Teoria curriculum-ului

In sens larg, “continutul invatamantului este ansamblul coerent organizat si etapizat pe trepte de
scolarizare care include cunostinte, convingeri, modele atitudinale si comportamentale, conceptii despre
om si societate, abilitati intelectuale, profesionale si artisticeprin care se vizeaza formarea unei
personalitati armonioase, in concordanta cu cerintele actuale si viitoare ale dezvoltarii societatii” (N.
Oprescu).
Continutul invatamantului are caracter istoric, dinamica sa fiind influentata de o multitudine de
factori. In acest context, organizarea continutului presupune formularea de raspunsuri adecvate la
urmatoarele tipuri de intrebari:
 Cum reactioneaza invatamantul fata de “explozia informationala”?
– prin multiplicare cantitativa sau prin esentializare si restructurare calitativa?
 Cum sunt anticipate scolar schimbarile din stiinta, arta, tehnica, cultura?
 Care este structura culturii generale intr-o epoca de avalansa informationala?
 Ce raport optim se poate stabili intre cultura generala si specializarea profesionala?
 Ce pondere ar trebui sa aiba continuturile care se refera la pregatirea stiintifica, profesionala,
culturala in ansamblul continutului invatamantului?
 Care sunt continuturile care asigura pregatirea pentru educatia permanenta?
Conceptul de curriculum
Intr-un sens foarte larg, un curriculum este un proiect educativ care defineste:
a) Scopurile si obiectivele unei actiuni educative;
b) Caile, mijloacele si activitatile folosite pentru atingerea acestor scopuri;
c) Metodele si instrumentele pentru a evalua in ce masura actiunea a dat roade (D’Hainaut,
Programe de invatamant si educatie permanenta).
G. de Landsheere defineste curriculum ca “ansamblu de actiuni planificate pentru declansarea si
desfasurarea instruirii care cuprinde:
a) Definirea obiectivelor invatarii;
b) Definirea continuturilor;
c) Stabilirea metodelor, inclusiv a celor de evaluare;
d) Precizarea materialelor, inclusiv a manualelor scolare.
Abordarea multidimensionala a curriculum – ului
Exista trei planuri de analiza:
Planul structural – indica componentele esentiale ale curriculum–ului si relatiile dintre acestea. Se
evidentiaza doua modele structurale:
a) Modelul triunghiular

Finalitati

Disciplina

Timp de instruire Continuturi

 variabilele curriculare definitorii sunt finalitatile educatiei, continutul instruirii, timpul de
instruire – concepte analitice primare;
 structura triunghiulara pretinde realtii functionale intre toate variabilele, cu recunoasterea
prioritatii finalitatilor educatiei;
 situarea disciplinei scolare in centru – in definirea, constructia si evaluarea ei, F, T, C sunt
repere obligatorii.

b) Modelul pentagonal
Finalitati

Timp de instruire Continuturi

Strategii de evaluare Strategii de instruire

 multiplica reteaua relatiilor functionale;
 se afla in relatie cu teoriile moderne ale curriculum-ului (Tyler, D Hainaut);
 sprijina si extinde aria cercetarilor curriculare.

Planul procesului – exprima 3 procese – proiectare, implementare si evaluare, prin care intentiile
sunt unificate cu actiunea si actiunea cu evaluarea; cele trei procese pot fi situate in trei perspective
de analiza – ca obiect de cercetare, ca produs teoretic si ca practica efectiva.
Planul produsului – se refera la produsele curriculare propriu-zise (plan de invatamant, programe
scolare, manuale, ghiduri, etc)
Structura curriculum-ului
Un curriculum cuprinde:
 Curriculum formal - are valoare de curriculum national si reprezinta documentele scolare oficiale
care proiecteaza activitatea instructiv-educativa la toate nivelurile sistemului si ale procesului de
invatamant.
Curriculum comun – este denumit si curriculum central, general, trunchi comun de cultura
generala, curriculum de baza, correcurriculum; defineste obiectivele pedagogiei generale, necesare la nivel
de baza.
Curriculum specializat – defineste obiectivele educationale specifice unor profiluri de studii;
vizeaza semicalificarea si calificarea.
Curriculum ascuns – reprezinta “efectele subliminale” ale programelor scolare, ca urmare a
influentelor explicite sau implicite, interne sau externe (mediul clasei, relatiile educationale).
Curriculum nonformal – defineste obiectivele pedagogice specifice anumitor activitati
extrascolare, complementare, dar institutionalizate.
Curriculum informal – reprezinta efectele pedagogice indirecte provenite din diferite medii
sociale: familie, grupul de prieteni, strada, etc.
Curriculum local – reprezinta obiectivele pedagogice si continuturile rezultate din specificitatea
mediului in care isi desfasoara activitatea scoala respectiva.
Concepte conexe (reprezinta aplicarea la specificul romanesc a conceptelor fundamentale din teoria
curriculum-ului):

Curriculum nucleu – desemneaza numarul minim si maxim de ore de la fiecare disciplina

obligatorie prezenta in Planul Cadru de invatamant;programele pentru aceste discipline din Curriculum
nucleu cuprind:
- obiectivele cadru
- obiective de referinta
- continuturile corespunzatoare
- standardele curriculare de performanta obligatorii pentru toate scolile si pentru toti
elevii
Continuturile din curriculum nucleu reprezinta unicul sistem de referinta pentru diverse tipuri de evaluari
externe (nationale).
Curriculum la decizia scolii – acopera diferenta de ore dintre Curriculum-ul nucleu sinumarul
maxim de ore pe saptamana pe disciplina si pe an de studii, prevazute in planul cadru de invatamant;
obiectivele si continuturile care intra in CDS nu sunt obligatorii, ele fac insa parte din disciplina prevazuta
in planul cadru.
CDS se poate concretiza in:
 a) Curriculum aprofundat – presupune obiectivelor si insusirea continuturilor obligatorii din
programa disciplinelor prin diversificarea activitatilor de invatare;
b) Curriculum extins – presupune parcurgerea in intregime a programei, atat a continuturilor
obligatorii cat si a celor neobligatorii;
c) Curriculum elaborat in scoala – presupune diverse tipuri de activitati optionale pe care le
propune scoala sau le alege din lista avansata der la nivel central (CES)
CES poate lua urmatoarele forme:
1) Optionalul la nivelul disciplinei – oferta diferita de aceea propusa de
autoritatea centrala;
2) Optionalul la nivelul ariei curriculare (interdisciplinar);
3) Optionalul la nivelul mai multor arii curriculare (transdisciplinar).

Documente curriculare
Continutul procesului educativ se organizeaza si planifica prin documente scolare sau documente(produse)
curriculare. Exista mai multe tipuri de produse curriculare, dupa importanta lor:
1. obiectivari primare – planul de invatamant
- programele scolare
2. obiectivari secundare – manuale
- metodicile speciale
3. obiectivari tertiare – orare
- planificari calendaristice
- proiecte pedagogice
I. Planul cadru de invatamant = document oficial in care se structureaza continutul invatamantului pe
niveluri si profiluri de scoli.
- in el se stabileste nr. de ore (maxi/minim) pe diferite discipline/arii curriculare
-este o baza de pornire – in locul unui cardu unic pt. toate scolile de acelasi tip, prin planul cadru se
fixeaza un trunchi comun de discipline obligatorii(75-80% din totalul disciplinelor) , inst. scolare avand
posibilitatea de a decide asupra restului de discipline din programul educativ
II. Programa scolara – acel document care configureaza continutul procesului instructiv educativ la o
disciplina
- instrumentul de la care se porneste proiectarea didactica
III. Manualul scolar – instr. de lucru cel mai important (pt elevi/pt. profesor)
- concretizeaza programele scolare in diferite unitati didactice sau experiente de invatare
- continuturile invatarii sunt sistematizate pe capitole, subcapitole,lectii,teme
- are urm. functii pedagogice:
a) f. de informare realizata prin mijloace didactice si grafice specifice
b) f. de formare a cunostintelor / capacitatilor vizate de ob. instructiv-educative
c) f. de antrenare a capacitatilor cognitive, afective, psiho-motrice sau a aptitudinilor
d) f. de autoinstruire