GEOLOGIC, amplasamentul este situat în platforma moesică.

Forma țiunile geologice din

amplasament aparțin: Paleozoicului, Mezozoicului și Neozoicului, dispuse peste un fundament cutat
constituit din șisturi verzi.
Depozitele carbonifer – inferioare au fost întâlnite în forajului de la Șoldaru, din jurul adâncimii de
1715 m, pe o grosime de cca. 940 m și sunt reprezentate prin calcare brune, dure, bituminoase, cu
diaclize de calcit. Către partea mijlocie a seriei carbonifere inferioare s-au întâlnit calcare organogene
cenușii, iar către bază, calcarele devin din ce în ce mai dolomitizate și bituminoase.
Depozitele de aparțin Carboniferului mediu, s-au interceptat în zona Călăre ți și sunt reprezentate
prin argile compacte cenușii închise cu gresii argiloase și calcaroase cu intercala ții de cărbuni.
Depozitele mezozoice sunt constituite din depozite aparținând Triasicului, Jurasic,
Neocomian, Barremian, Albian, Cretacic.
Depozitele Triasic inferior sunt constituite din: seria ro șie inferioară (atinge 900 m în sectorul
Călăreți, fiind reprezentat prin gresii, nisipuri, argile marnoase ro șii și un nivel terminal de marne), seria
carbonatată ( este constituită din calcare și dolomite, fiind interceptate la Călăre ți) și seria ro șie
superioară (este constituită din gresii roșii vișinii și brecii sau conglomerate cu elemente de anhidrit și
diabaze amigdaloide, nisipuri conglomerate și argile ro șii, marne vărgate, fiind foarte dezvoltate în
București).
Depozitele medio – jurasice, sunt așezate peste seria ro șie superioară, sunt interceptate în forajul
de la Soldanu prin calcare negre bituminoase, având în culcu ș siltite și gresii marnoase cenu șii). În
București Jurasicul mediu este constiuit dintr-o serie predominant nisipoasă – grezoasă, cu intercala ții de
marno – argile cărbunoase, local, mici lentile de cărbuni. Depozitele jurasic superioare sunt reprezentate
excluziv prin calcare și dolomite. În zona Popești -Leordeni, depozitele au grosimi de cca. 900 m.
Neocomianul a fost întâlnit în foraje cu adâncime de cca. 300 m și este constituit din calcare fin
granulare, uneori marnoase, cu romboedri de dolomit.
Barremianul este reprezentat prin calcare detritice alb gălbui, cu intercala ții sub țiri de marne verzi
negricioase.
Depozitele albiene sunt alcătuite din gresii glauconitice, cenu șii – verzui, cu diaclize de calcit.
Depozitele Cretacic superioare au grosimi ce variază între 50 – 100 m, fiind reprezentate în general
prin marnocalcare și marne, uneori cu intercalații calcaroase.
Neozoicul este reprezentat în cuprinsul foii Bucure ști prin termeni ai Miocenului, Pliocenului și
Cuaternarului.
Tortonianul a fost întâlnit în forajul de la Moara Săracă, pe o grosime de cca. 50 m. Depozitele
tortoniene sunt alcătuite din calcare marnoase cenu șii – albicioase și gresii slab calcaroase, compacte.
Samațianul este acătuit din marne compacte, cenu șii, cu rare intercala ții de nisipuri micacee sau cu
pelite calcaroase.
Depozitele ce aparțin Meoțianului s-au interceptat la Aduna ții – Copăceni, Lup șani, Moara Săracă și
sunt constituite din marne, marne nisipoase, cu intercala ții de nisipuri micacee.
Ponțianul se întâlnește din zona luncii Dunării spre nord și este alcătuit din marne nisipoase cenu șii,
compacte, cu grosimi de câțiva metri la sud, până la peste 180 m la Moara Săracă.
 Depozitele de aparțin Dacianului sunt alcătuite preponderent din nisipuri fine, micacee, cenu șii –
gălbui, cu rare intercalații de marne și marne nisipoase.
Depozitele Levantine apar la zi de la vest de Băneasa pînă la Pueni și de aici spre est, în
fundamentul terasei înalte a Dunării, până la vest de Căscioarele. La bază, Levantinul începe cu un
orizont de tufuri calcaroase, cenușii -închise. Peste orizontul tufurilor calcaroase, între Greaca și
Căscioarele, urmează nisipuri galbui – verzui, slab argiloase, acoperite de marne cenu șii închise, uneori
vinete, fosilifere. În dreptul orașului Bucure ști, depozitele levantine sunt constituite din argile, argile
nisipoase cenușii – vinete sau negricioase, cu intercala ții de nisipuri.
Peste depozitele levantine urmează un orizont de pietri șuri și nisipuri cunoscut sub numele de
”strate de Frățești”, fiind constituite, în partea superioară din nisipuri fine, uneori grosiere micacee, iar
către bază predominant pietrișuri și bolovănișuri, ce apar țin Pleistocenului inferior.
Pleistocenul mediu este reprezentat printr-o succesiune de marne, argile și nisipuri,
cunoscut sub numele de ”complexul marnos”.
Pleistocenul superior este reprezentat, în bază printr-un orizont de nisipuri fine galbene,
cu intercalații de concrețiuni calcaroase, cunoscute sub numele de ”nisipuri de Mosti ștea”. Aceste nisipuri
apar la zi pe malul Argeșului, pe malul drept al Dâmbovi ței, la nord de Gruiu, pe valea Mosti ștei, și pe
malul drept al Dâmboviței. Nisipurile de Mostiștea suportă o serie de depozite după cum urmează:
”depozite intermediare” și ”pietrișuri de Colentina”. În interfluviul Arge ș – Bâmbovi ța și depozite loessoide
în Câmpia Bărăganului. ”Depozitele intermediare” s-au întâlnit în zona ora șului Bucure ști și sunt alcătuite
din argile, argile nisipoase, uneori cu aspect loessoid, groase de 5 – 10 m. Peste depozitele intermediare,
în anumite zone direct peste nisipurile de Mostiștea, se constată în limitele vechiului curs al Arge șului, un
orizont de pietrișuri și nisipuri, denumit ”pietrișuri de Colentina”. Nivelul înalt al Pleistocenului superior
este reprezentat prin depozitele loessoide aparținând Câmpiei Vlăsiei (5 – 15 m grosime) și pietri șuri
aluvionare ale terasei inferioare a Dunării, Arge șului și Dâmbovi ței.
Holocenul inferior este reprezentat prin depozitele loessoide apar ținând terasei inferioare
și terasei joase a râurilor: Dunărea, Arge ș, Dâmbovi ța, fiind constituite din prafuri argiloase, slab
nisipoase, cenușii – gălbui, în grosimi de cca. 10 – 20 m. Depozitele grosiere ale terasei joase sunt
constituite din pietrișuri și nisipuri, în grosimi de 7 – 12 m.
Depozitele loessoide din alcătuirea terasei joase, aluviunile fine și grosiere ale luncilor, precum și
depozitele de dune care acoperă partea nordica a cîmpiei Bărăganului, au fost atribuite
Holocenului superior. Aceste depozite sunt constituite din prafuri argiloase cenu șii –
gălbui, cu grosimi de cca. 6 – 15 m. Aluviunile din baza luncilor sunt alcătuite din nisipuri, pietri șuri și
bolovănișuri, de cca. 1-0 – 18 m grosime. Seria atribuită Holocenului superior se încheie cu depozite
precumpănitor psamitice, uneori cu intercalații de mâluri la partea superioară a acumulărilor de luncă.