristin SP1602

Perioadele copilăriei. Caracteristica lor.

Prima copilărie – este cuprinsă între naştere şi vârsta de 3 ani, când se încheie erupţia
dentiţiei temporare. Această perioadă este cea mai importantă în ceea ce priveşte dezvoltarea,
nutriţia şi patologia copilului. Existenţa unor caracteristici morfo-funcţionale au determinat
împărţirea primei copilării în următoarele perioade: nou-născut; sugar;copil mic
(antepreşcolar).
a) perioada de nou-născut – corespunde primele 28 zile de viaţă şi are câteva particularităţi:
- creştere rapidă staturo-ponderală;
- existenţa unor fenomene caracteristice: scăderea fiziologică în
greutate, icterul fiziologic, criza genitală, febra de sete, infarctele uratice, albuminuria
fiziologică, meconiul;
- slaba dezvoltare a scoarţei cerebrale şi deci şi a funcţiilor de relaţie cu predominanţa
centrilor subcorticali;
- importanţa imunităţii transmisă transplacentar;
- deficienţa funcţiilor de barieră a pielii şi mucoaselor;
- tendinţa infecţiilor de a îmbrăca aspect septicemic;
- patologia dominată de malformaţii congenitale şi afecţiuni legate de actul naşterii
(traumatisme, infecţii);
- nevoile de ocrotire şi de asistenţă medicală în această perioadă sunt mari, ceea ce impune o
supraveghere atentă a nou-născutului de către medic şi asistenta medicală imediat ce acesta
ajunge la domiciliu de la maternitate.
b) perioada de sugar (28 zile – 1 an) cu următoarele particularităţi:
- creşterea staturo-ponderală continuă în ritm rapid;
- dezvoltarea treptată a funcţiilor de relaţie;
- dezvoltarea funcţiei locomotorii care lărgeşte sfera de cunoaştere a copilului;
- apariţia primului sistem de semnalizare;
- apariţia dentiţiei şi dezvoltarea funcţiei digestive care permit diversificarea alimentaţiei;
- dezvoltarea imunităţii active proprii cu reducerea rolului imunităţii transplacentare;
- patologia dominată de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii;
- în această perioadă familia are un rol deosebit de important în stimularea dezvoltării
motricităţii , limbajului şi a afectivităţii;
- se va continua o atentă supraveghere a copilului de către personalul medico-sanitar,
consultaţiile de puericultură fiind deosebit de necesare.
c) perioada de copil mic (antepreşcolar) 1-3 ani se caracterizează prin:
- încetinirea ritmului de creştere;
- modificarea proporţiilor dintre cap, trunchi şi membre;
- completarea primei dentiţii;
- alimentaţia va fi variată asemănătoare cu cea a adultului;
- desăvârşirea funcţiei motorii;
- formarea reflexelor condiţionate – cuvântul capătă valoarea unui nou sistem de semnalizare;
- imunitatea prezintă o dezvoltare progresivă susţinută prin vaccinări;
- patologia este alcătuită de boli infecto-contagioase, intoxicaţii accidentale, traumatisme;
- climatul psiho-afectiv al familiei este deosebit de important în dezvoltarea copilului.
Copilăria a-II-a – reprezintă din punct de vedere cronologic perioada între vârsta de 3 şi 7
ani, de aceea mai este denumită perioada preşcolară. Ea este limitată între încheierea apariţiei
dentiţiei de lapte şi începerea apariţiei primilor dinţi definitivi. Această perioadă se
caracterizează prin:
- dezvoltarea complexă a S.N.C. şi implicit a gândirii, vorbirii, locomoţiei, ceea ce duce la
creşterea independenţei copilului;
- ritm de creştere mai lent;
- alimentaţia este apropiată de cea a adultului;
- patologia dominată de boli contagioase, apar unele boli noi ca eumatismul articular acut,
cardiopatiile câştigate, tuberculoza osteoarticulară.
Copilăria a-III-a – durează de la vârsta de 6-7 ani până la sfârşitul pubertăţii. Existenţa unor
particularităţi morfo-funcţionale a determinat împărţirea acestei perioade în două
subdiviziuni: şcolarul mic şi şcolarul mare.
a) perioada de şcolar mic începe de la vârsta de 6-7 ani şi durează până la pubertate (până la
vârsta de 10-11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi). Această perioadă prezintă următoarele
caracteristici:
- maturizarea zonelor corticale ale creierului;
- încetinirea creşterii în prima parte a perioadei urmată de o accelerare în perioada prepuberă;
- au loc modificări ale ritmului de creştere a segmentelor corpului, procesul fiind mai
accelerat la torace şi membrele superioare;
- dentiţia definitivă înlocuieşte progresiv dentiţia de lapte;
- alimentaţia este similară cu cea a adultului;
- patologia este redusă reprezentată prin apariţia de infecţii acute de căi respiratorii superioare,
afecţiuni cutanate, hepatita virală, tuberculoză, hemopatii maligne, bolile contagioase sunt
rare datorită imunizării spontane (îmbolnăvire) sau provocate (vaccinări).
b) perioada de şcolar mare (pubertatea) – are o durată variabilă în raport cu sexul. Ea
corespunde apariţiei menarhei la fete şi este cuprinsă între 11 şi 14 ani şi dezvoltării funcţiei
sexuale la băieţi între 13 şi 16 ani. În această perioadă au loc transformări de maturare fizică,
cognitivă, psiho-socială. Caracteristicile acestei perioade sunt:
- se încetineşte ritmul creşterii staturale;
- se accelerează creşterea în greutate;
- se modifică dimensiunile unor segmente – înfăţişarea este armonioasă apropiată de cea a
adultului;
- dezvoltarea intelectuală este intensă, dar prezintă o mare labilitate psihică şi vegetativă;
- apărarea imunitară suferă o deprimare tranzitorie ce are ca rezultat o sensibilitate şi
rezistenţă mică la infecţiile curente;
- patologia acestei perioade cuprinde tulburările stării de nutriţie de la subnutriţie la obezitate,
deformări osoase apărute datorită creşterii rapide şi poziţiilor vicioase, tulburări de
comportament, boli maligne.
Trecerea de la pubertate la adolescenţă se făcea clasic pe aprecierea maturaţiei osoase, a
creşterii în greutate şi lungime, a modificărilor de dentiţie.
Toţi aceşti parametri s-au dovedit a fi destul de imprecişi şi s-a propus pentru evaluare ca
fiind un criteriu mai precis aprecierea maturizării sexuale care are o corelaţie mai bună cu
dezvoltarea taliei şi greutăţii.
Maturizarea sexuală este apreciată pe cronologia apariţiei caracterelor sexuale secundare şi
anume aprecierea dezvoltării organelor genitale externe, apariţia pilozităţii pubiene, axilare,
faciale pentru băieţi iar pentru fete dezvoltarea sânilor şi pilozitatea pubiană (stadiile Tanner).
Insidios apar modificări comportamentale care vor defini temperamentul tânărului. Este
perioada din dezvoltare când efortul educaţional trebuie să fie maxim.
Perioadele critice în dezvoltarea copilului.
Etapa prenatala
1. I trimestru de gravitate: are loc diferentierea intensiva a tesuturilor si formarea
organelor
Actiunea factorilor teratogeni: fizici, chimici, biologici:
- contribuie la form viciilor congenitale de dezvoltare VCD. Forma clinica a viciilor
depinde numai de perioada critica de actiunea factorului teratogen si nu de caracterul acestuia.
- Este risc inalt de aberatii cromozomiale si a genelor
2. Ultimul trimestru: are loc cresterea masei a fatului, trecerea maximala transplacentara
Ig de la mama la copil, sinteza maximala a surfactantului, gestozele si insuficienta placentara
Anemiile de la mama au ca consecinta:
- Nasterea copiilor cu greutate joasa
- Nasterea copiilor cu semne de imaturitate
- Nasterea copiilor cu infectii intrauterine
- Sensibilizarea mamei si a fatului, in special dupa Rh
- Imunodeficiente congenitale
- Patologia SNC
Etapa postnatala
1. Per nounascutului:
- adaptarea generala fata de mediu extrauterin
- divizarea intensiva a neuronilor
- form intensiva a sinapselor(leg interneuronale)
- activitatea nervoasa→ prevalenta in conducere a structuriloe subcorticale, prin reflexe
inascute neconditionate
- reactie generalizata a SNC datorita imaturitatii lui
- prevalenta imaturitatii pasive
- starea imunitatii proprii are functie supresiva
- insuficienta imunitara fiziologica
Manifestari prin semne de:
- afectiuni perinatale a SNC
- VCD, malformatii congenitale
- Clinice de patologie ereditara
- Tulburari de alaptare
- Generalizare a infectiilor
- Sindrom de destresa respiratorie
- Pneumopatii
- Clinice de infectii IU
2. Per 3-6 luni
- Mielinizarea intensiva a neuronilor
- Form reflexelor conditionate
- Dezvoltarea vederii binoculare
- Dezvoltarii continua a memoriei
- Imunodeficienta fiziologica
Ca consecinta, copilul este predispus pt tulb procesului de formare relatiei mama-copil; semne
clinice de insuf a imunitatii locale si sistemice.
Astfel creste frecventa bolilor respiratorii, afect sistemului digestiv, manifest de alergie
alimentara, manifestari de rahitism, anemii prin carenta de Fe, semne de diateza limfatica,
hipotrofii.
3. Per 2-4 ani
- Are loc desavarsirea mielinizarii neuronale si a cailor de conducere nervoase
- Se intensifica formarea reflexelor conditionate
- Are loc socializarea copiilor, se sparge stereotipul existent
- Se mentine deficienta fiziologica a IgA, IgG
Predispusi la:
- Aparitia retardului in vorbire
- Manifestarea semnelor disfunctiilor minime cerebrale
- Cresterea frecventei IRA, infectiilor infantile
- Formarea bolilor alergice
- Instalarea tonzilitei cronice
- Intensificarea traumatismului menajer, a intoxicatiilor, cresterea patologiei generale
4. Per 5-6 ani
- Are loc cresterea puterii si mobilitatii neurologice
- Se formeaza activitatea nervoasa superioara
- Are loc sinteza maximala a IgE
- Se intensifica cresterea
Predispusi la:
- Manifestari, reactii nevrotice
- Cresterea nr de infectii infantile
- Imbolnaviri prin helmintoze
- Manifestarile reactiilor alergice
- Instalarea multor maladii cronice
5. Per de pubertate
- are loc finisarea proceselor de mielinizare a cailor de conducere nervoase cu exceptia
formatiunii reticulare
- formarea gandirii abstracte
- sensibilitatea tesutului , fata de hormoni, in special sexuali
- se formeaza personalitatea
- se manifesta tendinta spre independenta
- are loc micsorarea timusului si a masei limfatice
- este posibila formarea dependentei eventuala a nicotinei, droguri, alcool.
Risc de neuroze, reactii psihotice, instalarea maladiilor psihosomatice, aparitia
endocrinopatiilor, traumatisme, cresterea de TBC, maladii limfoproliferative, aparitia bolilor
ginecologice, dermatologice, gravitate precoce
Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un şir de procese dinamice de ordin molecular ce
interesează toate ţesuturile şi care se petrec într-o anumită succesiune din momentul
concepţiei şi până la maturitate, cu participarea lor în mod diferenţiat după specificul tisular şi
al organelor respective. Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un proces biologic complex,
specific a tot ce este viaţă, caracteristic fiecărei rase şi particular fiecărui individ.
Factorii interni ai patologiei.
Ca urmare de acţiune a stărilor patologice creşterea copilului suferă.
*de exemplu: deficitul statural întâlnit în mai toate
anomaliile cromozomiale, precum şi în cadrul unor
sindroame malformative.
*toate afecţiunile viscerale cronice sau cu evoluţie
prelungită pot opri sau încetini creşterea
(cardiopatiile, hepatopatiile, nefropatiile, hemopatiile
etc.).
*diferite afecţiuni cronice digestive, expresie a unor:
insuficienţe, tulburări de digestie sau de absorbţie
(mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de malabsorbţie,
diaree prin intoleranţă) sunt cauze de frânare ale
creşterii si dezvoltării.
*afecţiunile metabolice consecutive tulburărilor
metabolismului glucidic (diabetul zaharat,
glicogenoza), proteic (cistinoza, fenilcetonuria) sau
lipidic.
*Un număr mare de tulburări al creşterii sunt întâlnite
în cadrul patologiei endocrine (hipotiroidism,
insuficienţa hipofizară, hipercorticism spontan sau
terapeutic) precum şi în cazul
*unor tumori renale, craniene, ovariene etc.
4. Factorii exogeni.
*rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ
cât şi cantitativ (lipide şi glucide în principal au rol energetic;
proteinele sunt predominant substanţe plastice).
*lipsa din raţia alimentară a unor factori esenţiali
nesintetizaţi (aminoacizi esenţiali, acidul linoleic,
vitamine) au consecinţe grave asupra creşterii.
4.a. Factorii de mediu.
deţin de asemenea un rol important, fiind recunoscută
influenţa exercitată în timp asupra creşterii şi pubertăţii:
*geografici, dar mai ales de climă caldă şi temperată
*factorii mecanici ( presiunea atmospherică,gravitaţia)
cei fizico-electrici precum şi
*factorii naturali (aerul, soarele, lumina, apa) ,
*activitatea fizică şi gimnastica, sportul influenţează
favorabil asupra dezvoltării armonioase a copilului.
microclimatul familial, îngrijirile igienice
*mediul social, regimul instructiv-educativ au acelaşi
rol pozitiv.
*cei emotivi şi psihologici au influenţă favorabilă sau
defavorabilă.

Legile creşterii (după Andronescu)

I.Legea alternanţei: a) osul lung se îngroaşă şi se alungeşte alternativ, pauza dintre
procesele de creştere în lungime fiind folosite pentru creşterea în grosime şi invers. b) legea
basculei - perioadele de activitate şi repaos ale unui os lung dintr-un segment sunt contrare
pentru celelalte două oase lungi ale aceluiaşi membru, pe când primul creşte în lungime,
celelalte în grosime şi invers.
II.Legile proporţiei: a) există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţie dintre lungimea
corpului şi lăţimea lui faţă de adult, respectiv între: 4-6 ani; 6-15 ani şi după 15 ani. b) de la
naştere şi până în perioada de adult fiecare segment al corpului are modul său propriu de
comportament faţă de înălţime. Creşterea în lungime este urmată de creşterea în grosime, c)
dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei staturale, segmentele
imediat superioare sau inferioare celui considerat vor avea o creştere proporţional inferioară
celei staturale.
III.Legile pubertăţii. a) înainte de pubertate talia creşte în special pe seama membrelor
inferioare, iar după ea pe seama trunchiului. b) înainte de pubertate este mai viu procesul de
alungire, în timpul ei, şi după ea, procesul de îngroşare osoasă; c) înainte de pubertate
procesele de creştere interesează în special oasele iar la pubertate şi după ea masa musculară.
IV.Legile asimetriei, cu aplicabilitate la vârsta adultă.
Antropometria- complexitatea de metode si mijloace privind aprecierea particularitatilor
morfologice ale organismului uman prin efectuarea masurilor concrete la nivelul punctelor
anatomice, strict determinate prin utilizarea metodelor si utilajului standard.
Masurile antropometrice impune respectarea urmatoarelor conditii:
1) Masurile se efectueaza la un copil dezbracat, stand in picioare, cu tinuta corecta.
Investigatorul se afla in partea dreapta,sau inaintea pacienyului.
2) Toate punctele se fac strict intre puctele antropometrice, corespunzand unor eminente
evidente si usor palpabile pe liniile sagitale sau laterale.
3) Masurile vor fi efectuate in prima jum a zilei(talia spre sfarsitul zilei se micsoreaza cu 1-
2cm, din cauza nivelarii cupolei plantare, presiunii discurilor interverrtebrale, scaderii
tonusului muscular; masa corporala poate creste relativ
4) Incaperea trebuie sa fie suficient de calda si luminoasa.
5) Instrumentele folosite trebuie sa corespunda standardelor cunoscute si confectionate din
materiale care permit prelucrarea lor cu antiseptic.
Somatometria include aprecierea lungimilor, diametrelor, perimetrelor si masei
corporale.punctele antropometrice vor fi detreminate palpator, masuranduse inaltimea situarii
lor fata de podea in ordinea urmatoare:
1.suprasternale- pe linia medie a incisurii jugulare;
2.simfizal- mijlocul marg sup a simfizei
3.brahial- eminenta maximal lat a acromionului scapular
4.radial- in fosa cubitala, unde in mod palaptor se determina mar capului radiusului
5.stilion radiale- in partea lat proximala a articulatiei radio-carpiene.
6.degetal- falanga distala a degetului III al mainii
7.trohanterian- punctul maxim proeminent al partii sup a femurului
8.tibial- punctul sup al marg articulare interioare a tibiei pe partea interioara a articulatiei
genunchiului
9.fibular- marg inf a maleolei mediale
Calcularea lungimilor:
Trunchiului- dif dintre H sit de la podea a p.suprasternal si simfizal
Bratului- dintre acromion si radial
Antebrat- dintre radial si stilion radiale
Palmei- stilion radiale si degetal
Membr sup- trohanterion si tibiale mediale
Gambei- tibiale mediale si fibular
Membr inf- h trohanteriana de la podea
Talpii- dintre calcaneu si p terminal(p.acropodion-marg distala a falangei unghiale a degetului
I sau II)
Masurarea taliei
Pana la varsta de 24-36 luni, lung copilului va fi masurata cu ajutorul pediometrului:
1) Copilul este asezat in clinostatism, cu vertexul lipit de placa verticala
2) Capul este mentinut in pozitie corecta de catre insotitorul copilului
3) Genunchii sunt tinuti in pozitie de extensie de catre examinator
Dupa varsta de 2-3 ani se poate utiliza antropometrul:
1) Copilul sta vertical cu spatele drept
2) Cursorul antropometrului se ataseaza de vetex
3) Se fixeaza inaltimea la nivelul inferior al cursorului
Talia pe sezute se face cu pediometrul de lemn.
Fiecare masura se face cel putin de doua ori.
Masurarea diametrelor
D.cranian se face cu ajutorul craniometrului si sunt folosite punctele glabela, occipital,
parietal, mezosternal.
Se apreciaza si diametrele capului, incluzandse d.antpot, transversal.
Latimea CT e diferenta dintre diametrele sus numite.
D.biacromial, bitrohanterian- distanta dintre punctele brahiale; se apreciaza in raport unul cu
altul.
Masurarea perimetrelor se face cu banda metrica.
Capul copilului va fi tinut in pozitie stabila, la sugar acest lucru poate fi mai usor de efectuat
in decubit dorsal; se va masura perim maxim. Perim CT se va efectua plasand banda metrica
la nuvelul mameloanelor pe partea ant si al unghiurilor scapulare pe partea
posterioare(inspir,expir,pauza). Se mai masoara perim bratului si gambei.
Aprecierea masei corporale se face prin cantarire(cantarul Ferbenks), stand in picioare.
Masa corporala este un parametru important al starii morfologice a organismului, ce exprima
in linii generale dezvoltarea armonioasa a aparatului osteo-muscular, tesutului adipos
subcutanat si a organelor interne.
Somatoscopia permite formarea unei impresii generale vizavi de DZF a celui examinat. Ea
include:
1) Examinarea aparatului locomotor:
2) Examinarea tesutului adipos
3) Maturizarea biologica
4) Centrele de osificare
Metodele de evaluare a dezvoltării fizice al copiilor.
Hartile de crestere-bazate pe masuratori standardizate pe populatii riguros selectionate, facute
fie transversal, fie longitudinal; exprimarea in percentile; curba in forma de clopot;
Metoda percentile-curbe si tabele : apreciaza amplasarea exacta pe scara standard a fiecarui
criteriu antropometric; aprec cantit procentuala de copii cu valori diferite de cele a copilului
examinat; evaluarea nivelului de DZF a copilului.
Metoda devierilor sigmale-estimarea nivelului DZF se efectueaza in limitele unei multimi,
gradele variabilitatii fiind repartizate in 7 categorii: medie, mai sus(jos) ca medie, inalta, ft
inalta,(joasa).
Met scarilor de regresie- putem determina cum se modifica masa corpului odata cu crestera
taliei
Met indicilor antropometrici- reprezinta varietate de expresii si raporturi matematice dinre
diferite dimensiuni si parametrii antropometrici

ONTOGENEZA SISTEMULUI NERVOS

În dezvoltarea intrauterină a SNC se deosebesc câteva etape de dezvoltare.

Prima etapă – perioada embrionară corespunde primului trimestru al vieţii intrauterine.

Primele semne ale plastinei nervoase apar în săptămâna 2-3 de dezvoltare intrauterină.
Plastina ia forma unui tub, pe partea ei anterioară apar trei vezicule nervoase. Vezica
anterioară și cea posterioară se mai împart în jumătate și așa se formează cinci vezicule, care
sunt denumite telencefalon, diencefalon, mezencefalon, metencefa-lon și mielencefalon.

Etapa a doua cuprinde trimestrul II al vieţii intrauterine (4-6 luni), care se numește fetală
precoce (12-28 săptămâni). Se caracterizează prin intensifi carea diferenţierii de mai depar-te
a sectoarelor creierului. Datorită LCR, care se secretă în abundenţă de plexus chorioideus,
veziculele creierului se dila-tă, fapt ce provoacă apariţia hidrocefaliei fi ziologice. La a 4-a
lună, apare sulcul Sylvi (sulcus cerebry lateralis), la a 5-a lună– sulcus Rollandi (sulcus
centralis). Intens se diferenţiază cir-cumvoluţiunile scoarţei. La a 5-a lună, în locul veziculei
IV apare ventriculul IV cu foramen Majandi și două foramen laterale Lușca.

A treia etapă se numește fetală tardivă. Creierul format con-tinuă să crească în dimensiuni. E
în desfășurare procesul de mielinizare, însă el decurge neuniform. La început se mieli-nizează
măduva spinării – la a 4-a lună de viaţă intrauterină. În preajma nașterii mielinizarea se ridică
până la mezencefal

Dezvoltarea neuropsihică a copiilor este influenţată de un set întreg de factori, care își au
rolul lor la diferite etape de ontogeneză.
Antenatal acţionează în primul rând codul genetic primit de la părinţi, infl uenţat la rândul
său de eventuale boli sau noxe su-portate de aceștia (alcoolul, droguri ilicite, noxe
profesionale, unele tratamente medicamentoase, precum și vârsta mamei la naștere). Buna
desfășurare a proceselor de dezvoltare a sistemu-lui nervos – fundamentul unei dezvoltări
neuropsihice adecvate în viitor – depinde în mare măsură de infl uenţele, suportate de făt pe
parcursul sarcinii.

Intranatal are importanţă în primul rând termenul, la care se produce nașterea, nașterea
prematură sporind riscul unui eventual traumatism intranatal, sistemul nervos fi ind subdez-
voltat la această vârstă.

Postnatal sunt deosebit de importante alimentaţia naturală, starea generală de sănătate,

patologiile suportate, precum și condiţiile de îngrijire pentru dezvoltare a copilului

APRECIEREA DEZVOLTĂRII NEURO-PSIHICE

Astăzi există numeroase teste sau metode de apreciere a dez-voltării, unele foarte generale,
altele evaluând parametri indi-viduali diferiţi (limbaj, abilităţi motorii, evaluarea simţurilor,
emoţiilor, comportamentelor social-afective).

Testul DenverII este destinat aplicarii la copii aparent-normal de la nastere pana la 6 ani si are
in vedere performantele copilului in functie de varsta. Testul este valoros in screeningul
copiilor asimptomatici cu posibile probleme, in conformitatea suspiciunilor folosind o metoda
obiectiva, in monitorizarea copiilor cu risc in probleme de dezvoltare, ca de exemplu cei cu
tulburari perinatale.
Testul cuprinde 125 de probe care sunt dispuse in formularul testului in patru sectiuni,
destinate a explora urmatoarele functii:
1. Personal-social- acomodarea cu adultii si interesul pt asigurarea nevoilor proprii
2. Motricitatea fina- adaptabilitate- coordonarea ochi- mana, manuirea de obiecte mici si
rezolvaea de diverse probleme,
3. Limbaj- auz, intelegere, folosirea limbajului
4. Motricitatea grisiera-sedere, mers, sarit, miscare, musculatura ampla,
Testul cuprinde urmatoarele compartimente:
1. Motricitatea grisiera- tine capul, rostogoleste, sta in picioare
2. Limbaj
3. Motricitate fina-adaptabilitate- urmareste obiectul, zornaie sunatoarea, apucaintre
degete, face turn din cuburi, copiaza, coloreaza, alege, deseneaza, bea din ceasca, se
dezbraca, se spala
4. Personal –social- priveste, zambeste, isi priveste mana, cauta jucariile, joc cu palmele.
5. Test de comportament