ELEMNTELE ASIGURARII SI CONTRACTUL DE ASIGURARE

INTRODUCERE

Indiferent de formele sub care se perfecteaza, asigurarile au totusi ele au anumite elemente comune,
si anume: subiectii asigurarii (asiguratorul, asiguratul, beneficiarul asigurarii, contractantul asigurarii),
riscul asigurat, interesul asigurat, suma asigurata, prima de asigurare, dauna (paguba), evaluarea de
asigurare, norma de asigurare, , despagubirea de asigurare, durata asigurarii.

PREZENTAREA TEMEI

1 Elementele asigurarii

Asiguratorul - conform Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si

supravegherea asigurarilor cu completarile si modificarile ulterioare -  reprezinta 'persoana
juridica romana autorizata in conditiile legii sa exercite activitati de asigurare, sucursala sau
filiala unui asigurator dintr-un stat tert, precum si sucursala unei societati de asigurare sau a
unei societati mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizatie de la autoritatea
competenta a statului membru de origine'. Aceasta, in schimbul primei de asigurare incasate de
la asigurati isi asuma raspunderea de a plati pagubele produse bunurilor asigurate de anumite
calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui eveniment in viata
persoanelor asigurate sau de plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde –
in baza legii – fata de terte persoane.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, indreptatita prin lege sau prin conditiile
asigurarilor facultative si care intra astfel in raporturi juridice cu asiguratorul.

Beneficiarul asigurarii reprezinta persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea

sau suma asigurata, fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare.

In asigurarile de persoane, asiguratul poate indica persoana sau persoanele beneficiare,

care urmeaza sa primeasca suma asigurata, in cazul incetarii sale din viata.

In asigurarile de transport, calitatea de asigurat o are, in general, furnizorul de marfuri,

beneficiar de asigurare poate fi clientul sau, caruia, in cazul producerii evenimentului asigurat, i
se va plati despagubirea.

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica ce poate incheia o asigurare,

fara insa ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat.

De exemplu, in cazul transportului de persoane efectuat de agentii economici, pentru

personalul propriu, la si de la locul de munca, cu mijloacele de transport ale acestora, agentii
economici sunt contractanti de asigu rare, iar persoanele transportate apar ca asigurati.   

In unele cazuri contractantul asigurarii poate fi in acelasi timp si beneficiarul acesteia[1] .

De exemplu, in asigurarea mixta de viata, daca asiguratul supravietuieste pana la expirarea
termenului pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, atunci el este si beneficiar al
asigurarii.

Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau un grup de fenomene (evenimente)

care odata produs(e) datorita efectelor sale obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului (sau
beneficiarului asigurarii) despagubirea sau suma asigurata[2].
 Riscul este un eveniment viitor, posibil, dar incert, care ameninta viata, bunurile,
sanatatea unei persoane (incendiu, inundatie, moarte, despagubiri de platit tertilor etc.).
Asigurarea se incheie exact impotriva acestor pericole. Incertitudinea asupra riscului se refera
atat asupra producerii sau nu a unui anumit eveniment, cat si asupra datei la care s-ar putea
produce.

Intrucat riscul este un eveniment viitor, posibil, dar incert, nu exista

risc (contractul neproducand efecte) daca evenimentul s-a produs inaintea
intrarii in vigoare a asigurarii, sau daca, producerea lui a devenit imposibila.

Riscul constituie un element esential al contractului de asigurare, fara

de care nu ar exista ratiunea incheierii contractului de asigurare. 

Daca evenimentul asigurat se realizeaza prin fapta proprie, intentionata, a asiguratului,

disparand caracterul incert, intamplator, de hazard, de regula, acesta nu mai constituie risc
asigurat.

Cazul asigurat este evenimentul asigurat, in considerarea caruia s-a incheiat

asigurarea,  pentru inlaturarea consecintelor sale materiale si care, intr-adevar, s-a produs. Spre
deosebire de risc, care este evenimentul ce poate aparea, cazul asigurat este evenimentul care s-a
si produs.

Obiectul asigurarii, prin care se intelege ceea ce s-a asigurat: bunuri, animale, culturi,
sau un atribut al persoanei (viata, sanatatea etc.), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale
expuse pericolelor.

            Interesul asigurarii. Una din regulile fundamentale in materie de

asigurari este aceea a existentei unui interes, care sa justifice asigurarea
bunului, persoanei sau raspunderii respective.

Interesul asigurat reprezinta cel mai adesea interesul proprietarului bunului asigurat,
intrucat el suporta riscul si paguba pierderii acestuia, sau paguba provenind din avarierea sau
distrugerea lui.  Interes de asigurare mai pot avea insa si titularii unor drepturi reale, cum ar fi:
creditorul gajist, uzufructuarul, etc.

In ceea ce priveste interesul de asigurare fata de un lucru viitor, in practica asigurarilor

din tara noastra si din alte tari, lucrurile viitoare cum ar fi rodul viilor sau productiile agricole pot
face obiectul asigurarii.  

Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoarea

bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Pentru ca un anumit bun sa poata fi cuprins in
asigurare, este necesar sa se cunoasca cat mai precis valoarea acestuia, fiindca despagubirea de
asigurare pe care o plateste asiguratorul , in caz de producere a riscului asigurat, se stabileste si
in functie de valoarea bunurilor asigurate.

In practica se realizeaza evaluarea de asigurare pentru stabilirea valorii de asigurat a

bunului (Va) obtinuta pornindu-se de la valoarea de nou (Vn) din care se scade uzura
(Uz):      Va=Vn-Uz

Uzura este cuantificata printr-un procent fixat in functie de vechimea bunului, de gradul
de utilizare, de starea de intretinere.
 Suma asigurata  este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma
raspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea.

Suma asigurata reprezinta in toate cazurile limita maxima a raspunderii asiguratorului si

constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare.

In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata poate fi mai mica (subasigurare) sau egala
cu valoarea bunurilor respective.

Suma asigurata nu poate fi in nici un caz mai mare decat valoarea bunului asigurat,
deoarece supraasigurarea ar duce la influentarea riscului, trezind interesul asiguratului pentru
producerea cazului asigurat.

Pentru stabilirea sumei asigurate, in cazul asigurarilor de bunuri se procedeaza la

operatiunea numita evaluare de asigurare.

In cazul asigurarilor de persoane, suma asigurata nu este limitata, fiind lasata la

aprecierea partilor contractante, deoarece viata si sanatatea persoanelor nu au pret, fiind valori
inestimabile.

In asigurarile obligatorii asiguratul nu-si poate stabili suma asigurata, aceasta fiind
prevazuta de lege. Cel mult legea poate prevedea mai multe variante de acoperire, din care
asiguratul isi poate alege cea mai apropiata de interesele sale[3] .

Norma de asigurare reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect

asigurat (m2, ha etc.), ea fiind intalnita numai in cazul asigurarilor de bunuri obligatorii.

Facand produsul dintre norma de asigurare si numarul unitatilor de obiect asigurat,

obtinem suma asigurata pentru bunul respectiv.

Prima de asigurare reprezinta suma de bani dinainte stabilita pe care asiguratul o

plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa-si poata constitui fondul de asigurare necesar achitarii
despagubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat.

Prima de asigurare platita de asigurat, numita si prima bruta este formata din prima

neta (teoretica) din care se constituie fondul necesar platii indemnizatiilor de asigurare
(despagubiri sau sume asigurate) si adaosul de prima (incarcatura primei), din care se acopera
cheltuielile de administrare ale asigurarilor si profitul asiguratorului.

Primele de asigurare se calculeaza in functie de marimea riscurilor asumate si suma

asigurata.

Tarifele de prime sunt stabilite fie prin lege, fie de catre asiguratori cu avizul
Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Cota tarifara este prima de asigurare stabilita pentru o unitate de calcul (o fractiune din
suma asigurata – ex.1000 lei, o unitate de bun asigurat – cap de animal, ha etc) pe o anumita
perioada (de regula un an, sau semestru, trimestru, luna).

Tariful de asigurare este alcatuit din sistemul cotelor tarifare, fiind diferit in cazul
asigurarilor prin efectul legii fata de asigurarile facultative.
 Primele sunt stabilite pe baza datelor statistice actuariale si a calculelor matematice
(calculul probabilitatilor si legea numerelor mari).

Paguba constituie expresia valorica a prejudiciului produs prin ivirea cazului asigurat de

bunuri cuprinse in asigurare.

Cu acelasi inteles se poate folosi si notiunea de dauna, mai ales in asigurarile de

raspundere civila si intr-o anumita masura in asigurarile de persoane.

Indemnizatia de asigurare imbraca forma despagubirii in cazul asigurarilor generale si

cea a sumei asigurate in cazul asigurarilor de viata.

            Indemnizatia de asigurare in cazul asigurarilor generale, nu poate

depasi contravaloarea daunei, valoarea bunului la momentul producerii
evenimentului asigurat si nici suma asigurata.

In cazul asigurarilor de viata, indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire,

nedepinzand de paguba suferita, ci numai de suma asigurata.

In practica asigurarilor de bunuri, se intalnesc trei principii care se aplica la acoperirea

pagubelor, respectiv:

1. principiul raspunderii proportionale;

 principiul primului risc;

3. principiul raspunderii limitate.

1.In cazul principiului raspunderii proportionale, despagubirea de asigurare se

stabileste in aceeasi proportie fata de paguba, in care se afla suma asigurata fata de valoarea
bunului asigurat, conform relatiei:

, unde:

d = despagubirea de asigurare;

p = paguba;

s = suma asigurata;

v = valoarea bunului asigurat.

Stabilirea despagubirii pe baza principiului primului risc, este folosita, de regula, la

acele asigurari de bunuri, la care pagubele totale se produc mai greu. Volumul sumei asigurate
este considerat, in acest caz, ca reprezentand maximum de paguba previzibila la bunul respectiv.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurati decat cel al raspunderii
proportionale, deoarece pagubele sunt compensate intr-o masura mai mare . Aceasta compensare
presupune insa, incasarea de la asigurati a unor prime de asigurare cu un nivel mai ridicat.   
 Despagubirea se calculeaza conform formulei:   

D=P  <=> D ≤ Sa;

3.Caracteristic principiului raspunderii limitate este faptul ca despagubirea se acorda

numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita. In
acest caz, o parte din paguba cade in sarcina asiguratului, iar marimea relativa a acesteia (uneori
cea absoluta) este stipulata in contractul de asigurare.

Partea din valoarea pagubei dinainte stabilita, care cade in sarcina asiguratului, poarta
denumirea de fransiza.

Aceasta poate fi de doua feluri, si anume:

1.atinsa(simpla);

deductibila(absoluta) .

1.In cazul fransizei atinse(simple), asiguratorul acopera in intregime paguba – pana la

nivelul sumei asigurate – daca aceasta este mai mare decat fransiza.

Fransiza deductibila (absoluta) se scade in toate cazurile din paguba, indiferent cat este
volumul acesteia din urma. Asadar, in acest caz, despagubirea se acorda numai pentru partea de
paguba care depaseste fransiza.

Nici in cazul fransizei simple, nici in cazul fransizei deductibile, nu se acorda despagubiri
pentru pagube care se incadreaza in limitele fransizei.

Prin aplicarea principiului raspunderii limitate se evita cheltuielile privind evaluarea,

constatarea pagubelor si stabilirea despagubirilor de asigurare la pagubele de volum mai redus,
care nu prezinta o importanta economica deosebita.

Durata sau perioada de asigurare reprezinta intervalul de timp pentru care actioneaza

asigurarea, fiind operanta doar in cadrul asigurarilor facultative, deoarece in cazul asigurarilor
obligatorii asigurarea actioneaza continuu, ne fiind limitata in timp.

2 Contractul de asigurare

                            

1  Definirea si elementele contractului de asigurare

Legea nr. 172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind
asigurarile si reasigurarile in Romania, stabileste la art. 10 ca „prin contractul de asigurare,
asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea
riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit
despagubirea ori suma asigurata, denumita in continuare indemnizatie, rezultata din contractul
de asigurare incheiat in conditiile legii, in limitele si la termenele convenite”.

Incheierea contractului de asigurare se probeaza cu polita de asigurare sau certificatul de

asigurare emise si semnate de asigurator sau cu nota de acoperire emisa si semnata de brokerul
de asigurare. Documentele care atesta incheierea unei asigurari pot fi semnate si prin mijloace
electronice, in conditiile legii.'

In functie de natura raporturilor juridice de asigurare, contractele de asigurare pot fi

contracte comerciale (pentru ambele parti) si contracte mixte(contract comercial pentru o parte si
contract civil pentru cealalta parte).

Contractul de asigurare prezinta anumite caracteristici specifice:

1. caracterul consensual, se datoreaza faptului ca se formeaza “solo consensu” prin

simplul acord de vointa al partilor, fara sa fie nevoie de vreo forma speciala de manifestare a
vointei lor. Desi prevederile legii asigurarilor stabilesc ca, contractul de asigurare se incheie
numai in forma scrisa, aceasta nu schimba caracterul consensual al contractului, cerinta formei
scrise fiind instituita numai “ad probationem” nu ”ad validitatem”. Inscrisul in care se
materializeaza contractul de asigurare, este necesar numai pentru dovedirea existentei acestuia,
legea neadmitand dovada cu martori.

 caracterul sinalagmatic - adica partile contractuale se obliga reciproc, una fata de alta:
asiguratul se obliga sa plateasca prima, iar asiguratorul sa suport riscul, si la producerea
evenimentului asigurat, sa plateasca despagubirea sau suma asigurata.

Prin obligatiile pe care fiecare parte si le asuma, acestea sunt, in aceleasi timp, creditorul
si debitorul celeilalte. Obligatiile partilor sunt reciproce, dar si interdependente: obligatia
asiguratorului depinde de executarea de catre asigurat a obligatiei sale si invers, neputand exista
una fara alta. 

3. caracterul unic. Contractul de asigurare este unul singur pe intreaga perioada de

asigurare, indiferent de faptul ca primele de asigurare se pot plati periodic. Aceasta divizare a
obligatiei de plata se refera numai la modalitatea de plata a primelor, nedivizand contractul de
asigurare. Aceasta caracteristica genereaza consecinte juridice importante, cum ar fi: contractul,
pe toata durata sa este dominat de conditiile avute in vedere la incheierea lui; calculul primei
anuale se face in raport de intreaga durata a contractului, etc.    

4. caracterul   de executare succesiva. Aceasta inseamna ca executarea contractului de

asigurare nu are loc dintr-o data, printr-o singura prestatie; asiguratul este obligat sa achite
primele de asigurare la termenele stabilite, iar asiguratorul acorda protectie asiguratului, prin
suportarea riscului de-a lungul perioadei de valabilitate a contractului.

5. caracterul oneros - adica fiecare parte urmareste sa obtina un anumit avantaj, o

contraprestatie in schimbul obligatiei ce si-o asuma. Asiguratul beneficiaza de protectia pe care
i-o ofera asiguratorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu in mod gratuit, ci in schimbul unei
plati, sub forma primei de asigurare sau a cotizatiei, dupa caz. Asiguratorul, in schimbul
protectiei, obtine prima de asigurare, care este pretul preluarii asupra sa a riscului.  

6. caracterul aleatoriu, este specific contractului de asigurare deoarece efectele sale

depind de un eveniment incert. La incheierea contractului partile nu cunosc existenta sau
intinderea exacta a avantajelor patrimoniale   ce vor rezulta pentru ele din contract, deoarece
obligatiile asumate de asigurat si asigurator depind de un eveniment viitor si incert; nu se stie
daca si masura in care, fiecare dintre parti va pierde sau va castiga.

7. caracterul de adeziune. Contractul de asigurare este un contract de adeziune, intrucat

clauzele acestuia sunt stabilite numai de una din parti, respectiv de catre asigurator. Cealalta
parte nu are posibilitatea sa le discute, ramanandu-i doar posibilitatea sa accepte incheierea lui,
in forma stabilita de asigurator sau sa nu il incheie. Chiar daca clauzele contractului de asigurare
sunt stabilite numai de catre asigurator, acestea nu sunt stabilite in mod arbitrar sau numai in
avantajul sau, pentru ca o parte din clauze sunt prestabilite de lege, iar altele sunt supuse
verificarii CSA.   

Contractul se incheie in forma scrisa, el nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista
un inceput de dovada scrisa.

Dovada incheierii contractului de asigurare rezulta si din emiterea si transmiterea unui

document de asigurare, cum ar fi polita sau certificatul de asigurare, cererea de plata a primei, ori
din inscrisul din care rezulta vointa asiguratului de a incheia contractul de asigurare.

Contractul de asigurare se reziliaza daca sumele datorate de asigurat cu titlu de prima, nu

sunt platite in termenul prevazut in contractul de asigurare.

Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat,

asiguratorul avand dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut
determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei. Despagubirile ce se
platesc de asigurator se stabilesc in functie de starea bunului din momentul producerii riscului
asigurat si ele nu pot depasi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei si suma la
care s-a facut asigurarea, daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare.

Asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun la
asiguratori diferiti, atat la incheierea contractului de asigurare cat si pe parcursul executarii
acestuia, fiecare asigurator fiind obligat la plata proportional cu suma asigurata si pana la
concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decat prejudiciul
efectiv, consecinta directa a riscului.

Drepturile persoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatori de

producerea pagubei, iar asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in
limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit, in masura in care acesta nu a

fost despagubit de asigurat, despagubire ce nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului.
Despagubirea se plateste asiguratului in cazul in care acesta dovedeste ca l-a despagubit pe cel
pagubit.

2  Partile contractului de asigurare

De regula, contractul de asigurare intervine intre doua parti: asiguratul

si asiguratorul. El poate fi insa, incheiat si printr-un intermediar.

In general, putem vorbi de trei categorii de persoane interesate in contractul de asigurare:

 semnatarul, sau contractantul asigurarii, care semneaza polita in nume propriu si se

obliga fata de asigurator la plata primelor;

 asiguratul, respectiv cel a carui persoana sau patrimoniu sunt supuse riscului ;

 beneficiarul, desemnat in caz de dauna sa incaseze beneficiul contractului.

 Toate aceste trei calitati pot fi reunite asupra unei singure persoane, asa cum este
proprietarul unui autovehicul care incheie asigurarea de avarii. El este contractantul asigurarii,
asigurat si beneficiar in caz de dauna.

3. Conditiile de validitate ale contractului de asigurare

Potrivit art.948 din Codul Civil, un contract este valid daca sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: capacitatea de a contracta,
consimtamantul partilor, obiectul si cauza.

Capacitatea de a contracta - ca element de validitate a contractului

este regula, iar incapacitatea este exceptia. Codul civil prevede la art. 949 ca
orice persoana care nu este declarata incapabila de lege, poate contracta
valabil.

Persoanele juridice, pot incheia contracte de asigurare prin intermediul

oricarui reprezentant al lor.

In ceea ce privesc persoanele fizice, acestea pot incheia contracte

valabile odata cu implinirea varstei de 14 ani. Contractele de asigurare
incheiate de minori sub 14 ani sau de persoane puse sub interdictie raman
valabile daca reprezentantii lor legali nu cer anularea lor.

In cazul contractelor de asigurare de persoane, asiguratul trebuie sa aiba o

anumita varsta si sa indeplineasca si alte conditii stabilite in contracte.

Consimtamantul partilor este valabil daca nu fost dat din eroare, smuls

prin violenta sau obtinut prin dol.

Eroarea este destul de greu de comis, intrucat la incheierea

contractului, asiguratul primeste contractul de asigurare, din care rezulta
clar si explicit cine este asiguratorul, ce se asigura si in ce conditii de
asigurare. 

Violenta ca viciu de consimtamant este si mai greu de imaginat in

sfera contractelor de asigurare.

Dolul reprezinta folosirea de viclenie sau afirmatii mincinoase pentru

determinarea unui asigurat sa incheie un contract, pe care in absenta dolului
nu l-ar fi incheiat.

Obiectul contractului . Exista in literatura de specialitate mai multe

opinii cu privire la obiectul contractului de asigurare. Astfel, unii autori
considera ca obiectul contractului de asigurare este bunul sau persoana
expuse riscului si protejate prin acesta. Alti autori considera ca obiectul
contractului este interesul asigurat, iar altii   riscul asigurat.

Contractul de asigurare, are, insa drept obiect totalitatea drepturilor si

obligatiilor ce apar in raportul juridic nascut in momentul incheierii
contractului de asigurare si consemnate in acesta.
 Cauza. Pentru ca un contract de asigurare sa fie legal este necesara
existenta unei cauze licite. Un contract de asigurare va fi considerat ca
avand o cauza ilicita atunci cand el s-a incheiat cu incalcarea ordinii publice
si bunelor moravuri specifice societatii.

4  Incheierea contractului de asigurare

Formuland in mod sintetic, prin incheierea contractului intelegem

realizarea acordului de vointa intre asigurat si asigurator asupra clauzelor
contractuale.

4.1  Declaratia (cererea) de asigurare

Aceasta consta in completarea de catre asigurat a unui formular

special al asiguratorului, prin care se manifesta vointa de a incheia
contractul.

La majoritatea formelor de asigurari de persoane, in asigurarile

externe si in unele asigurari de bunuri, declaratia sau cererea de asigurare
se redacteaza separat si anterior contractului de asigurare.

La celelalte asigurari, declaratia se intocmeste concomitent cu

contractul de asigurare.  

Declaratia de asigurare este un act unilateral de vointa, nu este

susceptibila de efecte juridice, specifice institutiei asigurarii, pana ce nu a
fost acceptata de asigurator. In caz de neacceptare, declaratia nu este
obligatorie si poate fi revocata expres sau tacit.

4.2  Analiza declaratiei de risc

            Riscul prezinta pentru asigurator o importanta deosebita deoarece in

functie de acest element esential al contractului se apreciaza daca se poate
accepta riscul si dimensiunea primei de asigurare aferenta. 

In materie de asigurari, buna credinta ramane un principiu de baza,

astfel ca in interesul general, asiguratul trebuie sa faca declaratii complete,
chiar atunci cand, pe parcurs, imprejurarile esentiale privind riscul ( de
exemplu agravarea riscului) s-au schimbat. In caz contrar, asiguratorul isi
rezerva dreptul, fie de a modifica sau a denunta contractul, fie de a refuza
despagubirea solicitata de asigurat.    

4.3 Obligatia asiguratorului de a incheia contractul

Asiguratorul nu poate refuza incheierea contractului daca sunt intrunite

conditiile prevazute de lege. El constata numai daca aceste conditii sunt
intrunite si in caz afirmativ el trebuie sa accepte propunerea si sa emita
polita sau contractul de asigurare.
 Faptul ca asiguratorul este obligat sa incheie contractul de asigurare in
aceste conditii, nu poate schimba caracterul consensual al contractului.
Asiguratorul nu are interesul si nici nu poate motiva refuzul incheierii
contractului. De altfel, el poate fi constrans pe calea unei reclamatii
administrative sau actiunii in justitie.

 4.4 Momentul incheierii contractului

Potrivit conditiilor si regulamentelor privind asigurarile interne,

contractul se considera incheiat prin plata primelor si emiterea contractului
de asigurare. Inscrisul constatator se numeste polita de asigurare - la
asigurarile de persoane si contract de asigurare - la asigurarile de bunuri.

De regula, conditiile incheierii contractului se realizeaza in acelasi timp

(emiterea politei si plata primei), astfel incat, declaratiile de vointa care se
contopesc in contract iau nastere concomitent

Sunt insa si situatii in care declaratia de vointa a asiguratului precede

acceptarea ofertei de catre asigurator.

4.5.  Continutul contractului

Drepturile si obligatiile partilor sunt cuprinse in contractul de

asigurare.

In principal, contractul de asigurare cuprinde doua parti principale.

Prima parte contine clauzele contractuale imprimate sub forma unor extrase
din conditiile generale care reglementeaza raporturile dintre asigurat si
asigurator, care sunt menite sa atraga atentia asiguratului asupra drepturilor
si obligatiilor sale.

A doua parte cuprinde partile neimprimate ale documentului, care se refera

in principal la indicarea partilor, denumirea riscurilor, prima, suma asigurata,
si durata contractului (cu indicarea datei intrarii in vigoare).     

In afara acestor elemente contractul mai cuprinde si alte mentiuni proprii

fiecarui contract de asigurare.

4.6.  Durata contractului

Reprezinta perioada de timp la care se refera drepturile si obligatiile

partilor.

Dupa criteriul intinderii in timp, contractele de asigurare pot fi de

durata determinata (sau fixa) si nelimitata (sau nedeterminata). In
asigurarile de bunuri si de raspundere civila contractele pot fi incheiate pe o
perioada de maximum un an. 

La asigurarile de persoane, contractele pe durata nelimitata se practica

numai in asigurarile pentru cazurile de accidente incheiate de persoane
juridice pentru personalul propriu.

Daca contractul de asigurare a fost incheiat pe o perioada

determinata, la implinirea termenului el se reinnoieste de drept, pentru o
perioada egala cu cea anterioara, daca nici una din parti nu preavizeaza sau
denunta, potrivit clauzelor sale. 

Doua momente distincte sunt de luat in considerare: cel al incheierii

contractului si cel al intrarii in vigoare a asigurarii. Un contract de asigurare
poate fi perfectat cu intrarea in vigoare ulterior datei perfectarii lui.

4.7.  Proba contractului

Consimtamantul valabil al partilor se cere a fi exprimat in scris. El nu

poate fi dovedit cu martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa.

Cerinta formei scrise se refera la proba contractului, nu la existenta

lui, care poate fi recunoscuta de asigurator daca reiese din registre sau alte
acte emise de asigurator. 

Partile sunt nevoite sa adopte forma scrisa pentru a nu se vedea puse

in imposibilitatea de a dovedi existenta contractului de asigurare, deoarece
un act cu neputinta de probat este echivalent, din punct de vedere juridic, cu
un act inexistent.  

 5. Drepturile si obligatiile partilor pana la ivirea evenimentului asigurat

            a. Obligatiile asiguratului

            Asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare, sa

intretina bunul asigurat in bune conditii, conform dispozitiilor legale in
vigoare si sa comunice imprejurarile care agraveaza riscul.

            O alta obligatie expres stipulata in legislatia asigurarilor se refera la

intretinerea a bunurilor si luarea de masuri pentru prevenirea pagubelor. In
caz de neindeplinire a acestei obligatii, asiguratorul poate denunta
asigurarea, sau, la ivirea cazului asigurat, are dreptul de a refuza plata
despagubirii, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii si
intinderea pagubei , sau sa reduca despagubirea in cazul in care dauna s-a
marit.

O ultima categorie de obligatii o reprezinta cele rezultand din

agravarea riscului.
 In masura in care, in cursul executarii contractului, se ivesc
imprejurari care modifica avizarea initiala a riscului de catre asigurat, acesta
trebuie sa le comunice asiguratorului.

b. Drepturile asiguratului 

            Principalele drepturi ale asiguratului inainte de producerea

evenimentului asigurat sunt urmatoarele:

            dreptul de a modifica contractul (de exemplu posibilitatea de a

schimba numele beneficiarului asigurarii) sau modul de plata pentru prime,
cand ele se achita in rate;

dreptul de a incheia asigurari suplimentare ( de exemplu la

asigurarile de bunuri si  de raspundere civila, pentru majorarea sumelor
asigurate initial) ;

dreptul de rascumparare (la asigurarile pentru care se constituie

rezerve de prima, cum sunt cele de viata, asiguratul are dreptul sa ceara
incetarea contractului prin plata sumei de rascumparare);

dreptul de a obtine imprumuturi asupra politelor de asigurare;

dreptul de a participa la tragerile lunare de amortizare, prin sistemul

combinatiilor de litere in cazul asigurarilor de viata.

c. Drepturile si obligatiile asiguratorului

Pe timpul executarii contractului, pana la producerea cazului asigurat,

asiguratorul are indeosebi drepturi.

Fiecarei obligatii a asiguratului ii corespunde un drept al asiguratorului:

dreptul de a verifica existenta bunului asigurat si a modului in care

acesta este intretinut;

dreptul de a aplica sanctiuni legale cand asiguratul a incalcat

obligatiile privind intretinerea, folosirea si paza bunurilor asigurate.

Pana la ivirea cazului asigurat, asiguratorul are insa si unele obligatii,

cum ar fi:

obligatia de a elibera la cerere, duplicatul documentului de asigurare,

daca asiguratul l-a pierdut pe cel original;

obligatia de a elibera, la cererea asiguratului, certificate de

confirmare a asigurarii.

6. Drepturile si obligatiile partilor dupa producerea evenimentului asigurat

 a.Obligatiile asiguratului

            Dupa producerea evenimentului asigurat, asiguratul are urmatoarele

obligatii:

combaterea efectiva a calamitatilor pentru limitarea pagubelor si

salvarea bunurilor asigurate, pastrarea si paza bunurilor ramase pentru
prevenirea degradarilor ulterioare;

avizarea asiguratorului, in termenele prevazute de conditiile de

asigurare, cu privire la producerea evenimentului asigurat;

participarea la consultarea cazului asigurat produs si a pagubei

rezultate;

furnizarea de date si acte referitoare la evenimentul asigurat.

 b.Obligatiile asiguratorului

Principala obligatie a asiguratorului dupa producerea cazului asigurat,

consta in indemnizatia acordata asiguratului. Pentru ca aceasta indemnizatie
sa fie datorata, trebuie stabilita situatia de fapt din care sa rezulte dreptul
asiguratului la beneficiul indemnizatiei si obligatia corelativa a asiguratorului
de a plati.

Asadar, asiguratorul va proceda la constatarea producerii

evenimentului asigurat si la evaluarea pagubelor, pe de o parte, iar pe de
alta parte, la stabilirea si plata indemnizatiei de asigurare.

Evaluarea pagubelor se face in functie de preturile de pe piata ale unor

bunuri asemanatoare, tinandu-se seama de uzura bunului respectiv. 

7  Incetarea contractului de asigurare

           

De regula, contractul de asigurare cu durata determinata inceteaza in

momentul expirarii perioadei pentru care a fost incheiat.

In legatura cu raporturile de asigurare pot interveni: modificarea,

denuntarea, rezilierea, nulitatea, reactivarea si reinnoirea contractului de
asigurare.

Modificarea contractului de asigurare, in cadrul duratei asigurarii este

posibila in cazul schimbarii imprejurarilor esentiale cu privire la risc, in raport
cu regulile precizate prin conditiile de asigurare.

Denuntarea, rezilierea si anularea raporturilor juridice de asigurare

constituite sunt forme de incetare a contractului de asigurare inainte de
expirarea duratei sale.
 Denuntarea contractului de asigurare de catre una din parti poate avea
loc in cazuri prevazute expres in actele normative, cum ar fi: caracterul
inexact, nesincer sau incomplet al declaratiei de asigurare, schimbarea
esentiala a imprejurarilor in care se manifesta riscul, etc.

Asiguratul poate sa denunte contractul de asigurare in anumite situatii,

cum ar fi modificarea de catre asigurator a conditiilor contractului de
asigurare.    

Denuntarea contractului de asigurare  produce efecte in viitor si

implica, dupa caz, restituirea sau nu, a primelor de asigurare.

Rezilierea contractului de asigurare poate avea loc ca urmare a

faptului ca scopul sau nu mai prezinta oportunitate pentru parti sau pentru
una din ele. De exemplu, evenimentul asigurat s-a produs inainte de
inceperea raspunderii societatii de asigurare sau dupa incetarea raspunderii
asiguratorului; producerea evenimentului a devenit imposibila, deci
asigurarea nu mai are temei.

Rezilierea poate interveni si in urmatoarele cazuri:

asiguratul nu a achitat ratele scadente la primele de asigurare;

bunul asigurat a fost instrainat;

asiguratul refuza modificarea contractului de asigurare la solicitarea

asiguratorului;   

in alte cazuri prevazute prin acte normative.

Rezilierea contractului de asigurare nu genereaza efecte retroactive ci doar

viitoare.

Nulitatea contractului de asigurare constituie o sanctiune indreptata impotriva efectelor

care contravin scopului asigurarii. Ea poate fi totala sau partiala si intervine in cazul incalcarii
prevederilor legale cuprinse in contractul de asigurare, cum ar fi:

declaratii incomplete sau inexacte facute de asigurat;

preluarea in asigurare a unor riscuri excluse;

preluarea in asigurare , a unor bunuri sau persoane neasigurabile.

Nulitatea contractului de asigurare consta asadar, in desfiintarea cu efect retroactiv a

contractului de la data incheierii acestui act.

Reactivarea  contractului de asigurare poate interveni in sfera asigurarilor mixte de viata,

in cazul in care asiguratul a intrerupt,  un anumit timp, plata primelor de asigurare. Aceasta este
posibila datorita existentei rezervei matematice in structura primei de asigurare, la aceste
asigurari, dar fara a depasi un anumit interval de timp de la intreruperea platii primei de
asigurare.
Reinnoirea contractului de asigurare  poate avea loc in cazul asigurarilor
incheiate pe o durata determinata, in cazul in care la expirarea perioadei de
asigurare, asiguratul isi manifesta dorinta continuarii raporturilor de
asigurare, in anul urmator, prin perfectarea corespunzatoare a contractului
de asigurare.

Subrogarea in drepturile asiguratului constituie o consecinta a contractului de asigurare.

Aceasta consta in substituirea societatii de asigurare in drepturile asiguratului sau beneficiarului
de asigurare – in limitele indemnizatiei de asigurare – contra celor raspunzatori de producerea
pagubei.

Asiguratul sau beneficiarii de asigurare sunt despagubiti, in prima instanta, pentru

pagubele suferite, in baza contractului de asigurare incheiat si a primelor de asigurare achitate.
De abia apoi se poate produce un act de subrogare, daca evenimentul asigurat s-a ivit cu
concursul sau prin fapta ilicita a unui tert.  

 Autoevaluare:

1. Care sunt principalele elemente ale asigurarii?

2. Care sunt principalele elemente ale contractului  de asigurare?

3. Care sunt partile contractului de asigurare?

4. Care sunt conditiile de validitate ale contractului de asigurare?

5. Care sunt drepturile si obligatiile partilor pana la ivirea evenimentului asigurat?

6. Care sunt drepturile si obligatiile partilor dupa producerea evenimentului asigurat?

7.   7.Ce modalitati de incetare a contractului de asigurare cunoasteti?

Rezumatul acestei sectiuni:

Contractul de asigurare este acel contract prin care  asiguratul se obliga sa plateasca o

prima asiguratorului, iar acesta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment,
obligandu-se ca la producerea acestuia, sa plateasca asiguratului sau unei alte persoane –
numita beneficiar – o indemnizatie, despagubire sau suma asigurata, in limitele convenite

In general, putem vorbi de trei categorii de persoane interesate in contractul de

asigurare:

semnatarul, sau contractantul asigurarii, care semneaza polita in nume propriu si se

obliga fata de asigurator la plata primelor;

asiguratul, respectiv cel a carui persoana sau patrimoniu sunt supuse riscului ;

 beneficiarul, desemnat in caz de dauna sa incaseze beneficiul contractului.

Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea

de a contracta, consimtamantul partilor, obiectul si cauza.

In legatura cu raporturile de asigurare pot interveni: modificarea,

denuntarea, rezilierea, nulitatea, reactivarea si reinnoirea contractului de
asigurare.

Referate propuse:

Referatul numarul 1. Contractul de asigurare

Referatul numarul  Elementele asigurarii

Probleme propuse spre rezolvare:

1. In cazul asigurarilor facultative, raporturile dintre asigurat si

asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti, sunt
stabilite de:

            a. norme speciale emise de Ministerul Finantelor;

          b. Hotarare de Guvern;

            c. intelegerea verbala dintre parti

            d. contractul de asigurare;

       e. prin lege.

 Una dintre afirmatiile privind contractul de asigurare este

adevarata:

a)      element tehnic al asigurarilor facultative si al celor in baza legii;

b)      intelegere verbala intre asigurat si asigurator cu privire la drepturile si obligatiile

reciproce;

c)      act juridic care consemneaza obligatia asiguratorului de a plati prima de asigurare;

d)      act juridic care consemneaza obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare

si obligatia asiguratului de a plati prima de asigurare;
 e)      act juridic care prevede obligatia asiguratului de a plati prima de asigurare si obligatia
asiguratorului de a achita indemnizatia de asigurare la producerea riscului asigurat, fie
asiguratului fie beneficiarului asigurarii, in limitele si in termenele convenite.

3.Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract de asigurare

sunt:

            a.capacitatea de a contracta;

            b.consimtamantul partilor;

            c.subiectul;

            d.obiectul;

            e.cauza.

            Precizati raspunsul fals:

Bibliografie:

1.Bente, C., Economia asigurarilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2002

Bente, C., Managementul asigurarilor in Romania, Editura Universitatii din Oradea,

Oradea,  2003

3. Bente, C., Bente C., Culegere de aplicatii practice si teste grila la asigurari , Editura
Universitatii din Oradea, Oradea,  2003

4.Cistelecan, L., Cistelecan, Rodica, Asigurari comerciale, Editura Dimitrie Cantemir,

Tg. Mures, 1997.

5.Ciumas, Cristina,  Economia asigurarilor, editia a III-a, Editura Casei Catii de Stiinta,

Cluj-Napoca, 2006

6.Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari. Abordari teoretice si practici internationale,

Editura All Beck, Bucuresti, 2000

7.Negoita, I., “Aplicatii practice in asigurari si reasigurari ”, Editura Etape, Sibiu, 2001

8.Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998.

9. Lega nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania,

publicata in Monitorul Oficial nr.303 din 30 dec. 1995, art. 9.

[1] Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998, p.67

[2] Idem

[3] Ciumas,Cristina,  Economia asigurarilor, editia a III-a, Editura Casei Catii de Stiinta, Cluj-

Napoca, 2006, p.23