Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Stiinte Economice

Lucru individual la Teoria Economica.

Tema:Tigrii asiatici: modele,factorii

si rezultate macroeconomice.

A studentelor grupei FB1902

Au eleborat:Triboi Narcisa,
Elena Rogoja.
Chisinau,2020
Cuprins:
 Introducere
Tigrii asiatici.
De-a lungul istoriei în economia lumii s-au conturat și și-au impus influență un șir de
stat precum SUA,Marea Britanie,Franța,Germania și altele.Specific pentru aceste țări
este o economie dezvoltată,rezulate apreciabile care s-a construit în timp.Cu toate
acestea în lume mai sunt și alte țări care prezintă rezultate economice exceptionale,dar
care prezintă rezultate economice excepționale,dar până mai ieri nimeni nici nu doreau
să știe de existența lor,țări care au reușit să iasă din umbra și să demonstreze lumii
întregi ce cu adevărat înseamnă un “Miracol economic”.În această lucrare vom încerca
să analizam evoluția economică a unor state din Orient care au înregistrat creșteri
fabuloase la capitolul indicatori economici și care într-o perioadă scurtă de timp au
reușit să se clasifice în topul țărilor cu cel mai înalt nivel de trai.Studierea mai
aprofundată a acestui fenomen economic ne v-a permite să ne apropiem mai bine de
răspunsul la mai multe întrebări care și le pune guvernarea mai multor țări aflate în
criză economică,vom reuși să înțelegem ce este important de întreprins pentru a
îndrepta situația economică actuală spre relanșare și avânt.Vom încerca să înțelegem
cum cultura și gândirea unei națiuni în present poate schimba cursul evoluției
economice al unei țări în viitor.

Noțiunea de “Tigrii Asiatici” și țările

reprezentate.
Noțiunea de Tigri Asiatici,întâlnită de asemenea și sub forma de Dragonii Asiatici sau
Miracolul Asiatic este denumirea dată unui grup de țări din Asia care în perioda anilor
1960-1990 au înregistrat creșteri economice spectaculoase.Cele patru țări careau dat
naștere acestei noțiuni au fost Hong-Kong,Singapore,Coreea de Sud si
Taiwan.Majoritatea acestor țări au pornit de la un nivel de dezvoltare asemănător
țărilor africane.În prezent noțiunea de Tigru a fost oferită oricărei țări care a înregistrat
creșteri majore ale economiei într-o perioadă scurtă de timp,cum ar fi
Filipine,Thailanda,Dubai,Malasya.
Dar să ne întoarcem la cei „Tigri Asiatici” de care vorbeam anterior.Hong-
Kong,Singapore,Coreea de Sud și Taiwan au trecut printr-o industrializare rapidă și au
avut o rată de creștere ridicată,adică mai mult de 7 la sută pe an.Singapore și Hong-
Kong au devenit principalele centre financiare internaționale,în timp ce Tawanul și
Correa de Sud sunt lideri mondiali în fabricarea tehnologiei informației.Datorită
industrializării rapide și a exporturilor aceste țări s-au ridicat în top cu cele mai bogate
țări din lume.
Japonia
Este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul
Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană.Japonia este considerată o
monarhie constituțională, bazată în mare parte pe sistemul britanic și având puternice
influențe ale unor țări din Europa continentală legea civilă, cum ar fi Germania și
Franța. De exemplu, guvernul japonez a stabilit Codul Civil, Minpo, făcând referință la
Codul Civil francez din 1896. Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial,
codul rămâne valabil chiar și în ziua de azi în Japonia.
În vara anului 1945, Statele Unite au lansat două bombe nucleare asupra Japoniei.
Exploziile acestor bombe nucleare au ucis în numai câteva minute între 100.000 și
200.000 de oameni în fiecare oraș atacat, iar mulți alții au murit de pe urma efectelor
radiațiilor nucleare în următoarele săptămâni, luni și în ani care au urmat. ambele
tabere se aștepatau ca războiul să mai continue cel puțin un an. Pe 6 august 1945, un
bombardier B-29 a lansat prima bombă nucleară asupra Hiroșimei. Americanii
încercau astfel să-i forțeze pe japonezi să capituleze. Pe 8 august, sovieticii au lansat
Operațiunea „Furtună de august”. După ce URSS a denunțat pactul de neagresiune cu
Japonia, i-a atacat în forță pe niponi în Manciuria, în conformitate cu angajamentele
luate de Stalin la Conferința de la Yalta, și anume să atace Japonia la trei luni după
înfrângerea Germaniei Naziste în Europa. În mai puțin de două săptămâni, armata din
Kwantung a fost anihilata de sovietici. Trei zile mai târziu, o nouă bombă nucleară a
fost lansată de americani asupra orașului Nagasaki. Japonia a capitulat pe 15 august
1945. Trupele japoneze din China au capitulat în mod oficial pe 9 septembrie 1945. În
conformitate cu prevederile înțelegerilor de la Cairo din 1943, Maniciuria, Taiwanul și
Insulele Pescadores au fost retrocedate Chinei, dar Insulele Ryukyu au rămas în
posesiunea Japoniei.
Pe 2 septembrie Japonia a capitulat oficial, semnând Actul capitulării Japoniei.
Această dată a marcat momentul începerii ocupației militare a Japoniei de catre SUA si
Commonwealthului Britanic. Prima grijă a Generalului MacArthur a fost stabilirea
unei rețele de distribuire a alimentelor. Datorită colapsului structurilor guvernamentale
și a distrugerilor provocate de război, Japonia era amenințată de foamete.
Realizările ocupației:
Dezarmare: -Constituția postbelică, adoptată sub supravegherea aliaților, a inclus o
„clauză a păcii”, prin care se renunța la război și se interzicea menținerea unei forțe
militare.
Liberalizarea: -Aliații au reușit să impună o reformă agrară. Peste 20.000 km² de
terenuri agricole ale latifundiarilor au fost expropiate și au fost redistribuite țăranilor,
care lucrau pe aceste pământuri.
Reforma invatamantului: În timpul ocupației, sistemul educației secundare a fost
schimbat adoptându-se sistemul american cu două trepte ale liceului cu două cicluri de
trei ani, după școala primară. Dacă primii trei ani erau obligatorii, următorii trei au
devenit opționali. De asemenea, a fost reformat sistemul învățământului superior
japonez. Reformarea utilizării sistemului de scriere kanji, care fusese plănuită decenii
la rând.
Cel mai important factor al creşterii economice a Japoniei a fost incredibila rată a
investiţiilor. Între anii 1951 şi 1973, stocul de capital al Japoniei a crescut cu peste la
9% pe an. Toate investiţiile în Japonia au fost finanţate de economiile populaţiei, în
această ţară. Din a doua jumătate a anilor ’50, începe dezvoltarea noilor tehnologii şi
industrii: auto, electronică, materiale sintetice etc. Pe la mijlocul anilor ’60 s-a trecut
de la industriile de producţie la cele bazate pe cunoștiințe. Al doilea factor care a
contribuit la succesul economic al Japoniei a fost calitatea forţei de muncă. Prin anii
1950, cei mai mulţi lucrători japonezi erau angajaţi în slujbe care cereau o
productivitate foarte scăzută în raport cu pregătirea lor. Cu timpul, stocul de capital al
ţării a crescut, iar lucrătorii s-au putut muta cu uşurinţă în slujbe care cereau o
productivitate ridicată. Dezvoltarea economică spectaculoasă a Japoniei a fost posibilă
datorită unicului sistem de management din întreaga lume, axat pe trei criterii de bază:
tehnologie, capital şi oameni. Nerepetarea acestui sistem în alte țări ale lumii se poate
explica doar prin unicitatea psihologică a japonezilor. Întinzându-se pe o suprafaţă
asemănătoare Californiei, de 378.000 km², numărând 127 milioane de locuitori şi
nedeţinând bogăţii naturale importante,Japonia nu s-ar încadra în tiparul de putere
mondială. Catalogată drept un „pitic geopolitic”, din cauza lipsei celor trei atuuri, care
pot oferi statutul de putere mondială unui stat: teritoriu, populaţie şi resurse, Japonia
răstoarnă teoria geopolitică potrivit căreia puterea purcede din cele trei elemente
enumerate mai sus şi scoate la înaintare un model de dezvoltare întreprins în perioada
postbelica, bazat pe creaţie şi nu pe resurse. „Modelul de dezvoltare nipon a sfidat
formula tradiţională care asocia univoc puterea cu mărimea fizică şi bogăţiile
naturale.” Dacă ar fi să comparăm Rusia cu Japonia, am observa că o ţară cu o
suprafaţă de 40 de ori mai mică decât a statului rus şi care nu deţine resurse naturale,
are un PNB de 18 ori mai mare decât al Rusiei. Acest lucru se datorează dinamicii
spaţiale, care şi-a mutat polii de putere dinspre teritoriu şi resurse spre competitivitate
economică. Transformată din partener în competitor pentru SUA, Japonia nu a vizat
obţinerea statutului de superputere, ci doar s-a mulţumit cu cel de putere regională.
Chiar dacă în ultimii ani, aceasta a fost devansată de creşterea economică a Chinei,
miracolul japonez de ieri fiind înlocuit cu miracolul chinez de azi, Japonia nu şi-a
pierdut influenţa şi puterea economică în zona Asiei şi chiar s-a transformat într-o
putere internaţională de prim rang, comparabilă Canadei.
Singapore
Este un stat-oraș insular și cea mai mică țară din Asia de Sud-Est. Este situat în sudul
Peninsulei Malay. Singapore este o republică cu un parlament unicameral și guvern
parlamentar reprezentant al mai multor grupuri. Majoritatea puterii politice se află în
mâinile guvernului, condus de către prim-ministru. Biroul președintelui din Singapore,
care are, în mod tradițional, un rol ceremonial, i-au fost acordate anumite puteri de
veto în anumite decizii cheie precum folosirea rezervei naționale și numirea
reprezentanților judiciari. Ramura legislativă a guvernului este Parlamentul. În 1819,
Sir Thomas Stamford Raffles a debarcat în insula principală. Sesizând potențialul
insulei, Raffles a semnat un tratat cu Sultan Hussein Shah din partea companiei British
East India Company, cu scopul de a dezvolta Singapore ca port comercial, marcându-
se astfel începutul erei moderne. Ajutorul lui Raffles, William Farquhar, a preconizat
perioada de dezvoltare economică și migrația etnică. În anul 1858 insula era guvernată
de către Biroul companiei The British India. În 1867 Singapore a fost recunoscută
oficial ca teritoriu colonial englez, răspunzător direct al Coroanei. În 1869, insula avea
o populație aproximativă de 100 000 de locuitori. În timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, armata imperială japoneză a invadat Malaya, fapt ce a culminat cu bătălia de
la Singapore. Armata britanică, nepregătită, a fost înfrântă în șase zile, și a predat
insula, la 15 februarie 1942. Au ocupat-o până la returnarea acesteia Marii Britanii, la
septembrie 1945, la o lună de la capitularea Japoniei.Singapore a devenit un stat auto-
guvernat în 1959. După referendumul din 1962 pentru alipire, Singapore s-a alăturat
Malayai împreună cu Sabah și Sarawak pentru a forma Statul federal al Malaysiei la
16 septembrie 1963, dar a fost dat afară din federație doi ani mai târziu după relațiile
conflictuale ideologice dintre guvernul statal și guvernul federal de la Kuala Lumpur.
Și-a câștigat suveranitatea, în mod oficial, la 9 august 1965.Singapore este cel mai
mare centru bancar, financiar și comercial din Asia de Sud-Est. Principalele ramuri
industriale sunt:
-industria energetică (cinci rafinării de petrol, care îl fac al treilea centru petrochimic
din lume ca mărime, după Rotterdam și Houston).
-industria masinilor electrice (optică, electronică, navală, de mașini, electronică,
mijloace de transport).
In caracterizarea metodelor de dezvoltare economica a acestei tari putem incepe cu
faptul ca se inscrie in randul tarilor nou industrializate, avand o economie bazata pe
industria prelucratoare si, mai ales, pe servicii. Incepand cu sfarsitul anilor '60,
Guvernul din Singapore a investit in intreprinderile cu proprietate de stat si a oferit
stimulente atragand investitorii particulari in anumite sectoare-cheie. De la mijlocul
anilor '70 pana la mijlocul anilor 1980, Singapore a incercat, de asemenea, sa dirijeze
productia spre domeniile de activitate care necesitau forta de munca mai calificata,
marind salariile prin metode administrative. Spre deosebire de alti „tigrii asiatici”,
Singapore a avut un ritm inalt de crestere (8-10%) chiar si in a doua jumatate a
ultimului deceniu al sec. XX. Concluzionind cele expuse mai sus putem spune ca
economia singaporeza evolueaza in ritmuri foarte inalte, inflatia este mica, somajul
este aproape inexistent - din contra economia resimte o lipsa de forta de munca, din
care cauza se iau masuri de pastrare a tendentei cresterii salariilor cu cresterea
productivitatii - comertul exterior este in extindere puternica reflectand situatia
financiara excelenta a tarii si marile disponibilitati de capital intern.
Coreea de Sud:
Este o țară din Asia de Est, care ocupă partea sudică a Peninsulei Coreene. Are capitala
la Seul, oraș care este a doua metropolă din lume ca mărime și un punct important pe
plan mondial. Coreea de Sud se învecinează la nord cu Coreea de Nord și este
înconjurată de Marea Japoniei la est, Marea Galbenă la vest, iar Strâmtoarea Coreei o
desparte de Japonia.În anul 1895, prin Tratatul de la Shimonoseki se instaureză
protectoratul Japoniei, iar în 1910 Coreea este anexată de aceasta. După cel de-al
Doilea Război Mondial, odată cu înfrângerea Japoniei, nordul Coreei este controlat de
armata rusă în august 1945, în timp ce sudul este controlat de americani.Prin
Constituția de la 17 iulie 1948 se proclamă Republica Coreea, iar la 15 august, același
an, este alcătuit primul guvern de către președintele Li Sang Man. Independența țării a
fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948. Pe data de 25 iunie 1948 Coreea de
Nord invadează Coreea de Sud, astfel izbucnind Războiul coreean, care încetează în
urma armistițiului de la Panmunjon din 27 iulie 1953. În 1990 se stabilesc relații
diplomatice cu URSS, iar în 1991 Republica Coreea devine membru al ONU. Conform
Constituției adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică prezidențială,
unde președintele și Cabinetul (Consiliul de Stat) exercită puterea executivă, iar
Parlament Unicameral (Adunarea Națională) cea legislativă. Mandatul președintelui
este de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct.După cel de-al Doilea Război Mondial,
Statele Unite ale Americii au sprijint economia sud-coreeană. începând din 1960,
trecând de la agricultură la dezvoltarea industriei chimice, prelucrarea ţiţeiului,
producerea oţelului, ajungând la produse de înaltătehnologie pentu export, cum ar fi:
electrocasnice,telefoane, calculatoare, etc. In anul 1966 guvernul Coreean introduce
Legea Stimulării Capitalului Străin prin care încearcă să atragă investitorii: fie scutirea
taxelor, fie reducerea lor pana la 50% timp de 3 – 5 ani. În 1970 guvenul Sud Coreean
investeşre în construcţii de vapoare, prelucrarea oţelului motiv pentru care se va
construi combinatul de prelucrarea fierului şi a oţelului în Pohang. În perioada
regimului Park Chung-Hee, Coreea ajunge la o creştere economică rapidă, ajungând pe
cap de locuitor de 17 ori peste nivelul Coreei de Nord. Coreea de Sud este o putere
economică la nivel mondial și face parte din categoria țărilor dezvoltate. Are a
douăsprezecea economie la nivel mondial și a treia în Asia, după Japonia și China. Cel
mai mare partener comercial și de export al Coreei de Sud este, astăzi, China. Țara a
avut o creștere economică rapidă datorită exporturilor de produse finite. Cele mai
importante ramuri ale industriei sunt construcția de automobile, de semiconductoare,
de electronice (Samsung și LG Electronics), de nave și industria siderurgică. Petrolul
extras din Insula Jeju este prelucrat în rafinăriile de la Yosu și Ulsan. În industria
siderurgică sunt folosite minereuri de fier extrase de la Chongju și Yangyang, cărbuni
cocsificabili extrași, în special, de la Samchock și lemnul. Cele mai mari centre
siderurgice sunt Inchon și Insula Jeju. Principalele produse chimice sunt acidul
sulfuric, soda caustică și soda calcinată, îngrășămintele azotoase și chimice,
concentratele complexe și produsele petrochimice (cauciuc, mase plastice, etc), care se
produc, în special, la cel mai mare centru petrochimic, cel de la Ulsan. În domeniul
construcției de automobile, țara se află pe locul al cincilea pe glob, cei mai mari
producători fiind Hyundai și Kia Motors.
Taiwan:
Oficial Republica Chineză este o țară insulară, cu recunoaștere restrânsă, fiind
recunoscută doar de 23 de state. România precum și Republica Moldova nu recunosc
acest stat. Taiwanul se află în Extremul Orient . Este alcătuită din 2 insule principale:
Taiwan și Penghu și peste 80 de insule mai mici. Se învecinează în nord cu Marea
Chinei de est, în nord-est cu arhipelagul Liuqiu iar în sud cu strâmtoarea Bashi. Se află
la doar 160 km depărtare de Republica Populară Chineză. În 1895 a fost cedată
Japoniei în urma războiului sino-japonez. Centru militar japonez în al doilea război
mondial, a fost bombardată frecvent de către avioanele americane. După înfrângerea
Japoniei, a fost retrocedată republicii populare chineze care era guvernată de
naționaliști. În anul 1950, ca urmare a Războiului Civil Chinez, forțele naționaliste
reprezentate de partidul Kuomintang au pierdut controlul asupra Chinei continentale,
controland astfel doar grupul de insule Taiwan, Pescadores, Kinmen și Matsu. Taiwan
a devenit reședința guvernamentală a naționaliștilor.În anul 1954, acesta a semnat un
tratat de apărare reciprocă cu SUA, iar Republica China a primit ajutorul american pe
o perioadă de aproape trei decenii, în care a cunoscut o dezvoltare economică
spectaculoasă, „Miracolul Taiwanez”. După cel de al Doilea Război Mondial, Statele
Unite ale Americii au sprijinit economia taiwaneză. Industria este bine dezvoltată.
Principalele industrii sunt: industria constructoare de mașini, industria chimică,
industria petrochimică și producția de electronice. Importantă putere industrială din
zona Pacificului, cu o dezvoltare bazată pe industrie, comerț internațional și servicii.
Produsele cele mai importante pentru export sunt echipamentele electronice, articolele
de îmbrăcăminte, textilele, articole din plastic și echipamentele pentru transport.
Printre produsele agricole exportate se numără zahărul, bananele și ceaiul. Este una
dintre cele mai dezvoltate economii din Asia, dar și din lume. Taiwan, ca rezerve
valutare se află pe poziția a 4-a în lume, cu aproximativ 262,9 miliarde de dolari. În
ultimele trei decenii, creșterea economică a Taiwanului a fost de aproximativ 8%.
Hong Kong:
Este o regiune autonomă de pe coasta de sud a Republicii Populare Chineze,
înconjurată geografic pe 3/4 de Delta râului Perlelor și Marea Chinei de Sud.În 1842
Marea Britanie a obținut de la împăratul Chinei controlul insulei în scopul de a
construi un port pentru navele lor de comerț.În 1898 Marea Britanie a încheiat un tratat
cu China prin care li s-a acordat concesionarea pe 99 de ani a insulei și a câtorva zone
din împrejurul ei.De-a lungul anilor, poziția geografică și legăturile comerciale au
transformat Honk Kong-ul într-o mare metropolă. Orașul a devenit unul dintre cele
mai mari porturi din lume, centru comercial și financiar de prim rang în lume, având o
populație de 7 milioane de locuitori. În 1997 teritoriul a fost retrocedat guvernului de
la Beijing. Hong Kong este unul dintre cele mai mari centre economice și financiare
din lume. Hong Kong are o economie de piață liberă, depinde foarte mult de comerțul
internațional și finanțe - valoarea bunurilor și serviciilor comerciale, inclusiv cota
semnificativă de exporturi, este de aproximativ patru ori PIB-ului. Resurselor naturale
ale Hong Kong-ului sunt limitate, și a produselor alimentare și materii prime trebuie să
fie importate. Este un important centru pentru comerțul internațional și finanțe, cu una
dintre cele mai mari concentrații din regiunea Asia-Pacific. Hong Kong continuă să
tina moneda sa aproape de dolarul SUA, menținând un aranjament stabilit în 1983.
China a fost mult timp, cel mai mare partener comercial al Hong Kong-ului,
reprezentând aproximativ jumătate din exporturile Hong Kong-ului. Rata de creștere
economică a fost de 5% în 2011. Principalele produse exportate sunt: mașini și aparate
electrice, textile, îmbrăcăminte, încălțăminte, ceasuri, jucării, materiale plastice și
pietre prețioase. Principali parteneri la export sunt: China 52,4%, SUA 9,9%, Japonia
4%.