GGIG - Curs 9 - 2019 PDF

CURS
Domenii de utilizare a materialelor geosintetice

şi geocompozite
Lucrări de înmagazinare - stocare
şef.lucr.dr.ing. OANA ELENA COLŢ

GEOSINTETICE ŞI GEOCOMPOZITE – APLICAŢII ÎN INGINERIA GEOTEHNICĂ
Geosintetice şi geocompozite – domenii de utilizare
3.
11.1. Depozite de deşeuri
Activităţile desfăşurate de om au ca rezultat şi generarea a unor categorii de deşeuri,

catalogate ca: deşeuri menajere solide, deşeuri industriale şi deşeuri periculoase.
Deşeurile ce nu intră în programele de refolosire, reciclare şi reducere vor fi tratate prin
metode adecvate: incinerare, injectare la mare adâncime, îndiguire la suprafaţă, compostare
şi îngropare de suprafaţă sau adâncime în pământuri şi roci.
Incinerarea nu este o metodă viabilă pentru o largă gamă de deşeuri şi în plus ea poate
duce la poluarea aerului. De asemenea ea generează un rezidiu tip cenuşă care va trebui
depozitată.
2
Dr.ing. Oana Elena COLŢ – Geosintetice si Geocompozite (note de curs - 2)
Necesitatea unor depozite de deşeuri solide poate fi susţinută din multiple motive şi
raţionamente. Organizarea inginerească a depunerilor de deşeuri este o metoda controlată
de formare a unui depozit de deşeuri.
Depozitul de deşeuri nu este o lucrarea de tip buncăr deschis ci are o anvelopă atent
proiectată şi construită ce încapsulează deşeul şi care previne pătrunderea lixiviatului
(partea mobilă a deşeului solid ca apă contaminată) în mediu înconjurător.
Există în principiu două tipuri de depozite deşeuri:

➢ menajere sau domestice formate din deşeurile solide comerciale şi provenite de la
locuitori;
➢ depozite de deşeuri periculoase.
3
Depozitele de deşeuri menajere sunt cele mai răspândite în cadrul unor astfel de
amenajări de organizare a depozitelor.
Configurarea geometrică a unui astfel de depozit poate fi ca:
➢ umpluturi organizate şi ridicate pe suprafaţa terenului;
➢ tranşei săpate sub cota terenului, deasupra şi sub nivelul suprafeţei terenului în
văi, canioane, arii depresionare
Poziţionarea şi configurarea depozitelor

de deşeuri solide: a – pe suprafaţa
terenului; b – în săpături tip tranşee; c –
deasupra şi sub nivelul terenului; d –
zone depresionare de tip vale; [după
Repetto, 1995].
4
!!!!!!!
➢ Organizarea depunerii de deşeuri pe suprafaţa terenului este admisă acolo unde
zonele prezintă nivelul apei subterane ridicat sau practicarea de excavaţii este dificilă.
➢ Depunerea în spaţiul săpăturilor tip tranşee depinde de adâncimea stratului natural
de argilă şi nivelul apei subterane.
➢ Dacă deşeurile sunt depuse între dealurile unei văi, se vorbeşte de depozit de tip
umplutură de vale.
Activitatea de alegere a amplasamentului pentru depunerea deşeurilor este complexă

şi uneori costisitoare; deşi un anumit amplasament poate fi economic prin condiţiile oferite
reducând costurile de proiectare şi execuţie nu trebuie neglijate cheltuielile de operare şi
întreţinere ce le implică pe durata de folosinţă pentru depozitarea de deşeuri.
5
Factorii ce trebuie consideraţi în evaluarea potenţialelor amplasamente pentru

depozitarea pe termen lung a deşeurilor includ:
➢ distanţa de transport;
➢ restricţii locale;
➢ suprafaţa disponibilă;
➢ accesul la amplasament;
➢ condiţiile de teren;
➢ topografia amplasamentului şi zonei;
➢ condiţiile climatologice;
➢ hidrologia apelor de suprafaţă;
➢ condiţiile geologice şi hidrogeologice;
➢ utilizarea finală a amplasamentului ocupat cu depozitul format.
6
Geologia amplasamentului este de deosebită importanţă, ca barieră pentru migrarea

substanţelor periculoase, nocive şi vătămătoare.
Ţerenul trebuie să aibă conductivitate hidraulică redusă şi o capacitate ridicată pentru
adsorbţia materialelor toxice; el trebuie să prezinte stabilitate, să nu manifeste tasări excesive
sub încărcarea depozitului de deşeuri.
7
Amenajarea depozitelor de deşeuri, în

particular cele menajere, constă în principal
din următoarele elemente sau sisteme:
Reprezentare schematică a unui sistem de încapsulare a

unui depozit de deşeuri menajere
8
➢ sistemul stratificat de aşternere sau căptuşire: ce constă dintr-o barieră multiplă şi

straturi de drenaj ce este plasată la bază, pe fundul şi taluzurile laterale ale depozitului, ce
lucrează ca sistem barieră pentru lixiviat, prevenindu-se astfel contaminarea pământului
înconjurător şi a apei subterane;
Exemple de sisteme stratificate: a - strat singular de

geomembrană; b - strat singular de geocompozit; c - dublu
strat de geomembrane; d - dublu strat cu geomembrană
la partea superioară - sau primar şi compozit la bază –
sau secundar; e - dublu strat din geocompozite;
9
➢ sistem de colectare şi evacuare a lixiviatului: acesta este prevăzut pentru preluarea

lixiviatului produs în depozitul de deşeuri şi de al drena spre o staţie pentru tratare şi
depozitare. Materialele folosite la realizarea sistemului sunt următoarele:
 pământuri granulare de tip nisip, pietriş, adesea combinate cu tuburi;
 materiale geosintetice de drenaj cum ar fi geotextilele neţesute fixate
mecanic, georeţele, geosaltele şi geocompozite;
➢ sistemul de colectare şi control gaze: Acesta este folosit la colectare gazelor, în general
metan şi bioxid de carbon, ce sunt generate pe durata descompunerii componenţilor
organici din deşeurile solide. Se pot folosi gazele din depozite la producere unei forme de
energii utilizabilă.
➢ sistemul de acoperire-închidere: Acest sistem constă dintr-o barieră şi straturi de
drenaj pentru a minimiza infiltraţia apei în umplutura din deşeuri, astfel ca, cantitatea de
lixiviat generată după închidere să poată fi redusă.
10
De remarcat că dintre cele patru componente majore ale depozitului, sistemul de

căptuşire-aşternere este componenta cea mai importantă.
Stratul barieră sau sistemul de acoperire poate consta din strat de argilă compactată
(CCL), geomembrană (GMB), strat geosintetic cu argilă (GCL) şi/sau o combinaţie a acestora.
Dacă o asociere a unui strat de geomembrană cu un strat de argilă cu permeabilitate redusă
(argilă), plasate într-un bun contact hidraulic (adesea denumit intim) este utilizată ca
aşternere, atunci acest sistem combinat este numit strat compozit.
Este de specificat că termenii „strat” şi „sistem stratificat” nu sunt sinonime. Stratul se
referă numai la bariera de permeabilitate redusă, aceasta împiedicând curgerea fluidelor
spre pământ; în timp ce sistemul stratificat include combinaţii de bariere şi straturi de drenaj
din cadrul utilităţilor destinate înmagazinării.
11
Straturile dublu compozite, cu sisteme de colectare a lixiviatului primar sau secundar,

sunt esenţiale pentru depozitele de deşeuri periculoase. În acest caz o pierdere sau infiltrare
prin stratul primar, poate fi colectată şi sigur evacuată, în cazul sistemului dublu de
impermeabilizare.
În cazul unui sistem cu un singur strat de etanşare pentru siguranţa pierderilor de
lixiviat prin stratul de etanşare sunt necesare foraje-puţuri de monitorizare, poziţionate în
aval, pentru detectarea, post-construcţie, a pierderilor-infiltraţiilor de poluanţi. Costul de
proiectare şi construcţie a unor astfel de puţuri de monitorizare depăşeşte costul unui strat
suplimentar de impermeabilizare / strat de detecţie a infiltraţiilor, din formarea unui sistem
cu dublă barieră.
Prezenţa stratului pentru detecţia infiltraţiilor este utilă nu numai pentru monitorizare
în timp ci şi în situaţia unor intervenţii de remediere în situ, bariera secundară prevenind
penetrarea lixiviatului în teren.
12
Tipuri de geosintetice – geomembrane, geotextile, georeţele, strat geosintetic cu argilă

şi geogrile
Funcţiuni: drenaj, filtraţie, protecţie şi armare.
AVANTAJE
➢ În amenajarea depozitelor, geotextilele înlocuiesc practic materialele granulare
convenţionale, ceea ce asigură o reducere a greutăţii şi prin urmare a tasării.
➢ Geotextilele previn degradarea locală prin strivire-poansonare a stratului de
geomembrană, acţionând ca protecţie şi amortizoare, suplimentar funcţionării lor
ca filtru în sistemele de colectare.
➢ geotextilele pot fi utilizate pentru a spori şi/sau înlocui straturile convenţionale
de pământ ce vin în contact cu geomembranele. Chiar cu un geotextil, stratul de
pământ trebuie prevăzut la o grosime minimă de 300mm.
13
➢ Geotextilul va asigura o mai bună protecţie la străpungere, dacă el are o masă

ridicată pe unitate de suprafaţă.
➢ În cazul depozitelor de deşeuri sanitare este întotdeauna recomandat a se realiza
un covor pe faţa de lucru la sfârşitul fiecărei zile de depozitare pentru a controla
factorii de infectare, mirosul, incendierea, etc., eliminând pericolul pentru
sănătatea omului şi a mediului. Curent, un strat de 15 cm de pământ, într-o formă
reutilizabilă sau nu, este aşternut zilnic. Un geosintetic refolosibil poate fi plasat
peste faţa lucrării la finalul zilei şi îndepărtat la reluarea operaţiei de depunere în
ziua următoare. Anvelope, saci cu nisip sau balast sunt plasate în lungul muchiei
pentru ancorarea covorului de geosintetic.
14
11.1.1 Proiectarea depozitelor de deşeuri
Proiectarea depozitelor de deşeuri şi tehnologia de realizare a lor au cunoscut un

progres rapid în ultima perioadă.
Cerinţa majoră în amenajarea depozitelor este ca ele să nu polueze sau degradeze mediul
înconjurător, precum şi o încadrare adecvată în acesta.
Prin urmare, caracteristica primară şi cea mai importantă a proiectării, amenajării şi
derulării activităţii de depozitare este de a prevedea bariere pentru evitarea contaminării.
Această cerinţă este asigurată prin
➢ selectarea amplasamentelor
➢ adoptarea de metode corespunzătoare de proiectare;
➢ adoptarea de metode corespunzătoare de construcţie.
15
Cerinţele de proiectare a depozitelor de deşeuri se referă şi la:

➢ asigurarea stabilităţii depozitului;
➢ să existe o tendinţă redusă ca materialul periculos să fie dizolvat şi transportat
prin deplasarea apei;
➢ deformaţiile datorită tasării trebuie să fie predictibile şi cît mai mici.
Dacă se ţine cont de aceste aspecte integritatea sistemului de acoperire nu va fi afectată
în timp.
16
Aşa cum am spus, structura depozitului formează un sistem multi-barieră. Fiecare dintre
bariere este prevăzută pentru a asigura anumite cerinţe minime, independent de eficienţa
unei alte bariere.
Depozitul de deşeuri menajere – domestice (MSW)

➢ trebuie să fie proiectat şi construit acceptând o mare variabilitate a deşeurilor din
alcătuire;
➢ trebuie urmărită prevenirea poluării apei subterane, colectarea lixiviatului,
eliminarea gazului şi posibilitatea monitorizării acestuia şi a apei subterane.
➢ proiectul unui depozit trebuie să respecte diferite specificaţii formulate de agenţiile
reponsabile, spre exemplu Agenţia de Protecţie a Mediului
17
Stratul din argilă compactată (CCL)

Stratul de argilă compactată pentru depozit trebuie să aibă:
 o permeabilitate redusă pentru a preveni sau minimiza pierderea lixiviatului din
descompunerea deşeurilor,
 o rezistenţă la forfecare adecvată pentru asigurarea stabilităţii şi un potenţial
redus de contracţie pentru evitarea fisurării prin uscare.
 o conductivitate hidraulică minimă, corespunzătoare acesteia. Pentru aceasta
domeniul de variaţie a umidităţii este de 0–4% în raport cu rezultatul încercării
Proctor normală sau modificată. Straturile de argilă compactată putând avea o
conductivitate hidraulică k ≤ 1,0 • 10-9 [m / s] .
 conţinutul de apă şi greutatea în stare uscată trebuie stabilită în domeniul ce

permite compactarea stratului de argilă pentru căpăta o rezistenţă adecvată
pentru a prelua presiunile / eforturile de forfecare datarate suprasarcinii ce
18
depinde de grosimea umpluturii de deşeuri, care poate fi la centru de 75m
înălţime.
In proiectarea stratului de argilă compactată, se consideră drept cauze ale cedării-

ruperii: subzidenţa, crăparea prin uscare şi ciclurile de îngheţ-dezgheţ.
Grosimea minimă necesară a stratului de argilă compactată este curent de 0.50m.

Pentru depozitele cu deşeuri periculoase, grosimea poate ajunge la 1,50m, asigurată prin
compactare de straturi de 0.25m fiecare.
19
Stratul de geomembrană
Geomembranele larg utilizate în amenajarea depozitelor de deşeuri sunt cele din
polietilenă de mare densitate (HDPE), motivat de faptul că asigură performanţe foarte bune
pentru straturile de bază şi de acoperire a deşeurilor. Dacă este necesară o flexibilitate
ridicată pentru HDPE, atunci se poate opta pentru geomembrană produsă din polietilenă de
densitate scăzută (LDPE).
Geomembranele cu suprafaţa texturată pe o parte sau ambele părţi pot fi folosite pentru
creşterea stabilităţii pe taluzuri. Acceptarea acestora pot fi de real ajutor, la pozarea lor pe
taluzuri de înclinări 3(H)/1(V) şi chiar mai mari în unele cazuri.
➢ Valorile frecării la interfaţa pământ-geomembrană şi geotextil-geomembrană
trebuie să fie estimate corect, acestea fiind esenţiale pentru proiectarea geomembranei
aşternută pe partea taluzată a depozitelor.
 Pământul de acoperire poate aluneca pe suprafaţa geomembranei.
20
 geomembrana poate fi ruptă prin smulgerea din tranşeea de ancorare şi aluneca

spre baza taluzului.
➢ Pentru o geomembrană intactă, transferul de umiditate sau trasmisia de gaz

transversal acesteia poate avea loc prin difuzie şi trebuie să fie foarte reduse. Spre exemplu,
rata de transmisie a vaporilor de apă printr-o geomembrană din HDPE, cu grosime de 30 mil
(0.75mm) este de 0.02 g/m2/zi, in timp ce rata de transmisia a gaz – metanului prin
geomembrană din HDPE la grosimea de 24 mil (0.6mm) este de 1.3 ml/m2/zi/atm;
➢ Pentru a garanta o minimă robusteţe a geomembranei la manipulare, grosimea
minimă specificată pentru geomembranele aprobate este de 2.5mm. Această grosime, este
din fericire corespunzătoare şi funcţiei sigilare etanşă la nivelul imbinărilor. Pe dealtă parte
geomembranele din HDPE, la grosimea de 2.5mm, nu sunt foarte flexibile.
21
➢ Lăţimea minimă a geomembranelor este de 5.0m, pentru a se reduce cantitatea de
îmbinări pe teren, în cazul unor suprafeţe mari de impermeabilizare (Zanzinger şi Gartung,
2002a).
Eforturile de tracţiune, ce apar din forţele de frecare neechilibrate şi/sau urmarea a
subzidenţei locale, trebuie analizate cu deosebită atenţie.
Eforturi de forfecare şi întinderee urmare a neechilibrării forţelor – a; eforturi de întindere sub greutatea
pământului de acoperire şi cauzate de subzidenţă – b.
22
Eforturile de forfecare pot să apară cînd un material cu frecare mare pe interfaţă este
plasat deasupra geomembranei (cum ar fi nisipul sau pietrişul) şi un material cu frecare
redusă pe interfaţă este plasat în spatele – sub geomembrană (exemplu argilă cu conţinut
ridicat de apă). Geomembrana trece într-o stare de forfecare pură fiind supusă şi unei forţe
de întidere.
Factorul de siguranţă - Fst , al geomembranei raport cu ruperea prin intindere este
exprimat astfel:
T
Fst = a
Tr
unde: Ta – este forţa de intindere disponibilă, a

geomembranei, pe unitate de lăţime
Tr – este forţa de intindere necesară, pe
unitatea de lăţime a geomembranei.
23
Eforturile de întindere apar acolo unde intervine subzidenţa locală sub geomembrană,
aceasta suportînd o acoperire de pământ, adesea semnalată în situaţia închiderii depozitului
unde deşeul acoperit a fost slab şi neuniform
compactat.
Forţele din suprasarcina exterioară planului
determină eforturi de întindere în geomembrană,
acestea fiind funcţie de dimensiunile zonei de
subzidenţă şi proprietăţile pământului de acoperire.
Valoarea calculată a rezistenţei necesare la întindere a geomembranei, pentru situaţia
specifică amplasamentului, trebuie comparată cu forţa de tracţiune disponibilă a
geomembranei furnizată de încercări de laborator ce simulează situaţia din teren ( teste de
incercare tridimensionale, axial simetrice).
24
Geotextilele pot fi recomandate în asociere cu geomembranele pentru a asigura funcţia

de protecţie, pentru a îmbunătăţi rezistenţa la perforare pe durată punerii în operă şi de
serviciu a sistemelor contaminante, inculsiv a depozitelor de deşeuri.
Proiectarea şi alegerea geotextilelor pentru un anumit tip de geomembrană şi grosimea
constă în evaluarea condiţiilor locale de eforturi.
25
Geomembranele pozate pe taluzurile de pământ trebuie verificate privind stabilitatea

lor. Stabilitatea materialelor de acoperire – pământ / geosintetic de drenare, precum şi
eforturile de tracţiune ce pot fi induse geomembranele aflate dedesubt, trebuie să fie
verificate şi satisfîcute.
Fig. 5.34 Geomembrane pozate pe

taluzuri:
a – acoperire depozit cu pământ plasat direct
pe geomembrană;
b – acoperire depozit cu geosintetic de
drenare pe geomembrană;
c – strat de bază pentru depunera deşeurilor
cu pământ deasupra geomembranei;
d – strat de bază cu geosintetic de drenare
peste geomembrană - după Koerner şi Hwu,
1991.
26
Valorile frecării pe interfaţa dintre geomembrană şi materialele de acoperire, evaluată

de regulă prin simularea încercării de forfecare directă, joacă rolul major în analiza
stabilităţii. Atât stabilitatea materialui pământ de acoperite cât şi reducerea eforturilor de
tracţiune din membrană poate fi îmbunătăţită-asigurată prin armarea pământului de
acoperire fie cu geogrile sau geotextile.
27
Ţrebuie făcută specificaţia ca geomembranele utilizate trebuie să nu aibă nici un gol sau
deschidere. Dacă există gol în stratul de tip geomembrană, lixiviatul va trece prin acesta şi
curgerea va avea loc prin stratul suport.
Pentru un strat singular de argilă, curgerea are loc pe întreaga suprafaţă a stratului.
Pentru un strat compozit, numai o cantitate limitată de lixiviat va trece printr-un gol al
geomembranei, aceasta va întâlni stratul de argilă de permeabilitate redusă, care va reduce
migrarea ulterioară a unei cantităţi limitate din cea care ar trece prin gol.
Fig. 5.35 Modalităţi de curgere prin: a - stratul

de geomembrană; b – stratul din pamânt
argilos; c - stratul compozit, după după Qian et
al., 2002.
28
Proiectantul trebui să aibă în vedere că geomembrana nu trebui să fie separată de

stratul de argilă, prin folosirea de materiale permeabile, cum ar fi patul de nisip sau un
geotextil, pentru că acestea vor primejdui asigurarea unui contact intim .
Fig. 5.36 principii de proiectare privind asigurarea

unui contact hidraulic sigur între geomembrană şi pământul
compactat - Daniel, 1993.
29
Strat geosintetic cu argilă - GCL

Straturile geosintetice cu argilă sunt folosite ca alternativă de înlocuire a straturilor din
argilă compactată, în formarea sistemelor de acoperire şi a celor compozite de bază.
Ele sunt instalate pe suprafeţe orizontale precum şi taluzuri prin derulare şi
suprapunerea laturilor şi capetelor panourilor. Suprapunerile se auto-îmbină atunci când
bentonita intră în contact cu apa, aceasta fiind hidratată.
Când stratul de geosintetic pe bază de argilă se hidratează, bentonita se umflă şi
pătrunde în pori formând o coală impermeabilă care oferă totodată o protecţie
geomembranei pe care este asternută- aşezată.
Stratul geosintetic pe bază de argilă are multe avantaje faţă de stratul de argilă
compactată:
➢ uşor de transportat la orice amplasament şi prin urmare disponibile pentru orice
condiţii de teren;
➢ instalare simplă şi rapidă;
30
➢ nu necesită echipamente puternice pentru instalare;

➢ cerinţe minime privind traficulde vehicule şi utilizarea de energie redusă la instalare;
➢ grosime redusă, aproximativ 13mm şi prin urmare conservă din spaţiul destinat
depozitului;
➢ calitatea materialului (consistenţa şi uniformitatea) păstrează sub comtrol mediul
inconjurător;
➢ reduce consuml de apă, generarea de praf şi traficul vehiculelor pe durata instalării;
➢ susceptibilitate redusă la fisurare prin uscare;
➢ capabilitate de autorefacere dacă este înţepat-găurit;
➢ rezistenţă mai bună la cicluri de ingheţ-dezgheţ şi umezire-uscare;
➢ capabilitate de rezistenţă la intindere dată de geotextile sau geomembrane:
➢ pot tolera tasări diferenţiate mult mai semnificative;
➢ relativ simple, directe, proceduri obişnuite pentru asigurarea calităţii, asfel că
sistemul devine sigur mai economic.
31
Avantajul straturilor de argilă compactată faţă de straturile geosintetice cu argilă,

porneşte de la faptul că acestea avînd grosimi mai mari – 60 la 90cm, le face mai puţin
perforabile, asigurând un timp mai mare de pătrundere prin difuzie şi de asemenea există o
bogată experienţă în folosirea straturilor de argilă compactată.
Prin urmare, înlocuirea stratului de ergilă cu unul de geosintetic cu argilă, trebuie să fie
luată pe baza unei evaluări a transportului echivalent de contaminant pentru fiecare dintre
ele.
Există o serie de factori ce afectează conductivitatea hidraulică a straturilor
geosintetice cu argilă, cum ar fi cel referitor la tipul de efort permanent şi cu rol de confinare
-încătuşare. De asemenea, trebuie considerate şi efectele ciclurilor de uscare-umezire,
ingheţ-dezgheţ, atunci cînd alegem straturile geosintetice cu argilă pentru sitemul de bază şi
respectiv de acoperire al unui depozit de deşeuri.
Pe măsură ce efortul de incătuşare creşte, conductivitatea hidraulică a stratului
geosintetic cu argilă descreşte, în principal din cauza scăderii porozităţii bentonitei ca
32
rezultat a eforturilor mari de incorsetare. Alternanţa umed-uscat poate să survină în stratul
geosintetic cu argilă din sistemele de acoperire a depozitelor şi de punere in siguranţă sau
refacere a unor amplasamente. Prin expunerea la cicluri de îngheţ-dezgheţ, conductivitatea
stratului geosintetic cu argilă nu manifestă modificări semnificative, pe cînd straturile de
argilă compactată, suferă în general mari creşteri ale conductivităţii hidraulice dacă sunt
expuse unor astfel de cicluri.
Stabilitatea straturilor geosintetice pe bază de argilă reprezintă o componentă

importantă a proiectării pe motiv că după hidratare bentonita are o rezistenţă la forfecare
redusă.
Pentru eforturi efective de forfecare mari, trebuie recomandate straturile geosintetice

de argilă, ranforsate, spre exemplu cu geotextile de îmbrăcare, geotextile însăilate sau
geotextile broşate, geotextile îmbinate prin împâslire în sistemul cu ace de agăţare a firelor
şi fibrelor.
33
În proiectare trebuie considerat că posibilitatea de rupere prin forfecare poate să

intervină în cazul unui strat geosintetic pe bază de argilă, in următoarele trei zone:
1. la interfaţa externă dintre partea superioară a stratului geosintetic pe bază de
argilă şi materialul de acoperire – pământ sau geosinteti textil;
2. intern, pe grosimea stratului geosintetic de argilă;
3. la interfaţa externă dintre baza stratului geosintetic pe bază de argilă şi
materialul pe care se pozează – pământ sau geosintetic;
Valoarea rezistenţei la forfecare internă a stratului geosintetic de argilă trebuie stabilită

pe produsul specificat prin incercări de forfecare directă in laborator, cu simularea
condiţiilor de incărcare-incătuşare la care va lucra in teren.
34
Toate depozitele de deşeuri prezintă la baza lor straturi de drenare a fluidelor de

infiltrare rezultate, constând din pământuri naturale – nisipuri şi pietrişuri şi/sau materiale
geosintetice de drenaj – geocompozite, cum sunt cele din geotextil căruia i se ataşează
georeţea pe una sau ambele părţi.
Depozitele cu sistem tip dublu strat de compozit au atât strat de drenare primar cât şi
secundar, numit colector al infiltraţiilor şi respectiv de detecţie a infiltraţiilor.
Cerinţa esenţială pentru un strat drenant din baza depozitul de deşeuri este că acesta
trebuie să prezinte o capacitate adecvată de drenare pentru a asigura o curgere maximă a
produselor de infiltraţie pe durata de folosire-exploatare a depozitului.
35
Tuburile pentru infiltrat sunt în general instalate în tranşei ce sunt umplute cu pietriş,
Ţranşeile sunt protejate cu geotextil pentru a reduce antrenarea de parte fină din strat spre
tranşeee şi eventual spre tubul de colectare a
infitratului.
Detalii ale unei tanşei pentru colectarea

lixiviatului: pentru strat de argilă – a; pentru strat cu
geomembrană – b; după Bagchi, 1994.
Este necesar ca excavaţia să fie adâncită

sub tranşeea de colectare astfel ca stratul să
prezinte grosimea minimă chiar sub aceasta.
Geotextilul, care lucrează ca filtru, trebuie să
fie infăşurat pe pietriş.
36
Închiderea sigură este esenţială în completa umplere a unui depozit de deşeuri, in

particular a celor periculoase.
Sistemul de acoperire trebuie protejat de:
➢ vizuinile animalelor;
➢ eroziunea vântului şi apei;
➢ ciclurile de umezire-uscare;
➢ ciclurile de îngheţ - dezgheţ.
In fapt, trebuie să fie împărţit din timp amplasamentul selectat şi o planificare şi

proiectare a structurilor de delimitare este aleasă. In acest sens trebuie să se aibă in vedere:
locaţia, existenţa pământurilor cu permeabilitate redusă, resursa de pământ vegetal,
acceptarea şi folosirea geosinteticelor pentru îmbunătăţirea performanţei sistemului de
acoperire, severitatea restricţiilor privind asigurarea stabilităţii şi folosirea amplasamentului
după perioada dorită de la închidere.
37
Obiectivele proiectării unui sistem de acoperire sunt ca întreţinerea să fie minimă şi

sănătatea umană şi a mediul să fie
protejată.
Structurarea zonelor de acoperire a

depozitelor, după Landreth şi Carson,
1991.
Pentru utilităţi de deşeuri

periculoase, un sistem de acoperire
finală, ca minimă cerinţă de
structurare, de la bază spre partea
superioară, constă din:
38
1. un strat de 60 cm din pământ natural sau imbunătăţit, compactat, cu o conductivitate

hidraulică de 1.0 • 10-9 [m / s] , în contact perfect cu o geomembrană de minim 0.5 mm grosime;
2. un strat drenant in varianta cu strat de pământ, grosime minimă 30cm şi o
conductivitate hidraulică de minim 1.0 • 10-4 [m / s] , sau in varianta unui strat de material
geosintetic cu aceleaşi caracteristici de performanţă;
3. un strat de suprafaţă, din pământ vegetal cu vegetaţie sau o acoperire de protecţie a
suprafeţei, şi un minim 60cm de pământ de granulaţie gradară, la o pantă de 3% - 5% pentru
a preveni eroziunea şi a asigura drenajul zonei.
39
11.2. Tuneluri
Tunelurile sunt realizate în diferite scopuri ale ingineriei civile, inclusiv pentru trafic şi
curgerea fluidelor. Impermeabilizarea tunelurilor este necesară în anumite secţiuni ale
aliniamentelor căilor rutiere şi feroviare. O cămăşuială din beton impermeabil apare
necesară pentru reducerea infiltraţiilor de apă la interiorul tunelului. Geotextilele şi
geomembranele sunt curent utilizate actualmente în tehnologia de realizare a tunelurilor
impermeabile.
Stratul de torcret plasat pe suprafaţa excavată
asigură o suprafaţă continuă-lisă pentru geosintetic.
Suplimentar, suprafaţa rocii este susţinută de torcret,
imediat după excavaţie astfel ca forţele radiale să
poată fi preluate prin aderenţă şi/sau ancorare.
40
Geotextile neţesute – în general fixate mecanic acţionează ca un strat drenant şi ca

protecţie pentru geomembrana de reducere a infiltraţiilor. De asemenea ele lucrează ca o
protecţie amortizoare (strat de atenuare a eforturilor) ce reduce semnificativ formarea
fisurilor-crăpăturilor în căptuşeala din beton asigurând libera deformare prin contracţie pe
durata procesului de întărire. De remarcat că etanşarea cu geomembrana folie, protejată cu
strat drenant din geotextile neţesute, este mult mai des folosită decât metodele
convenţionale de etanşare cu ar fi: membranele asfaltice sau din plastic armat prin
pulverizare de fibră de sticlă sau produse pe bază bitum – cauciuc crud.
Sistemul geosintetic satisface cerinţa unei rapide viteze de execuţie - tunelare dar şi de
asigurare a unui suport bun, rugos, pentru realizarea şi tratarea bolţii.
41
Proiectarea geosinteticului ca aplicaţie la tuneluri impune ca sistemul geosintetic:

➢ să rămână etanş la apă pe toată durata de viaţă a tunelului.
➢ să reziste diferitelor tipuri de eforturi şi deformaţii atât pe timpul instalării cît şi
după construcţia tunelului.
➢ trebuie să reziste agresivităţii chimice a mediului.
Dacă condiţiile de instalare şi de serviciu sunt severe, se consideră ca geomembrana

trebuie să fie deosebit de rezistentă la tracţiune, perforare şi abraziune.
Geotextilul trebuie să indeplinească următoarele criterii - Posch şi Werner, 1993:

➢ Rezistenţa mecanică: Geotextilul trebuie să prezinte o anumită valoare minimă
pentru rezistenţa mecanică şi elasticitate. Acestea apar ca necesare pentru a
absorbi eforturile ce rezultă prin instalare şi presiunea de betonare, deformaţia
42
căptuşelii interioare a tunelului datorată forţei de trecere şi variaţiilor de
temperatură şi creşterilor locale în timp a presiunii apei la imbinări;
➢ Rezistenţă chimică: Geotextilul trebuie să reziste tuturor tipurilor apă din roci,
hidroxidului de calciu şi altor constituienţi cum ar fi agenţilor obligatorii din beton
sau injectare;
➢ Permeabilitatea în plan la apă: Apa reţinută, constând în curgeri sau infitraţii,
trebuie desigur drenată în planul geotextilului spre drenul de la bază.
43
11.4. Aeroporturi
https://www.youtube.com/watch?v=wXJOJmWDQY8&t=259s
44

GGIG - Curs 9 - 2019 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GGIG - Curs 9 - 2019 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS

Domenii de utilizare a materialelor geosintetice

şef.lucr.dr.ing. OANA ELENA COLŢ

Activităţile desfăşurate de om au ca rezultat şi generarea a unor categorii de deşeuri,

Există în principiu două tipuri de depozite deşeuri:

Poziţionarea şi configurarea depozitelor

Activitatea de alegere a amplasamentului pentru depunerea deşeurilor este complexă

Factorii ce trebuie consideraţi în evaluarea potenţialelor amplasamente pentru

Geologia amplasamentului este de deosebită importanţă, ca barieră pentru migrarea

Amenajarea depozitelor de deşeuri, în

Reprezentare schematică a unui sistem de încapsulare a

➢ sistemul stratificat de aşternere sau căptuşire: ce constă dintr-o barieră multiplă şi

Exemple de sisteme stratificate: a - strat singular de

➢ sistem de colectare şi evacuare a lixiviatului: acesta este prevăzut pentru preluarea

De remarcat că dintre cele patru componente majore ale depozitului, sistemul de

Straturile dublu compozite, cu sisteme de colectare a lixiviatului primar sau secundar,

Tipuri de geosintetice – geomembrane, geotextile, georeţele, strat geosintetic cu argilă

➢ Geotextilul va asigura o mai bună protecţie la străpungere, dacă el are o masă

11.1.1 Proiectarea depozitelor de deşeuri

Proiectarea depozitelor de deşeuri şi tehnologia de realizare a lor au cunoscut un

Cerinţele de proiectare a depozitelor de deşeuri se referă şi la:

Depozitul de deşeuri menajere – domestice (MSW)

Stratul din argilă compactată (CCL)

 conţinutul de apă şi greutatea în stare uscată trebuie stabilită în domeniul ce

In proiectarea stratului de argilă compactată, se consideră drept cauze ale cedării-

Grosimea minimă necesară a stratului de argilă compactată este curent de 0.50m.

 geomembrana poate fi ruptă prin smulgerea din tranşeea de ancorare şi aluneca

➢ Pentru o geomembrană intactă, transferul de umiditate sau trasmisia de gaz

unde: Ta – este forţa de intindere disponibilă, a

Geotextilele pot fi recomandate în asociere cu geomembranele pentru a asigura funcţia

Geomembranele pozate pe taluzurile de pământ trebuie verificate privind stabilitatea

Fig. 5.34 Geomembrane pozate pe

Valorile frecării pe interfaţa dintre geomembrană şi materialele de acoperire, evaluată

Fig. 5.35 Modalităţi de curgere prin: a - stratul

Proiectantul trebui să aibă în vedere că geomembrana nu trebui să fie separată de

Fig. 5.36 principii de proiectare privind asigurarea

Strat geosintetic cu argilă - GCL

➢ nu necesită echipamente puternice pentru instalare;

Avantajul straturilor de argilă compactată faţă de straturile geosintetice cu argilă,

Stabilitatea straturilor geosintetice pe bază de argilă reprezintă o componentă

Pentru eforturi efective de forfecare mari, trebuie recomandate straturile geosintetice

În proiectare trebuie considerat că posibilitatea de rupere prin forfecare poate să

Valoarea rezistenţei la forfecare internă a stratului geosintetic de argilă trebuie stabilită

Toate depozitele de deşeuri prezintă la baza lor straturi de drenare a fluidelor de

Detalii ale unei tanşei pentru colectarea

Este necesar ca excavaţia să fie adâncită

Închiderea sigură este esenţială în completa umplere a unui depozit de deşeuri, in

In fapt, trebuie să fie împărţit din timp amplasamentul selectat şi o planificare şi

Obiectivele proiectării unui sistem de acoperire sunt ca întreţinerea să fie minimă şi

Structurarea zonelor de acoperire a

Pentru utilităţi de deşeuri

1. un strat de 60 cm din pământ natural sau imbunătăţit, compactat, cu o conductivitate

Geotextile neţesute – în general fixate mecanic acţionează ca un strat drenant şi ca

Proiectarea geosinteticului ca aplicaţie la tuneluri impune ca sistemul geosintetic:

Dacă condiţiile de instalare şi de serviciu sunt severe, se consideră ca geomembrana

Geotextilul trebuie să indeplinească următoarele criterii - Posch şi Werner, 1993:

S-ar putea să vă placă și