Emergenta Derek Rydall Ebook

EMERGENȚA
Emergence: Seven Steps for Radical Life Change

Copyright © 2015 by Derek Rydall.
Originally published by Atria Books/Beyond Words,
a Division of Simon & Schuster, Inc.
© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Grozea Alina și Dana Dobre

Redactor: Ines Simionescu
Editor: Camelia Zara
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

RYDALL, DEREK
Emergenţa / Derek Rydall; trad.: Grozea Alina/Dana Dobre. -
Bucureşti: ACT şi Politon, 2019
ISBN 978-606-913-546-4
I. Grozea, Alina (trad.)
II. Dobre, Dana
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și
tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel
de titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți
să o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate
și lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit
la crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră?
Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe
care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
DEREK RYDALL
EMERGENȚA
Șapte pași pentru a-ți schimba radical viața
Traducere din limba engleză de

Alina Grozea și Dana Dobre
2020
CUPRINS
Cuvânt-înainte 7
Prefață: Sfârșitul „autoperfecționării” 9
Introducere: Calea radicală spre casă 23
Fundația: Legea Emergenței 37
CELE ȘAPTE ETAPE ALE EMERGINERIEI
ETAPA ÎNTÂI Privește viziunea completă 71

ETAPA A DOUA Cultivă condiții armonioase 97
ETAPA A TREIA Creează planul cuantic 129
ETAPA A PATRA Dăruiește ceea ce pare să lipsească 155
ETAPA A CINCEA Acționează „ca și cum” ești deja împlinit 181
ETAPA A ȘASEA Acceptă ceea ce pare să fie defect 219
ETAPA A ȘAPTEA Așteaptă Legea 257
Cum să trăiești pe muchia Emergenței 279
Glosar 299
Mulțumiri 303
Note 307
Resurse 313
CUVÂNT-ÎNAINTE
Din sălile ideologice ale mediului academic, de la frontie-

rele cercetării ș� tiinț� ifice ș� i dintre zidurile sfinț� ite ale lă-
caș� urilor de cult răsună teoriile filosofilor, oamenilor de
ș� tiinț�ă, î�nvăț�ătorilor spirituali, agnosticilor, ateilor, exper-
ț�ilor ș� i deschizătorilor de drumuri. La nivel global, poț�i tre-
ce pe această listă ș� i oamenii obiș� nuiț�i care sunt la fel de
pasionaț�i de explorarea dinamicii transformării umane, de
cufundarea î�n adâncurile procesului evolutiv ș� i de exprima-
rea potenț�ialului lor suprem. Cu toț�ii ne adresăm î�ntrebări
mari despre ce anume dezvoltă potenț�ialitatea din cadrul
galaxiilor, dar ș� i din mine ș� i din tine.
Teoria Emergenț�ei are o istorie venerabilă ș� i a fost dez-
bătută cel puț�in din vremea lui Aristotel. Î�n secolul XXI, ceea
ce se numeș� te acum Legea Emergenț�ei descrie structura
procesului evolutiv. Emergenț�a stării supreme a conș� tiinț�ei
face parte din ființ�a umană ș� i este dreptul nostru î�nnăscut,
pe care unii î�l numesc revelaț�ie, satori, moksha sau ilumina-
re. Imaginează-ț�i zâmbetul planetar care ar lumina sferele
dacă familia globală ar intra î�n armonie cu Legea Emergenț�ei.
La drept vorbind, asta se î�ntâmplă de la Big Bang î�ncoace,
care a evoluat de la praf de stele la ceea ce suntem noi azi,
aș� a cum scria Carl Sagan: „Toț�i suntem făcuț�i din praf de
stele”.
Deci, cum apare Emergenț�a? La fel de organic precum
stejarul care răsare din ghindă, atunci când condiț�iile sunt
8 Emergența
propice. Chiar dacă nu producem apariț�ia Legii Emergenț�ei

î�n viaț�a noastră, î�i putem crea condiț�iile propice. Când con-
ș� tiinț�a este î�ndeajuns de fertilă, floarea de lotus a conș� tien-
tizării iluminate î�nfloreș� te î�n noi. Acest proces de fertilizare
este metoda spirituală î�n ș� apte etape pe care o prezintă
Derek Rydall, pentru a crea condiț�iile potrivite activării
Emergenț�ei î�n noi.
Atunci când, de exemplu, cultivi ceea ce Rydall numeș� te
„condiț�ii armonioase”, î�n meniul nostru mental, emoț�ional
ș� i spiritual apare un nou mod de a relaț�iona ș� i de a răspun-
de la î�mprejurările interioare ș� i exterioare din fiecare zi. Î�n
loc să lansăm un bombardament mental sau verbal asupra
altora sau a noastră, răbdarea ș� i iertarea pline de compasi-
une devin noi opț�iuni. De asemenea, autorul ne arată cum
să punem capăt ș� aradei spirituale de la exterior ș� i să pu-
nem î�n practică ce am î�nvăț�at ș� i când spălăm vasele, când
mergem pe autostradă, când ne plimbăm câinele sau când
ne spălăm pe dinț�i, aș� a cum o facem pe perna de meditaț�ie
sau pe salteaua de yoga. Fără ezitare, el ne arată foarte clar
că nu trebuie să renunț�ăm la bucuria de a fi oameni pentru
a atinge iluminarea, că suntem deja reglaț�i pentru a face să
iasă la iveală sinele nostru iluminat.
Î� n laboratorul propriei conș� tiinț�e ș� i prin teste ș� i î�n-
cercări, cele Ș� apte Etape ale Emergineriei i-au furnizat lui
Rydall dovezi concrete despre rezultatele practice ș� i trans-
formatoare pe care le aduc. Fii sigur că, indiferent dacă eș� ti
un practicant î�ncepător sau experimentat, cartea pe care
o ț�ii î�n mână este un ghid de î�ncredere pentru potenț�ialul
glorios care î�ncearcă să iasă la lumină î�n viaț�a ta.
Michael Bernard Beckwith

Los Angeles, California
PREFAȚĂ
SFÂRȘITUL
„AUTOPERFECȚIONĂRII”
Ceea ce se află în spatele nostru și ceea ce se află înaintea

noastră sunt chestiuni minuscule în comparație
cu ceea ce se află în noi înșine.
Ralph Waldo Emerson
Se spune că universul mai î�ntâi î�ț�i ș� opteș� te la ureche, apoi

te bate pe umăr.... ș� i î�n final î�ț�i trage una î�n cap.
A trebuit să văd moartea cu ochii de două ori ca să î�nț�e-
leg aluzia.
Nu aveam niciun ban, locuiam î�ntr-o garsonieră ș� i mân-
cam macaroane cu brânză la cutie de 19 cenț�i. Aveam inima
frântă, fiindcă iubirea vieț�ii mele mă părăsise pentru un alt
bărbat. Ș� i eram pierdut, neavând nicio idee î�ncotro să mă
î�ndrept ș� i nicio speranț�ă că lucrurile s-ar putea schimba
vreodată. Dar ceea ce făcea ca totul să doară ș� i mai mult
era faptul că ajunsesem aici după câțiva ani buni de terapie
de autoajutorare. Muncisem din greu să-mi vindec trecutul,
să iubesc copilul din mine ș� i să-mi construiesc stima de sine,
dar eram cuprins de o durere interioară ș� i un zbucium atât
10 Emergența
de mare, î�ncât cu greu puteam să traversez un pod fără să

lupt cu dorinț�a de a mă arunca î�n gol.
Ș� tii că ai ajuns î�ntr-un un loc î�ntunecat atunci când me-
dicul î�ț�i spune: „Eș� ti norocos că mai eș� ti î�n viaț�ă”, iar tu iei
acest lucru ca pe o veste proastă. Aproape că murisem de
la cât alcool băgasem î�n mine cu o noapte î�nainte. Cum stă-
team î�ntins î�n acea cameră de la urgenț�e, cu perfuzia î�n braț�
î�ncolăcită ca un ș� arpe ș� i monitorul spunându-mi că eram
î�ntr-adevăr î�ncă printre cei vii, nu mă puteam gândi decât
la î�ntrebarea: „Cum s-a putut î�ntâmpla aș� a ceva?”. Cum de
toate eforturile mele m-au adus aici? După ani de autoper-
fecț�ionare, singurul lucru pe care l-am î�mbunătăț�it a fost
capacitatea de a descrie de ce am ajuns atât de rău. Î�ncer-
casem tot ce ș� tiam; urmasem toate aș� a-numitele sfaturi de
la experț�i. Oare problema era că î�ncă nu găsisem calea cea
bună? Sau poate eu eram problema; eram defect fără spe-
ranț�ă să pot fi reparat?
Cei mai mulț�i oameni care aleg să-ș� i vindece sau să-ș� i
î�mbunătăț�ească viaț�a se confruntă cu acest moment –
punctul de criză, când au făcut tot ce trebuiau să facă, dar
viaț�a lor î�ncă nu funcț�ionează. Î�n aceste momente, când am
fost doborâț�i î�ncă odată la pământ ș� i ne gândim serios dacă
mai vrem să ne ridicăm, avem tendinț�a să ne punem o î�n-
trebare esenț�ială: De ce? De ce eu? De ce, dacă am făcut
totul cum trebuie, totul e atât de greș� it?
Eu ș� tiu că mi-am pus această î�ntrebare. De multe ori.
Până când mi s-a dat un răspuns care nu numai că mi-a
schimbat modul î�n care mi-am văzut viaț�a, dar m-a făcut să
constat că mi-am pus tot timpul î�ntrebările greș� ite. Răs-
punsul a venit î�mpărț�it î�n două, la distanț�ă de câț�iva ani,
precum un episod dintr-un serial care te lasă î�n suspans,
Sfârșitul „autoperfecționării” 11
pentru ca mai apoi să vină finalul ș� ocant al î�ntregii serii.

Firul narativ al vieț�ii mele, personajul pe care î�l interpre-
tam ș� i piesa î�n care jucam – toate aveau î�n sfârș� it un sens.
Prima parte a venit la scurtă vreme după acea noapte
petrecută la spital, când am î�nceput să mă î�mpiedic pe ceea
ce credeam că este „calea cea dreaptă”. Devenisem bun î�n a
juca rolul unui tip î�mplinit, când î�n sinea mea eram î�ncă
distrus. Dar, î�n opinia agentului meu, eram un actor care
făcea eforturi ș� i eram pe cale să dau lovitura, aș� a că nu era
timp să mă pierd cu firea.
Î�mi plăcea actoria. Mi-a permis să explorez idei noi ș� i
să î�ncerc noi posibilităț�i, oferindu-mi un răgaz temporar
de la orice durere reală pe care o simț�eam. Ș� i mă price-
peam la asta. Am crezut că era menirea mea. Ș� i, î�n sfârș� it,
după ani de muncă, am ajuns să joc î�ntr-un film pe care l-am
crezut a fi î�nceputul unui lucru bun pentru mine, ceva care
avea să mă ducă la viaț�a pentru care fusesem menit.
Am avut dreptate, dar nu î�n felul î�n care î�mi imaginasem.
Filmarea a fost cu probleme de la î�nceput. Locaț�ia ja-
maicană era frumoasă, dar scenariul nu. Iar când regizorul
ș� i actriț�a din rolul principal au fost concediaț�i, lucrurile au
î�nceput să scape de sub control. Adaugă la toate astea niș� te
povestioare complicate de dragoste pe platoul de filmare
ș� i o lipsă generală de mulț�umire, aș� a că eram agitat. Trebuia
să găsesc ceva, orice, pentru a-mi redobândi inspiraț� ia.
Aș� adar, î�ntr-o după-amiază târzie, î�ntr-o pauză de filmări,
am decis să fac puț�in snorkeling î�ntr-un recif aflat departe
de ț�ărmul unui golf izolat.
Î�notând printre crestele recifului de corali răsucite ș� i î�n-
tortocheate precum coarnele de elan, am urmărit câț�iva peș� ti
î�n culori extraordinare care se jucau printre bureț�ii-de-mare
12 Emergența
ș� i printre anemone. Pentru o clipă, mi-am imaginat că sunt

unul dintre ei, eliberat de poverile vieț�ii de la suprafaț�ă. Acolo
era o altă lume, aproape mistică. Ș� i voiam să mă pierd î�n ea.
Ai grijă ce-ț�i doreș� ti, nu-i aș� a?
Aventurându-mă mai departe î�n acest labirint, fără să
mă gândesc unde eram, chiar m-am pierdut. De-adevărate-
lea. Am î�nceput să caut alarmat de colo-colo pe coridoarele
de corali, î�ncercând să găsesc calea de î�ntoarcere – dar cu
cât î�ncercam mai mult, cu atât mai dezorientat deveneam.
Ce prost sunt! Î�n minte mi se î�nvolburau gândurile că „ar-fi-
trebuit-să” ș� i „dacă-aș� -fi-făcut”. Î�notam tot mai repede, cu
miș� cări furioase, de parcă prin simpla putere a voinț�ei aș� fi
putut scăpa din acel labirint subacvatic. Apoi, ocolind o
masă de corali care părea un fel de creier gigantic (ceva ce
mie părea să-mi lipsească), m-am trezit brusc blocat î�ntr-un
intrând î�ngust – î�nconjurat din toate părț�ile de corali de foc
(cel mai mic contact cu ei echivalează cu sute de î�nț�epături
de meduze), iar sub mine rânduri de corali spinoș� i, la doar
câț�iva centimetri de abdomen, piept ș� i faț�ă. Arăta ca un mor-
mânt plin de capcane dintr-un film Indiana Jones. Numai că
acesta nu era un platou de filmare, iar eu nu mai eram un
actor arogant care juca rolul eroului. Mă aflam î�n real peri-
col ș� i ș� tiam asta.
Abia mai puteam să î�not ș� i să rămân pe linia de plutire;
dacă-mi scoteam capul din apă m-aș� fi dezechilibrat, iar
acele coralilor mi-ar fi străpuns gâtul ș� i pieptul. Respiram
cu greutate, trăgând aerul î�n piept superficial ș� i sacadat;
o respiraț�ie completă mi-ar fi î�mpins pieptul ș� i stomacul
direct î�n spinii coralilor. Respiraț�ia rapidă mi-a intensificat
anxietatea tot mai mare, creând un fel de euforie care m-a
forț�at să-mi concentrez ș� i ultimul dram de atenț�ie pentru a
nu leș� ina. Cu puț�inele forț�e pe care le mai aveam să gân-

desc, am trecut î�n revistă toate scenariile posibile de evada-
re, î�ntr-un interval de timp care mie mi s-a părut echivalent
cu câteva ore, imaginându-mi totul, de la cum eram salvat
de o barcă de pescuit aflată î�n trecere, la cum eram scos din
apă cu buzele vinete, umflat ș� i cu ochii bulbucaț�i, î�nconjurat
de o mulț�ime de oameni care dădeau din cap ș� i î�ș�i spuneau:
„Ce păcat că s-a î�ntâmplat aș� a ceva”, iar cei din distribuț�ia
filmului consolându-se unii pe alț�ii, î�n timp ce jeleau tragica
pierdere. Am reuș� it chiar să-mi imaginez cum voi deveni un
articol de prima pagină la Hollywood, unde se deplângea
moartea prematură a „unui actor atât de promiț�ător”.
Eram pe punctul de a mă î�neca, iar egoul meu î�ncă î�ș�i
căuta clipele de glorie!
Dar pe măsură ce soarele se î�ndrepta spre asfinț�it, iar
rechinii-taur î�ncepeau să se unduiască printre coralii răsu-
ciț�i ș� i ț�epoș� i de dedesubt, am intrat î�ntr-o stare de epuiza-
re, iar creierul mi-a rămas fără opț�iuni, inclusiv fără scene
ale unei morț�i tragice care m-ar face celebru postum. Nu
mai puteam să gândesc sau să-mi imaginez cum voi scăpa
de acolo. Toată î�nț�elepciunea ș� i tot farmecul meu (imagi-
nare) erau inutile; toate mecanismele mele de luptă ș� i de
apărare – chiar ș� i toate gândurile mele pozitive – erau ne-
putincioase. Cortina căzuse î�n cele din urmă peste mintea
mea ș� i, î�n loc să fiu stăpânul universului aș� a cum mă pro-
clamam, nu eram decât un băieț�el laș� ș� i î�nspăimântat, fără
nicio putere reală.
Urma să mă î�nec ș� i știam asta. Trupul meu nu mai avea
puterea să mă menț�ină pe linia de plutire ș� i, î�n lipsa unei
posibilităț�i de a ieș� i din apă, pur ș� i simplu nu mai aveam
nicio speranț�ă de care să mă agăț� .
14 Emergența
Tot ce-mi mai rămânea era să mă predau.

Dar nu o capitulare de genul: „Doamne, dacă mă scoț�i
de aici, promit să merg la biserică î�n fiecare duminică”. Î�n-
cercasem deja să manipulez ș� i să mă târguiesc pentru o
cale de scăpare, dar universul nu era dispus să cadă la
î�nvoială.
Nu-mi mai rămăsese nimic de făcut decât să renunț� .
Ș� i aș� a am făcut.
Iar î�n acel moment – exact î�n momentul î�n care am re-
nunț�at, mental ș� i fizic, un val m-a săltat pe o porț�iune de
corali cu suprafaț�a netedă, care ieș� ea din apă. Reuș� eam î�n
sfârș� it să mă ridic. Ș� i pentru prima dată, am văzut unde mă
î�mpotmolisem.
Ieș� irea se aflase tot timpul la doar câț�iva centimetri de
mine.
Dar am mai văzut ceva. Privind la acel recif, mi-am dat
seama că am î�notat printr-un labirint ani de zile, urmărind
numai lucruri strălucitoare unul după altul, căutând ceva
care să mă î�mplinească, până când m-am trezit prins î�ntr-o
percepț�ie de sine atât de limitată, î�ncât mă î�necam pe di-
năuntru. Dar î�n acel spaț�iu de capitulare completă, î�n acel
moment î�n care mintea mea ajunsese la capăt, î�n acel spaț�iu
gol dintre gânduri, ceva s-a declanș� at. Egoul meu s-a rupt
din lanț�urile cu care era legat. Humpty Dumpty a căzut de
pe zid. Ș� i din carapacea spartă, a apărut ceva. A durat doar
o fracț� iune de secundă, dar a fost suficient pentru a-mi
schimba drastic identitatea; actorul egocentric care intra-
se î�n reciful respectiv nu mai era cel care a ieș� it din apă.
Dar acesta a fost doar î�nceputul î�notului meu prin ape
neumblate.
Î�n următoarele luni, am fost chinuit de coș� maruri ș� i de

o teamă inexplicabilă de moarte. Adevărul este că eram pe
moarte. Nu fizic, ci din punct de vedere al egoului – iar egoul
nu cunoaș� te diferenț�a dintre moartea identităț�ii ș� i moartea
literală. Î�n spaț�iul pe care l-a creat această „moarte”, am
î�ntrezărit un Sine care nu moare niciodată, un Sine care nu
are nevoie de nicio î�mbunătăț�ire. Căci acest actor, care î�n-
cerca mereu să umple groapa fără fund a inadecvării, era
ca ș� i cum ar fi fost eliberat dintr-o î�nchisoare î�n care nici
măcar nu-ș� i dăduse seama că intrase. Repet, a fost doar o î�n-
trezărire ș� i nu aveam cuvinte să descriu ce văzusem – dar
de data asta am î�nț�eles mesajul.
Am renunț�at la actorie, mi-am limitat legăturile cu fa-
milia, mi-am î�nchis abonamentul TV, iar următorii câț�iva
ani mi i-am petrecut meditând, stând la picioarele maeș� tri-
lor spirituali, cufundându-mă î�n î�nvăț�ăturile de î�nț�elepciune
ale veacurilor ș� i căutând o relaț�ie profundă cu acest Sine
care î�mi luase pământul de sub picioare ș� i mă făcuse să mă
deschid spiritual. O perioadă scurtă de timp am studiat
pentru a deveni preot, apoi am luat î�n considerare ideea
călugăriei. Dar pe când posteam î�ntr-o mânăstire, mi s-a
făcut atât de foame, î�ncât am intrat î�n bucătăria călugărilor
î�n toiul nopț�ii ș� i am furat ceva de-ale gurii – ceea ce m-a
făcut să-mi î�nchei cariera monahală.
Î�n cele din urmă, am devenit consilier spiritual licenț�i-
at î�n cadrul Centrului Spiritual Internaț�ional Agape, una
dintre cele mai mari comunităț�i spirituale interconfesionale
din ț�ară, sub î�ndrumarea lui Michael Bernard Beckwith.
Î�narmat cu principiile metafizice ale manifestării, am î�nce-
put să predau artiș� tilor, profesioniș� tilor din mass-media
ș� i căutătorilor din î�ntreaga lume lecț�ii despre cum să-ș� i
16 Emergența
fructifice î�ntregul potenț�ial. După o practică î�nfloritoare de

consultanț�ă ș� i câteva cărț�i publicate, lucrurile păreau să
meargă bine. Obț�ineam rezultate. Clienț�ii mei obț�ineau re-
zultate. Lucrurile funcț�ionau cu adevărat!
Apoi m-am lovit de un zid.
Totul a devenit mai mult o luptă. Tehnicile pe care le
folosisem î�nainte nu mai funcț�ionau. Deș� i obț�inusem tot ce
mi-am dorit, nu eram prea mulț�umit, iar î�n unele cazuri, cu
cât î�ncercam mai mult să î�mbunătăț�esc lucrurile, cu atât
se î�nrăutăț�eau. Nu numai pentru mine, ci ș� i pentru nenu-
măraț�i alț�ii care se foloseau de cele mai recente î�nvăț�ături
de succes. Am perseverat, dar apele erau liniș� tite doar la
suprafaț�ă.
Ceva era î�n neregulă cu această imagine. Ceva lipsea.
Am î�ncercat să-mi dublez eforturile, dar asta m-a făcut să
mă blochez ș� i mai tare. Ca atunci când apeș� i pedala de ac-
celeraț�ie ș� i pe frână î�n acelaș� i timp – roț�ile se miș� cau, dar
nu î�naintam. Aveam sentimentul î�nspăimântător că recă-
zusem î�n labirintul subacvatic, dar fiindcă nu ș� tiam ce altceva
puteam să fac, mi-am continuat cariera de consilier spiri-
tual. La scurt timp după aceea, î�n timpul unei prelegeri, am
avut cea de-a doua revelaț�ie.
Mă aflam î�ntr-un centru spiritual dintr-un mall din
suburbii, aș� ezat î�ntre o curăț�ătorie ș� i un salon de bronzare.
Publicul asculta cu atenț�ie î�n timp ce mă plimbam prin faț�a
lui, vorbind cu pasiune despre atingerea potenț�ialului. Dis-
cutasem de mai multe ori despre acest subiect, ș� i după
toate standardele obiective, mă pricepeam. Dar î�n noaptea
aceea a fost diferit. Era o tensiune î�n aer. Feț�ele oamenilor
nu arătau că s-ar simț� i inspiraț� i; exprimau frustrare.
Auziseră deja toate acestea, î�ncercaseră totul î�nainte. Ș� i, î�n

ciuda discursului meu entuziast, nu mă credeau.
M-am aplecat î�nainte, î�ncercând să-i scot din starea lor
de amorț�ire, î�ncercând să le insuflu î�n inimă dorinț�a de a
crede. Dar cu cât î�ncercam mai mult să-i inspir, cu atât mai
neinspirat eram eu. Simț�eam cum energia se scurge din
mine, deoarece cuvintele pe care le rosteam nu reuș� eau să
aprindă nimic î�n oamenii aceia. Apoi s-a î�ntâmplat ceva.
Am intrat î�n cădere liberă, dar î�n loc să mă prăbuș� esc la
pământ, acesta s-a căscat. Percepț�ia mea despre realitate
s-a deschis ca o cortină. A fost un moment de surpriză, apoi
de expansiune.
Apoi am văzut.
Î�n esenț�ă, am î�nț�eles că î�ntregul model de dezvoltare
personală era greș� it. Nu trebuie să „atragem” nimic, pentru
că nu ne lipseș� te nimic. Nu avem nevoie să ne perfecț�io-
năm, deoarece Sinele nostru este deja î�ntreg. Aș� a cum ste-
jarul este deja prezent î�n ghindă, tot ceea ce trebuie să fim
ș� i tot ceea ce avem nevoie pentru a ne î�mplini se află deja
î�n noi – un tipar perfect ș� i un scop divin. Ș� i, precum stejarul
care se naș� te din ghindă, acest potenț�ial î�nnăscut apare de
la sine atunci când condiț�iile sunt propice.
Aceasta era Legea Emergenței.
Cu această schimbare profundă de perspectivă, era clar
că cele mai adânci dorinț�e ale noastre nu se refereau la lu-
cruri pe care le puteam căuta ș� i obț�ine î�n lumea exterioară;
ele sunt indicii că ceea ce se găseș� te î�n interiorul nostru
î�ncearcă să iasă la suprafaț�ă. Î�n loc să ne luptăm să ne vin-
decăm, trebuie să ne debarasăm de exteriorul fals ș� i să ne
dezvăluim plenitudinea î�nnăscută.
18 Emergența
Dacă suntem deja compleț�i î�n mod inerent, atunci toate

eforturile noastre de a repara, atrage sau realiza ceva – prin
legile creaț�iei deliberate – nu fac decât să ne exacerbeze
problemele. Acesta este motivul pentru care multe dintre
î�ncercările noastre de a ne perfecț�iona nu funcț�ionează
sau chiar î�nrăutăț�esc lucrurile. Atragem un nou partener,
dar certurile sunt aceleaș� i dintotdeauna. Primim un sala-
riu mai mare, dar ajungem faliț�i căzând de la un nivel mai
ridicat al veniturilor. Ca ș� i cum am î�ncerca să săpăm pentru
a ieș� i dintr-o groapă, cu cât săpăm mai mult, cu atât ne
adâncim mai tare. Când pornim de la premisa falsă că sun-
tem defecț�i sau necorespunzători, indiferent de tehnica pe
care o folosim sau de cât de sincere sunt eforturile noastre,
ele nu pot duce niciodată la o î�mplinire adevărată, ci ne vor
menț�ine î�ntr-o luptă fără sfârș� it pentru a ne perfecț�iona un
sine care nu există – decât ca un concept fictiv î�n mintea
noastră.
Acestea erau legăturile lipsă pe care le căutasem, mo-
tivul pentru care eu ș� i mulț�i alț�ii ne-am străduit să obț�inem
rezultate durabile – ș� i motivul pentru care aproape că mi-am
pierdut viaț�a î�ncercând.
Pe măsură ce aceste idei mi-au apărut î�n conș� tiinț�ă, am
î�nceput să vorbesc din nou cu publicul: „Adevărul este că nu
e nimic î�n neregulă cu voi; nu vă lipseș� te nimic. Tot ceea ce
aveți nevoie pentru a vă împlini destinul se află în interiorul
vostru, așteptând să iasă la iveală – ș� i majoritatea eforturilor
voastre de a realiza acest lucru, î�n realitate î�l blochează!
Aceasta nu este o altă tehnică de autoperfecț�ionare. De fapt,
este sfârș� itul miș� cării de «autoperfecț�ionare»”.
Eram ș� ocat de ceea ce tocmai spusesem. Declarasem
sfârș� itul chiar acelui domeniu î�n care î�ncercam să devin un
lider. Mă autodenunț�asem un ș� arlatan. Dar ceea ce vedeam

brusc atât de clar, strălucind î�n faț�a mea ca o autostradă î�n
deș� ert, era o nouă cale radicală de transformare reală, o
cale care cuprindea tot ceea ce avem nevoie pentru a ne
realiza pe deplin potenț�ialul ș� i a ne î�mplini. S-ar putea să fi
fost sfârș� itul autoperfecț�ionării, dar era î�nceputul unui lu-
cru mult mai important.
Să fie clar, nu spun că este sfârș� itul dezvoltării persona-
le – adică al procesului natural de dezvoltare a talentelor ș� i
capacităț� ilor noastre î�nnăscute –, spun că este sfârș� itul
iluziei că suntem ființ�e defecte, inadecvate, care trebuie să
repare sau să adauge ceva pentru ca sinele lor să fie com-
plet. Spun că e sfârș� itul acestei căutări compulsive de a
umple un gol imaginar care nu are capăt sau de a atinge o
ș� tachetă care este la fel de evazivă ca linia orizontului ce se
depărtează continuu. Spun că î�ntregul mod î�n care am î�n-
văț�at să ne realizăm potenț�ialul este complet în antiteză cu
modul în care am fost proiectați să ne dezvoltăm.
Mai rău, ne î�ndepărtează de Sinele nostru adevărat, î�n-
săș� i sursa a tot ceea ce căutăm.
Mi-am dat seama imediat că, dacă ceea ce descoperisem
î�n conceptul de Emergenț�ă era adevărat (ș� i era pus î�n prac-
tică), î�n curând nu avea să mai fi nevoie de programe de
autoajutorare sau de vreun guru. Desigur, nu era cea mai bună
strategie de afaceri pentru un „guru aspirant de self-help”.
Î�n cazul î�n care clienț�ii mei urmau Legea Emergenț�ei, î�n
cele din urmă n-ar mai fi avut cine să se î�ntoarcă la cursuri!
Fireș� te, aceasta este de fapt intenț�ia profesorilor sin-
ceri; scopul lor nu este niciodată acela de a forma adepț�i, ci
lideri – de a le arăta oamenilor drumul către ei î�nș� iș� i. Din
perspectiva Emergenț�ei, nu mai este vorba despre a fi un
20 Emergența
î�nț�elept pe scenă, ci un ghid î�n culise.1 Ș� i î�n acea lumină,

mi-am dat seama că poate, până la urmă, există totuș� i o
sarcină pentru mine. Aș� a cum nu este treaba fermierului
să pună planta î�n sămânț�ă ș� i să o dezvolte – ci doar să pre-
gătească condiț�iile care î�i permit seminț�ei ș� i solului să facă
ceea ce sunt menite să facă –, aș� a e ș� i rolul unui adept al
Emergenț�ei. Mi-am dat seama că acest adevăr pe care î�l
descoperisem acț�ionează ca o lege universală, precum gra-
vitaț�ia. Ș� i la fel ca gravitaț�ia, nu eu trebuia să o fac să func-
ț�ioneze; trebuia doar să mă aliniez cu ea – ș� i să-i ajut ș� i pe
alț�ii să facă acelaș� i lucru –, iar legea se va ocupa de restul.
Î�n acea seară, î�n timp ce priveam publicul, ș� tiam că
mesajul despre Emergenț�ă era exact ceea ce aveau nevoie
să audă. Ceea ce a urmat a confirmat acest lucru: oamenii
din sală au oftat î�n cor, ca pentru a spune: „Î�n sfârș� it, sun-
tem liberi”.
Ș� i aș� a, tensiunea din sală a dispărut.
Am î�nchis ochii ș� i am respirat adânc, lăsând să se aș� e-
ze informaț�iile. Ș� i când m-am uitat din nou la public, nu
mai era la fel. Î�n loc să văd oameni care aveau nevoie de
perfecț�ionare, am văzut ființ�e perfecte care aș� teptau să
iasă la lumină. M-am simț�it ca Michelangelo, care credea că
Dumnezeu a creat deja totul, iar sarcina lui era doar să
elibereze capodopera captivă î�n blocul de piatră. Privind
chipurile acelor oameni din public, ceea ce am văzut erau
capodopere divine, ascunse î�n blocuri de piatră muritoare.
Ș� i am ș� tiut că, din ziua aceea, munca mea nu era să repar sau
să schimb pe nimeni, ci să-i ajut pe oameni să se elibereze.
Din cauza presiunilor economice continue, a ș� omaju-
lui ș� i a pierderii locuinț�ei, multe dintre structurile noastre
exterioare de siguranț�ă ne-au fost luate. Valul de cărț�i care
promit î�mbogăț�irea grabnică – urmat î�n mod ironic de cel

mai mare crah economic de la Marea Depresiune î�ncoace
– i-a lăsat deziluzionaț�i pe mulț�i căutători. Acum, mai mult
ca niciodată, oamenii caută un mod autentic de a-ș� i stabili-
za viaț�a ș� i de a-ș� i recupera libertatea. Emergenț�a te va con-
duce pe acest teren solid, î�n singurul loc din lume pe care
nimeni nu î�l poate atinge niciodată – î�n interiorul tău. Î�n
aceste vremuri î�n care atât de mulț�i se simt î�nfricoș� aț�i ș� i
dezrădăcinaț�i, Emergenț�a te va aduce î�napoi acasă, acolo
unde î�ț�i vei găsi pacea, inspiraț�ia ș� i puterea de a-ț�i î�ndepli-
ni menirea.
Această carte reprezintă î�ncununarea activităț�ii mele
de a-i î�nvăț�a pe mii de oameni din î�ntreaga lume principiul
Emergenț�ei. Sper că te va elibera de nevoia de a privi î�n
afară pentru a găsi răspunsuri ș� i siguranț�ă, de a î�ncerca să
umpli locurile pe care le percepi ca fiind goale sau chiar de
a î�ncerca să „atragi” anumite lucruri. Î�n paginile acestei
cărț�i, î�ț�i voi î�mpărtăș� i secretul suveranităț�ii ș� i puterii tale
reale; adevărul antic pe care marii mistici au î�ncercat să-l
transmită oamenilor, dar care a fost î�n mare măsură pier-
dut; un principiu pe care marii lideri din toate domeniile
l-au folosit pentru a crea capodopere, pentru a construi
imperii ș� i pentru a activa forț�ele revoluț�ionare – ș� i care to-
tuș� i rareori a fost î�nț�eles sau exprimat.
Până acum.
Să ne luăm î�mpreună la revedere de la „autoperfecț�io-
nare” ș� i să î�ncepem procesul de eliberare a Sinelui nostru
real.
INTRODUCERE
CALEA RADICALĂ SPRE CASĂ
Nu vom conteni cu explorarea, și sfârșitul dibuirii pururi va fi

s-ajungem de unde-am pornit și să cunoaștem locu-ntâia oară.*
T.S. Eliot
Am o prietenă care ia ca punct de reper un stejar atunci

când dă indicaț�ii despre cum să ajungi la ea acasă. Î�ț�i spu-
ne: „Vei ajunge la o curbă – ai grijă la gropile destul de mari
din asfalt. Apoi vei vedea o ș� coală vizavi ș� i chiar lângă ea,
un stejar uriaș� – acolo stau. Parchează sub el ș� i intră: uș� a
este deschisă.”
Cei mai mulț�i oameni ar putea oferi ca punct de reper
un stejar; există î�n jur de ș� ase sute de specii, atât verzi per-
manent, cât ș� i cu frunze căzătoare. Ș� i ca multe plante din
familii mari, au străbătut distanț�e mari ș� i s-au stabilit pes-
te tot. Pot fi găsiț�i î�n climatele reci ș� i la latitudini tropicale;
de fapt, cresc pe toate continentele, mai puț�in Antarctica –
doar dacă nu pui la socoteală vechile nave din stejar, care
navigau pe apele periculoase pentru a-ș� i duce comorile î�n
acel peisaj î�ngheț�at.1
* Patru cvartete, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Univers, Bucu-

reşti, 1971, p. 81. (n.tr.)
24 Emergența
Stejarul din faț�a casei prietenei mele are peste o sută

de ani, ceea ce î�nseamnă că rădăcinile lui pivotante au pă-
truns foarte adânc î�n sol, aproape la fel de adânc pe cât de
î�nalt este copacul, sistemul de rădăcini având o treime din
diametrul coronamentului. Acest centenar are un trunchi
de cel puț�in doi metri î�n circumferinț�ă, ajungând la o î�năl-
ț�ime de minim nouă metri, cu ramuri care se î�ntind pe ș� ase
metri. Scoarț�a brăzdată adânc are porț�iuni de lemn neted
tocit de generaț�ii de vreme ș� i de palmele oamenilor care
au atins inima descoperită a lemnului, ca pentru a se conec-
ta cu el.
Această idee de conexiune pare a fi viabilă, având î�n
vedere că stejarul era văzut î�n mod simbolic ca fiind pro-
tectorul uș� ilor sau chiar uș� a î�n sine – o uș� ă către următorul
anotimp, deoarece renaș� te ș� i moare odată cu anotimpuri-
le, sau poarta î�ntre cer ș� i pământ, î�ntrucât atinge atât solul,
cât ș� i văzduhul. Era o uș� ă a ospitalităț�ii, un portal care pri-
veș� te simultan spre trecut, prezent ș� i viitor.2
Î�n afară de a fi o uș� ă, stejarul a fost ș� i un păstrător al
cunoaș� terii ș� i al legilor. El a oferit oamenilor î�nvăț�ături din
vechile culturi – le-a povestit despre pădure ș� i le-a oferit
exemple de flexibilitate ș� i generozitate prin lemnul său
(verde ș� i dur), prin frunze, tanin, ghinde, excrescenț�e ș� i
scoarț�ă.3 Despre cei foarte î�nț�elepț�i se spunea că „î�nț�eleg
stejarul”.
Nu e de mirare, deci, că oamenii au căutat din vremuri
străvechi să afirme î�nsuș� irile atribuite stejarului î�n mituri,
cultură ș� i istorie: puternic, rezistent, trainic, maiestuos ș� i
conectat cu divinitatea.
Stejarul din faț�a casei prietenei mele este venerabil – un
cuvânt potrivit pentru un stejar bătrân ș� i î�nț�elept, deoarece
Calea radicală spre casă 25
a văzut multe, caracterul său regăsindu-se î�n nodurile, î�n

răsucirile ș� i ș� erpuirile trunchiului, precum ș� i î�n ramurile
care se î�ntind cu exuberanț�ă. Î�n viaț�a sa, acest centenar a
trăit î�ntr-un mod demn de admirat; s-a transformat sur-
prinzător ș� i, dacă te gândeș� ti bine, radical, dintr-o ghindă
î�n copac verde ș� i apoi î�n stejar matur, dezvoltat pe deplin.
Ș� i-a trăit complet ș� i cu sfinț�enie fiecare etapă a devenirii sale,
fără să se opună impulsului care a făcut coaja protectoare
a ghindei să se spargă ș� i să moară odată cu identitatea ei;
fără să se î�ndepărteze de pământ, deoarece rădăcinile i-au
crescut î�n î�ntuneric, pentru ca ramurile să i se poată î�nălț�a
î�n lumină; fără să se teamă de secetă, ci săpând pentru a
găsi cele mai profunde resurse; fără să lupte niciodată î�m-
potriva furtunilor, ci rămânând drept când putea, sau î�n-
doindu-se, î�n loc să se rupă; ș� i fără să judece niciodată o
situaț�ie ca fiind mai bună sau mai rea.
Stejarul ne poate î�nvăț�a câte ceva despre Emergenț�ă.
Sămânța, solul, rădăcinile și fructele

Deș� i voi apela ș� i la alte metafore pe parcursul acestei cărț�i
pentru a explica principiile ș� i practicile Emergenț�ei, am ales
să mă bazez pe stejar mai mult decât pe altceva. Aș� fi putut
alege mulț�i alț�i copaci; î�ntr-un fel, principiile care stau la
baza oricărei creș� teri de la sămânț�ă la rădăcină, floare ș� i
fruct, reflectă procesul Emergenț�ei. Dar este greu să baț�i
eleganț�a stejarului.
Marele stejar î�ncepe de la ghindă, o sămânț�ă mică de la
care nu ne-am aș� tepta niciodată să fie capabilă de o mani-
festare atât de puternică, aptă să supravieț�uiască timp de
generaț�ii ș� i să ofere hrană, umbră, adăpost ș� i multe alte
26 Emergența
lucruri la sute de alte vieț�uitoare. Cu toate acestea, î�n inte-

riorul acelei seminț�e se află tiparul invizibil conceput per-
fect pentru a deveni stejar – ș� i nu numai stejar, ci un puiet
care ar putea da naș� tere unei păduri de stejari ce dăinuie
timp de milenii. Î�n interiorul acelei bucăț�i minuscule de
carbon se află un potenț�ial infinit, etern.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru tine.
Aș� a cum ghinda nu este o coajă goală care î�ncepe apoi
să „facă ceva cu sine”, nici tu nu ai fost proiectat pentru aș� a
ceva. Sămânț�a din care te tragi conț�ine deja materialul ș� i
mecanismul realizării sale – precum ș� i î�mplinirea tuturor
oamenilor ș� i lucrurilor care derivă din viaț�a ta.
Gândeș� te-te bine la implicaț�iile acestei afirmaț�ii. Aș� a
cum o singură ghindă conț�ine păduri nesfârș� ite, sămânț�a
ființ�ei tale conț�ine toate ideile, contribuț�iile ș� i impactul pe
care viaț�a ta î�l va avea – precum ș� i efectul pe care î�l are ș� i î�l
va avea asupra lumii din jurul tău. Nu ai nevoie decât de
condiț�iile potrivite pentru ca acest lucru să se manifeste.
Pe măsură ce ghinda creș� te, rădăcinile se afundă î�n so-
lul î�ntunecat, format din rămăș� iț�ele tuturor lucrurilor care
ș� i-au depăș� it utilitatea ș� i au intrat î�n descompunere. Lu-
crând î�n acord cu natura, nu î�mpotriva ei, ș� i folosind ceea
ce există, î�n loc să opună rezistenț�ă, î�ș�i creează condiț�iile
pentru a lua naș� tere. Când î�mbrăț�iș� ăm toată „murdăria”
vieț�ii noastre, folosindu-ne de experienț�ele crude prin care
am trecut, care ne-au î�ngrădit ș� i, care, uneori, aproape că
ne-au î�ngropat, procesul de Emergenț�ă transformă părț�ile
î�ntunecate, aparent dezintegrate, î�n substanț�ele nutritive
care ne hrănesc ș� i ne ajută să creș� tem. Renunț�ăm la luptă,
la judecată ș� i la ruș� inea unei vieț�i petrecute î�ncercând să
evităm, să reprimăm sau să negăm ceea ce este sau ce a
fost, ș� i transmutăm totul î�n ceva util ș� i folositor. Dezvoltăm

rădăcini adânci, dăm roade bogate ș� i evoluăm aș� a cum ne-a
fost menit.
Pe măsură ce stejarul se î�nalț�ă, rădăcinile î�i devin tot
mai adânci ș� i mai vaste, iar lăstarul se ridică î�n căutarea
luminii. Cu cât rădăcinile sunt mai adânci, cu atât ramurile
pot creș� te mai î�nalte. Echilibrul î�nnăscut al naturii î�nț�elege
că nu poț�i avea una fără cealaltă. Dacă arborele s-ar lupta
să ajungă la lumină fără să-ș� i î�ntindă rădăcinile î�n solul
î�ntunecat, nu ar putea să-ș� i susț�ină î�nălț�imea. O secetă pu-
ternică l-ar usca, un incendiu l-ar nimici, iar o furtună pu-
ternică l-ar dărâma. Procesul de Emergenț�ă al oamenilor
este la fel. Când ne ignorăm rădăcinile ș� i ne concentrăm
doar asupra locului î�n care putem ajunge, ne pierdem cen-
trul de greutate ș� i sursa de supravieț�uire. Când nu suntem
bine fixaț�i î�ntr-un loc mai profund, î�n ceva care să ne hră-
nească dincolo de viaț�a noastră aglomerată, e foarte uș� or
să ne uscăm, să ardem sau să fim doborâț�i la pământ de
vânturile schimbării.
Dar când ne găsim echilibrul natural prin procesul de
Emergenț�ă, putem ajunge mai î�nalț�i ș� i mai vaș� ti decât sine-
le nostru ș� i-a imaginat vreodată – ș� i adesea mai repede de-
cât te-ai aș� tepta. La fel cum vlăstarul are „zvâcniri” – părț�i
care cresc dintr-odată, uneori mai multe î�ntr-un anotimp
–, ș� i noi suntem capabili să facem salturi cuantice, din punct
de vedere mental, fizic, spiritual, creativ ș� i î�n orice alt sec-
tor al vieț�ii noastre. Cu cât suntem mai î�nrădăcinaț�i î�n solul
sufletului nostru, cu atât suntem mai conectaț�i cu sămânț�a
adevăratei noastre naturi. Ș� i cu cât menț�inem o armonie
mai mare î�ntre cele două aspecte, cu atât mai sus putem
ajunge î�n viaț�ă.
28 Emergența
Î�n cele din urmă, stejarul ajunge la maturitate, oferind

umbră ș� i adăpost ș� i semănând î�n lume noi ghinde, care de-
vin alț�i copaci. Iar atunci când ne dezvoltăm la î�ntregul
nostru potenț�ial ș� i ne î�ndeplinim cea mai profundă meni-
re, darurile pe care le î�mpărtăș� im creează ș� i sprijină un
ecosistem care permite lumii noastre să evolueze ș� i să
prospere.
Aceasta este realizarea stejarului; se î�ntâmplă de fieca-
re dată când o ghindă poate să se manifeste conform naturii
sale. Când condiț�iile sunt potrivite, natura î�ș�i î�ndeplineș� te
mereu promisiunea. Nu poate face altceva. Ghinda este î�n-
treagă, completă ș� i perfectă prin natura sa de ghindă, î�n
parte pentru că există î�ntotdeauna un stejar care aș� teaptă
să iasă de sub coaja ei. Nu un pin. Nu un măr, ci un stejar. De
fiecare dată. Ș� tim că acest lucru este adevărat – ș� tim că ar
fi greș� it să credem că o ghindă ar trebui să devină altceva.
Nu ne-am aș� tepta niciodată ca o ghindă, indiferent cât s-ar
antrena la „ș� coala brazilor”, să devină un pom de Crăciun!
Ș� i nici noi nu am vrea asta. Orice lucru î�ș�i î�ndeplineș� te func-
ț�ia ș� i, la rândul său, susț�ine totul î�ntr-un sistem mereu î�n
expansiune, care se autosusț�ine.
Aș� a este ș� i cu devenirea noastră ca oameni, dacă sun-
tem lăsaț�i să ne urmăm cursul natural. Din păcate, rareori
avem acest lux. Conș� tiinț�a colectivă a separării, limitării ș� i
autoconservării a creat un sentiment de sine fals ș� i o deco-
nectare profundă faț�ă de sămânț�a adevăratei noastre na-
turi. Î�n loc să î�ndepărtăm resturile care s-au adunat î�n
locul î�n care am fost plantaț�i ș� i să cultivăm solul sufletului
nostru, ne-am pierdut î�n î�ncercarea de a deveni altceva de-
cât ceea ce suntem cu adevărat. Din fericire, metafora ste-
jarului, a oricărui lucru care se dezvoltă î�n mod natural,
rămâne valabilă: ghinda ș� i potenț�ialul ei de a se transfor-

ma î�n stejar sunt idei perfecte care vor lua naș� tere î�ntot-
deauna când condiț�iile sunt potrivite, ș� i la fel va fi ș� i î�n
cazul tău.
Te rog, asimilează bine acest lucru. Nu este doar o altă
ș� mecherie New Age, o afirmaț�ie care să te facă să te simț�i
bine sau o teorie interesantă; acesta este adevărul univer-
sal. Există î�ntr-adevăr o ordine de fond pe care ne putem
baza, de care putem depinde ș� i î�n care putem avea î�ncrede-
re – o vedem î�n fiecare zi î�n natură, î�n jurul nostru. Este o
ordine a lucrurilor care nu are nevoie de noi ca să se î�n-
tâmple, ci, aș� a cum spune Michael Bernard Beckwith, doar
„să î�i ieș� im î�n î�ntâmpinare”.4 Procesul Emergenț�ei te aduce
pe acest teren solid, pe care viaț�a ta poate î�nflori î�n sfârș� it
la potenț�ialul său maxim.
De ce Emergența? De ce acum?
Odată cu atât de multe cărț�i ș� i programe de care putem
dispune î�n prezent pentru a ne î�mbunătăț�i viaț�a, o î�ntreba-
re cinstită ar fi: „De ce Emergenț�a? De ce acum?”. Eu aș� răs-
punde cu o altă î�ntrebare: „Cum merg celelalte opț�iuni?”.
Sau, recurgând la o î�ntrebare adresată deseori la î�nceputul
fiecărui scrutin electoral prezidenț�ial din Statele Unite: „Î�ț�i
este mai bine acum decât î�n urmă cu patru ani?”. Ș� i nu nu-
mai ț�ie, ci tuturor celorlalț�i. Deș� i am făcut paș� i importanț�i
ca societate, î�ncă suntem flămânzi, faliț�i, speriaț�i ș� i ne omo-
râm unii pe alț�ii la niș� te cote alarmante. Ș� i dacă nu ne omo-
râm î�ntre noi, ne sinucidem. Î�n Statele Unite, au loc de două
ori mai multe sinucideri decât crime.5 Iar mulț�i dintre noi se
sinucid lent, prin alimentaț�ie, droguri, stres sau reprima-
rea adevăratelor dorinț�e ale inimii. Serialul de televiziune
30 Emergența
The Walking Dead se dovedeș� te a fi un reality-show – î�ntr-un

fel devenim niș� te zombi, folosind tot felul de remedii rapi-
de ș� i distrageri care să ne anestezieze î�n faț�a durerii pe
care o simț�im.
Î�nainte să te î�ntinzi după sticla de Pinot Gris pentru a
scăpa de aceste realităț�i tulburătoare, te rog să î�nț�elegi că
nu sunt un sceptic; de fapt, uneori scot oamenii din minț�i
cu manifestările mele idealiste ș� i romantice. Dar, de ase-
menea, ș� tiu că nu poț�i vindeca ceea ce nu simț�i ș� i că nu poț�i
ajunge acolo unde vrei să ajungi până când nu eș� ti sincer
privind locul î�n care te afli. Este la fel ca acele indicaț�ii din-
tr-un mall care spun „te afli aici”; ai nevoie de o evaluare
exactă a punctului de pornire, altfel vei sfârș� i rătăcind fără
ț�intă. Dar se mai î�ntâmplă ceva atunci când devenim con-
ș� tienț�i – cu adevărat conș� tienț�i – cu privire la starea lucru-
rilor – fără judecăț�i de valoare, vină sau ruș� ine: î�ncepem să
ne schimbăm.
Dacă nu trăim conș� tient, egoul nostru va folosi orice
truc de care dispune pentru a ne păstra neschimbaț�i, î�n
timp ce ne va determina să ne gândim că ne schimbăm, con-
vingându-ne că nu putem sau tocindu-ne simț�urile cu un
alt episod din serialul Here Comes Honey Boo Boo. Misiunea
egoului este autoconservarea, adesea cu orice preț� , iar
schimbarea reală reprezintă o ameninț�are la adresa pro-
priului program de sistem. Este un artefact evolutiv care a
fost conceput pentru a se asigura că acest experiment numit
umanitate va reuș� i. Ș� i, cu miliarde de oameni pe planetă,
chiar a reuș� it. Din nefericire, acum este chiar ceea ce ne
diminuează ș� ansele de supravieț�uire.
Să recunoaș� tem: lucrurile nu funcț�ionează î�n felul î�n
care le-am făcut până acum. Ș� i nici dacă facem mai mult
din ceea ce facem deja, la nivel individual sau colectiv, tot

nu vom rezolva niciodată problemele. Te rog să î�nț�elegi asta:
nu ne vom rezolva niciodată problemele î�n mod viabil făcând
aceleaș� i lucruri ca până acum sau fiind aceeaș� i oameni.
Trebuie să evoluăm. Singura modalitate de a evolua este să
trecem la un nivel superior, iar singura modalitate de a trece la
un nivel superior este să ne folosim de impulsul evolutiv
dincolo de mintea condiț�ionată ș� i de grijile ș� i problemele
ei nesfârș� ite – deoarece mintea condiț�ionată nu poate de-
cât să creeze o altă versiune a stării sale actuale.
Cum accesezi (ș� i chiar accelerezi) acest impuls evolutiv?
Prin Legea Emergenț�ei ș� i procesul de Emerginerie.
Am spus deja de ce este o cale unică, chiar revoluț�ionară,
prin comparaț�ie cu ceea ce am î�nvăț�at – ș� i această carte are
scopul de a-ț�i oferi abilitatea extraordinară de a aplica acest
principiu revoluț�ionar î�n fiecare domeniu al vieț�ii. Dar pen-
tru că egoul se opune adesea oricărei idei care ar putea pro-
voca o schimbare reală – declarând „ș� tiu deja asta”, „nu este
nimic nou aici” sau pur ș� i simplu „nu î�nț�eleg” – ș� i pentru că
este necesară acceptarea premiselor de bază ale Legii Emer-
genț�ei pentru ca aceasta să fie aplicată cu succes, dă-mi
voie să-ț�i explic ce este diferit î�n legătură cu ea.
După cum am spus mai sus, principiul Emergenț�ei dez-
văluie că tot ceea ce ne-ar putea fi de trebuinț�ă se află deja
î�n noi – exact opusul modului î�n care majoritatea oameni-
lor au fost condiț�ionaț�i să trăiască. Când credem că cineva
sau ceva din afară reprezintă sursa noastră de siguranț�ă
sau de aprovizionare, ne zbatem ș� i ne chinuim, luptăm ș� i
murim ș� i, î�n general, ne dăm peste cap î�ncercând să obț�i-
nem ceva ce credem că nu avem sau să ne agăț�ăm de ceea ce
avem. Rezultatul este o neliniș� te fără sfârș� it, resentimente,
32 Emergența
o stare de epuizare ș� i mult prea multe drumuri la frigider

î�n toiul nopț�ii – ca să nu mai menț�ionez tot ce am descris
mai sus despre starea actuală a lucrurilor.
Acest conflict se î�ncheie î�n momentul î�n care adopț�i
principiul Emergenț�ei.
Ș� i atunci î�ncepe adevărata distracț�ie.
Imaginează-ț�i cum ar fi viaț�a ta dacă te-ai trezi î�n fieca-
re dimineaț�ă ș� tiind ș� i simț�ind că ai î�n tine tot ce ai putea
avea vreodată nevoie. Cum ai interacț�iona cu ceilalț�i, cu cât
ai fi mai deschis, mai generos, mai iubitor ș� i mai liniș� tit?
Dacă ai ș� ti că î�n interiorul tău ai proiectul, mecanismul ș� i
puterea de a da viaț�ă visurilor tale, ce alegeri ai face? Ce
acț�iuni î�ndrăzneț�e ai î�ntreprinde?
Emergenț�a este modul î�n care ai fost conceput să trăiești.
Nu este o exagerare. Este ceea ce a spus fiecare mare
maestru spiritual sau filosof luminat. E modul î�n care este
structurat î�ntregul univers. A î�nceput din nimic ș� i din el a
luat naș� tere totul. Big Bang-ul este simbolul Emergenț�ei.
Iar tu, fiind universul î�n miniatură, eș� ti un Big Bang mai
mic care aș� teaptă să se producă. Eș� ti o expresie individua-
lizată a perfecț�iunii infinite, eș� ti vlăstarul divinului. Dispui
de aceeaș� i capacitate creativă pe care o are ș� i inteligenț�a
cosmosului.
Dacă î�ncă mai ai î�ndoieli, dacă te simț�i un pic inconfor-
tabil cu toată discuț�ia asta despre scop ș� i potenț�ial ș� i nu
ș� tii sigur cum să faci să se manifeste această putere ș� i fru-
museț�e î�nnăscute, află că nu eș� ti singurul. La urma urmei,
aceasta este călătoria î�n care urmează să pornim. O călăto-
rie care te va duce din nou acasă, unde te aș� teaptă un stejar
î�nalt ș� i maiestuos, paznicul sufletului tău ș� i poarta către o
viaț�ă extraordinară. Poate că te-ai aflat pe un anumit drum
o lungă perioadă de timp, căutând un semn că te apropii de

ț�intă. Poate că ai luat-o pe mai multe căi, negăsind altceva
decât teren stâncos, cărări incerte ș� i drumuri î�nfundate.
Poate că te-ai oprit la marginea drumului, prea obosit ca să
mergi mai departe. Indiferent de cotiturile pe care le-ai luat
î�n drumul tău, acum te-au adus aici.
La această carte, la acest moment, la această hartă.
Se spune că o persoană cu mintea ș� i inima curată deț�ine
un „suflet de stejar”. Ceea ce simț�i, ceea ce te-a î�mpins să-ț�i
descoperi drumul, peste munț�i, prin furtuni ș� i peste ape
î�nvolburate, acela este sufletul tău de stejar, care te chea-
mă acasă.
Pentru mine este cea mai mare onoare ș� i cel mai mare
privilegiu să te î�nsoț�esc pe această cale eliberatoare către
Sinele tău. Hai să pornim la drum.
Ce conține
Cartea este î�mpărț�ită î�n nouă capitole, î�ncepând cu „Legea
Emergenț�ei”, care pune bazele spirituale, ș� tiinț�ifice ș� i filo-
sofice pentru a reî�nvia acest principiu străvechi. Î�n acest
fel, vom clarifica diferenț�a esenț�ială dintre atracț�ie ș� i emer-
genț�ă, spulberând mitul cauzei ș� i efectului ș� i î�ndreptându-ne
din nou atenț� ia spre lumea interioară – prin curăț�area
câmpului minț�ii ș� i inimii, pentru a-l pregăti pentru Emer-
genț�ă. De aici, î�ncepi „Cele Ș� apte Etape ale Emergineriei”:
ș� apte capitole ce redau conceptele convenț�ionale despre
autorealizare ș� i manifestare î�n cadrul noului model de
Emergenț�ă ș� i te ghidează pas cu pas prin acest proces re-
voluț�ionar de transformare personală.
34 Emergența
Î�n etapa î�ntâi, „Priveș� te viziunea completă”, vei afla des-

pre un proces unic de excavare pentru a-ț�i descoperi ade-
văratul destin – acea sămânț�ă a potenț�ialului deja sădită î�n
solul sufletului tău.
Î�n etapa a doua, „Cultivă condiț�ii armonioase”, vei î�nvăț�a
să-ț�i pui viaț�a interioară î�n acord cu viziunea – reglându-ț�i
frecvenț�a minț�ii, asemenea unui radio, la postul care trans-
mite muzica ta – punând capăt luptei de a face să se întâmple
ceva ș� i deprinzând abilitatea de a întâmpina cum se cuvine
lucrurile care-ț�i apar î�n viaț�ă.
Î�n etapa a treia, „Creează planul cuantic”, î�ț�i vei transpu-
ne viziunea interioară ș� i exterioară î�ntr-un mod de viaț�ă care
te va duce de la un trai la î�ntâmplare la unul care să aibă
scop.
Etapa a patra î�ț�i arată cum să „dăruieș� ti ceea ce pare să
lipsească”, dezvăluind adevăratul secret că ceea ce lipseș� te
este ceea ce nu oferim. Avem un depozit de bine infinit î�n-
chis î�n conș� tiinț�a noastră – î�n acest capitol î�nveț�i cum să
inversezi cursul, ș� i anume cum să laș� i să iasă acest potenț�ial
î�ntemniț�at, î�n loc să iei ceva din exterior – ș� i să nu mai fii
dependent de nimeni ș� i de nimic.
Etapa a cincea î�ț�i arată cum să „acț�ionezi ca ș� i cum ai fi
deja î�mplinit”, clarificând o dată pentru totdeauna rolul
greș� it î�nț�eles ș� i reprezentat al acț�iunii potrivite î�n canali-
zarea acestui potenț�ial neexploatat, nu î�n vederea obținerii
lui – creând un efect ce reduce rezistenț�a interioară, scur-
tează timpul de aș� teptare ș� i accelerează rezultatele.
Î�n etapa a ș� asea, î�nveț�i cum să „accepț�i ceea ce pare a fi
defect”, un proces puternic de transformare care î�ț�i oferă
instrumentele necesare pentru a trece de pragurile critice
ale conș� tiinț� ei ș� i a-ț� i transforma defectele ș� i temerile
î�ntr-un î�ngrăș� ământ ce face să-ț�i crească rădăcini mai trai-

nice ș� i roade mai bogate – activând ceea ce este cu adevărat
extraordinar î�n tine.
Etapa a ș� aptea î�ț�i oferă î�nț�elepciunea de „a aș� tepta
Legea”. Vom discuta una dintre cele mai distinctive trăsă-
turi ale Emergenț�ei: cea mai mare parte din muncă se des-
făș� oară î�n interior, ascunsă vederii. Aș� a cum un fermier
trebuie să cultive o sămânț�ă ș� i să aibă grijă de sol până
când aceasta prinde rădăcini, aș� a ș� i tu trebuie să te î�ngri-
jeș� ti de ce ai plantat, nu să sari de la o sămânț�ă la alta, cău-
tând câș� tigul pe termen scurt – altfel, seminț�ele tale nu
vor da niciodată roade. Adoptând acest principiu vei dez-
volta ceea ce cartea A course in Miracles (Curs de miracole*)
numeș� te „răbdarea infinită, care aduce rezultate imediate”
ș� i reprezintă primul pas pe calea măiestriei.6
Călătoria se î�ncheie cu „traiul la limita Emergenț�ei”,
unde eș� ti invitat să devii un lider vizionar, un instrument
pentru o idee mai presus de propria persoană – aceea că
viaț�a ș� i contribuț�ia ta pot marca î�nceputul următoarei eta-
pe a evoluț�iei umane.
Cum să lucrezi cu această carte

Cărț�ile sunt instrumente excelente, dar degeaba eș� ti
tobă de carte dacă nu ș� tii ce să faci cu informaț�iile asimilate.
Cuvintele din pagini î�ț�i pot î�nălț�a conș� tiinț�a pentru a-ț�i î�n-
trezări potenț�ialul maxim ș� i a vedea ce este posibil, dar nu-
mai folosind efectiv î�nvăț�ăturile ș� i stabilindu-ț�i o practică
* Volum apărut sub acest titlu la Editura Fundația pentru Pace Lăuntri-
că, 2009. (n.tr.)
36 Emergența
zilnică vei avea parte de o transformare reală ș� i te vei bucu-

ra de o mai mare vivacitate, bunăstare ș� i î�mplinire.
Această carte este structurată astfel î�ncât fiecare capi-
tol se bazează pe cel precedent, aș� adar ar fi bine să o citeș� ti
mai î�ntâi de la cap la coadă, pentru a î�nț�elege conceptele ș� i
principiile generale. Odată ce deprinzi elementele de bază,
poț�i să parcurgi orice parte care te inspiră ș� i să reiei trea-
ba. O sugestie, totuș� i, este să nu te grăbeș� ti. Pe măsură ce
citeș� ti fiecare capitol, fii conș� tient de ideile sau de frazele
care te pun pe gânduri. Acesta este un indiciu din partea
intuiț�iei tale că mai este ceva acolo, ceva de citit printre
rânduri. Liniș� teș� te-te, conectează-te la acea parte a ta care
are deja toate răspunsurile ș� i deschide-te spre î�nț�elepciu-
nea profundă care î�ncearcă să iasă la suprafaț�ă. Î�n acest fel,
poate că nu vei citi cartea pe cât de repede eș� ti obiș� nuit,
dar odată terminată, nu vei mai fi persoana care erai la î�n-
ceputul acestei călătorii.
Ș� i, î�n sfârș� it, iată ce este acest lucru: o călătorie, nu o
destinaț�ie. Când î�ț�i dai seama că î�ntr-adevăr nu există timp
sau spaț�iu – că totul se î�ntâmplă aici ș� i acum –, î�nț�elegi că
nu există niciun loc unde să ajungi ș� i niciun scop final de
realizat. Există numai descoperirea continuă ș� i exprima-
rea potenț�ialului tău infinit î�n momentul prezent. Aceasta
este singura materie primă cu care trebuie să lucrezi; doar
cu asta va trebui să ai de-a face mereu – cu clipa de faț�ă. Ș� i,
aș� a cum sper că vei descoperi prin acest proces, este mai
mult decât suficient.

FUNDAȚIA
LEGEA EMERGENȚEI
Curg mai multe lacrimi pentru rugăciunile care ne sunt ascultate

decât pentru cele care nu ne sunt ascultate.
Maica Tereza
Î�nchide ochii pentru o clipă ș� i imaginează-ț�i un prunc de o

lună î�mbrăcat î�ntr-un body galben cu iepuri brodaț�i. Bebe-
luș� ul doarme, poate legănat î�ncet de cineva la piept. Păs-
trează imaginea î�n minte ș� i observă la ce te gândeș� ti. Ce simț�i
faț�ă de acest copil?
Oare te gândeș� ti: „E atât de firav ș� i neputincios ș� i chiar
trebuie să mai dea jos vreo câț�iva centimetri de pe coap-
se”…? Sau: „I se răreș� te părul, nici măcar dinț�i nu are, nu face
decât să mănânce ș� i să doarmă, când o să facă ceva cu viaț�a
lui? E aș� a o povară...”?
Sună ridicol, nu?
Ș� i cu toate astea, aș� a ne vedem pe măsură ce creș� tem ș� i
ajungem să fim hipnotizaț�i de convingerile culturale cu
privire la ce î�nseamnă merit, valoare ș� i succes. Î�ncepem să
ne comparăm (pe noi ș� i pe ceilalț�i) cu alț�ii, până când ne
pierdem această conș� tientizare a inocenț�ei ș� i perfecț�iunii
noastre inerente.
38 Emergența
Dar există un loc î�n interiorul tău care nu a î�ncetat ni-

ciodată să te privească prin ochii iubirii, la fel cum părinț�ii
î�ș�i privesc copilul nou-născut. Acesta este divinul din tine,
prezenț�a ce te ț�ine pe vecie î�n braț�ele sale ș� i cunoaș� te ade-
vărul perfecț�iunii tale. Reconectarea cu acest adevăr origi-
nar este fundamentul Emergenț�ei. Fără această perfecț�iune
î�nnăscută ca premisă de la care să î�ncepem, nimic din ceea
ce facem nu ne va aduce libertatea ș� i î�mplinirea pe care le
căutăm, ci ne va determina să î�ncercăm neî�ncetat să repa-
răm, să schimbăm sau să î�mbunătăț�im ceea ce credem că
este greș� it sau ne lipseș� te, pentru a fi î�n sfârș� it „î�ntregi”.
Clienta mea Bonnie a î�nț�eles această luptă fără sfârș� it.
Asemenea unui mic dinam, Bonnie era tot timpul î�n miș� ca-
re: genul bine faci, bine găseș� ti ș� i totodată un om care are
grijă de toate. Nu mă î�nț�elege greș� it, este o persoană minu-
nată – dar o mare parte din eforturile ei erau motivate de
convingerea că nu este suficient ceea ce face ș� i că, dacă ar
putea să fie mai mult sau să facă mai mult, va deveni î�n cele
din urmă o persoană de succes.
— Trebuie doar să-mi dau seama cum să fac să meargă
afacerea asta, mi-a spus Bonnie î�ntr-una dintre ș� edinț�ele
noastre telefonice de î�nceput. Sunt pe punctul de a-mi pier-
de casa ș� i, dacă se î�ntâmplă asta, nu ș� tiu unde mă voi duce
cu copiii. Am î�ncercat atât de multe lucruri, am cheltuit
atât de mulț�i bani – bani pe care nu-i aveam –, iar viaț�a mea
î�ncă nu funcț�ionează. Nu ș� tiu cum de m-am băgat î�ntr-o
aș� a î�ncurcătură – ce anume î�mi scapă ș� i toț�i ceilalț�i par să
î�nț�eleagă?”
Aproape că î�i venea să plângă î�n timp ce vorbea. Perce-
peam din vocea ei ce se î�ntâmplase; subtextul era dens, fie-
care cuvânt fiind î�ngreunat de o poveste de luptă. Î�nainte
Legea Emergenței 39
de a-ș� i termina propoziț�ia, am ș� tiut unde bate. Am lucrat cu

mulț�i oameni aflaț�i î�n această situaț�ie, iar cererea este î�ntot-
deauna o variaț�ie a aceluiaș� i lucru: Poți să mă ajuți să-mi
dau seama cum să fac mai mulți bani? Dar î�ți� voi spune un mic
secret: banii sunt rareori problema principală, asta dacă
sunt vreodată – chiar ș� i atunci când chiar sunt o problemă.
„Viaț�a mea nu funcț�ionează” era adevărata problemă.
Care constituia un eufemism pentru: „Nu funcț�ionez. Sunt
defectă. Ceva nu e î�n regulă cu mine. Ș� i mi-e teamă că nu se
poate remedia, că nu sunt suficient de bună sau suficient
de demnă pentru a obț� ine ceea ce vreau ș� i am nevoie”.
Bonnie este o femeie puternică, cu un suflet blând, care a
fost doborâtă de circumstanț�e. Toț�i ș� tim ce î�nseamnă, toț�i
am trecut prin asta – mulț�i dintre noi chiar î�n clipa de faț�ă.
Ea nu voia decât să scape de durere, să stăpânească situa-
ț�ia, să aibă siguranț�a că copiii ei vor fi bine – ș� i, pentru
Dumnezeu, să poată dormi ca lumea măcar o noapte.
— Î�n primul rând, î�mi pare foarte rău că treci prin aș� a
ceva, i-am spus. Cred că ai muncit foarte mult. E clar că eș� ti
o mamă bună.
Î�ș�i ț�inea respiraț�ia. Apoi a î�nceput să respire superficial,
mai cu greutate. După mii de ore î�n care am vorbit cu clienț�ii
la telefon, mi-am dezvoltat o abilitate de a citi nu numai
povestea din vocea lor, ci ș� i semnificaț�ia respiraț�iei. Cuvin-
tele sunt indicii puternice, dar pauzele dintre cuvinte sunt
adesea ș� i mai puternice. Era evident că nu se gândea foarte
mult la ea î�nsăș� i. Dar era mai mult decât atât. Am simț�it
vinovăț�ia ș� i ruș� inea care o î�mpovărau; simț�ea că a dat greș�
ca mamă. Toată lupta vieț�ii sale era exprimată î�n acele câte-
va momente de respiraț�ie, î�n izbucnirile de panică, urmate
de î�ncercarea neliniș� tită de a trage aer î�n piept, o î�ncercare
40 Emergența
ce părea î�ntotdeauna peste puterile ei. Nu avea nicio idee

cât de profundă era lupta; se pierduse î�n ea.
Indiferent cât de pregătit sunt pentru a le oferi oame-
nilor ocazia să se manifeste, inima mi se rupe de fiecare
dată când le simt suferinț�a ș� i nu pot să repar totul pe loc.
Vreau doar să-i pun capăt. Voiam să ajung la Bonnie prin
telefon ș� i să-i dau o î�mbrăț�iș� are bine-meritată – voiam să o
ajut să se regăsească. Dar nu putem face asta pentru nimeni.
Trebuie ca fiecare să facă acest lucru pentru sine.
Uneori, munca mea presupune să-i mângâi pe cei amă-
râț�i, dar de multe ori presupune să le tulbur zona de confort
– să le zgâlț�âi tiparele familiare, dar limitate.
Lui Bonnie nu avea să-i placă ceea ce urma să-i spun.
— Problema este că, indiferent cât te străduieș� ti, atâta
timp cât porneș� ti cu frică ș� i cu sentimentul că-ț�i lipseș� te
ceva de care ai nevoie, nu vei primi niciodată ceea ce-ț�i
doreș� ti.
Am lăsat-o să asimileze ce i-am spus, aș� teptându-mă la
o mică rebeliune din partea ei. Dar ea a răspuns prin tăcere.
Cred că aș� tepta să-i spun care e concluzia. Am continuat:
— Ș� i ce e mai rău, toate eforturile tale de a î�mbunătăț�i
lucrurile te vor epuiza. Nu eș� ti obosită de toate î�ncercările
astea de a face să se î�ntâmple ceva î�n viaț�a ta?
— Oh, Doamne, nici n-ai idee.
— Crede-mă că am idee. Era să-mi pierd viaț�a de două
ori î�ncercând să fiu mai bun!
Asta a făcut-o să râdă. Gheaț�a era spartă. Scoase un oftat.
— Uite cum stau lucrurile, am continuat. Viaț�a pe care
ai î�ncercat să o creezi există deja î�n interiorul tău, dar tre-
buie să o conș� tientizezi ș� i să fii î�n armonie cu ea. Î�n viaț�ă
nu primeș� ti ceea ce vrei, ci cine ești î�n conș� tiinț�a ta. După
cum a spus Gandhi, trebuie să devii schimbarea pe care vrei
să o vezi î�n lume. Bineî�nț�eles, î�n realitate eș� ti deja schimba-
rea pe care vrei să o vezi... trebuie doar să știi asta.
— Am lucrat atât de mult cu mine! Era exasperată, la
capătul puterilor, ș� i ultimul lucru pe care î�l voia de la mine
era să-i ț�in o prelegere. E clar că fac ceva greș� it, a sărit ea
din nou să se acuze; devenise expertă la aș� a ceva.
Mulț�i dintre noi ne pricepem la asta. Asta se î�ntâmplă
atunci când credem că nu suntem destul de buni ș� i că avem
nevoie de ceva sau de altcineva pentru a ne perfecț�iona.
— Nu ai făcut nimic greș� it. Ai făcut ceea ce ai fost î�nvă-
ț�ată. Nu este vina ta.
Aceste cuvinte pot fi un colac de salvare. Dacă te prinzi
de el, te poț�i opri dintr-o cădere liberă.
— Problema este că tu eș� ti fixată pe ideea pe care ț�i-ai
făcut-o despre cum crezi că ar trebui să arate viaț�a ta ș� i cum
ar trebui să funcț�ioneze lucrurile – dar adevărul este că nu
ai nicio idee despre cum ar trebui să funcț�ioneze.
A râs iar.
— Ai dreptate!
— Dar există ceva î�năuntrul tău care știe. Un model per-
fect ș� i o inteligenț�ă divină care ș� tie cum să materializeze
lucrurile.
— Deci asta va aduce ș� i niș� te bani?
— Nu.
M-am oprit. O pauză este un lucru minunat. Permite
lucrurilor să fie asimilate sau să se decanteze.
42 Emergența
— Această sursă din interiorul tău nu aduce mai multe

lucruri î�n viaț�a ta; trage mai multă viaț�ă din tine. Drept re-
zultat, vei avea impresia că vin mai multe lucruri spre tine,
dar adevărul e că ele vin din tine.
— Deci, asta va face ca afacerea mea să funcț�ioneze?
Părea jenată să î�ntrebe din nou.
— Nu ș� tiu, i-am răspuns.
M-am oprit iar. Ș� tiam că dorea să audă un DA clar, iar î�n
inima mea voiam să i-l ofer. Dar mai ș� tiam că î�nainte primi-
se „răspunsul potrivit” de la mulț�i oameni care au î�ncercat
să-i liniș� tească temerile sau să-i vândă ultimul program de
î�mbogăț�ire rapidă. Trebuia să sape mai adânc dacă voia să
aibă parte de schimbări de durată.
— Dar ce ș� tii?
Era frustrată din nou, î�nsă părea că-ș� i cere scuze. Nu
era genul care î�ș�i exprima furia (ceva de care avea nevoie
pentru a-ș� i accesa puterea, lucru pe care am ajutat-o mai
târziu să î�l facă ș� i despre care vom vorbi î�n etapa a ș� asea).
— Ceea ce ș� tiu este că, atunci când te conectezi cu acest
potenț�ial din interiorul tău ș� i te pui î�n acord cu el, indife-
rent de ce vei avea nevoie pentru ca viaț�a ta să treacă la
nivelul următor, va apărea. Dacă asta se referă la afacerea
ta, atunci asta vei obț�ine.
— Ș� i cum fac acest lucru?
Veriga lipsă
La fel ca miile de oameni cu care am lucrat de-a lungul ani-
lor, Bonnie a căutat multe modalităț�i de autoperfecț�ionare,
î�mplinire ș� i succes, pentru a realiza diverse lucruri î�n via-
ț�ă, lucruri care credea că î�i lipsesc. Ea asociase totul cu
faptul de a avea o afacere de succes sau, mai exact, bani.

Nu-i păsa cu adevărat de afacere; era doar un mijloc pentru
a ajunge la scop.
Pentru alț�ii, î�nseamnă un nou partener, o promovare,
o maș� ină, o casă sau o vindecare. Ș� i, î�n unele cazuri, iniț�ial
funcț�ionează. Chiar ș� i Bonnie a avut ceva succes la î�nceput
prin aceste abordări diferite, făcând o „mare afacere” cu
locuinț�a pe care era acum pe punctul de a o pierde.
Problema era că obț�inuse o casă mai mare, dar nu dez-
voltase conș� tiinț�a unei „case mai mari”, ceea ce î�nsemna că
a schimbat lumea din afară, dar a rămas aceeaș� i pe dinăun-
tru. Se lovea de o problemă esenț�ială pe care o prezintă
multe strategii de dezvoltare personală: când nu sunt apli-
cate î�n contextul Emergenț�ei – ș� i anume, conș� tientizând
faptul că totul se află deja î�n noi –, ele devin adesea doar
versiuni abstracte ale acț�iunilor fizice. Cu alte cuvinte, î�n
loc să se lupte fizic pentru a manipula circumstanț�ele, indi-
vidul se luptă mental ș� i emoț�ional pentru a obț�ine aceleaș� i
rezultate.
S-ar putea să fie un pas î�nainte faț�ă de munca manuală
– există cu siguranț�ă mai multă putere atunci când ne folo-
sim mintea, ș� i nu materia –, dar rareori are o valoare trans-
formatoare. Ș� i pentru că se bazează î�ncă pe sentimentul de
a fi separat ș� i de a avea nevoie de ceva pe care nu-l ai deja,
poate fi la fel de obositor precum î�ncercarea de a tăia un
copac cu o toporiș� că. Chiar ș� i unele î�nvăț�ături spirituale
sincere, î�ncă î�nrădăcinate î�ntr-o percepț�ie dualistă a vieț�ii,
î�i î�nvaț�ă pe adepț�i să folosească această mare putere inte-
rioară pentru a obț�ine mai multe lucruri, ceea ce duce ade-
sea la materialism spiritual (când folosim spiritul pentru a
obț�ine mai multe lucruri materiale, î�n loc să ne folosim
44 Emergența
experienț�a materială pentru a creș� te spiritual) ș� i perpetu-

ează tocmai problemele pe care î�ncearcă să le vindece.
Când pui î�n aplicare orice tehnică de realizare a obiec-
tivelor care porneș� te de la premisa că eș� ti defect sau că î�ț�i
lipseș� te ceva, creș� terea î�ț�i este determinată de nivelul cu-
rent al imaginii de sine – acea imagine pe care o ai despre
tine, care este formată pe baza percepț�iilor, temerilor ș� i
traumelor din trecut, precum ș� i a poveș� tilor pe care ț�i le
spui ș� i a personajelor pe care le joci î�n aceste poveș� ti. Î�n cel
mai bun caz, acest lucru aduce î�mbunătăț�iri superficiale.
Ceea ce primim va fi î�ntotdeauna în armonie cu imagi-
nea noastră actuală de sine, astfel î�ncât î�n spatele oricărei
î�mbunătăț�iri pe care î�ncercăm să o facem se vor afla teme-
rile ș� i convingerile limitate pe care le avem despre noi î�nș� i-
ne, care pot duce numai la acelaș� i stres ș� i la aceeaș� i sforț�are.
Î�n cel mai rău caz, aceste eforturi ne pot agrava problemele
fundamentale ș� i pot aduce altele ș� i mai mari de-a lungul
timpului.
Invers, atunci când ne dăm seama că tot ce ne trebuie
se află deja î�n noi ș� i î�ncepem să ne reconectăm la acel sen-
timent de integritate ș� i perfecț�iune î�nnăscute – aș� a cum
am simț�it faț�ă de acel copil –, punem bazele Legii Emergen-
ț�ei pentru a iniț�ia procesul de a deveni (sau, mai degrabă, a
dezvălui) mai mult din cine eș� ti cu adevărat, eliberându-ț�i
potenț�ialul infinit, adesea î�ntemniț�at. Pe acest drum nu
există niciodată pericolul de a merge î�ntr-o direcț�ie greș� ită
sau de a ajunge î�ntr-un punct mort, deoarece î�n loc să î�n-
cerce să repare, să corecteze sau să completeze ceva ce
lipseș� te, Legea Emergenț�ei susț�ine că atunci când cultivi
condiț�iile interioare, următoarea etapă evolutivă va avea
loc î�n mod organic. Ș� i pentru că următoarea etapă se află
deja î�n tine, ea este completă, aducând cu ea tot ce este ne-

cesar pentru a se realiza.
Acest lucru nu î�nseamnă că trebuie să te descotoroseș� ti
de toate strategiile de succes sau instrumentele de dezvol-
tare personală. Pe măsură ce descoperim paradigme mai
mari, ideile anterioare se pliază deseori pe ele. La urma ur-
mei, nu ne-am descotorosit de roată atunci când modul
nostru preferat de transport a evoluat de la cal ș� i căruț�ă la
maș� ină. Î�ncă mai folosim roț�i, numai că acum, î�n loc să fie
trase de ceva din afara vehiculului, sunt alimentate de mo-
torul de sub capotă. Î�n acelaș� i fel, Legea Emergenț�ei conț�i-
ne principiile planificării, acț�iunii, atracț�iei, conș� tientizării
de sine, conexiunii spirituale ș� i toate celelalte elemente
necesare pentru a crea viaț�a pe care ț�i-o doreș� ti atât de
mult. Dar pe măsură ce activezi Emergenț�a, nu va fi nevoie
să te foloseș� ti ș� i de alte legi; după ce î�ț�i dai seama că eș� ti
deja cine vrei să fii ș� i ai deja ceea ce vrei, procesul se va
referi mai mult la realizarea de sine. Ca produs secundar,
legile universale vor continua să funcț�ioneze pentru a atra-
ge spre tine – sau, mai precis, din tine – tot ce ai nevoie î�n
vederea atingerii adevăratului potenț�ial.
De asemenea, este important să î�nț�elegem că realiza-
rea de sine nu este o linie dreaptă; este ca ș� i stejarul cu
sistemul său de rădăcini ș� i ramurile î�ntinse, care ajunge din
lăstar copac matur. Toț�i ne aflăm la diferite stadii de dez-
voltare î�n diferite sectoare ale vieț�ii ș� i s-ar putea să trebu-
iască să mai foloseș� ti ș� i alte metode pentru a-ț�i stabiliza
structurile umane (acele zone esenț�iale care alcătuiesc o
persoană completă, cum ar fi sănătatea, bunăstarea, rela-
ț�iile, munca, spiritualitatea ș� i aș� a mai departe). Aș� a cum un
copac poate avea nevoie de suport pentru a-ș� i menț�ine
46 Emergența
poziț�ia verticală î�n timp ce trece prin anumite etape, la fel

ș� i noi s-ar putea să avem nevoie.
Prin urmare, dacă te străduieș� ti să-ț�i satisfaci nevoile
financiare de bază, s-ar putea să trebuiască să î�nveț�i mai
multe despre bogăț�ie, abundenț�ă ș� i responsabilitate fisca-
lă, până când eș� ti suficient de pregătit î�n domeniu ca să
nu-ț�i mai epuizezi energia. Dacă î�ț�i dai silinț�a să-ț�i menț�ii o
stare minimă de sănătate, s-ar putea să ai nevoie de un
abonament la sală, de un antrenor personal sau de o nouă
dietă, astfel î�ncât problemele tale fizice să nu te scoată din
joc. Dacă ai de-a face cu traume profunde, nu ar fi o idee
rea să consulț�i un psiholog.
Fiecare etapă a dezvoltării noastre are scopul de a ne
ajuta să ajungem la nivelul următor. Bebeluș� ii se târăsc
î�nainte să meargă, plâng î�nainte să vorbească ș� i se joacă cu
Lego î�nainte să construiască o clădire. Suntem î�ntotdeauna
î�n proces de Emergenț�ă ș� i, dacă nu interferăm cu el, vom
continua să evoluăm către etapa următoare. Secretul este
să nu ne ataș� ăm sau să ne identificăm prea mult cu o prac-
tică sau o condiț�ie, ci să ne continuăm ascensiunea. Dat
fiind că Legea Emergenț�ei vizează atingerea Sinelui, care
este deja integral, complet ș� i infinit, aplicându-i principiile
î�n timp ce consolidezi oricare dintre sectoarele menț�iona-
te mai devreme te va ajuta să continui procesul indiferent
de condiț�iile î�n care te afli. Deocamdată, ia î�n considerare
faptul că multe dintre modalităț�ile pe care le-ai î�nvăț�at
pentru a î�mplini, atrage sau crea lucruri î�n viaț�a ta fac parte
dintr-o veche paradigmă evoluț�ionistă ș� i fii pregătit pen-
tru un salt î�n timp pe scara evoluț�iei. O creș� tere bruscă,
dacă vrei.
Scopul principal al acestui capitol (ș� i al cărț�ii) este să-ț�i

ofere o cunoaș� tere mai profundă a principiilor psihologice
ș� i spirituale de bază ș� i a practicilor care alcătuiesc ș� i spri-
jină Legea Emergenț�ei – pentru a te ajuta să î�nț�elegi ce se
î�ntâmplă î�n interior, modul î�n care funcț�ionează ș� i să ai î�n-
credere că funcț�ionează. Emergenț�a funcț�ionează indiferent
dacă ș� tii sau nu cum ș� i de ce, dar având această bază tinde
să funcț�ioneze mai bine, mai repede ș� i mai consecvent.
S-ar putea să existe momente când te vei simț�i derutat sau
frustrat de ideile prezentate. Nu te descuraja. Acest lucru
nu este doar normal, ci ș� i necesar. Î�nseamnă că o idee nouă,
mai î�naltă, î�ncearcă să-ș� i facă loc prin gândirea veche con-
diț�ionată. Te invit să priveș� ti acest lucru ca pe o oportuni-
tate de a-ț�i î�nfige mai adânc rădăcinile, ț�inând un jurnal ș� i
reflectând. Adesea, acest lucru duce la observaț�ii revoluț�io-
nare, modificări de paradigmă care schimbă viaț�a ș� i noi
modalităț�i de a vedea lumea ș� i de a trăi.
Î�n orice caz, nu te lăsa paralizat de o analiză î�n exces.
Lasă sămânț�a acestor idei să cadă pe pământul fertil al su-
fletului tău, udă-l cu dorinț�a de a creș� te ș� i continuă să mergi
mai departe. Aceasta este o cale a revelaț�iei; te vei dezvălui
ț�ie. Din propria experienț�ă ș� i din rolul de ghid pe care l-am
avut pentru mulț�i alț�ii pot spune că nu există nimic mai
uimitor ș� i care să aducă o mai mare î�mplinire decât faptul
de a descoperi cine eș� ti cu adevărat ș� i lumea posibilităț�ilor
care te aș� teaptă. Este, de asemenea, o cale a revoluț�iei; te
va ajuta să detronezi modalităț�ile vechi, î�nrădăcinate de a
trăi care ț�i-au sufocat potenț�ialul ș� i te va elibera î�n moduri
care î�ț�i depăș� esc imaginaț�ia.
Dar ce s-a î�ntâmplat cu Bonnie? Ei bine, pe măsură ce
a pornit pe drumul Emergenț�ei, a descoperit cine era î�n
48 Emergența
realitate – cine fusese dintotdeauna, dar uitase. Lucrul de

care credea că are nevoie – să-ș� i î�mbunătăț�ească afacerea
– nu s-a materializat. Î�n schimb, a obț�inut un loc de muncă
care i-a permis să-ș� i plătească facturile, ceea ce a făcut-o să
se relaxeze suficient cât să revină la adevărata sa pasiune
– muzica. Asta a făcut-o să intre î�ntr-o formaț�ie, unde s-a
î�ndrăgostit de unul dintre membri ș� i, astfel, a î�nceput o nouă
aventură plină de romantism, pasiune ș� i posibilităț�i la care
nici nu visase.
Principiul ghindei
Deoarece mulț�i dintre noi cred că soarta ne este determi-
nată de condiț�iile exterioare ș� i că lucrurile de care avem
nevoie sunt „undeva acolo” – contrar modului î�n care funcț�io-
nează cu adevărat viaț� a –, luptăm tot timpul î�mpotriva
ordinii naturale a universului.
Convingerea falsă de bază este cam aș� a:
Ne-am născut ca niște tăblițe goale, niște carcase goale
și trebuie să facem ceva cu noi – la interior și la exterior.
Cunoștințele, resursele și sistemele de sprijin de care avem
nevoie pentru a realiza acest lucru se află în afara noastră,
în alte persoane, în alte locuri – sau în puteri superioare – la
care e greu de ajuns, care ne obligă să ne conformăm nor-
melor culturale, sociale sau religioase pentru a le obține,
adesea cerându-ne să muncim din greu la ceva care nu ne
place cea mai mare parte din viață și să ne dedicăm unei
practici religioase care ne dă mai mult o stare de vinovăție
decât de bine, totul ca să putem economisi suficienți bani
pentru a începe să ne trăim viața și să acumulăm suficiente
credite karmice pentru viața de apoi, dar murim înainte de
a ajunge să trăim cu adevărat.
Indiferent dacă accepț�i conș� tient sau nu acest sistem

de gândire, probabil că î�l pui î�n aplicare î�ntr-o oarecare
măsură, deoarece face parte din conș� tiinț�a colectivă a unei
mari părț�i a lumii occidentale ș� i este rapid adoptat de ț�ările
î�n curs de dezvoltare, î�ntr-un efort de a realiza stabilitatea
socială ș� i libertatea economică. Î� ndeplinirea nevoilor
noastre î�n creș� tere reprezintă un obiectiv necesar ș� i chiar
nobil, dar dacă credinț�ele ș� i valorile care ne ghidează sunt
în contradicție cu armonia fundamentală a universului, î�n
cele din urmă rezultatul va consta î�n mai multă suferinț�ă ș� i
limitare.
Dar ce are principiul ghindei de a face cu asta? Î�n pri-
mul rând, dezvăluie cum să valorificăm puterea universului,
î�n loc să ne opunem ei. Î�nț�elegând acest aspect al Mamei
Natură, vei descoperi un indiciu vital pentru natura pro-
prie ș� i cum ai fost conceput să te dezvolț�i. După cum am
mai spus, ghinda conț�ine deja modelul perfect ș� i potenț�ia-
lul de a deveni stejar. Nu este o coajă goală care trebuie să
se lupte, să-ș� i dea seama cum funcț�ionează viaț�a, să adune
o mulț�ime de informaț�ii ș� i, î�n sfârș� it, să decidă ce vrea să
fie atunci când va creș� te mare. Indiferent de părerea altor
copaci din pădure, ghinda nu va deveni niciodată altceva
decât ceea ce este î�n interior – stejar. Chiar dacă părinț�ii săi
stejari doresc ca ea să devină măr, nu se va î�ntâmpla aș� a
ceva. S-ar putea să nu reuș� ească să se dezvolte sau să-ș� i
atingă potenț�ialul dacă nu se creează condiț�iile potrivite,
dar destinul ghindei este să devină stejar. La marile î�ntre-
bări ale vieț�ii, cum ar fi: „Cine sunt eu?” ș� i „Care este scopul
meu?”, s-a răspuns î�nainte ca sămânț�a să fie plantată î�n
pământ.
50 Emergența
Principiul Corespondenț�ei, o lege ermetică, spune: „Ce e

deasupra e ș� i dedesubt, ce e î�năuntru e ș� i î�n afară.”1 Aceas-
ta î�nseamnă că orice se î�ntâmplă la un nivel al realităț�ii, se
î�ntâmplă la toate celelalte niveluri, î�n microcosmos ș� i î�n
macrocosmos. Prin urmare, î�nț�elegând natura profundă a
ceva ce poț�i observa, poț�i deduce natura unui lucru paralel
pe care nu-l poț�i observa cu uș� urinț�ă. Cu alte cuvinte, exis-
tă î�ntr-adevăr doar o singură realitate supremă – numai că
este percepută de la diferite niveluri ș� i din diferite unghiuri.
Michael Coleman Talbot a descris acest punct de vedere
drept principiul „Universului Holografic”.2 Identificarea
acestui principiu, alături de alte corelaț�ii î�n studiile inter-
disciplinare, i-a condus pe unii cercetători ș� i filosofi, precum
Ralph Waldo Emerson ș� i Albert Einstein, la concluzia că
aceleaș� i procese care se produc î�n natură – ș� i principiile
aflate la baza lor – pot fi regăsite ș� i î�n alte zone ale vieț�ii.
Pentru multe legi naturale, există adesea o lege para-
lelă morală, ș� tiinț�ifică ș� i spirituală care o oglindeș� te. De
exemplu, sarcina pozitivă ș� i cea negativă necesare pentru a
transporta curentul electric pot fi corelate cu energia mas-
culină ș� i feminină care trebuie să se unească pentru a crea
o viaț� ă nouă; masculinul ș� i femininul sunt corelate cu
emisfera stângă ș� i cea dreaptă a creierului ș� i funcț�iile sale;
iar conceptul de yin-yang î�n filosofia, medicina ș� i ș� tiinț�a
chineză reflectă o multitudine de dualităț�i contradictorii,
dar ș� i interdependente, găsite î�n natură – focul ș� i apa, lu-
mina ș� i î�ntunericul, soarele ș� i luna.
William Blake a scris î�n poezia sa „Augurii inocenț�ei”:
„Î�ntr-un grăunte de nisip să vezi o lume, Î�n muș� eț�el – un rai
ș� i-o auroră; Cuprinde-n palmă infinitul fără nume, Cuprinde
veș� nicia î�ntr-o oră”.3* Einstein, care a inventat sintagma „te-

oria câmpului unificat” (numită ș� i „teoria atotcuprinzătoa-
re”), î�n î�ncercarea de a enunț�a o teorie care să includă ș� i să
explice toate principiile majore ale fizicii, credea că dacă
am putea î�nț�elege pe deplin legile universului, am putea
cunoaș� te mintea lui Dumnezeu.4
Plecând de la această idee fundamentală despre echili-
bru ș� i unitate, care persistă oriunde privim î�ndeaproape,
am putea spune că legile fundamentale care guvernează
ghinda – sau orice sămânț�ă – se aplică ș� i seminț�ei ființ�ei
noastre, care conț�ine deja planul ș� i mecanismele pentru
materializarea sa perfectă. Aș� a cum stejarul se află deja î�n
ghindă î�nainte ca planta să fie pusă î�n pământ, tot ceea ce
ai nevoie pentru a-ț�i î�mplini destinul se află deja î�n tine
î�nainte de a fi sădit î�n pântecele mamei tale.
James Hillman, î�n cartea sa The Soul’s Code (Codul su-
fletului**)5, prezintă ideea de ghindă ca metaforă a modului
î�n care se desfăș� oară destinul nostru, deș� i conceptul de
destin, chemare sau „imagine guvernatoare” din sufletul
nostru a fost exprimat de-a lungul veacurilor – î�n Cabala,
budism, hinduism, î�n Republica lui Platon ș� i î�n multe culturi
indigene. Î�n contextul Emergenț�ei, î�nsă, analogia cu ghinda
este dusă la nivelul următor: î�nchisă î�n sămânț�a sufletului
tău nu este doar o imagine, o chemare sau un model de
potenț�ial – ci Sinele complet realizat, format î�n dimensiu-
nea invizibilă a ființ�ei tale. Ș� i, chiar dacă se foloseș� te de
materiile prime din viaț�a ta pentru a lua formă, nu depinde
* „Nevinovăţie”, „Gânduri despre bine şi rău”, din volumul Poeme,

traducere de Cicerone Theodorescu, Editura de Stat pentru Literatură
şi Artă, Bucureşti, 1958, p. 57. (n.tr.)
** Volum apărut sub acest titlu la Editura Trei, Bucureşti, 2017. (n.tr.)
52 Emergența
de nimic din afara ta pentru a exista, deoarece posedă deja

puterea ș� i substanț�a de a manifesta tot ce are nevoie.
După cum subliniază Hillman, se pot vedea semne ale
acestui model de potenț�ial la copiii care, fără nicio condiț�io-
nare externă – sau î�n ciuda ei – devin interesaț�i de lucruri
care nu reflectă influenț�ele culturale ale părinț�ilor sau fra-
ț�ilor lor. Exprimă ceva unic, care pare să vină din interior.
De ce doi copii care cresc î�n aceeaș� i casă, cu aceleaș� i expe-
rienț�e î�n mare parte, ajung să urmeze căi diferite, precum
preot ș� i instalator sau poliț�ist ș� i escroc? Poate argumentul
educaț�iei să explice cu adevărat acest lucru? Poate explica
formarea lui Da Vinci, ai cărui părinț�i nu aveau nimic de-a
face cu artele, sau a lui Mozart, care a devenit pianist ș� i vi-
olonist la vârsta de patru ani ș� i a compus prima simfonie la
vârsta de cinci ani?
Hillman chiar sugerează – ș� i sunt de acord cu el – că
multe comportamente aparent aberante ale copiilor (ș� i ale
unor adulț�i) sunt de fapt dovada unui conflict interior î�ntre
sămânț�a vocaț�iei lor ș� i mintea lor conș� tientă nedezvoltată.
La un anumit nivel, aceș� ti copii simt destinul măreț� dină-
untrul lor, dar nu au capacitatea psihologică sau emoț�iona-
lă de a-l gestiona – conducând la ceea ce numim probleme
de comportament. Psihologia tradiț�ională î�ncearcă adesea
să „vindece” copiii de aceste probleme comportamentale
percepute, î�n loc să lucreze pentru a le recunoaș� te drept
expresii posibile ale destinului interior ș� i, prin urmare, un
psihic insuficient dezvoltat care î�ncearcă să î�nț�eleagă aces-
te expresii. Oricât de sincere ar fi intenț�iile medicilor, pro-
fesorilor ș� i părinț�ilor, trebuie să ne î�ntrebăm: câte genii au
fost suprimate pentru că ceea ce î�ncerca să iasă la suprafa-
ț�ă nu a fost î�nț�eles? Câte capodopere, invenț�ii ș� i inovaț�ii
reprimăm prin presiunea noastră socială de a ne conforma

normelor de a fi copii cum se cuvine?
Poate că î�n copilărie ai avut porniri care au fost î�nț�ele-
se greș� it ș� i au fost considerate problematice sau „ciudate”.
Din această cauză, ai dezvoltat probabil gânduri vinovate
sau o ruș� ine din pricina unor idei, sentimente ș� i acț�iuni
unice. Poate că le-ai ș� i reprimat din teamă, confuzie sau
dorinț�a de a te integra, de a fi iubit ș� i de a fi acceptat sau de
a nu deranja pe nimeni.
Când eram copil, aveam o dorinț�ă intensă de a crea, in-
diferent dacă î�ncercam să cânt la pianul de jucărie, să torn
filme SF cu camera mea sau să stau sub pătură cu lanterna
aprinsă ș� i să umplu blocul de desen cu schiț�e ale unor lumi
utopice. Unii m-ar fi putut descrie ca pe un copil hiperactiv
sau ca pe un visător cu capul î�n nori (ceea ce au ș� i făcut),
neatribuind nicio altă semnificaț�ie acelor activităț�i (cum
s-a ș� i î�ntâmplat). Î�n adolescenț�ă, am dezvoltat o dorinț�ă
puternică de a afla mai multe despre religiile prietenilor
mei: creș� tinismul, iudaismul, budismul – oricare ar fi fost,
eram fascinat. De asemenea, aveam un impuls puternic de
a vedea ș� i de a î�ncuraja binele din oameni, pe care un prie-
ten l-a numit „love bomb” („bombă afectivă”), deoarece î�i
făceam complimente spontan, fără motiv. Prietenii mei mă
considerau ciudat ș� i nu prea puteam să-i contrazic. La urma
urmei, nu aveam comportamentul tipic al adolescenț�ilor
„obiș� nuiț�i” pe care î�i ș� tiam. Nu î�nț�elegeam de unde veneau
toate acestea sau unde duceau – pur ș� i simplu aș� a eram.
Pe măsură ce am î�nvăț�at să ascult aceste impulsuri,
chiar dacă nu le î�nț�elegeam, ș� i să cultiv condiț�iile care le
sprijineau, seminț�ele care odinioară păreau atât de ciudate
au devenit trunchiul puternic ș� i rădăcinile adânci ale unei
54 Emergența
vieț�i pline ș� i variate. Tot aș� a, ș� i tu ai ș� ansa unică de a-ț�i re-

vizui aspectele caracterului care au fost prezente î�ncă din
copilărie, ș� i de a descoperi cine eș� ti cu adevărat. Semnele
adevăratului tău Sine au fost acolo î�ncă de la î�nceput. Ui-
tă-te la lucrurile de care ai fost ș� i î�ncă mai eș� ti interesat –
activităț�ile care te-au făcut să pierzi noț�iunea timpului,
lucrurile la care visai cu ochii deschiș� i, filmele ș� i cărț�ile
preferate sau oamenii pe care i-ai admirat sau idolatrizat
– ș� i vei vedea numeroase indicii care î�ț�i indică scopul. Vom
discuta mai pe larg acest subiect î�n Etapa î�ntâi.
Adevărul – aș� a cum ne-au î�nvăț�at marii maeș� tri spiri-
tuali – este că toată viaț�a conspiră î�ntru trezirea ș� i î�mplini-
rea noastră. Aș� a cum există anumite plante care au nevoie
de un teren arid pentru a activa substanț�e chimice care le
fac mai rezistente ș� i mai capabile să se dezvolte î�n mediul
lor, provocările cu care m-am confruntat au creat condiț�iile
perfecte pentru dezvoltarea mea, obligându-mă să î�mi î�nfig
mai adânc rădăcinile ș� i să-mi î�ntăresc structurile interioa-
re. Precum anumite seminț�e care au nevoie de un incendiu
pentru a germina, acele experienț�e din copilărie au declan-
ș� at un foc lăuntric care a deschis sămânț�a potenț�ialului
meu, permiț�ându-i să crească. Ceea ce văd acum este că
toate aceste î�ndemnuri puternice au fost ghinda (sau Sinele
adevărat) care m-a î�ndrumat ș� i direcț�ionat, creând oportu-
nităț�i pentru a-mi cultiva condiț�iile interioare ș� i exterioare
necesare pentru dezvoltarea ei. Acelaș� i proces este valabil
ș� i pentru tine.
Indigen vs. endogen

Dacă, la fel ca o ghindă, am avea nevoie de condiț�iile priel-
nice pentru a creș� te, am fi revenit la problema existenț�ei î�n
funcț�ie de capriciile forț�elor externe –, dar, î�n această pri-
vinț�ă, naturii umane i s-a dat o capacitate mai presus de
Mama Natură. Î�n timp ce ghinda este indigenă (provenind
sau găsindu-se î�n mod natural î�ntr-un anumit loc) ș� i, prin
urmare, nu poate să prospere decât î�n anumite condiț�ii ex-
terne, care nu se află sub controlul său, ființ�ele umane sunt
endogene (având o origine internă), ceea ce î�nseamnă că,
î�n cazul nostru, condiț�iile favorabile sunt generate sau de-
rivate din interior. Nu contează care sunt condiț�iile externe
î�n care eș� ti plantat. Sufletul tău este solul tău, iar dacă cre-
ezi condițiile interioare potrivite – din punct de vedere
mental, emoț�ional ș� i spiritual –, seminț�ele tale vor avea
substanț�ele nutritive potrivite pentru a creș� te. Î�n plus, î�n
timp ce majoritatea seminț�elor au nevoie de lumină din ex-
terior pentru a creș� te, ființ�ele umane sunt radioase, adică
generăm lumină din interior. Acesta nu este doar un fapt
spiritual care poate fi perceput prin meditaț�ie; oamenii de
ș� tiinț�ă au descoperit că ființ�ele umane „licăresc”, emiț�ând
fotoni care pot fi măsuraț�i.6 Indiferent cât de gros este stra-
tul de nori sau cât de î�ntunecată este noaptea, lumina stră-
luceș� te î�ntotdeauna din interior, gata să ilumineze sămânț�a
Sinelui tău adevărat ș� i să-ț�i alimenteze creș� terea.
Î�n Facerea 1:27 se spune: „Ș� i a făcut Dumnezeu pe om
după chipul Său”. Acest principiu este prezentat î�n diferite
moduri de majoritatea religiilor ș� i, uneori, este interpretat
ca î�nsemnând că avem aceleaș� i trăsături fizice cu ale lui
Dumnezeu. Este ca gluma aceea metafizică: Dumnezeu l-a
făcut pe om după chipul Său, iar omul î�ncearcă de atunci
56 Emergența
să-i î�ntoarcă favoarea! Cu alte cuvinte, tot î�ncercăm să-l î�n-

ț�elegem pe Dumnezeu î�n termeni umani, materiali, ca pe o
ființ�ă antropomorfă care stă pe un nor. Dar aceasta este o
interpretare prea literală a î�nvăț�ăturilor antice. Î�n Ioan
4:24, se spune că „Duh este Dumnezeu ș� i cei ce I se î�nchină
trebuie să I se î�nchine î�n duh ș� i î�n adevăr”. Sau, î�n Tao Te
Ching, „Tao care poate fi spus nu este Tao veș� nic; numele
care poate fi numit nu este Numele veș� nic”. Î�n termeni mis-
tici, a fi creat „după chipul Său” nu î�nseamnă că „arătăm” la
fel ca Dumnezeu; î�nseamnă că avem aceleaș� i calităț�i con-
stitutive, care au fost descrise ca fiind spirit, adevăr, dra-
goste, frumuseț�e, putere ș� i inteligenț�ă, printre altele – aș� a
cum valul conț�ine aceleaș� i elemente precum oceanul. Î�n
Psalmii 81:6 se spune: „Dumnezei sunteț�i ș� i toț�i fii ai Celui
Preaî�nalt”. Î� n esenț� ă, suntem doar cărămizi din Vechea
Construcț�ie.
Această moș� tenire divină include capacitatea noastră
de a decide asupra a ce să ne concentrăm conș� tientizarea
(adică liberul-arbitru) ș� i puterea creatoare a conș� tiinț�ei.
Ș� i, deoarece centrul propriei atenț�ii determină ceea ce este
î�n conș� tiinț�a noastră, iar conș� tiinț�a ne determină experienț�a,
î�n cele din urmă căpătăm o putere divină asupra propriei
lumi. După cum spune poemul „Invictus” de William Ernest
Henley, eș� ti „stăpânul sorț�ii tale, cârmaciul sufletului tău.”7
Indiferent sub ce stea te-ai născut, ce fel de copilărie ai
avut, cu ce provocări curente te confrunț�i sau ce rasă, cu-
loare, orientare, crez sau vârstă ai, atunci când creezi con-
dițiile interioare potri v ite, scopul important pentru care
te-ai născut trebuie să se arate.
Sinele vs. sinele

Ne-am născut sub o identitate greș� ită ș� i aproape tot ceea
ce vedem, auzim ș� i experimentăm – aproape tot ceea ce este
produs de societate – ne face să rămânem î�n î�ntuneric cu
privire la cine ș� i ce suntem cu adevărat. Identitatea noas-
tră greș� ită este aceea că suntem numai niș� te ființ�e umane
care au câte o experienț�ă spirituală din când î�n când; că
ne-am născut î�n păcat, că suntem limitaț�i de personalita-
tea noastră, un produs al culturii ș� i al familiei noastre, con-
cepuț�i la o anumită dată ș� i destinaț�i să moară. Dar natura
noastră adevărată este exact opusul. Filosoful Pierre Teilhard
de Chardin a exprimat adevărul a tunci când a spus: „Nu
suntem ființ�e umane care au o experienț�ă spirituală. Sun-
tem ființ�e spirituale care au o experienț�ă umană.”8
Dacă dăm la o parte dogma ș� i doctrina tuturor marilor
î�nvăț�ături spirituale, descoperim că au î�ncercat să ne tre-
zească din starea iluzorie, sau maya, aș� a cum este numită î�n
hinduism. „Păcatul” nu este o trăsătură demonică a sufletu-
lui nostru, ci un termen din tirul cu arcul care î�nseamnă „să
ratezi ț�inta”. Singurul păcat originar cu care ne-am născut
este această credinț�ă falsă referitoare la cine suntem.
Faptul că acest sine uman pe care î�l percepem nu este
ceea ce suntem noi cu adevărat nu î�nseamnă că reprezintă
ceva rău sau că ar trebui să î�l subjugăm (aș� a cum au con-
cluzionat unele practici religioase extreme). Această î�ncar-
nare umană este un lucru magnific, asemenea unei opere
de artă, cu potenț�ialul de a dezvălui o mare frumuseț�e ș� i
î�nsemnătate. Dar este o reflectare palidă a adevărului, la
fel cum un portret al persoanei iubite păleș� te î�n compara-
ț�ie cu faptul de a fi î�mpreună cu ea. Sinel e tău adevărat
este, după cum se spune î�n Facerea 1:27, „după chipul lui
58 Emergența
Dumnezeu” – etern, imuabil ș� i infinit –, pe când sinele tău

uman este făcut după chipul ș� i asemănarea istoriei, cultu-
rii ș� i multelor schimbări care izvorăsc din Sine ș� i dispar tot
î�n el. Tot ceea ce ai nevoie pentru î�mplinirea ta totală se
află deja î�n interiorul tău, constituit ca parte a acestui Sine
esenț�ial. Ș� i atunci când te identifici cu Sinele tău adevărat
– ș� i î�nveț�i să depinzi de el pentru absolut orice –, toate ne-
voile tale se vor realiza fără efortul ș� i lupta care sunt atât
de obiș� nuite î�n experienț�a umană.
Î�mi aduc aminte prima dată când acest principiu a de-
venit real pentru mine. S-a î�ntâmplat î�nainte de a mă afla
pe scena despre care am povestit la î�nceputul cărț�ii ș� i î�na-
inte de a dispune de cuvintele necesare pentru a-l explica.
A fost o iniț�iere, ceva de care beneficiem cu toț�ii la un mo-
ment dat – deseori de mai multe ori – pe drumul dezvoltării
personale. O astfel de experienț� ă ne forț� ează să trecem
dincolo de simpla î�nț�elegere sau credinț�ă intelectuală ș� i să
dovedim adevărul principiilor pe care î�ncercăm să le res-
pectăm – transformându-ne cunoaș� terea teoretică î�n î�nț�e-
lepciune practică.
Am renunț�at la actorie, am î�ncetat să mă mai uit la te-
levizor ș� i să citesc ziarele ș� i aproape că m-am izolat î�n micul
meu apartament din nordul Hollywoodului (mobilat cam
ca î�ntr-un serial prost din anii ’70, cu un frigider verde ca
mazărea ș� i blatul acoperit cu laminate Formica), meditând,
rugându-mă ș� i scriind î�ntr-un jurnal despre călătoria inte-
rioară pe care o făceam. La un moment dat, mi-am terminat
economiile, nu aveam o slujbă sau perspective ș� i epuiza-
sem toate mijloacele de susț�inere din afară. Nu mai aveam
nimic, cu excepț�ia percepț�iilor mele interioare – trăiam
efectiv din rugăciune. Ca să fiu sincer, mai eram ș� i foarte
supărat pe Dumnezeu. Eu î�mi dedicam viaț�a practicii spiri-

tuale, î�ncercând să fiu o făclie î�n lume, dar nu puteam să-mi
plătesc nici măcar factura la lumină!
Î�ntr-una din zile, după ce l-am rugat î�n genunchi pe
proprietar să mă mai amâne puț�in cu plata chiriei, m-am
aș� ezat pe scaunul de meditaț�ie, uzat, din piele artificială, ș� i
am aruncat mănuș� a: Doamne, fie există un Sine adevărat cu
tot ceea ce este necesar pentru a-și îndeplini scopul, fie totul
nu este decât o aiureală. În orice caz, voi afla acest lucru
astăzi, deoarece nu am de gând să mă ridic de aici până
când nu primesc un răspuns. Î�mi place să compar momen-
tul acesta cu scena din Forrest Gump a lui Gary Sinise, când
locotenentul Dan se află la timona navei î�n timpul unei fur-
tuni violente ș� i rosteș� te tot felul de invective la adresa celui
Atotputernic, spunând practic: „Hai să te văd!”. Aș� a că am
stat, ș� i am stat, până când ziua s-a transformat î�n î�ntuneric,
iar greierii ș� i-au î�nceput cântările î�n cor î�n timpul nopț�ii.
Am meditat ș� i m-am rugat, am implorat ș� i am renunț�at, î�n-
cercând să intru din nou î�n legătură cu acest Sine esenț�ial,
când mi-am adus aminte de experienț�a avută î�n reciful de
corali, unde aproape că mi-am pierdut viaț�a. Valuri conti-
nue de emoț�ii m-au străbătut, ameninț�ând să mă î�nece din
nou, fără ca sfârș� itul să se î�ntrevadă.
Apoi, la un moment dat î�n toiul nopț�ii, după ce m-am
luptat cu demonii ș� i m-am simț�it ca ț�intuit pe scaun, a fost
ca ș� i cum am auzit o voce care mi-a spus: „Ț� i-ai făcut din
contul de economii o sursă, un dumnezeu, ș� i oricând faci
din ceva aflat î�n afara ființ�ei tale o sursă a propriei siguranț�e
sau a rezervelor tale, universul te va trăda – ca să te î�ntorci
î�n tine ș� i să-ț�i găseș� ti din nou Sursa reală”. Aproape că mă
aș� teptam ca Moise să se afle acolo, semănând puț�in cu
60 Emergența
Charlton Heston*, arătând una dintre tablele legilor: „Să nu

ai alț�i dumnezei afară de Mine!”. Acea poruncă a răsunat ca
un tunet, având un nou î�nț�eles mistic. Ș� i î�n acel moment,
a fost ca ș� i cum o supapă s-a deschis î�n corpul meu, secân-
du-mă de toată neliniș� tea. M-am simț�it inundat de o pace
interioară, o pace care „covârș� eș� te orice minte”, după cum
se spune î�n Filipeni 4:7. M-am târât până la pat ș� i am
adormit.
Î�n următoarele zile, mi-am văzut de treburile mele, ui-
tând practic că aveam o problemă. Când mi-am adus aminte
(„A, da, am toate facturile astea restante ș� i nicio idee des-
pre cum aș� putea să le plătesc”), nu am mai fost cuprins de
obiș� nuita frică sau frustrare, ci de sentimentul că lucrurile
se vor aranja, ca ș� i cum acum aș� fi fost susț�inut de ceva mult
mai mare decât capacitatea mea personală de a gestiona
lucrurile.
Ș� i apoi a sunat telefonul.
Era fostul meu impresar, care î�mi aranjase să mă pre-
zint la un casting. După cum mi-a spus, ș� tia că sunt „prea
spiritual” ca să mai fac reclame (eram, ca să spun aș� a, puț�in
cam „excentric” pe atunci), dar un director de distribuț�ie
sunase din senin, solicitându-mă pe mine. Am ș� tiut imediat
că era răspunsul pe care î�l aș� teptam ș� i am acceptat să par-
ticip la casting. Am semnat contractul pentru acea recla-
mă, iar î�n două zile am câș� tigat suficienț�i bani pentru a-mi
plăti cheltuielile de trai pentru un an.
Această experienț�ă are câteva elemente-cheie pe care
vreau să le subliniez. Î�n primul rând, nu aveam niciun plan.
Nu am creat un panou al viziunii ș� i nici nu am vizualizat un
* Actor american care a jucat rolul lui Moise în filmul Cele zece porunci
(1956). (n.tr.)
anumit rezultat. Pur ș� i simplu am reintrat î�n legătură cu

acea parte din mine care era deja întreagă, am avut un sen-
timent al completitudinii mele î�nnăscute ș� i apoi am renunț�at
să mai controlez rezultatul. Realizând această conexiune,
am cultivat î�n propria conș� tiinț�ă condiț�iile care i-au per-
mis să apară î�n mod natural. Dacă aș� fi î�ncercat să vizuali-
zez rezultatul, poate că aș� fi visat cu ochii deschiș� i la o
mulț�ime de lucruri, de la a î�ncepe o activitate de î�nvăț�ător
spiritual sau de scriitor (pentru care nu aveam competen-
ț�a necesară) până la un câș� tig la loterie sau la o moș� tenire
de la un unchi de mult pierdut (hei, omul are voie să viseze!).
Dar niciodată nu mi l-aș� fi imaginat pe fostul meu impresar
că mă sună ș� i î�mi aranjează un casting pentru o reclamă,
deoarece această idee era în afara sinelui meu cunoscut ca
fiind „un tip spiritual” care nu se mai ocupa de actorie.
Nu spun că nu ar trebui să î�ț�i faci un plan sau să nu fo-
loseș� ti vizualizarea ș� i afirmaț�iile – aceste instrumente au
locul lor î�n cultivarea condiț�iilor conș� tiente pentru Emer-
genț�a ta. Dar pentru a putea permite celui mai mare bine al
tău să se exprime î�n cel mai puternic mod posibil, trebuie
să te identifici mai puț�in cu sinele uman limitat care este
captiv î�n timp, ș� i să te armonizezi cu Sinele nemărginit ș� i
etern din interiorul tău. La î�nceput, la fel ca î�n cazul meu,
procedând astfel ar putea să te ajute să-ț�i plăteș� ti chiria ș� i
să ai de mâncare – î�ndeplinirea necesităț�ilor de bază pen-
tru a supravieț�ui este adesea unul dintre rezultatele iniț�ia-
le ale realizării acestei conexiuni. Dar principiul de fond
are implicaț�ii mai profunde. Realizarea Sinelui tău esenț�ial
ș� i activarea Legii Emergenț�ei care î�i urmează pot transfor-
ma orice aspect al vieț�ii tale – ș� i al vieț�ii celor care te influ-
enț�ează –, punând capăt conflictelor, disipând teama ș� i
creând o lume care contribuie la binele suprem al tuturor.
62 Emergența
Odată ce știm că suntem deja î�ntregi ș� i tot ceea ce avem

nevoie se află î�n interiorul nostru – inclusiv iubirea, res-
pectul, validarea, puterea, bogăț�ia ș� i sănătatea –, realizăm
că nu există niciun motiv pentru care să cerem, să luptăm
sau să ne temem de pierderea oricăruia dintre aceste
lucruri.
Ne pierdem timpul î�ncercând să găsim soluț�ii la toate
problemele sociale, politice, personale ș� i profesionale. Creăm
noi politici, legi mai restrictive, î�nchisori mai mari ș� i arme
mai puternice pentru a ataca problemele, sau ne dăm pes-
te cap î�ncercând să rezolvăm lucrurile. Dar, indiferent de
ce nouă invenț�ie sau teorie găsim, sau î�n ce practică ne im-
plicăm, dacă aceasta nu provine din adevărata realizare a
Sinelui – dintr-o conș� tientizare a plenitudinii noastre î�n-
născute –, nu va aduce niciodată pace, abundenț�ă sau î�m-
plinire de durată î�n viaț�a noastră sau pe planetă.
Î�n afară de aceste implicaț�ii mai largi, o î�nț�elegere a
Sinelui nostru adevărat î�n comparaț�ie cu sinele nostru
uman este o condiț�ie principală pentru activarea cu succes
a Legii Emergenț�ei. Cu cât te identifici mai mult cu acea
parte din tine care se schimbă – sinele uman –, cu atât opui
mai multă rezistenț�ă acelei părț�i din tine care î�ncearcă să
iasă la suprafaț�ă – Sinele adevărat –, cam la fel cum s-ar
î�ntâmpla cu o ghindă dacă s-ar identifica cu coaja sa, ș� i nu
cu stejarul. Mai mult, cu cât te identifici mai mult cu sinele
care se schimbă, sinele care pare defect, cu atât mai mult
intri sub legile umane ale limitării ș� i le faci să dăinuie î�n
viaț�a ta. Acest lucru ne î�mpiedică evoluț�ia. Î�ncercăm să re-
zolvăm problemele create de mintea umană ș� i de percepț�iile
sale limitate sau distorsionate – probleme precum separa-
rea, autoconservarea, competiț�ia ș� i conflictul – folosind
acelaș� i mod de gândire care le-a dat naș� tere. Dar nu poț�i
rezolva niciodată o problemă de la acelaș� i nivel al conș� tiin-
ț�ei care a creat-o.
Î�nsă, atunci când te identifici cu Sinele tău imuabil ș� i
nemărginit, rămâi î�nrădăcinat î�n esenț�a ta, chiar dacă in-
carnarea ta umană ș� i lumea exterioară continuă să-ș� i
schimbe forma ș� i să-ț�i dezvăluie propriul bine aflat î�n con-
tinuă expansiune. Nu mai trăieș� ti la nivelul la care s-au creat
problemele. Nu mai faci acelaș� i lucru de nenumărate ori,
aș� teptând de fiecare dată rezultate diferite. Intri î�ntr-o stare
de pace ș� i î�mplinire care nu mai depinde de condiț�iile exte-
rioare, ci este susț�inută ș� i alimentată de î�ntregul Univers.
De la cauză și efect la grație

Multe dintre religiile lumii, atunci când sunt interpretate
dintr-o perspectivă mai literală, ne î�nvaț�ă uneori că ne
aflăm la cheremul unui Dumnezeu din afară care ne răsplă-
teș� te sau ne pedepseș� te pentru faptele bune sau rele, cam
la fel cum Moș� Crăciun are o listă cu cine a fost sau nu
cuminte – sau care acț� ionează î�ntr-un mod capricios ș� i
misterios pe care nu suntem meniț�i să î�l î�nț�elegem. Dar o
interpretare mai spirituală sau mistică a î�nvăț�ăturii creș� ti-
ne care spune că „culegi ceea ce semeni”, a î�nvăț�ăturii bu-
diste a karmei sau a legii metafizice a atracț�iei, sugerează
că nu există nici o putere exterioară; că seminț�ele pe care
le semănăm î�n inima ș� i î�n mintea noastră – calitatea gene-
rală a conș� tiinț�ei noastre – sunt cele care ne fac să culegem
răsplata ș� i pedeapsa de care avem parte.
Deș� i acesta este un adevăr eliberator ș� i un mare pas pe
scara evoluț�iei, poate fi ș� i o realizare copleș� itoare. Dacă
64 Emergența
toate lucrurile pe care le-am gândit, spus ș� i făcut î�n trecut

(sau î�n vieț�ile anterioare) ne creează prezentul ș� i, î�n cele
din urmă, viitorul, nu ne va trebui oare o viaț�ă î�ntreagă
(sau mai multe vieț�i) să rezolvăm harababura pe care am
creat-o? Multe cauze au fost puse î�n miș� care – cum vom
mai inversa vreodată toate efectele lor?
Din fericire, există o lege mai î�naltă: graț�ia. Legea Gra-
ț�iei spune că, indiferent ce a fost î�nainte, indiferent ce ai
pus î�n miș� care, atunci când restabileș� ti legătura cu adevă-
rul ființ�ei tale – acest tipar perfect al seminț�ei pe care lu-
mea nu l-a atins ș� i pe care nu î�l poate distruge niciodată –,
integralitatea, î�nț�elepciunea ș� i puterea î�nnăscute de care
ai nevoie vor apărea din nou. Din această conș� tiinț�ă, trecu-
tul nu î�ț�i determină viitorul – nici greș� elile trecute ș� i nici
vieț�ile trecute. Seminț�ele rele pe care le-ai semănat sunt
dezrădăcinate indiferent cât de adânc au pătruns, iar se-
minț�ele bune de care nu te-ai ocupat prind rădăcini ș� i dau
roade. Î�n baza Legii Graț�iei, lucrurile cu care te lupț�i î�ș�i pierd
puterea; cauza ș� i efectul, karma, până ș� i fizica newtoniană
care altădată acț�ionau ca legi imuabile ș� i absolute ș� i stăpâ-
ne ale sorț�ii tale, devin slujitorii destinului tău.
Natura relativă a cauzei ș� i efectului a fost investigată
prin intermediul unor subiecte precum inseparabilitatea
cuantică, un fenomen î�n care două sau mai multe obiecte,
altădată unite, rămân conectate ș� i receptive unul faț�ă de
altul chiar ș� i atunci când sunt separate de distanț�e mari, ș� i
prin vindecarea la distanț�ă, care a analizat puterea rugă-
ciunii de a vindeca de la distanț�ă suferinzii prin studii du-
blu-orb randomizate.9
Acestea ș� i alte descoperiri î�ncep să ne dezvăluie că nu
trăim î�ntr-o lume materială liniară ce reacț�ionează î�ntr-un
mod logic care ț�ine de cauză ș� i efect (aș� a cum spune cel
de-al treilea principiu al mecanicii lui Newton, că pentru
fiecare acț�iune există o reacț�iune egală ș� i de sens opus), ci
că existăm î�ntr-un câmp unificat indivizibil, din care izvo-
răș� te totul. La suprafaț�ă, lucrurile par să fie separate ș� i soli-
de – ș� i, la acel nivel relativ, avem impresia că legea cauzei ș� i
efectului există –, dar pe măsură ce pătrundem mai adânc,
descoperim că lumea „solidă” este de fapt alcătuită numai
din energie ș� i informaț� ie invizibilă; atomul, considerat
odată piatra de temelie a î�ntregii realităț�i materiale, este
î�n realitate 99,9% spaț�iu gol.
La acest nivel profund, realitatea nu funcț�ionează aș� a
cum o face la un nivel material grosier. Lucrurile nu sunt
materiale sau legate de spaț�iu ș� i timp. Se pare că această
inteligenț�ă aflată la bază există simultan pretutindeni (om-
niprezentă), având cunoș� tinț�ă despre absolut orice (omnis-
cientă) ș� i este singura putere care există (omnipotentă). Pe
scurt, ar putea fi descrisă drept o inteligență omni-activă
cu o putere de organizare infinită într-un câmp de potenția-
litate nemărginit. Î�n plus, se î�ntâmplă să fie ș� i modul î�n
care mulț�i mistici, profeț�i ș� i, î�ntr-o anumită măsură, religi-
ile l-au descris pe Dumnezeu – precum ș� i modul î�n care
mulț�i oameni de ș� tiinț�ă remarcabili descriu conș� tiinț�a. Î�n
locul unei interactivităț�i î�ntre toate lucrurile – baza cauzei
ș� i efectului – există o omni-activitate. O singură acț�iune. La
cel mai profund nivel, apare ceva – o idee infinită – ș� i pe
măsură ce trece prin timp ș� i spaț�iu, lasă impresia că anu-
mite lucruri interacț�ionează ș� i determină producerea altor
lucruri, dar este numai o iluzie a simț�urilor.
Iată că am ajuns î�napoi la ideea noastră centrală: î�n in-
teriorul seminț�ei tale – de fapt sămânț�a î�ntregii lumi – există
66 Emergența
un plan al î�mplinirii sale. Lucrurile nu au loc la î�ntâmplare.

Tu nu te afli la mila altor cauze – lucrurile nu ț�i se î�ntâmplă;
au loc prin intermediul tău. Există o ordine sau un model
care stă la baza tuturor lucrurilor ș� i este deja perfect, cău-
tând să iasă la lumină din sufletul tău, aș� teptând pur ș� i
simplu condiț�iile potrivite. Ș� i totul conspiră pentru a crea
aceste condiț�ii, indiferent de experienț�ele prin care ai tre-
cut sau unde te afli î�n prezent. După cum spunea Ralph
Waldo Emerson, „zarurile lui Dumnezeu sunt mereu pre-
gătite să fie aruncate.”10 Î�ntregul univers este aranjat î�n fa-
voarea ta.
Ș� i aici intră î�n acț�iune graț�ia.
Graț�ia î�nseamnă să realizezi că, indiferent ce apare la
suprafaț�ă – indiferent ce s-a petrecut î�nainte sau ce pare că
s-a pierdut, când foloseș� ti aș� a cum trebuie modelul perfect
al seminț�ei, acel lucru va apărea din nou, proaspăt, energic,
plin de noi posibilităț�i. Î�n timp ce regulile karmei spun că
eș� ti destinat să trăieș� ti efectele cauzelor tale anterioare,
Graț�ia spune că, î�ntr-o „clipă sfântă”11, viaț�a ta poate fi re-
făcută ș� i „de vor fi păcatele tale cum e cârmâzul, ca zăpada
le voi albi.” (Isaia 1:18)
Mai mult, î�n timp ce gândirea obiș� nuită dictează ade-
sea că efectele pe care le resimț�i sunt limitate de cauzele
pe care le poț�i pune singur î�n miș� care la nivel uman – de-
terminate, de obicei, de condiț�ii externe care par să se afle
sub controlul tău –, când te pui î�n acord cu modelul perfect
care caută să iasă la lumină, nu numai că te va ajuta să te
î�ndrepț�i spre acț�iunea potrivită, dar va schimba î�ntreaga
lume dacă este necesar pentru ca scopul tău măreț� să se
manifeste. După cum ai văzut î�n povestea mea cu plata chi-
riei, aparenta lipsă de soluț�ii lumeș� ti nu a contat; din
momentul î�n care m-am conectat cu acest Sine superior, a

pus î�n miș� care oameni ș� i evenimente dincolo de limitele
sferei mele personale de influenț�ă ș� i mi-a oferit exact ceea
ce î�mi trebuia. Un pasaj cunoscut din Vechiul Testament
rezumă această apariț�ie atotputernică a iertării: „Toată va-
lea să se umple ș� i tot muntele ș� i dealul să se plece; ș� i să fie
cele strâmbe, drepte, ș� i cele colț�uroase, căi netede”. (Isaia
40:4)
Pe măsură ce reflectăm la cum funcț�ionează graț�ia,
ajungem la o concluzie inevitabilă: dacă putem influenț�a
acest câmp unificat prin conș� tiinț�a noastră, iar acest câmp
este omniprezent ș� i indivizibil, atunci trebuie ca noi să fim
acel câmp, iar el să fim noi. Î�ntr-o omniprezenț�ă nu poate
exista un sine separat – o relaț�ie subiect/obiect. Aici ni se
dezvăluie un î�nț�eles ezoteric profund din spatele a două
afirmaț�ii biblice rar î�nț�elese: „Î�mpărăț�ia lui Dumnezeu este
înăuntrul vostru” (Luca 17:21) ș� i „Voi sunteț�i Lumina lumii”
(Matei 5:14). Sau, pentru a ne referi la filosofia hindusă,
sinele adevărat al unei persoane, Atman, este identic cu si-
nele transcendent, Brahman.
Cu alte cuvinte, tu eș� ti acel ceva infinit, omniprezent,
î�n continuă desfăș� urare. Nu tu, omul – care s-a născut, are
o poveste ș� i î�n cele din urmă va ajunge din nou î�n ț�ărână –,
ci tu cel real, Sinele adevărat care apare î�ntotdeauna. Aces-
ta este adevărul suprem, explicat de toate marile religii, de
maeș� trii spirituali ș� i, î�n multe privinț�e, de legile lumii fizice
î�n care trăim, dar care a fost adesea ascuns, chiar dacă cu
bune intenț�ii, de o interpretare materialistă prea literală a
acestor î�nvăț�ături străvechi.
Din această perspectivă a Sinelui adevărat ș� i a puterii
Graț�iei, nu mai eș� ti constrâns de forț�ele exterioare; nu mai
68 Emergența
eș� ti un prizonier al experienț�ei trecute sau al condiț�iilor

prezente. Alături de î�nț�elegerea că nu eș� ti o persoană limi-
tată, î�n plan fizic, ci faci parte dintr-o structură mai amplă
a existenț�ei – la fel ca un val din ocean, niciodată separat –,
ț�i se oferă acum o viziune nouă ș� i curajoasă a felului î�n
care funcț�ionează realitatea. Poț�i să renunț�i la lupta pen-
tru autoperfecț�ionare, manifestare ș� i atracț�ie, ș� i să te aban-
donezi acestui sens profund al armoniei ș� i ordinii ș� i să
activezi conș� tient Legea Emergenț�ei, care î�ț�i va schimba
viaț�a.
CELE ȘAPTE ETAPE
ALE EMERGINERIEI
ETAPA ÎNTÂI
PRIVEȘTE VIZIUNEA COMPLETĂ
Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân.

Pilde 29:18
Imaginează-ț�i o ghindă căzută î�n pădure.

Este un î�nveliș� mic, tare, î�n formă de cupă, ce conț�ine o
sămânț�ă ș� i mai mică; o sămânț�ă care, î�n condiț�iile potrivi-
te, se va transforma î�ntr-un stejar puternic.
Pare atât de normal, de natural, ca un copac uriaș� să
iasă dintr-o sămânț�ă micuț�ă. Rareori punem la î�ndoială fi-
zica imposibilă a unei astfel de realizări. De pildă, unde se
află depozitată î�n acea sămânț�ă minusculă „materia” steja-
rului ș� i fabrica pentru a o produce? Unde sunt planurile,
creierul, reț�eaua complicată a inteligenț�ei necesare pentru
a transforma acel mic fruct de stejar î�ntr-un stejar mitic?
Pentru mulț�i, ș� tiinț�a nu a explicat î�ncă pe deplin cum
se î�ntâmplă astfel de lucruri. Până ș� i teoria evoluț�iei pare
incompletă atunci când analizăm complexitatea ce rezultă
din câteva particule de materie care conț�ine carbon – cu
adevărat numai praf de stele.
Ș� i atunci, unde se află stejarul înainte să iasă din ghindă?
72 Emergența
Am putea susț�ine că nu există niciun „stejar” ca lucru

singular; că este rezultatul î�ntâmplător al multor lucruri
mai mici: este pur ș� i simplu ceea ce se î�ntâmplă atunci când
principiile vieț� ii – matematica, fizica, biologia – intră î�n
coliziune.
Oare toate aceste legi, principii ș� i structuri sunt „create”
de fiecare dată când un stejar iese dintr-o ghindă? Iar dacă
nu – unde se află ele – ș� i unde anume au fost create? Cu alte
cuvinte, î�ț�i poț�i î�nchipui o vreme î�n care matematica nu exis-
ta? Chiar dinainte de a ș� ti ce era, chiar î�nainte de a exista un
„noi” aici care ne gândim la acest lucru – doi plus doi era
egal tot cu patru. Oamenii ar fi putut să construiască avi-
oane ș� i computere î�ncă de pe vremea lui Buddha dacă ar
fi avut acces la secretele pe atunci î�ncă ascunse care au
făcut posibile astfel de progrese – deoarece toate aceste
idei, structuri ș� i capacitatea de a le materializa au existat
dintotdeauna.
Ele există î�n acelaș� i loc î�n care există ș� i stejarul î�nainte
de a apărea.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru tine ș� i pentru viziu-
nea asupra vieț�ii tale.
O viziune nu se află niciodată în viitor

Î�n tine se află un destin care aș� teaptă să se nască. Nu î�n
trupul tău, ci î�n acea parte din tine care a existat dintot-
deauna. Pentru a-l î�ndeplini, trebuie să accesezi viziunea
sufletului tău.
Dar ce este o viziune? Cum o creăm?
Viziunea adevărată nu poate fi nici creată, nici schim-
bată, deoarece face parte din această realitate supremă
Privește viziunea completă 73
despre care am vorbit – ceea ce Platon numea tărâmul pro-

totipurilor perfecte sau al „formelor ideale”. Vine dintr-un
loc aflat dincolo de minte, dincolo de timp, dincolo de spaț�iu
ș� i dincolo de experienț�ă. Ș� i, datorită acestui lucru, o viziu-
ne adevărată nu este o imagine a ceea ce va fi î�n viitor, ci o
realizare a ceea ce este î�n dimensiunea atemporală a con-
ș� tiinț�ei tale.
Ziua ta de mâine este o prelungire a zilei de astăzi a lui
Dumnezeu. Gândeș� te-te la acest lucru ca ș� i cum ai sta dea-
supra unei furnici care se î�ndreaptă spre un chips, pe care
furnica nu î�l poate vedea deoarece este ascuns de un deal.
Din punctul de vedere al furnicii, mâncarea ei se află î�n vi-
itor, dar din punctul tău de vedere, se află î�n prezent. Fur-
nica, drumul ș� i chipsul sunt toate acum ș� i aici. La fel este ș� i
pentru viziunea ta; dintr-o perspectivă mai amplă, se î�n-
tâmplă deja.
Î�n plus, viziunea nu este statică; este transformatoare.
Dacă te laș� i pătruns de energia ș� i ritmul său, te î�ntinde ș� i te
remodelează, accelerându-ț�i dezvoltarea ș� i expansiunea.
Pe măsură ce î�ncepi să î�nț�elegi că tot ceea ce aș� tepț�i ș� i speri
pentru viitor se află deja aici ș� i acum, î�n interiorul tău,
acest lucru î�ț�i pune sub semnul î�ntrebării ș� i î�ț�i schimbă
modul î�n care gândeș� ti, simț�i ș� i acț�ionezi î�n aproape orice
domeniu al vieț�ii tale. Î�ncepi să nu mai fii dependent de
condiț�iile externe ș� i să te bazezi mai mult pe cele interioare
pe care le poț�i controla. Treci de la a obține lucruri pentru
a te î�ndestula la a lăsa liber mai mult din Sinele tău infinit.
Nu mai î�ncerci să realizezi ceva, ci pregăteș� ti calea dezvol-
tând o legătură mai profundă cu această sămânț�ă lăuntrică
de potenț�ial ș� i cultivând terenul sufletului tău pentru o
nouă creș� tere.
74 Emergența
Acesta este fundamentul pentru o viziune reală – iar

stabilirea lui activează prima etapă a Legii Emergenț�ei.
Vizualizare vs. viziune

Mulț�i oameni care se străduiesc să trăiască cea mai bună
viaț�ă posibilă, mai ales î�n arena self-help-ului ș� i succesului,
apelează la o formă bine cunoscută de imaginaț�ie creativă
numită vizualizare, procesul de a avea î�n minte imaginea
unui rezultat dorit până când, prin Legea Acț�iunii Minț�ii
(numită ș� i Legea Atracț�iei), prinde formă. Acesta poate fi
un instrument util pentru multe obiective pe termen scurt.
Dacă te concentrezi î�ndeajuns de mult timp asupra unei
imagini, cu suficient de multe sentimente, poț�i ajuta la ma-
terializarea unei versiuni a ei, indiferent dacă este vorba
de o lovitură mai bună la golf, un loc de parcare sau un
concediu cu familia. Dar î�ncercările de a-ț�i vizualiza viaț�a
măreaț�ă duc adesea numai la materializarea unei versiuni
î�mbunătăț�ite a conceputului tău limitat despre sine – o
ghindă mai lucioasă, rareori un stejar. Ceea ce este mai rău,
de fiecare dată când obț�inem ceva cu forț�a din acest concept
limitat de sine, acel lucru poartă cu sine sămânț�a propriei
distrugeri.
M-am confruntat cu această dilemă î�n drumul meu, os-
cilând î�ntre a răspunde chemării profunde a viziunii ș� i ne-
răbdarea de a utiliza vizualizarea pentru a obț�ine ceea ce
doream, astfel că dădeam peste aceleaș� i probleme de care
mă mai lovisem, numai că la un nivel mai î�nalt. Cu mulț�i ani
î�n urmă, când mă simț�eam blocat î�ntr-o anumită categorie
financiară, am lucrat intens cu multe dintre instrumentele
tradiț�ionale de manifestare pentru a-mi î�mbunătăț�i veni-
tul ș� i stilul de viaț�ă – obț�inând o maș� ină mai mare, o casă
mai mare ș� i un buget lunar mai mare. Eforturile mele au

avut succes ș� i m-am simț�it minunat – pe moment. Dincolo
de toate acestea, nu-mi realizasem adevărata viziune a vieț�ii
– nu făceam decât să atrag mai multe lucruri pe baza ima-
ginii mele limitate de sine. Destul de curând, problemele
mele nerezolvate au ieș� it la iveală, aducând acelaș� i stres ș� i
aceleaș� i griji financiare, î�nsă la un nivel mai î�nalt. De fapt,
era ș� i mai stresant, deoarece acum aveam mai mulț�i bani,
mai multe relaț�ii ș� i mai multe responsabilităț�i de gestionat.
Structurile interioare nu fuseseră consolidate ș� i nu puteam
să fac faț�ă unei poveri mai grele. Î�mi schimbasem imaginea
superficială a lumii, dar î�n esenț�ă rămăsesem acelaș� i.
Simț�indu-mă copleș� it, am decis să î�ncetinesc ritmul ș� i
să petrec mai mult timp meditând ș� i scriind din nou î�n jur-
nal. Ș� i î�n momentul î�n care am rămas nemiș� cat î�n mijlocul
vâltorii, am descoperit un impuls profund, o dimensiune
autentică a mea care î�ncerca să iasă la suprafaț�ă – pe care
o suprimasem, pe măsură ce teama că î�mi lipseș� te ceva ș� i
sentimentul de inadecvare m-au determinat să obț�in î�n
mod artificial ceea ce credeam că î�mi era necesar pentru a
mă simț�i î�n siguranț�ă ș� i destoinic. A fost nevoie de o anu-
mită credinț�ă ș� i voinț�ă pentru a-mi lăsa viaț�a să se destra-
me ș� i să o refac la un nivel mai î�nalt. Asta nu a î�nsemnat că
viaț�a mea trebuia să se destrame, ci numai că trebuia să fiu
dispus să las să se î�ntâmple acest lucru; a trebuit să renunț�
la ataș� amente, la ideile mele despre ceea ce ar trebui să fie
ș� i ce nu. Ș� i, î�n acel spaț�iu de abandon, cu o doză sănătoasă
de smerenie, am reuș� it î�n sfârș� it să răspund chemării unei
viziuni mai profunde. M-am pus î�n acord cu sinele meu au-
tentic – care a adus cu el nu numai o abundenț�ă mai mare,
dar ș� i o senzaț�ie de liniș� te ș� i î�nsemnătate.
76 Emergența
Mulț�i dintre clienț�ii mei m-au căutat după ce s-au vizu-

alizat î�ntr-o nouă relaț�ie, î�ntr-un corp care arată mai bine,
î�ntr-o casă mai mare sau având mai mulț�i bani (toate pu-
tând fi privite drept manifestări ale succesului), dar desco-
periseră că scopul lor real nu fusese î�mplinit de aceste
simboluri convenț�ionale extrinseci, ceea ce i-a făcut să se
simtă ș� i mai epuizaț�i ș� i deziluzionaț�i. Obț�inuseră ceea ce
ș� i-au dorit, dar nu ceea ce aveau nevoie cu adevărat. Î�nsă
de fiecare dată când se lăsau î�n seama viziunii profunde
din interiorul lor ș� i depuneau eforturi pentru a intra î�n ar-
monie cu ea (lucru pe care î�l vom analiza î�n Etapa a doua),
viaț�a lor intra pe un nou făgaș� .
Presiunea pe care o simț�im pentru a ț�ine pasul cu tot
ce realizează prietenii ș� i vecinii, ș� i faț�adele complexe pe
care le construim pentru a susț�ine această imitaț�ie a suc-
cesului devin atât de mult parte din identitatea noastră,
î�ncât avem senzaț�ia că ar trebui să ni se prăbuș� ească î�n-
treaga lume pentru a putea reveni pe drumul cel bun. Dar
nu trebuie să fie asta povestea ta. Deș� i este adevărat că tre-
buie să renunț�ăm la anumite părț�i vechi, uneori preț�uite
ale vieț�ii noastre interioare ș� i exterioare pentru a permite
noului să apară – la fel cum ghinda trebuie să lepede coaja
protectoare pentru a deveni stejar, iar omida trebuie să re-
nunț�e la forma sa familiară pentru a-i creș� te aripi –, atunci
când avem acces la viziunea măreaț� ă a vieț� ii noastre ș� i
trăim conform acestui spaț�iu profund, bucuria, inspiraț�ia
ș� i aventura Emergenț�ei depăș� esc cu mult durerile tempo-
rare ale facerii.
Vizualizarea ș� i alte tehnici de manifestare (panou al
viziunii, afirmaț�ii ș� i altele) sunt instrumente utile, dar nu
suficiente. Cu ajutorul lor nu ț�i-ai î�mplini decât dorinț�ele
egoului, nu destinul sufletului ș� i nici, de altfel, cel mai î�nalt

scop al unui proiect, al unei relaț�ii sau al unei afaceri. Aceas-
tă abordare te ț�ine blocat î�ntr-un ciclu neî�ntrerupt de vizu-
alizare-materializare-vizualizare-materializare, fără să-ț�i
afli niciodată pacea sau mulț�umirea. Pentru a-l putea de-
păș� i, trebuie să treci de la vizualizare la viziune, de la ima-
ginile proiectate î�n minte ș� i bazate pe concepte limitate de
sine la ideile divine sădite î�n sufletul tău.
De la imaginație la emerginație
Imaginaț�ia este apreciată uneori ca fiind unul dintre cele
mai importante instrumente ale inovaț�iei. Inclusiv Einstein
a spus că „imaginaț�ia este mai importantă decât cunoaș� te-
rea”.1 Ș� i aș� î�nclina să fiu de acord. Imaginaț�ia este o aptitu-
dine importantă care ne permite să ne stăpânim gândurile
ș� i să obț�inem un anumit control asupra experienț�ei pe care
o avem. Stăpânirea acestei facultăț�i ne ajută să î�nț�elegem
că mediul nostru nu ne determină destinul, ci ne permite
să trecem de la statutul de victimă pasivă la cel de creator
activ.
Dar imaginaț�ia, aș� a cum o î�nț�elegem ș� i o utilizăm ade-
sea, este limitată de experienț�a noastră, de conceptele de
sine sau de credinț�ele colective ale culturii noastre. Prin
urmare, nu poate construi decât pe baza a ceea ce cunoaș� -
te; este numai o variaț�iune a conț�inutului care se află deja
î�n conș� tiinț�a noastră. Este la fel ca rearanjarea mobilei
î�ntr-o cameră prea mică pentru scopurile tale sau constru-
ită pe o fundaț�ie care nu te mai poate susț�ine. Poț�i să ajungi
la o aranjare mai plăcută – poate chiar total diferită ș� i cre-
ativă –, dar nu ai schimbat fundaț� ia ș� i nici nu ai făcut
camera mai mare, astfel că, indiferent de problemele de
78 Emergența
dimensiune ș� i scop pe care le-ai avut, acestea vor continua

să existe odată ce te obiș� nuieș� ti cu noul design. Pentru a-ț�i
realiza î�ntregul potenț�ial ș� i scop emergent, punctul tău de
pornire trebuie să se afle î�n afara camerei. Deș� i Einstein
este posibil să fi utilizat imaginaț�ia drept rampă de lansare,
î�n cele din urmă a accesat ceva mai adânc, aflat dincolo de
intelect. Î�n orice domeniu î�n care omenirea a făcut un mare
pas î�nainte s-a î�ntâmplat astfel.
Un răspuns firesc la acest lucru ar putea fi: „Nu este
adevărat! Pot să-mi imaginez că zbor la bordul unei navete
spaț�iale spre alte galaxii, ș� i nu am mai făcut niciodată aș� a
ceva.” Dar gândeș� te-te la următorul lucru: abilitatea de a-ț�i
imagina posibilităț�i din altă lume nu este neapărat trans-
formatoare sau evolutivă; de fapt, dacă analizezi numeroa-
se cărț�i de science-fiction, vei vedea că, deș� i ș� i-au „imaginat”
cum va fi viaț�a î�n viitor, î�n multe cazuri protagoniș� tii suferă
î�n continuare de aceleaș� i probleme pe care le avem ș� i azi,
dacă nu chiar mai rele. Nu s-a petrecut nicio evoluț�ie. Ima-
ginaț�ia ne poate purta î�ntr-o călătorie până la marginea
sinelui nostru cunoscut, dar pentru o viziune adevărată
care ne face să evoluăm la următorul nivel (personal, pro-
fesional sau al societăț�ii), trebuie să trecem graniț�a minț�ii
condiț�ionate ș� i să intrăm pe un pământ de frontieră necar-
tografiat pe care se poate umbla numai cu ajutorul sufletului
nostru.
Prin urmare, ce este acest simț� al sufletului, această fa-
cultate perceptivă interioară care î�ț�i permite să vezi ș� i să
accesezi adevărata viziune? I s-a spus î�n multe feluri – in-
tuiț�ie, ghid interior, î�nț�elepciune superioară – dar pentru
scopurile noastre, haide să sugerăm un nou termen – Emer-
ginaț�ie. Gândeș� te-te la el ca la un fel de Imaginaț�ie 2.0. Î�n
timp ce imaginaț�ia î�ț�i permite să selectezi din baza ta de

cunoș� tinț�e ș� i experienț�e acumulate pentru a crea noi as-
pecte, Emerginaț�ia î�ț�i permite accesul la câmpul ideilor
fără precedent care caută să iasă la lumină, idei aflate din-
colo de experienț�a ta, dincolo de orice experienț�ă – proto-
tipurile perfecte unice.
Dacă sufletul tău tânjeș� te după o relaț�ie mai bună, ac-
tivându-ț�i Emerginaț�ia vei deveni mai receptiv la acea parte
din tine deja î�ndrăgostită, transformându-te î�ntr-un mag-
net pentru un partener care se potriveș� te cu cele mai î�nalte
idealuri ale sufletului tău. Dacă e vorba de un proiect la
care lucrezi, poț�i face apel la Emerginaț�ie pentru a-ț�i dez-
vălui adevărata esenț�ă a acestuia ș� i potenț�ialul său, precum
ș� i mijloacele pentru a le dobândi – adesea î�n moduri care
te surprind, care î�ț�i extind orizontul ș� i depăș� esc ceea ce ț�i-ai
fi putut imagina. Dacă e vorba despre o afacere pe care vrei
să o dezvolț�i, dând ascultare Emerginaț�iei nu te va ajuta
numai să-ț�i dai seama care este următoarea etapă de evo-
luț�ie, ci ș� i să o poziț�ionezi pe piaț�ă astfel î�ncât să devină o
forț�ă a progresului î�n domeniu. Ș� i, spre deosebire de unele
tehnici de manifestare care se concentrează pe schimba-
rea lumii externe, Emerginaț�ia este un proces care are loc
î�n interior ș� i care te transformă î�n persoana care trebuie să
fii pentru a ajunge la următoarea fază de dezvoltare cu
uș� urinț�ă, graț�ie ș� i integritate.
Această facultate de Emerginaț�ie a sufletului este o par-
te naturală din noi – o abilitate pe care oricine ș� i-o poate
dezvolta ș� i ceva cu care aproape oricine s-a confruntat la
un moment dat. Este mai uș� or de activat î�n momentele î�n
care eș� ti relaxat ș� i receptiv, având un sentiment de iubire,
recunoș� tinț�ă sau veneraț�ie, sau când o criză te-a pus î�n
80 Emergența
genunchi. Mintea se opreș� te, altceva se deschide ș� i ai o

idee sau o soluț�ie fulgerătoare la o problemă, fără să treci
printr-un proces de analiză. Dar nu este nevoie să aș� tepț�i
până ajungi la cel mai de jos nivel sau la marginea prăpas-
tiei; prin practică, î�ț�i poț�i cultiva conș� tient Emerginaț�ia,
ajutându-ț�i viziunea să iasă la lumină.
Exerciții
Există multe feluri î�n care poț�i accesa această sursă interioa-
ră de inspiraț�ie, de la meditaț�ie ș� i rugăciune la incantaț�ie ș� i
scriere automată. Indiciile referitoare la persoana care eș� ti
cu adevărat ș� i motivul pentru care trăieș� ti se află peste tot,
î�năuntru ș� i î�n afară. Cheia activării acestei facultăț�i este să-ț�i
î�ndrepț� i atenț� ia spre acea î�ndrumare ș� i să-ț� i dezvolț� i o
minte mai pătrunzătoare, mai receptivă ș� i mai meditativă.
O altă cheie este să stai î�ntr-un spaț�iu creativ, ingenios, lip-
sit de orice judecăț�i de valoare – ceea ce eu numesc „stu-
dioul viziunii”. Acesta este un mediu interior sacru î�n care
revizorilor, criticilor ș� i analiș� tilor nu le este permis să in-
tre, cel puț�in nu până nu ț�i-ai reprezentat versiunea com-
pletă a viziunii care te inspiră. Următoarele patru exerciț�ii
sunt concepute pentru a te ajuta î�n această sarcină. Pentru
a î�ncepe, iată o practică simplă ca să î�ncepi să te deschizi
către această viziune î�naltă.
Activarea Emerginației
Î�nchide ochii ș� i respiră lent ș� i profund de câteva ori. Când
expiri, eliberează-ț�i toată tensiunea din corp, toate proble-
mele zilei ș� i î�ngrijorările legate de viitor. Eliberează-te de
toate ș� i cufundă-te î�n momentul prezent. Fii conș� tient de
respiraț�ie pe măsură ce aerul intră ș� i iese, concentrându-ț�i

atenț�ia fie pe nări, fie pe miș� cările abdomenului care se ri-
dică ș� i coboară. Nu o controla; lasă respiraț�ia să facă ce
vrea, uneori respirând profund, alteori mai superficial. Nu
trebuie decât să rămâi conș� tient ș� i relaxat.
Pe măsură ce te acomodezi, stabileș� te-ț�i intenț�ia pentru
acest exerciț�iu. Nu contează ce scop ai – dacă vrei să obț�ii un
loc de muncă, să găseș� ti un nou partener, să te vindeci sau să
câș� tigi mai mulț�i bani –, cea mai pură intenț�ie, pentru scopul
acestei activităț�i, este să intri î�n legătură conș� tientă cu spiri-
tul tău, să conș� tientizezi adevărul ființ�ei tale. Acest lucru
este cel mai eficient deoarece nu urmăreș� te nimic altceva
decât realizarea de sine ș� i, prin urmare, nu opune niciun fel
de rezistenț�ă, pe când intenț�ia de a obț�ine ceva ce pare sepa-
rat de noi ne trage î�napoi î�n dualitatea fundamentală pe care
această activitate urmăreș� te să o vindece.
Simte vibraț�ia intenț�iei tale. Respiră adânc ș� i permite simț�u-

rilor să se extindă, umplându-ț�i î�ntregul corp. Respiră din
nou ș� i lasă această energie să umple spaț�iul î�n care te afli,
până când eș� ti complet î�nvăluit î�n strălucirea sa caldă. Re-
nunț�ă la toate ideile pe care le ai cu privire la ceea ce ar trebui
sau nu ar trebui să fie. Nu există o modalitate bună sau gre-
ș� ită de a face acest lucru. Doar ai î�ncredere î�n intuiț�ia ta.
Odată ce ț�i-ai stabilit ferm intenț�ia, poț�i trece la etapa ur-

mătoare a exerciț�iului î�n care î�i adresezi conș� tiinț�ei mai
î�nalte î�ntrebări referitoare la propria viziune. Ne concen-
trăm deocamdată numai asupra unei singure teme, dar poț�i
adăuga oricând altele pe măsură ce te familiarizezi cu acest
exerciț�iu.
82 Emergența
Î�ntreabă-te: care este viziunea vieț�ii mele? Care este ideea

divină (sau cea mai î�naltă) a vieț�ii mele? Cum arată, ce î�mi
transmite? Care este esenț�a ei? (Î�n loc de „viaț�a mea” poț�i
pune tot ce doreș� ti să lămureș� ti: „familia mea”, „relaț�ia mea”,
„activitatea mea”. Poț�i, de asemenea, să î�ntrebi: „Care este
ideea lui Dumnezeu cu privire la viaț�a mea?” sau: „Ce anu-
me î�ncearcă să iasă prin mine?”)
Rămâi alert. Aș� teaptă, priveș� te, ascultă. Fii atent la imagi-
nile, sunetele sau senzaț�iile care apar. Câteodată ceea ce
apare va fi clar; vei vedea imagini care redau explicit viziu-
nea ta î�n lume. Alteori, experienț�a poate fi mai simbolică,
iar legătura va fi neclară. Unii oameni văd imaginile color.
Alț�ii vor avea o experienț�ă mai fizică, senzuală. S-ar putea
să ai numai o senzaț�ie sau o vibraț�ie. Fii atent, dar nu judeca;
nu există mai bun sau mai rău, nu există corect sau greș� it.
Tot ceea ce apare ț�ine de acest proces. Dacă î�ncepi să te
abaț�i de la ceea ce faci – planificând lista de cumpărături,
î�ngrijorându-te din cauza facturilor –, concentrează-ț�i din
nou atenț�ia asupra respiraț�iei. Dar nu desconsidera nimic.
Î�n acest exerciț�iu, chiar ș� i distragerile aparent exterioare
pot fi indicii de sincronizare din partea sufletului tău.
Poț�i repeta î�ntrebările de câte ori vrei sau consideri că este

necesar pentru a avea o experienț�ă autentică. Pe măsură ce
î�ncep să î�ț�i vină ideile, poț�i să deschizi ochii ș� i să ț�i le notezi
sau să aș� tepț�i până termini meditaț�ia. Unii oameni preferă
să aș� tepte deoarece, dacă deschid ochii ș� i î�ncep să scrie, ies
din starea de flux. Alț�ii constată că dacă aș� teaptă, uită ce au
perceput, la fel cum visele se estompează după ce te tre-
zeș� ti. Î�ncearcă î�n ambele moduri. Î�n orice caz, ai î�ncredere
că ceea ce trebuie să percepi ș� i să î�ț�i aminteș� ti, î�ț�i vei aminti,

ș� i chiar dacă nu î�ț�i vei mai aminti, î�n cotloanele ascunse ale
conș� tiinț�ei tale se realizează o activitate importantă.
Pe măsură ce avansezi, poț�i să adăugi ș� i alte î�ntrebări sau

să adresezi î�ntrebarea de bază î�n alte moduri. Atâta vreme
cât intenț�ia ta rămâne pură – ca să conș� tientizezi mai mult
cine eș� ti cu adevărat ș� i viziunea vieț�ii tale – ș� i practici acest
lucru cu o anumită consecvenț�ă, î�ț�i va aduce roade bogate.
Dacă vrei să aprofundezi o variantă mai detaliată a acestei
practici, citeș� te lucrarea deosebit de î�nsemnată a lui Michael
Bernard Beckwith, Life Visioning (Viziunea vieții).
Excavarea sufletului:
un workshop pentru viziune
Unii oameni nu-ș� i percep prea uș� or viziunea vieț�ii. Iar asta
nu pentru că viziunea nu le vorbeș� te, ci mai degrabă pen-
tru că a fost reprimată atât de mult timp de gândirea raț�io-
nală ș� i de condiț�ionarea culturală, î�ncât nu mai reuș� esc să
o audă. Aceasta conduce de obicei la î�ntrebarea des î�ntâl-
nită: „Cum pot să-mi dau seama care este viziunea mea re-
ală sau scopul meu real?”. „Cum pot ș� ti ceea ce sufletul meu
vrea cu adevărat?” Ș� i atunci când răspunsurile î�ncep să
vină, ele sunt î�nsoț�ite de obicei de o altă î�ntrebare: „Oare
cel care î�mi vorbeș� te este spiritul/intuiț� ia sau egoul?”.
Rezultatul este acela că ne î�ndoim de î�ndrumarea primită,
ne î�ndoim de noi î�nș� ine ș� i ne temem să nu facem o alegere
greș� ită.
Î�n primul rând, rareori poț�i face o alegere greș� ită dacă
ai intenț�ii bune. Chiar ș� i o alegere greș� ită, dacă se naș� te
84 Emergența
dintr-o intenț�ie sinceră, te va ajuta să î�nveț�i ș� i să creș� ti,

consolidându-ț�i abilitatea de a-ț�i asculta ghidul interior ș� i
de a face alegeri mai bune. Am fost î�nvăț�aț�i că drumul spre
succes î�nseamnă să faci tot „ce trebuie” – dar cât de mulț�i
oameni au dat greș� făcând tot ce trebuie ș� i câț�i au reuș� it
î�ncălcând toate regulile? Nu spun că dezvoltarea aptitudi-
nilor ș� i luarea unor măsuri de prevedere nu sunt impor-
tante – dar intenț�ia este cârma aflată sub suprafaț�a apei;
este ceea ce ghidează cu adevărat nava.
Atunci când te confrunț�i cu o alegere î�n ceea ce priveș� te
acț�iunea, î�n loc să te axezi pe motivul pentru care nu ar tre-
bui să faci ceva, î�ntreabă-te de ce ar trebui (sau de ce vrei s-o
faci). Pe măsură ce te conectezi la acea parte din tine, nu nu-
mai că descoperi straturile motivaț�iei false – ș� i î�ncepi să le
î�ndepărtezi –, ci î�n final ajungi la acel nucleu moale ș� i strălu-
citor unde de ce se transformă î�n ce. Descoperi că lucrul pen-
tru care te lupț�i, lucrul care î�ț�i alimentează motivele este de
fapt lucrul din care eș� ti făcut. Eș� ti deja acest lucru, î�ț�i amin-
teș� ti? Acea dorinț�ă puternică de a realiza ceva reprezintă î�n
fapt acel ceva din tine care caută să iasă la lumină. Aș� adar,
hai să ne acordăm puț�in timp pentru a săpa mai adânc, să
mergem î�ntr-o expediț�ie arheologică a sufletului tău ș� i să
vedem ce este de fapt î�ngropat acolo.
Dorințe și obiective
Să aruncăm o privire la dorinț�ele ș� i obiectivele tale. Toate
lucrurile pe care vrei să le ai ș� i să le realizezi sunt indicii
ale unei viziuni mai mari care î�ncearcă să iasă la lumină.
Nu vei obț�ine neapărat toate aceste lucruri ș� i nici tabloul
final nu va arăta aș� a cum ț�i-l imaginezi – de fapt, pe măsură
ce faci săpături, vei descoperi că multe dintre lucrurile pe
care ai crezut că le vrei erau numai ademeniri – dar pentru

că nu există decât o singură realitate, chiar ș� i falsele dorin-
ț�e te ghidează spre un adevăr mai profund. Pe măsură ce ai
o conș� tientizare mai mare a acestor dorinț�e, coaja dură a
egoului î�ncepe să se crape iar tu î�ntrevezi ce se află î�năun-
tru ș� i î�ncearcă să iasă. Eș� ti pregătit pentru o schimbare de
proporț�ii?
Î�n primul rând, trasează două coloane pe o coală de
hârtie. Î�n partea stângă scrie dorinț�a/obiectivul. Î�n partea
dreaptă scrie de ce vrei acel lucru. Fii sincer. Î�ncepe cu lu-
crurile pe care le vrei cel mai mult. Dacă motivul pentru
care vrei ceva este acela de a obț�ine ceva tot material,
adaugă-l la coloana „Dorinț�elor”, apoi scrie de ce î�l doreș� ti.
De exemplu, dacă la „Dorinț�e” ai scris: „Vreau să fac un milion
de dolari”, iar î�n coloana „Motivelor” scrii: „Pentru a-mi
cumpăra o casă”, trece apoi „Să-mi cumpăr o casă” î�n coloa-
na „Dorinț�elor” ș� i spune de ce vrei casa î�n coloana cealaltă.
Fă acest lucru până când î�n coloana din dreapta obț�ii un
motiv nematerial. De exemplu, î�n ceea ce priveș� te casa, ai
putea scrie: „Pentru a mă simț�i î�n siguranț�ă”. Ț� i-ai filtrat
dorinț�ele până ai ajuns la sentimentul de siguranț�ă, care
constituie obiectivul real.
Acum uită-te la motivele scrise pe hârtie. De ce vrei ceea
ce vrei? Vezi ceva care se repetă? Ai trecut acelaș� i motiv
pentru mai multe dorinț�e? Motivele se bazează pe ceea ce
vrei de la alț�ii sau sunt caracteristici interioare? De exem-
plu, să spunem că scrii î�n coloana „Dorinț�elor”: „Vreau să
fiu un autor de succes”. Apoi, î�n coloana „Motivelor” scrii:
„Pentru ca oamenii să mă iubească ș� i să mă respecte”. Î�ncă
nu ai ajuns la motivul real aflat î�n adâncul tău. Ș� i acest mo-
tiv aparț�ine, de fapt, de coloana „Dorinț�elor”. Ia motivele
86 Emergența
care depind de obț�inerea unui lucru de la cineva – chiar

dacă nu este material – ș� i pune-le î�n coloana „Dorinț�elor”.
Apoi scrie de ce vrei acele lucruri. Pornind de la: „Vreau ca
oamenii să mă iubească ș� i să mă respecte”, ai putea pune î�n
coloana „Motivelor”: „Pentru ca eu să mă simt iubit ș� i res-
pectat” sau „Pentru ca eu să mă iubesc ș� i să mă respect”.
Iată, acesta este un motiv de la care să pleci.
Dar s-a mai î�ntâmplat ceva important. Ai î�nceput să te
gândeș� ti că ceea ce doreai era să fii un autor de succes, să
ai parte de celebritate ș� i avere ș� i să obț�ii respectul celor-
lalț�i, dar ai descoperit că ceea ce vrei cu adevărat este să te
simț�i iubit ș� i respectat. Dar să te simț�i iubit ș� i respectat
este ceva ce ț�ine de tine! Nu are nimic de-a face cu ceva din
afara ta. Tu ș� i numai tu ai puterea de a da naș� tere acestor
sentimente. Ele reprezintă scopul tău real ș� i esenț�a viziu-
nii tale. (Î�n etapa a doua: Cultivă condiț�ii armonioase, vom
lucra mai specific la activarea acestor calităț�i.)
Pe măsură ce descoperi adevărata motivaț�ie din spate-
le dorinț�elor de a obț�ine diverse lucruri, ele î�ncep să-ș� i
piardă strălucirea, atracț�ia irezistibilă. Cu cât ajungi să î�n-
ț�elegi mai mult că ceea ce î�ț�i doreș� ti cu adevărat se află
deja î�n interiorul tău, cu atât mai puț�in te atrage lupta din
afară. Când î�nț�elegi că ceea ce urmăreș� ti cu adevărat este
dragostea de sine ș� i acceptarea (sau orice calitate esenț�ială
ai viza) ș� i constaț�i că nu poț�i găsi acest lucru decât î�n inte-
riorul tău, călătoria ta se î�ncheie ș� i, î�n acelaș� i timp, î�ncepe.
Dispare î�mpotrivirea, iar dragostea de sine ș� i acceptarea
apar î�n mod firesc.
Asta nu î�nseamnă că ar trebui să nu mai faci nimic. Nici
pe departe. Ba chiar vei deveni mai productiv – pentru că
vei ș� ti de unde vine cu adevărat binele tău ș� i, prin urmare,
nu î�l vei mai bloca proiectându-l asupra altei persoane sau

altui lucru. Toate dorinț�ele false bazate pe motive false dis-
par, iar ceea ce rămâne este drumul adevărat pe care eș� ti
menit să mergi. Fii sigur că pe acest drum te vei confrunta
cu diverse sarcini, vei avea obiective ș� i un scop măreț� , dar
ele nu vor fi motivate de ceea ce poț�i obține – ci mai degra-
bă de ceea ce ai de oferit. Î�n acest spaț�iu, ș� tiind că tot ce î�ț�i
doreș� ti se află deja î�n interiorul tău, acț�iunile tale izvorăsc
din dorinț�a de a î�mpărtăș� i ceea ce ai ș� i ceea ce eș� ti – nu
pentru că ai nevoie să te exprimi pentru a te simț�i î�ntreg, ci
pentru că integralitatea nu poate face altceva decât să se
exprime.
Mai uită-te o dată la lista aceea. Î�n coloana din dreapta
(motivele) ar trebui să ai calităț�ile pe care vrei să le î�n-
truchipezi. Probabil că de-a lungul drumului vei mai des-
coperi ș� i obiective/dorinț�e care nu sunt legate de obț�inerea
unui lucru de la cineva. De exemplu, poate că ai scris ca
dorinț�ă: „Vreau să î�mi î�mpărtăș� esc talentele cu î�ntreaga
lume”, iar î�n coloana „Motivelor”, poate că ai scris sincer:
„Pentru ca oamenii să se bucure de ele”. Aceasta este o mo-
tivaț�ie autentică. Nu este creată de ego – nu este creată de
nimic. Este adevărata ta natură care î�ș�i anunț�ă prezenț�a –
iar această natură se referă î�ntotdeauna la dăruire, strălu-
cire, î�mpărtăș� ire, revărsare a splendorii î�ntemniț�ate, fără a
avea un motiv ascuns. (Singura obiecț�ie legată de acest lucru,
î�n cazul î�n care ai planuri ascunse, dacă priveș� ti î�n profun-
zime ș� i realizezi că motivul pentru care vrei să dăruieș� ti
este acela de a obț�ine acceptare, validare sau recunoaș� tere,
atunci dăruirea nu este obiectivul real, ci activarea senti-
mentului interior al propriei valori.)
88 Emergența
Nimic din toate acestea nu are rol de judecată de va-

loare cu privire la alte tipuri de motive. Există un loc pen-
tru orice pe scara evoluț�iei noastre. Dar un motiv care nu
caută să obțină nimic – un motiv care este o dorinț�ă esen-
ț�ială – nu va perpetua răni vechi ș� i nu te va ț�ine pe tine sau
pe ceilalț�i din jurul tău î�ntr-o stare de inconș� tienț�ă. Va avea
asupra ta ș� i asupra tuturor celor cu care intră î�n contact un
efect eliberator, iluminator, de extindere. De asemenea, se
va elibera de opoziț�ia care î�nsoț�eș� te de obicei motivele
egoului nostru.
Acum ar trebui să ai două categorii de obiective/do-
rinț�e. Pe de o parte, ș� tii lucrurile materiale pe care le urmă-
reș� ti: o afacere nouă, o casă nouă, o situaț�ie materială mai
bună, orice vrei. Ș� i e foarte bine. Dar ai ș� i o listă de obiecti-
ve interioare ș� i devii tot mai conș� tient că ceea ce vrei cu
adevărat este î�n principal o experienț�ă interioară, o calitate
a ființ�ei, cum sunt dragostea de sine, î�ncrederea, siguranț�a,
abundenț� a. Din această perspectivă, expresia „a duce o
viaț� ă de calitate” are o nouă semnificaț�ie.
Să reluăm: stabilirea acestei fundaț�ii interioare pentru
viziunea ta nu este finalul; este î�nceputul. Pe această fun-
daț�ie spirituală vei construi o casă pe care furtunile acestei
lumi nu o vor dărâma. Prin urmare, să continuăm constru-
irea ei.
Visul atotcuprinzător
Î�n primul exerciț�iu pentru Emerginaț�ie, te-ai deschis celei
mai profunde viziuni ale tale. Nu ai permis egoului să î�ș�i
impună ideile asupra ei ș� i poate că ai fost surprins, chiar
ș� ocat, de ceea ce ai descoperit. Î�n trecut, probabil că ai
conceput viziuni pe baza a ceea ce î�ț�i doreai. Cu ajutorul

Emerginaț�iei, ai î�nceput să descoperi entuziasmul de a te
deschide către ceea ce te doreș� te pe tine. Apoi, scriindu-ț�i
dorinț�ele ș� i obiectivele, te-ai concentrat asupra valorilor
esenț�iale care căutau să iasă la lumină. Acum că eș� ti mai
receptiv ș� i mai pregătit din punct de vedere mental, te vom
lăsa să î�ț�i imaginezi, fără niciun fel de limite, viaț�a visurilor
tale. Din acest spaț�iu, mintea ta este mai puț�in un creator ș� i
mai mult un canal pentru viziunea ta adevărată.
Acordă-ț�i o clipă ș� i fă-te comod. Î�nchide ochii ș� i respiră
adânc de câteva ori pentru a te liniș� ti. Cu fiecare inspiraț�ie,
imaginează-ț�i că inima î�ț�i este inundată de lumină. Cu fie-
care expiraț�ie, imaginează-ț�i că dai afară tot ceea ce nu î�ț�i
mai este de folos. Relaxează-te, eliminând orice preocupa-
re legată de viitor, orice rămăș� iț�ă din trecut.
Adu-ț�i aminte de o perioadă din viaț�a ta î�n care te-ai
simț�it cu adevărat conectat. Orice moment care a dat naș� -
tere unui sentiment pozitiv, unei vibraț�ii de dragoste, de
inspiraț�ie, de vivacitate. Lasă-te purtat acolo. Fii prezent
acolo, simte din nou acel lucru. Apoi inspiră ș� i, pe măsură
ce expiri, lasă acel sentiment să ț�i se răspândească î�n corp
ș� i să ț�i-l umple cu acea energie.
Plecând de la această activare ș� i receptivitate, deschi-
de-te faț�ă de cea mai î�naltă viziune a vieț�ii tale. Nu viziunea
pe care crezi că ar trebui, ai putea sau trebuie să o trăieș� ti;
nici măcar viziunea despre care crezi că este practică, logi-
că sau rezonabilă. Dă-ț�i posibilitatea să vezi ș� i să simț�i ceea
ce î�ț�i doreș� ti cu adevărat din adâncul inimii. Dacă ai ș� ti că
ai fi pe deplin susț�inut ș� i ai avea toate resursele necesare
– talente, daruri, abilităț�i ș� i sprijin –, care ar fi viziunea?
90 Emergența
Cine ai fi tu? Ce ai face? Cum ai contribui sau ce ai crea? Pe

cine ai susț�ine sau ajuta? Cum ar arăta?
Eș� ti liber să incluzi orice latură a vieț�ii – sănătatea, bo-
găț�ia, munca, relaț�iile, spiritualitatea, dezvoltarea personală
ș� i serviciile aduse celorlalț�i. Dă-ț�i voie să vezi ș� i să simț�i
cea mai î�naltă viziune posibilă. Creionează tabloul. Imagi-
nează-te că procedezi ș� i te comporț�i î�ntr-un fel care te in-
spiră cu adevărat, fără să te reț�ină nimic. Imaginează-ț�i că
oamenii te felicită, te respectă, te elogiază. Oriunde mergi,
eș� ti î�ntâmpinat cu dragoste ș� i aprobare, recunoaș� tere ș� i
răsplată. Concentrează-te pe această senzaț�ie ș� i lasă-te cu-
prins de ea. Dacă vocea ta critică î�ncepe să-ț�i spună lucruri
precum: „Cine te crezi? Cum să faci vreodată aș� a ceva? Este
imposibil!”, mulț�umeș� te-i pentru că ț�i-a î�mpărtăș� it păreri-
le, dă-le deoparte – scoate-le din studioul viziunii – ș� i reia
creionarea tabloului. Adu-ț�i aminte, cum î�l va distruge pe
ce dacă î�i permiț�i acest lucru. Nu vom permite acest lucru
astăzi.
Acum î�ntreabă-te, pe o scară de la zero la o sută, unde
zero este: „Vă rog, să mă scape cineva de chinul ăsta!” ș� i o
sută este: „Doamne, abia î�mi î�ncap î�n piele de bucurie!”,
unde se poziț�ionează viziunea ta. Ce simț�i î�n corpul tău, î�n
acest moment, când î�ț�i imaginezi viziunea? Dacă este sub o
sută, î�ntreabă-te de ce anume ar fi nevoie pentru a mai
urca zece puncte pe scară. Dacă se poziț�ionează la cinci-
zeci, de ce ar fi nevoie pentru a ajunge la ș� aizeci ș� i aș� a mai
departe. Ascultă, apoi adaugă viziunii acel element. Fă acest
lucru până când ajungi la o sută, până când nu î�ț�i poț�i ima-
gina o viaț�ă mai bună. Dacă te î�mpotmoleș� ti, gândeș� te-te la
alte aspecte ale viziunii – de exemplu, dacă ț�i-ai imaginat
ceva legat de serviciu, adaugă elementul sănătăț�ii, bogăț�iei
sau relaț�iilor până când ajungi la o sută. Sau dacă te con-

centrezi cu intenț�ie asupra unei singure zone, cum ar fi re-
laț�iile intime, raportează-te la diferite aspecte ale acestui
lucru. Este deosebit de important, deoarece este mai uș� or
să ne activăm resursele emergente mai profunde atunci
când avem o „viteză de eliberare” – adică o viziune care ne
face să depăș� im atracț�ia gravitaț�ională a gândirii de fiecare
zi – decât când î�ncercăm să realizăm ceva care ne-ar face
să accelerăm numai un pic. De fapt, î�n lipsa acestui com-
bustibil de rachetă, am fi atraș� i din nou pe pământ.
Acordă-ț� i câteva clipe pentru a scrie î�n jurnal ce ț�i-a
apărut î�n acest proces de vizualizare. Fii foarte atent la carac-
teristicile pe care le-ai simțit ș� i la cele pe care le-ai întruchi-
pat. Ele vor fi foarte importante î�n Etapa a doua: Cultivă
condiț�ii armonioase, deoarece î�ncepem activarea vibraț�iei
vizionare – semnătura energetică unică a propriei viziuni,
care este efectiv substanț�a ei.
Cum să-ți formulezi declarația viziunii

Următorul pas presupune să î�ț�i restrângi viziunea la o de-
claraț�ie de forț�ă care te face să-ț�i concentrezi mintea ș� i ini-
ma asupra celor mai importante detalii. Această puternică
conș� tientizare a viziunii tale este ceva cu care poț�i compa-
ra tot ceea ce faci, pentru a putea rămâne pe drumul cel
bun. Fără un astfel de instrument, poate fi dificil să î�ț�i faci
planuri ș� i să nu te abaț�i de la ele. Este uș� or să te laș� i prins
î�n detaliile nesemnificative ale vieț�ii, î�n mentalitatea „listei
cu lucruri de făcut”, pentru ca apoi să te trezeș� ti la apusul
soarelui că nu ai realizat nimic semnificativ. Sau să urci pe
scara succesului ș� i să descoperi că nu se sprijină de zidul
care trebuie – sau că nu există niciun zid!
92 Emergența
Pentru a face acest magnet, care te va ghida asemenea

unei busole spre Nordul tău Adevărat, vei utiliza datele pe
care le-ai adunat de-a lungul acestui capitol. Să î�ncepem.
1. Alege câteva verbe care rezonează cu tine, te inspi-

ră sau te entuziasmează – care reprezintă valorile
tale fundamentale. De exemplu: a te juca, a sluji, a
construi, a ilumina, a ajuta etc.
2. Î�n contextul vieț�ii tale personale ș� i/sau profesio-
nale, decide cu cine sau î�n ce te vei implica sau la ce
vei contribui.
3. Care este obiectivul tău suprem pentru oamenii
sau grupurile pe care le vei ajuta? Care este valoa-
rea, beneficiul sau rezultatul final la care ajungi?
4. Acum ia răspunsurile de la î�ntrebările 1, 2 ș� i 3 de
mai sus ș� i combină-le pentru a realiza schiț�a De-
claraț�iei Viziunii. Odată ce ai schiț�a, o poț�i dezvolta
folosind celelalte idei pe care le-ai adunat din acest
capitol.
De exemplu:
Ca scriitor, orator ș� i profesor, fac proiecte care re-
flectă umanitatea, inspirând oamenii să-ș� i vindece
trecutul, să-ș� i trezească la viaț�ă î�ntregul potenț�ial
ș� i să-ș� i î�mplinească destinul – creând o lume care
funcț�ionează pentru toț�i. Desfăș� urându-mi activi-
tatea cu onestitate, integritate, entuziasm ș� i gene-
rozitate, creez o atmosferă sigură ș� i productivă î�n
care oamenii pot să facă greș� eli, să-ș� i asume ris-
curi, să inoveze ș� i să acț�ioneze î�n moduri care le
depăș� esc aș� teptările ș� i să se dezvolte cum nu au
crezut că este posibil!
Declaraț�ia viziunii nu trebuie să fie lungă, dar trebuie

să fie î�ndeajuns de clară ș� i de evocatoare pentru a-ț�i crea
un film î�n minte care te poate motiva să treci la acț�iune. Nu
te î�ngrijora dacă ț�i se pare că nu surprinde perfect toate
nuanț�ele intenț�iei tale. Este o î�ncercare, ca atunci când
porț�i o haină nouă. Dacă, după o vreme, te î�nț�eapă, te face
să transpiri sau î�ț�i dă impresia că eș� ti prea elegant, ia-ț�i o
haină nouă.
Poț�i, de asemenea, să o reduci la ceea ce eu numesc
„mantra emergenț�ei”, un sunet, un cuvânt sau o frază care
conț�ine esenț�a energetică a viziunii tale. Este ca procedeul
de reducț�ie din gastronomie, când toate ingredientele, mai
puț�in cel esenț�ial, sunt reduse prin preparare – ș� i o singură
picătură este ca o explozie de savoare. Ideea este că î�ț�i re-
zumă scopul ș� i poartă cu ea vibraț�ia vizionară. Rhonda Byrne,
creatoarea documentarului The Secret (Secretul), avea ca
mantră „Bucurie pentru miliarde de oameni”. Mantra mea
este mai simplă: „Conș� tient”.
Gândeș� te-te la declaraț�ia viziunii tale ș� i vezi dacă o poț�i
reduce la numai câteva cuvinte – la o mantră a Emergenț�ei
care te poate duce la o conexiune mai profundă cu esenț�a
scopului tău.
Captarea viziunii ș� i crearea acestor instrumente de na-
vigare reprezintă un pas important î�n direcț�ia visurilor
tale. Ș� i este numai î�nceputul. Î�n continuare, ai nevoie de o
practică zilnică pentru a activa vibraț�ia vizionară ș� i de un
plan clar bazat pe aceste valori esenț�iale. Î�mpreună, ele
î�mbină munca interioară cu cea exterioară ș� i formează o
strategie unitară care te conduce de la o viaț�ă la voia î�n-
tâmplării la una cu scop.
94 Emergența
Am văzut foarte multe vieț�i transformate de acest pro-

ces. O persoană care nu avea un acoperiș� deasupra capului,
era singură, profund deprimată ș� i lua zilnic câte două-
zeci-treizeci de pastile, a urmat aceș� ti paș� i ș� i s-a deschis î�n
faț�a viziunii mai largi a vieț�ii sale ș� i a ajuns să aibă propria
casă, să se logodească ș� i să-ș� i reducă medicamentele la nu-
mai unul sau două. Dacă această persoană ar fi rămas la
convingerile limitate ș� i preconcepute ale minț�ii cu privire
la ce era posibil, cel mai bun lucru pe care ș� i-l putea imagi-
na era să scape de durere ș� i să nu mai trăiască pe stradă.
Ideea de a nu mai lua medicamente ș� i de a se căsători cu
bărbatul visurilor sale se afla cu mult î�n afara imaginii sale
despre sine.
Un alt client se afla î�n pragul falimentului, primind din
partea băncii avizul că trebuie să î�ș�i vândă afacerea ș� i casa.
Dar după câteva luni î�n care a apelat la viziunea profundă
a vieț�ii sale, afacerea i s-a dezvoltat peste măsură ș� i a î�nființ�at
un centru de vindecare, î�ncepând să practice coaching-ul,
care reprezenta chemarea sa. Din punctul din care pornise,
cel mai bun lucru pe care ș� i-l putea imagina era să-ș� i î�mbu-
nătăț�ească afacerea ș� i să scape de datorii. Posibilitatea de
a prospera ș� i de a deveni un vindecător se afla î�n afara pa-
radigmei sale prezente – dar nu î�n afara potenț�ialului său
atunci când s-a deschis î�n faț�a acelui spaț�iu aflat dincolo de
intelect.
O altă persoană pe care am î�nvăț�at-o procesul Emer-
genț�ei s-a deschis energiei viziunii sale ș� i ș� i-a schimbat
complet munca ș� i viaț�a de familie, vindecându-ș� i un rinichi
bolnav. Nu sperase decât să-ș� i vindece corpul, ceea ce nu
este lucru puț�in, dar s-a dovedit că boala era manifestarea
unei probleme mental-emoț�ionale – ș� i o invitaț�ie să-ș� i
î�nț�eleagă mai profund adevărata natură. Dacă ar fi trebuit

să-ș� i formeze o viziune cu privire la direcț�ia î�n care ar fi
putut sau ar fi trebuit să i se î�ndrepte viaț�a, nu ar fi prevă-
zut niciodată transformarea totală a muncii ș� i a vieț�ii de
familie – deoarece gândurile lui actuale erau mult prea
concentrate pe durerea fizică pentru a vedea potenț�ialul ș� i
scopul măreț� aflat dincolo de ea.
Prin acest proces, oamenii au fost î�ndrumaț�i să-ș� i refacă
relaț�iile abandonate ș� i să-ș� i reconstruiască familia destră-
mată; afacerile sau firmele non-profit s-au dezvoltat î�n or-
ganizaț�ii de nivel mondial; unii dintre cei care se simț�eau
cu adevărat fără speranț�ă au fost inspiraț�i de percepț�ii pro-
funde ș� i de o legătură semnificativă cu divinul. Când apelăm
la viziunea noastră adevărată, posibilităț�ile sunt nesfârș� ite
– deoarece viziunea adevărată nu este ceva ce inventezi, ci
este ceva din care ești făcut. Reprezintă natura ș� i esenț�a ta
adevărată, locul sufletului tău ș� i sursa puterii tale – dincolo
de ceea ce crede lumea despre tine, dincolo chiar ș� i de ceea
ce crezi tu despre tine.
Drumul meu a luat multe turnuri neaș� teptate, dar î�n
cele din urmă necesare, pe măsură ce am utilizat aceste prac-
tici pentru a avea acces la propria viziune. Cele mai multe
transformări extraordinare pe care le-am văzut – atât la
mine, cât ș� i la oamenii cu care am lucrat – nu ar fi apărut
niciodată pe un panou al viziunii sau prin vizualizare, de-
oarece se aflau î�n afara tărâmului paradigmelor personale.
Tehnicile de manifestare tradiț�ionale nu ar fi putut să ducă
la multe dintre aceste rezultate deoarece nu ar fi putut ni-
ciodată să fie imaginate. De fapt, î�n multe cazuri, dacă per-
soana respectivă s-ar fi adâncit numai î�n propria imaginaț�ie,
eforturile i-ar fi blocat cele mai bune rezultate posibile.
96 Emergența
Chiar ș� i mai grăitor este faptul că, î�n toate aceste situaț�ii,
pe măsură ce eu ș� i clienț�ii mei am evoluat ajungând la ni-
velul următor, aceste talente ș� i abilităț�i nu ne mai dădeau
impresia că se află î�n afara noastră, ci simț�eam că am des-
coperit părți din noi care existaseră acolo în tot acest timp.
Aceasta este o experienț�ă des î�ntâlnită. Pe măsură ce viziunea
î�ncepe să iasă la lumină, nu-ț�i lasă impresia unui teritoriu
străin, ci simț�i că ai ajuns î�n sfârș� it acasă.
Î�nainte de a trece la partea următoare, acordă-ț�i ceva
timp pentru a reflecta la ceea ce ai aflat. Vezi exact unde te
afli ș� i î�ncotro vrei să te î�ndrepț�i. Eș� ti pregătit de schimba-
re? Adică, să te schimbi cu adevărat? Nu uita că pentru
schimbarea adevărată – indiferent dacă e î�n lumea ta inte-
rioară, î�n lumea ta exterioară sau î�n lume î�n general – tre-
buie să mergi dincolo de sinele tău cunoscut, dincolo de
poveș� tile vieț�ii tale, dincolo de toate scuzele care te-au ț�i-
nut pe loc ș� i să accesezi acel tărâm unde se află viziunea ta
cea mai î�naltă. Vestea bună este că se află deja acolo – î�n
acelaș� i loc î�n care trăieș� te stejarul î�nainte de a ieș� i din
ghinda cea minusculă. Vestea ș� i mai bună este că nu con-
tează dacă te simț�i inadecvat, dacă simț�i că ț�i-ar lipsi ceva
sau dacă nu te simț�i î�n stare; la fel cum stejarul puternic
apare din nimic altceva decât dintr-un mic ghem de carbon
atunci când condiț�iile din sol sunt potrivite, la fel ș� i desti-
nul măreț�iei tale apare când î�ț�i cultivi terenul sufletului.
Î�n continuare ne vom ocupa tocmai de crearea acestor
condiț�ii.
ETAPA A DOUA
CULTIVĂ CONDIȚII
ARMONIOASE
Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.

Mohandas Gandhi
Era o altă zi toridă pe autostrada 405 din Los Angeles –

una dintre cele mai aglomerate din ț�ară –, cu maș� ini circulând
bară la bară peste care plutea un val de căldură, creând un
fel de cimitir de fiare vechi care se î�ntindea cât vedeai cu
ochii. Era o priveliș� te dezolantă. Toate acestea erau ș� i mai
insuportabile din cauza instalaț�iei defecte de aer condiț�io-
nat din maș� ina mea, un model Camry din 1993 la limita
legalităț�ii, fiindcă o folosisem până la epuizare.
— Unde naiba se duc toț�i oamenii ăș� tia – nu au ș� i ei o
viaț�ă?! Î�i uram. Î�i uram pe toț�i. Ș� i nu doar cu un dispreț� deta-
ș� at – mă simț�eam ofensat personal de existenț�a lor! Ar fi
un eufemism să spun că eram î�ntr-o stare proastă.
Voiam să apăs tare pe claxon, chiar dacă ș� tiam că nu ar
fi ajutat la nimic – dar m-aș� fi simțit bine. Am î�nceput să
caut un post de radio – muzică country, clasică, melodii
mai vechi, muzică alternativă – totul era numai zgomot.
98 Emergența
Măcar de-aș� găsi melodia potrivită, î�mi spuneam, care să

elimine tot zgomotul din mintea mea ș� i poate, cu puț�in no-
roc, aș� fi putut î�ndura iadul prin care mă târam.
Î�n cele din urmă, dezgustat, am î�nchis radioul, î�ncercând
să respir ș� i să-mi restabilesc calmul. Eram foarte agitat,
mai mult decât de obicei, mai mult decât î�mi aminteam că
fusesem de mult timp. Simț�eam că o iau razna. Ș� i nu î�nț�ele-
geam de ce, ț�inând cont de toată munca „interioară” pe
care o depusesem î�n ultima vreme. Aș� a că am făcut ceea ce
orice om care î�nvaț�ă despre dezvoltarea personală ș� i se
respectă ar trebui să facă atunci când se află pe punctul de
a avea o cădere nervoasă: am î�nceput să cânt „Let It Be”.
Dar nu î�n stilul celor de la Beatles. Era mai mult un strigăt
de luptă, o incantaț�ie frustrată, de parcă î�ncercam să mă
transpun î�ntr-o stare mai bună. „Let it be, let it be, let it be,
let it be, whisper words of wisdom, let it beeee!” „Let It Be”
nu a sunat niciodată atât de mânios (sau atât de distonant).
Am cântat cât mă ț�ineau plămânii, simț�indu-mă ca un im-
becil, dar fără să-mi pese câtuș� i de puț�in. M-am lăsat pur ș� i
simplu luat de val. Am dat-o pe operă. L-am cântat precum
Freddie Mercury, apoi ca Elton John ș� i ca Bob Dylan. Niciun
om nu ar trebui să audă vreodată aș� a ceva. Dar m-a făcut să
uit de situaț�ie, să uit că eram î�n maș� ină, să uit de căldura
toridă, măcar pentru o clipă...
Ș� i apoi s-a î�ntâmplat. O schimbare subită, radicală î�n
conș� tiinț�a mea.
Unde cu câteva clipe î�n urmă î�mi imaginam că trag de
volan ș� i plec î�n trombă, fără să-mi pese de cei peste care
treceam ca un tăvălug î�n timp ce ieș� eam de pe acea auto-
stradă post-apocaliptică – acum eram ameț�it de bucurie.
M-am uitat prin parbriz la blocajul din trafic care se
Cultivă condiții armonioase 99
î�ntindea impasibil: ceea ce păruse un fel de cimitir de su-

flete pierdute arăta acum ca o operă de artă, o sculptură
metalică excepț�ională scânteind cu un milion de puncte lu-
citoare. Am privit î�n stânga mea, la maș� ina care mă î�nsoț�i-
se î�n această călătorie prin Infernul lui Dante pe ultimii doi
kilometri. Ș� oferul se uita la mine de parcă aș� fi fost nebun.
I-am adresat un rânjet ca de lup, î�n stilul lui Jack Nicholson.
Mă simț�eam minunat!
Schimbarea a fost atât de bruscă, de completă, î�ncât
uluirea m-a redus la tăcere ș� i mi-a trimis mintea î�n căuta-
rea unei cauze pentru această bucurie subită. Am reflectat
la ziua avută până î�n acel moment. Primisem vreun telefon
neaș� teptat care mi-a dat veș� ti bune? Nu. Făcusem vreo des-
coperire revoluț�ionară? Nici asta. Se î�ntâmplase ceva bun,
orice? Nu. Ziua fusese destul de nesemnificativă, chiar î�n-
grozitoare, până î�n acel moment.
Ș� i atunci de ce mă simț�eam atât de bine? Nu putea să
fie numai de la cântat. Am mai cântat î�n maș� ină, la fel de
prost ș� i cu aceeaș� i plăcere, dar nu m-am simț�it niciodată
de parcă î�ntreaga mea viaț�ă s-ar fi schimbat datorită aces-
tui fapt. Se î�ntâmplase ceva profund. La nivel cosmic, lu-
crurile se aș� ezaseră î�n matca lor.
Descifrarea codului armoniei

Privind î�n urmă la acea zi î�n care mă aflam pe autostradă,
î�mi dau seama că au fost două lucruri deosebit de impor-
tante care m-au pregătit pentru acea experienț�ă de extin-
dere a conș� tiinț�ei. Î� n primul rând, î�n acel moment, am
ales să-mi recapăt controlul asupra realităț�ii interioare ș� i
să î�ncerc să mă simt mai bine indiferent de condiț�iile
100 Emergența
exterioare – indiferent chiar ș� i de impulsul meu mental ș� i

emoț�ional. Izvora din disperare ș� i frustrare, iar eu nici mă-
car nu eram pe deplin conș� tient de asta, dar uneori este cel
mai bun lucru pe care î�l putem face – ș� i, aș� a cum s-a dove-
dit până la urmă, a fost suficient. Î�n al doilea rând, mi-am
ieș� it din minț�i, la propriu; m-am relaxat, nu am mai dat
atenț�ie purgatoriului din mintea mea ș� i m-am lăsat î�n voia
prezentului. Î�n acel spaț�iu, s-a creat o breș� ă. Iar î�n acea
breș� ă, roadele î�ntregii munci pe care o realizasem au putut
î�n sfârș� it să iasă la lumină.
Î�n realitate, această schimbare a î�nceput pe Sunset Bou-
levard, cu câteva săptămâni î�nainte. Luam prânzul cu un
prieten la unul dintre localurile î�n vogă, deplângându-mi
situaț�ia ș� i faptul că nu aveam de lucru ca scriitor, când a
intrat cel mai grozav tip pe care l-ai putea vedea vreodată,
purtând ochelari de soare Dolce & Gabbana, o geacă de
piele ș� i blugi rupț�i, pentru a lua o comandă la pachet. M-am
uitat pe fereastră, unde o blondă la fel de perfectă aș� tepta
î�n automobilul Porsche decapotabil al tipului, bucurân-
du-se de soare de parcă ar fi fost al ei. Mr. Cool ș� i-a luat
mâncarea ș� i a ieș� it alene din local, părând să fie cel mai
fericit om din lume. Aproape că mă aș� teptam să sară peste
capotă. Î�n schimb, i-a dat Zeiț�ei Soarelui un sărut ca î�n fil-
me, apoi s-a urcat î�n maș� ină. Era chiar mai grozav decât mă
aș� teptasem – ș� i î�l uram pentru asta. Apoi, jur că l-am văzut
cum ș� i-a ridicat privirea, m-a surprins uitându-mă la el prin
geam ș� i a dat din cap î�n semn de milă – dar poate că partea
asta mi-am imaginat-o. Mi s-a părut atât de nedrept, de par-
că universul î�mi arunca î�n faț�ă propria insuficienț�ă. Eram
hipnotizat de apariț�ia sa, gândindu-mă că această î�ncrede-
re deplină î�n sine era rezultatul succesului său indiscutabil.
Avea î�n mână biletul câș� tigător la loterie. Singurul bilet pe
care î�l aveam eu era amenda pe care o primisem pentru că

parcasem î�n zona interzisă!
Apoi, ca din senin, am primit una dintre acele lovituri
cosmice. Mi-am dat seama că fericirea pe care o proiectam
asupra vieț�ii sale perfecte nu avea nimic de-a face cu tablo-
ul din afară, ci numai cu cel dinăuntru. Ș� tiam că mă puteam
simți bogat, deș� i contul meu era gol ș� i că mă puteam simț�i
„cineva” chiar dacă nimeni nu-mi dădea atenț�ie – pentru că
starea mea de a fi nu era legată de ce deț�ineam. Mai mult,
am simț�it că singurul lucru care conta, lucrul la care aspiram
(ș� i la care, î�n final, aspiră, oricine) era să mă simt î�ntr-un
anumit fel, î�n ciuda î�ncercărilor neî�ncetate ale egoului de a ne
convinge că avem nevoie de lucruri din lumea exterioară.
Iar faptul de a mă simț�i bine depindea, î�n ultimă instan-
ț�ă, numai de mine.
Eram sigur că exista î�n mine o pace, o libertate ș� i o î�m-
plinire mai mare, dar trebuia să găsesc o modalitate de a le
face să iasă la lumină. Până î�n acel moment, mă lăsasem
stăpânit de î�mprejurările exterioare; î�ncă aș� teptam ca am-
buteiajul din viaț�a mea să ia sfârș� it ș� i să se audă melodia
potrivită pentru ca eu să î�ncep să cânt cât mă ț�ineau pute-
rile ș� i să simt ceea ce doream cu adevărat să simt.
Acest tip de gândire m-a inspirat. Ș� tiam ce trebuie să
fac. Mi-am luat rămas-bun de la prietenul meu, am ieș� it re-
laxat din cafenea, păș� ind puț�in mai mândru, ș� i am î�nceput
ceea ce am ajuns să numesc „rutina de antrenament interior”.
Mă aș� ezam î�n faț�a oglinzii ș� i emiteam o serie de declaraț�ii
pline de zel pentru a activa sentimentul că eram deja per-
soana care doream să fiu. Mă ridicam î�n slăvi, apoi luam loc
ș� i meditam la semnificaț�ia acelor lucruri, devenind puter-
nic conș� tient de tonul sentimentului (tonul sentimentului
102 Emergența
este o emanaț�ie a sufletului ș� i se extinde odată cu conș� ti-

entizarea; emoț�ia, pe de altă parte, fiind un produs secundar
al gândirii, tinde să se disipeze odată cu atenț�ia relaxată).
Nu l-am forț�at ș� i nici nu m-am agăț�at de el. Pur ș� i simplu
m-am cufundat î�n el. Am făcut acest lucru î�n fiecare zi, iar
periodic reveneam la această stare î�n timpul deplasărilor
zilnice, printr-o practică pe care o numesc „Mistic la minut”
(pe care o vom analiza imediat). Nu aveam niciun obiectiv
special, î�n afară de acela de a stârni î�n mine un sentiment
de mai bine. Ș� i, deoarece nu mă concentram asupra lucru-
rilor sau evenimentelor exterioare, nu acordam prea mare
atenț�ie modului î�n care se desfăș� urau lucrurile î�n lumea
din afară – ceea ce era un lucru bun din moment ce, î�n cea
mai mare parte, nu mergeau chiar atât de bine!
Aveam perioade î�n care mă simț�eam bine, dar î�n afara
unor scurte momente de entuziasm, nu am observat nicio
schimbare semnificativă sau permanentă – ș� i uneori chiar
m-am î�ntrebat dacă nu pierdeam teren sau î�mi pierdeam
minț�ile – până î�n acel moment de blocaj î�n trafic când,
având toate motivele să fiu frustrat, plictisit ș� i să-mi de-
plâng soarta, m-am simț�it deodată ca persoana care-mi
doream să fiu, persoana despre care ș� tiam î�n adâncul meu
că eram. Am devenit perechea la nivel energetic a ideii
mele celei mai î�nalte de sine – a celui mai mare potenț�ial al
meu – ș� i î�n acel moment de stres intens, amestecat cu re-
nunț�are (ș� i abandon), rezistenț�a care rămăsese a dispărut
ș� i a apărut nivelul următor.
Nu a fost nevoie să fac gimnastică mentală pentru a in-
tra î�n acea stare; nu mai făceam afirmaț�ii. Ceva mă afirma
pe mine. Nu mă mai rugam. Eu eram rugat. Acum conducea
natura mea mai extinsă – Sinele meu mai î�nalt; eu eram
doar un pasager î�n acea cursă. Am î�nț�eles pentru prima

dată că ne putem afla î�n rai î�n mijlocul a ceea ce pare a fi un
iad. Am putea fi liberi î�n ciuda î�mprejurărilor. Toț�i oamenii
de pe autostradă se aflau î�n ambuteiaj, dar eu zburam pe
deasupra, fără ca niciun obstacol să î�mi stea î�n cale. Nu-mi
lipsea nimic. Nu mai aveam dorinț�a să am succes sau să fiu
bogat. Eram acest lucru. Starea interioară, nu condiț�iile ex-
terioare, a fost cea care mi-a adus libertatea ș� i î�mplinirea.
A persistat o vreme, apoi s-a integrat (un cuvânt important
pentru viitor).
Experienț�a de a „trece la nivelul următor”, dacă vrei, ar
fi fost suficientă. Î�nsă era numai î�nceputul. Cam î�ntr-o săp-
tămână, o nouă viaț�ă a î�nceput să prindă formă – noi opor-
tunităț�i, condiț�ii financiare mai bune, mai multă creativitate,
percepț�ii mai profunde. Starea extinsă de recunoș� tinț�ă ș� i
de abundenț�ă interioară pe care o activasem crease condi-
ț�iile armonioase pentru ca următoarea etapă a evoluț�iei
mele să emeargă. Trăind mai mult cu această vibraț�ie î�naltă
a bucuriei ș� i recunoș� tinț�ei, universul mi-a dat ș� i mai multe
lucruri pentru care să fiu bucuros ș� i recunoscător.
Dar î�n acelaș� i timp mi s-a dezvăluit ș� i un adevăr mai
profund.
Această viaț�ă bogată ș� i plină de bucurie fusese dintot-
deauna î�năuntrul meu – era deja eu. Doar că nu se putea
manifesta până când nu m-am acordat cu ea. Viaț�a nu mă
î�mpiedica de la nimic – eu fusesem cel care mă î�mpiedi-
cam. Ș� i pe măsură ce am analizat mai bine această experi-
enț�ă ș� i am stabilit paș� ii necesari pentru a atinge această
nouă stare, am putut să o folosesc pentru a face progrese
î�n toate sectoarele vieț�ii mele – de la faptul de a avea copii
ș� i a obț�ine o casă de vis pentru familia mea î�n creș� tere, la
104 Emergența
dezvoltarea afacerii î�ncepute î�ntr-o garsonieră la dimensi-

unile sale globale de astăzi.
Î�ț�i voi arăta ș� i ț�ie cum să procedezi, dar î�nainte de a ne
concentra pe cum să facem, este util să ș� tii ceva mai mult
despre cum funcționează, ca să nu te bazezi pe o credinț�ă
oarbă. Î�nț�elegând că nu este ceva personal, ci principial,
vei avea mai multe ș� anse să pui principiile î�n practică indi-
ferent de ceea ce crezi sau simț�i despre ele – ș� i să obț�ii re-
zultate consecvente.
Ecologia conștiinței
Tot ceea ce vedem, simț�im, gustăm, atingem – orice relaț�ie
pe care o avem – se petrece î�n minte. Calitatea spaț�iului nos-
tru interior – ecologia conș� tiinț�ei – este cea care creează
condiț�iile lumii noastre exterioare. Acest lucru este elibe-
rator, deoarece ne atribuie nouă factorul determinant al
propriei experienț�e, nu unui lucru aflat „î�n afară”; nu mai
trebuie să acceptăm credinț�a că genele noastre, stelele,
vieț�ile trecute, printre alte lucruri, au vreo putere asupra
noastră – ș� i putem pretinde î�n sfârș� it toată puterea la care
am renunț�at.
Primul pas î�n dezvoltarea acestei noi conș� tientizări
este î�nț�elegerea mecanismului de creare a realităț�ii pe care
î�l deț�ine conș� tiinț�a – că experienț�ele simț�urilor sunt o ex-
presie a activităț�ii mentale ș� i spirituale, nu o realitate î�n
sine. Nu vedem ș� i nici nu auzim pentru că avem ochi ș� i
urechi; avem ochi ș� i urechi deoarece văzul ș� i auzul sunt
aspecte ale conș� tiinț�ei. Acesta este unul dintre motivele
pentru care poț�i percepe imagini ș� i sunete î�n minte fără
să-ț�i foloseș� ti simț�urile fizice – iar atunci când dormi, simț�i
totul la fel de deplin ca atunci când eș� ti î�n viaț�a reală. De

fapt, visarea activează multe dintre regiunile senzoriale
ale creierului pe care le utilizăm când suntem treji, deș� i nu
suntem, deoarece totul este o reprezentaț�ie a conș� tiinț�ei.
Aș� adar, faptul că lumea î�n care suntem treji pare reală nu
î�nseamnă neapărat că este astfel. Ducând raț�ionamentul
un pas mai departe, nu corpul simte de fapt, ci mintea.
Fenomenul membrului lipsă ilustrează acest lucru. Când
cineva î�ș�i pierde o mână sau un picior, uneori va simț�i du-
reri sau mâncărimi la acel membru lipsă ș� i va î�ntinde mâna
să scarpine ceva ce nu mai este acolo.
Î�ntreaga lume „de afară” este un film pe care î�l proiec-
tăm pe ecranul minț�ii.
Dacă vrei să activezi pe deplin Legea Emergenț�ei ș� i să
devii stăpânul vieț�ii tale, trebuie să accepț�i că ceea ce se
află î�n afară este o reflexie a ceea ce se află î�năuntru. Acesta
este aproape un cliș� eu î�n cercurile metafizice, dar este ra-
reori î�nț�eles profund sau practicat pe deplin. Adevărul este
că toț�i credem, î�ntr-o anumită măsură, î�n puteri sau influ-
enț�e din afara noastră. Nu suntem de blamat pentru această
perspectivă; am fost prinș� i î�ntr-o iluzie de masă că suntem
separaț�i de natura noastră divină. Dar caută marile î�nvăț�ă-
turi spirituale ș� i vei vedea că aceasta este iluzia esenț�ială
din care au î�ncercat să ne trezească. Când Iisus a stat î�n
faț�a lui Pilat, care declara că are puterea de a-i dărui viaț�a
sau moartea, Iisus a spus: „N-ai avea nicio putere asupra
Mea dacă nu ț�i-ar fi fost dat ț�ie de sus” (Ioan 19:11), acest
lucru î�nsemnând conș� tiinț�a divină sau superioară. El a spus
că această natură divină este singura putere. Ș� i unde a spus
că se află? Î�n noi. Aceasta nu este o declaraț�ie religioasă;
este un principiu spiritual universal. Î�ntreaga putere se
106 Emergența
află î�n tine. Nu o parte din timp sau î�n unele cazuri, ci tot
timpul, fără excepț�ie.
Viaț�a nu ți se î�ntâmplă; se î�ntâmplă prin intermediul
tău. Dacă lumea din afară pare contaminată, aceasta se da-
torează faptului că uzina puterii divine aflate î�n tine – acea
sursă de energie capabilă să genereze tot ce doreș� ti – varsă
produsele reziduale toxice ale gândirii negative. Dacă te
găseș� ti î�n condiț�ii de avarie – fie la nivelul corpului sau al
afacerilor –, î�nseamnă că î�n interiorul tău sunt locuri negli-
jate sau abandonate care au nevoie de î�ngrijire. Dacă rela-
ț�iile tale sunt pline de conflicte ș� i jocuri de putere, aceasta
î�nseamnă că unele părț�i din tine se află implicate î�ntr-o
luptă pentru teritoriu. Î�ntreaga noastră situaț�ie planetară
este o reflectare a ecologiei conș� tiinț�ei umane. De aceea nu
vom trăi niciodată î�n armonie cu natura sau cu cei din jur
până când nu vom trăi î�n armonie cu noi î�nș� ine.
Acesta este un subiect controversat deoarece pare să
sugereze că toate problemele pe care le avem sunt din vina
noastră. Dacă ne confruntăm cu greutăț�i, noi suntem res-
ponsabili. Dacă ne î�mbolnăvim, noi am provocat boala. Dacă
avem un accident, gândirea noastră l-a provocat. Pare să
fie o idee de tipul „dă vina pe victimă” ș� i nimic nu este mai
rău decât să fii la pământ ș� i cineva să spună că este din vina
ta. Dar acest lucru nu se referă la vină sau judecată. Î�n pri-
mul rând, nu tu ai creat percepț�iile greș� ite care î�ț�i fac ravagii
î�n viaț�ă – au fost aici î�naintea ta. Nu este vina ta; toț�i sun-
tem afectaț�i de convingeri universale până când le respin-
gem î�n mod conș� tient. Î�n al doilea rând, este ceva principial,
nu personal. Legea care transformă convingerile î�n expe-
rienț�ă nu face discriminare î�ntre gândurile de „neputinț�ă”
ș� i cele „dătătoare de viaț�ă” pe care ni le sădim î�n minte tot
aș� a cum nici solul nu poate să facă discriminare î�ntre se-

minț�ele unei flori ș� i cele ale unei păpădii. Dacă plantezi un
trandafir, indiferent cât de „rău” crezi că eș� ti ca om, legea
va creș� te un trandafir. Dacă plantezi o păpădie, indiferent
cât de „bun” ai fi ca om, legea î�ț�i dă o buruiană.
Prin simplul fapt că ne-am născut, devenim receptivi
la toate credinț�ele omenirii. Ș� i aceste seminț�e de gândire
limitată sunt purtate de vânturile experienț�ei umane la fel
ca seminț�ele de păpădie care sunt purtate de vânt. De noi
depinde să le ț�inem departe de lotul nostru de teren sau să
le smulgem când le descoperim acolo. Î�n caz contrar, acele
seminț�e vor deveni o recoltă nedorită – nu pentru că sun-
tem răi, buni sau ghinioniș� ti, ci pur ș� i simplu pentru că aș� a
merg lucrurile. Poate părea că universul este nedrept ș� i ne-
î�ndurător, dar este conceput pentru a ne da cea mai mare
libertate. Ș� i atunci când î�nț�elegem cum funcț�ionează cu
adevărat ș� i î�nvăț�ăm să cultivăm solul sufletului nostru –
asumându-ne î�ntreaga responsabilitate (nu vina) pentru
tot ceea ce apare î�n viaț�a noastră – va î�nflori cu o bogăț�ie ș� i
o frumuseț�e fără limite.
Criza incongruenței
Odată ce î�nț�elegi că totul este o activitate a conș� tiinț�ei ș� i
nimic din afară nu are putere asupra ta, următorul princi-
piu pe care trebuie să-l asimilezi este că binele tău este deja
î�n curs. La fel ca undele radio, muzica ta preferată cântă
exact acolo unde te afli, dar nu poț�i cânta cu ea până când
nu schimbi frecvenț�a pe postul care o difuzează. Când faci
asta, nu creezi muzica, ci o dezvălui pe cea deja difuzată.
Nu este dintr-un alt timp sau loc; este aici ș� i acum. Distanț�a
dintre tine ș� i muzica ta este o distanț�ă ce ț�ine de frecvenț�ă.
108 Emergența
La fel se î�ntâmplă ș� i cu melodia sufletului tău. Notele abun-

denț�ei, armonia sănătăț�ii, ritmul relaț�iilor intense – toate
marile hituri sunt transmise exact acolo unde te afli. Numai
că, la fel cum eu a trebuit să nu mai aș� tept melodia potrivi-
tă care să mă scoată din acel ambuteiaj ș� i să î�ncep să o cânt
singur, ș� i tu trebuie să î�ncetezi să mai aș� tepț�i ca viaț�a să
transmită melodia perfectă ș� i să cânte ce vrei tu să auzi; ș� i
trebuie să faci asta ca ș� i cum î�ntreaga ta viaț�ă ar depinde
de acest lucru!
Când nu avem parte de o simfonie a succesului, este
din cauză că nu suntem acordaț�i la ea î�n sinea noastră. Am
putea î�ncerca tot felul de tehnici pentru a fi sănătoș� i, bo-
gaț�i ș� i î�nț�elepț�i, dar obiș� nuinț�ele noastre cronice de natură
mentală, emoț�ională ș� i fizică, nu sunt î�n concordanț�ă cu
ele; suntem incongruenț�i. Am putea să medităm ș� i să ana-
lizăm obiectivele ș� i panoul viziunii î�n fiecare dimineaț�ă, să
ne acordăm la o frecvenț�ă superioară, dar dacă apoi ne
continuăm ziua nefiind pe deplin conș� tienț�i, asta ne aduce
î�napoi la o stare inertă. Dacă ascultăm ș� tirile î�n drum spre
serviciu, î�ncepem să emitem vibraț�ii de frică. Dacă ne adu-
năm î�n jurul filtrului de cafea ș� i discutăm despre momentele
grele prin care trece economia, creăm un buton prestabilit
pentru conș� tiinț�a sărăciei. Dacă ne petrecem pauza de
prânz plângându-ne de toț�i oamenii răi care ne fac rău, am
putea consuma o mâncare sănătoasă, dar î�n realitate inge-
răm judecăț�i toxice. Ș� i dacă ne uităm la alte ș� tiri negative
î�nainte să mergem la culcare sau nu facem nimic pentru a
scăpa de lucrurile negative de peste zi, voinț�a noastră in-
conș� tientă se va frământa ore î�ntregi, fără î�ncetare, dise-
când toate detaliile î�nspăimântătoare.
Acesta este un motiv deosebit de important pentru care

nu reuș� im să ne î�mplinim potenț�ialul: gândurile, sentimen-
tele, cuvintele și acțiunile noastre inconștiente merg într-o
direcție din punct de vedere vibrațional, în timp ce sufletul
merge în alta. Î�ncercăm să servim doi stăpâni: sistemul de
credinț�e al oamenilor alcătuit din temeri ș� i lipsuri, respectiv
realitatea divină făcută din iubire ș� i abundenț�ă. Devenim o
casă dezbinată, iar o casă dezbinată nu poate sta î�n picioare.
Soluț�ia este să acceptăm că suntem singura lege din viața
noastră, ș� i apoi, pas cu pas, să punem la punct o strategie
care ne pune viaț�a î�n concordanț�ă cu viziunea noastră cea
mai î�naltă, la nivel conș� tient ș� i inconș� tient. Acesta va fi sco-
pul principal al capitolului de faț�ă – ș� i al î�ntregii cărț�i.
Să î�ncepem armonizarea.
Cei trei pași pentru crearea condițiilor

armonioase
Indiferent de unde vii sau unde te afli, atunci când aplici
cei trei paș� i de mai jos, î�ț�i poț�i racorda conș� tiinț�a la postul
care transmite muzica ta, acordându-te cu vibraț�ia vizio-
nară a sufletului tău. Pe scurt, cei trei paș� i sunt:
1. Identifică cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului vizi-

unii tale: simț�irea, ființ�area, realizarea.
2. Activează primii doi Stâlpi ai Scopului Sufletului:
simț�irea ș� i ființ�area („realizarea” va fi discutată î�n
detaliu î�n următoarea etapă).
3. Practică zilnic strategia LIFT (Living In the Feeling
Tone – Trăieș� te î�n tonul sentimentului viziunii tale),
adică î�n ton cu vibraț�ia ta vizionară.
110 Emergența
Cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului

Viziunea ta este alcătuită din trei stâlpi principali: cum te-ai
simți, cum ai fi ș� i ce ai face dacă ai trăi-o pe deplin. Aceasta
este o distincț�ie importantă, deoarece oamenii se concen-
trează cel mai mult pe ce ar face, mai puț�in pe cum s-ar
simț�i ș� i rareori pe cum ar fi. Dacă viziunea lor este să aibă
o afacere î�nfloritoare ș� i să-ș� i găsească iubirea vieț�ii, aș� tern
pe hârtie cum ar arăta ele – î�n principal, î�n ce tipuri de ac-
tivităț�i s-ar vedea implicaț�i (realizare). Apoi pun la punct
un plan, după care î�ncearcă să-l î�ndeplinească.
Î�nsă, aș� a cum am spus deja, chiar dacă reuș� im să ne
atingem obiectivele exterioare, tindem să ducem cu noi
acelaș� i concept de sine; sau mai rău, conceptul nostru de
sine este chiar mai afectat de demersul î�ntreprins. Î�n afară
de faptul că nu ne-am armonizat cu ceea ce credem noi că
ne dorim, există o perspectivă spirituală ș� i mai semnifi-
cativă: la nivelul sufletului, dacă obții ceva în lumea aceas-
ta, dar nu evoluezi spiritual, nu ai obținut nimic. Este un
non-eveniment. Î�n termeni mai generali, dacă treci prin
viaț�ă obț�inând numai bunuri materiale, fără să-ț�i transformi
ființ�a interioară, atunci ai trăit o non-viață. Din perspectiva
sufletului, ai fi putut la fel de bine să rămâi acasă ș� i să sari
peste viaț�a asta. Ceea ce se spune î�n Matei 16:26: „Ce-i va
folosi omului dacă va câș� tiga lumea î�ntreagă, iar sufletul
său î�l va pierde?”, ar putea fi reformulat astfel: „Ce-i va folosi
omului dacă va câș� tiga lumea î�ntreagă, dar nu se dezvoltă
ca om?”
La sfârș� itul zilei – ca să nu mai vorbim de sfârș� itul vieț�ii
–, nu ceea ce am obț�inut ne oferă cea mai mare satisfacț�ie,
ci persoana care am devenit. Eș� ti mai î�mpăcat, mai iubitor,
mai răbdător, mai conectat cu tine ș� i cu cei din jur? Te simț�i
mai puternic ș� i mai autentic î�n exprimarea propriului sine?

Dacă te simț�i mai stăpân pe tine – chiar dacă nu ai mai multe
bunuri –, atunci a fost un an bun. Apoi, prin Legea Emer-
genț�ei, această nouă stare de a fi trebuie să se manifeste ca
având mai mult. Î�n mod interesant, î�n acest moment vei des-
coperi că a avea mai mult reprezintă doar cireaș� a de pe tort.
Identificarea celor trei Stâlpi ai Scopului

Sufletului
La acest pas î�ț�i vei folosi viziunea pentru a descoperi cum
te-ai simț�i ș� i cine ai fi, dacă ai trăi-o pe deplin.
Stâlpul unu: Cum te simți

Acordă-ț�i un moment pentru a contempla ș� i/sau analiza
viziunea ta ideală, indiferent că ai descoperit-o î�n î�ntregi-
me sau doar parț�ial, ș� i î�ntreabă-te: „Cum mă simt î�n aceas-
tă viaț�ă ideală? Cum mă simt oferind, primind, având, fiind
ș� i acț�ionând la acest nivel?”. Concentrează-te asupra viziu-
nii pentru a intensifica acest sentiment. Dacă î�ț�i doreș� ti re-
laț�ia ideală, imaginează-ț�i că eș� ti î�nconjurat cu afecț�iune
plină de iubire. Dacă î�ț�i doreș� ti locul de muncă ideal, ima-
ginează-ț�i că eș� ti î�ntâmpinat cu mulț�umiri ș� i felicitări, cu
î�mbrăț�iș� ări ș� i strângeri de mână. Dacă î�ț�i doreș� ti să fii î�n
centrul atenț�iei, imaginează-ț�i că eș� ti aplaudat la scenă
deschisă, că te bucuri de recunoaș� tere ș� i recompense
oriunde te duci. Nu sta să te î�ntrebi cum vei ajunge acolo,
doar extinde posibilităț�ile ș� i intensifică-ț�i senzaț�iile. Respi-
ră, asimilează viziunea ș� i scrie caracteristicile pe care le-ai
simț�it.
112 Emergența
Stâlpul doi: Cum ești

Revino la viziune ș� i î�ntreabă-te: „Dacă aș� trăi pe deplin î�n
acest mod, cine aș� fi? Cum aș� merge, cum aș� vorbi ș� i cum aș�
interacț�iona cu ceilalț�i?”. Î�nchide ochii ș� i vizualizează acest
lucru. Observă cum acț�ionezi î�n lume, ce trăsături de ca-
racter ai. Te simț�i mai stăpân pe tine, mai î�ncrezător, mai
generos? Gândeș� te-te la o situaț�ie dificilă cu care te-ai con-
fruntat ș� i vezi cum ai reacț�iona acum. Eș� ti mai concentrat,
mai răbdător, mai iertător? O caracteristică a ființ�ării tinde
să fie mai activă decât o caracteristică a simț�irii (de exem-
plu, „generos” este o caracteristică a ființ�ării, î�n timp ce
„abundent” este o caracteristică a simț�irii). Fii atent la dife-
renț�ele dintre viziune ș� i comportamentul tău actual. Scrie
aceste caracteristici ale ființ�ării.
Activarea Stâlpilor Scopului Sufletului

Î�n această etapă vei descoperi oamenii, locurile, activităț�i-
le ș� i obiectele care te ajută să simți caracteristicile viziunii
tale ș� i să fii mai mult persoana care ai fi dacă s-ar petrece
î�n realitate. Aceasta te ajută să î�ncepi să trăieș� ti î�ntr-un mod
care î�ț�i activează periodic vibraț�ia vizionară până când o
asimilezi definitiv.
Activarea simțirii
Ia o foaie de hârtie ș� i trasează două coloane. Î�n coloana din
stânga, scrie „Sentimente” (sau „Calităț�i”), iar î�n coloana
din dreapta, pune „Activare”. Sub numele coloanei din stânga,
lăsând câteva rânduri libere î�ntre ele, trece calităț�ile sau
sentimentele pe care vrei să le trăieș� ti cel mai mult – cum
ar fi fericirea, afecț�iunea, liniș� tea sufletească ș� i aș� a mai de-

parte. Apoi, î�n partea din dreapta, notează activităț�i, oameni,
locuri ș� i lucruri care î�ț�i stimulează simț�urile – cum ar fi
fotografii, obiecte, sunete ș� i miresme – ș� i care crezi că ț�i-ar
transmite acel sentiment sau care te-au făcut să î�l simț�i un-
deva î�n trecut.
Să spunem că ai trecut calitatea î�ncrederii î�n tine. Poate
î�ț�i aminteș� ti de un sport sau o activitate creativă care te-au
făcut să ai o impresie bună despre tine, dar î�n timp ai re-
nunț�at să o mai practici. Ai putea să î�ț�i aduci aminte de un
prieten care te susț�ine la greu ș� i te face să te simț�i ca ș� i cum
ai putea realiza orice, dar cu care nu vorbeș� ti foarte des.
Scrie acest lucru. Poate că î�ț�i doreș� ti liniș� te sufletească, ș� i
când te plimbi te simț�i liniș� tit, dar nu mai faci plimbări. Sau
un anumit gen de muzică î�ț�i stârneș� te un sentiment de bu-
curie, dar o asculț�i rareori. Ai putea chiar să-ț�i aminteș� ti
cum te duceai la bunica ta, unde mirosea a pâine abia scoasă
din cuptor, ș� i cum asta te făcea să te simț�i î�n siguranț�ă ș� i ca
acasă – dar tu nu ai făcut niciodată pâine de casă. Aș� terne
totul pe hârtie: plimbările, muzica, pâinea.
Vei descoperi astfel un î�ntreg ansamblu de situaț�ii, cir-
cumstanț�e ș� i oameni care î�ț�i activează vibraț�ia vizionară ș� i
te ajută să te pui î�n acord cu – ș� i chiar să intri – î�ntr-o stare
care corespunde cu propria viziune. Tema ta pentru acasă
(sau, mai degrabă, jocul pentru acasă) este să alegi o calita-
te; apoi, din lista pe care ai alcătuit-o î�n partea dreaptă a
paginii, selectează o activitate sau două ș� i introdu-le î�n via-
ț�a ta. Ar putea fi o î�ntâlnire sau poate chiar obiceiul de a te
î�ntâlni regulat cu prietenul care te ajută să te simț�i mai
bine. Ar putea presupune să agăț�i noi fotografii pe perete,
să pui noi obiecte pe birou sau să faci pâine de casă. Ar
114 Emergența
putea î�nsemna să te î�nscrii la o sală de sport sau să intri

î�ntr-un grup de î�mpletit pleduri, să participi la un curs de
yoga sau să î�ț�i programezi o plimbare zilnică prin pădure
– orice te face să ai acele sentimente pozitive.
Î�ncepe cu o calitate. Apoi alege alta ș� i introdu mai mul-
te activităț�i care î�ț�i ridică vibraț�ia ș� i pe care le-ai trecut pe
listă, pentru a-ț�i activa ș� i mai multe sentimente bune. Nu
este neapărat vorba despre a adăuga mai multe la un pro-
gram deja î�ncărcat. Î�n unele cazuri ai putea suprapune une-
le activităț�i cu altele pentru a le face ș� i mai pozitive – cum
ar fi să faci miș� care î�n parc, nu la sală, deoarece faptul de a
te afla î�n aer liber î�ț�i aduce bucurie. Sau să adaugi o anumi-
tă muzică, un anumit parfum sau obiecte î�n spaț�iul tău de
lucru pentru a-l î�mbunătăț�i. Î�n alte cazuri, ar putea fi vorba
de a î�nlocui o activitate cu una mai potrivită, cum ar fi să te
plimbi î�n pauza de masă î�n loc să te joci pe telefon, sau să
meditezi î�n timpul unei pauze publicitare î�n loc să te uiț�i la
reclame.
Activarea ființării
Trasează două coloane pe o altă foaie de hârtie. Î�n coloana
din stânga, scrie „Ființ�are”, iar î�n cea din dreapta pune „Ac-
tivităț�i”. Î�n coloana „Ființ�are” scrie calităț�ile pe care le-ai
deț�ine dacă ț�i-ai trăi aievea viziunea ideală, lăsând câteva
rânduri libere î�ntre ele. Î�n timp ce calităț�ile simțirii sunt
mai pasive ș� i lăuntrice prin natura lor, calităț�ile ființării
sunt mai active, cum ar fi „curajos”, „sociabil”, „spontan”,
„rebel ș� i extravagant”, „afectuos” etc. Î�n coloana cu „Activi-
tăț�i”, scrie acț�iunile pe care le poț�i face pentru a î�ncepe să
fii de pe acum o astfel de persoană. Pentru a afla care sunt
aceste acț�iuni, î�nchide ochii ș� i gândeș� te-te din nou la
viziunea ta, imaginându-ț�i că o trăieș� ti. Apoi î�ntreabă-te:

„Cum ar fi viaț�a mea dacă aș� adopta acum această atitudine?”.
Pe măsură ce apare răspunsul, indiferent de forma sa – ca
viziune, sentiment, idee –, continuă să te î�ntrebi până când
obț�ii o î�ndrumare specifică, î�n baza căreia poț�i acț�iona.
De exemplu, am avut o clientă care î�ș�i dorea calitatea
de a fi stăpână pe sine ș� i a primit ca î�ndrumare: „Iubeș� te-te
mai mult”. Dar aceasta nu era î�ncă o î�ndrumare; era numai
o idee abstractă, un truc al egoului pentru a o face să crea-
dă că primea informaț�ii utile ș� i că făcea progrese. Când
este ceva vag, rareori conduce la o nouă acț�iune sau la o
nouă perspectivă ș� i sfârș� im complăcându-ne din nou î�n ve-
chile tipare. Prin urmare, am instruit-o să insiste cu privire
la acea î�ndrumare, î�ntrebând: „Ce ar î�nsemna să mă iubesc
mai mult?”. Aceasta i-a adus răspunsul: „Să am mai multă
grijă de mine”.
Era un progres, dar tot nu era nici ceva specific, nici
ceva î�n baza căruia putea acț�iona. Aș� a că a î�ntrebat: „Ce ar
î�nsemna să am mai multă grijă de mine?” sau „Cum ar tre-
bui să am mai multă grijă de mine?”. Apoi a auzit: „Î�ncepe
să faci miș� care”. Mai bine, î�nsă tot neclar. Iar gândirea ne-
clară duce la rezultate neconcludente. Prin urmare, am in-
vitat-o să ceară detalii: „Ce tip de miș� care? Când? Unde?
Cât de mult?”. A continuat până când mintea ei s-a î�nduple-
cat î�ntr-un final: „Bine, fie! Cursurile alea de yoga la care
te-ai tot gândit – mergi la ele de trei ori pe săptămână!”.
Ei, asta era o î�ndrumare reală. Ș� i când a respectat-o, i
s-a activat sentimentul mai adânc al stăpânirii de sine pe
care î�l căuta. Dacă ar fi rămas la indicaț�ia: „Iubeș� te-te mai
mult”, poate că s-ar fi î�mbrăț�iș� at, ș� i gata!
116 Emergența
Poate crezi că este prea mult ș� i că nu ai timp să te gân-

deș� ti la toate astea, dar adevărul este că, indiferent î�n ce ar
consta viaț�a ta, te-ai gândit deja la acel lucru, chiar dacă î�n
mod inconș� tient. Cei mai mulț�i oameni vor să fie fericiț�i,
sănătoș� i ș� i să-ș� i trăiască visurile, dar din frică sau pur ș� i
simplu pentru a face faț�ă, au conceput involuntar o strate-
gie care nu este în armonie cu ceea ce doresc cu adevărat.
Urmăresc emisiuni ș� i citesc ziare care î�i afectează negativ
din punct de vedere mental ș� i emoț�ional, consumă mâncare
ce nu le asigură energia necesară ș� i nici nu este î�n acord cu
cea mai î�naltă viziune a lor, continuă să meargă la o slujbă
pentru care au prea puț�ină pasiune sau chiar deloc, se lasă
atraș� i î�n conversaț�ii sau activităț�i care î�i interesează prea
puț�in sau deloc ș� i, lipsindu-le o intenț�ie clară, sunt purtaț�i î�n
larg de contracurenț�ii tendinț�elor disfuncț�ionale.
Chiar ș� i mulț�i dintre căutătorii sinceri se trezesc î�n ast-
fel de situaț�ii. Î�nainte să-mi dau seama cum să î�mi planific
conș� tient viaț�a pe baza celei mai î�nalte viziuni, cădeam
deseori î�n aceste tipare inconș� tiente. Meditam puț�in dimi-
neaț�a, dacă aveam timp, ș� i ascultam CD-uri de self-help la
sală sau î�n maș� ină. Î�n unele cazuri, î�mi făceam timp pentru
a mă concentra la jurnalul cu visurile mele sau la panoul
viziunii ș� i î�ntreprindeam o acț�iune sau două î�n direcț�ia
vieț�ii mele ideale. Problema era că mă î�nconjurasem de oa-
meni, imagini ș� i energii care nu erau î�n acord cu viaț�a mea
ideală – ceea ce m-a condus la acț�iuni care erau deseori î�n
contradicț�ie cu ce voiam să creez ș� i cu cine voiam să fiu.
Era proverbialul dicton doi paș� i î�nainte ș� i trei î�napoi. Nu
aveam un plan consecvent – lucrurile mergeau î�n toate di-
recț�iile ș� i nu puteam avea niciun fel de avânt.
După ce m-am deschis spiritual, am eliminat tot ce î�n-

semna televiziune, ziare, reviste, – orice avea un mesaj sau
o energie negativă – ș� i m-am izolat î�n casă, citind literatură
spirituală, meditând, scriind î�n jurnal ș� i petrecându-mi
timpul numai cu oameni care procedau la fel. A fost o re-
construire radicală; era ceea ce î�mi trebuia. Uneori, poț�i
face progrese prin schimbări graduale; alteori, inerț�ia vechi-
lor tipare este prea puternică. La fel cum o rachetă trebuie
să fie lansată pentru a se elibera de gravitaț�ia pământului,
câteodată sunt necesare mai multe acț�iuni radicale pentru
a scăpa de forț�a gravitaț�ională a identităț�ii noastre limita-
te. Nu î�ț�i sugerez să te lepezi de toate bunurile, să-ț�i laș� i
locul de muncă ș� i să-i scoț�i din viaț�a ta pe toț�i cei care nu
au o atitudine pozitivă. Acestea sunt lucruri pe care fiecare
persoană trebuie să le evalueze individual – ce poate să
păstreze, ce trebuie să plece, ce trebuie ajustat ș� i ce anume
funcț�ionează cu adevărat. Dar pentru a trece la nivelul ur-
mător, va trebui să creezi o strategie aflată pe aceeaș� i lun-
gime de undă cu sufletul tău.
Strategia LIFT zilnică

Esenț�a eforturilor tale zilnice legate de Emergenț�ă este să
trăieș� ti î�n tonul sentimentului viziunii tale (calitatea vibra-
ț�ională). Această practică uneș� te toate elementele pe care
le-ai dezvoltat până acum î�ntr-o serie de exerciț�ii simple
pe care le poț�i introduce î�n programul zilnic. Pe măsură ce
va deveni o parte constantă din viaț� a ta, ț� i se va î�ntipări
î�n conș� tiinț�ă, integrând frecvenț�a mai î�naltă până ajunge
un nou punct de referinț�ă ș� i creând condiț�iile armonioase
pentru următoarea etapă din evoluț�ia ta.
Eș� ti gata de decolare?
118 Emergența
Procesul de „vizualizare-vibrație-radiație”
Această meditaț�ie fundamentală î�ț�i activează, extinde ș� i in-
tegrează vibraț�ia vizionară – tonul sentimentului specific
viziunii tale. Î�ncepe prin a vizualiza rezultatele ideale pen-
tru tine, lăsându-te cuprins cu adevărat de sentimentul pe
care l-ai avea. Vizualizarea este o abilitate pe care o de-
prinzi tot mai bine prin practică, aș� adar, dacă î�ț�i vine greu,
î�ncepe prin a te gândi la imagini ș� i idei ș� i lasă acele gânduri
să-ț�i trezească sentimente.
Pe măsură ce simț�i că te conectezi cu energia vizualiză-
rii, respiră adânc de câteva ori, ș� i cu fiecare expirare, ima-
ginează-ț�i că se extinde ș� i î�ț�i umple inima, pieptul, corpul ș� i
mediul î�nconjurător.
Când simț�i că ț�i-a crescut nivelul de energie, î�ntinde-ț�i
mâinile î�n faț�ă, cu palmele î�n sus. Imaginează-ț�i î�n faț�a ta
Pământul de dimensiunea unei mingi de baseball ș� i trans-
mite-i această energie, imaginându-ț�i că pătrunde î�n fiecare
persoană, î�n fiecare ființ�ă, î�n fiecare râu ș� i ocean ș� i î�n pă-
mântul care le desparte. Î�n timp ce simț�i sau î�ț�i imaginezi
această forț�ă a vieț�ii curgându-ț�i prin inimă, braț�e ș� i ieș� in-
du-ț�i prin mâini, spune o rugăciune, de exemplu: Fie ca toți
oamenii, toate ființele și toate creaturile să fie binecuvânta-
te necondiționat. Fie ca toți să fie/să aibă (completează cu
calităț�ile de care vrei să te bucuri mai mult î�n viaț�ă). Fie ca
orice om, orice ființă și orice creatură să devină conștientă și
liberă. Foloseș� te orice cuvinte te emoț�ionează, atâta vreme
cât au un î�nț�eles similar.
Continuă să repeț�i î�n gând rugăciunea, simț�ind cum
energia se canalizează prin tine spre lume, inclusiv spre
toț�i cei din viaț�a ta – mai ales spre cei faț�ă de care ai senti-
mente negative. Oferă iertare sau cere iertare î�n timp ce
transmiț�i această energie. Dacă î�ntâmpini rezistenț�ă, ima-

ginează-ț�i „sinele care se opune” ș� i radiază această binecu-
vântare necondiț�ionată către acest sine – apoi reia î�ntregul
proces. Î�n timp ce energia curge prin tine, imaginează-ț�i că
dezrădăcinează orice gânduri limitative, orice imagini ne-
gative, amintiri distructive sau energia toxică veche – toate
acestea ies din tine ș� i se dizolvă î�n fluxul de energie.
Când te simț�i pregătit, î�ntoarce palmele spre tine ș� i
oferă-ț�i aceeaș� i binecuvântare. La final, pune-ț�i mâinile pe
inimă ș� i î�ncurajează-te aș� a cum nu ai mai făcut-o niciodată,
spunând toate lucrurile pe care ț�i-ar plăcea să le auzi – cu
o atitudine plină de iubire.
Mistic la minut
Meditaț�ia este unul dintre cele mai puternice instrumente
spirituale pentru a intra î�n legătură cu Dumnezeul ființ�ei
tale ș� i pentru a cultiva condiț�iile potrivite pentru Emer-
genț�ă. Indiscutabil, î�nsă, este o piatră de î�ncercare pentru
mulț�i. Pentru proaspătul iniț�iat, meditaț�ia poate fi o expe-
rienț�ă frustrantă sau chiar dureroasă. Chiar ș� i cei care o
practică deja mai î�ntâmpină, uneori, greutăț�i î�n a medita
cu regularitate. Dar meditaț�ia nu trebuie să fie o corvoadă
ș� i nu contează ce tehnică foloseș� ti pentru a trece dincolo
de minte ș� i a atinge dimensiunea atemporală a ființ�ei.
Există tot atât de multe căi spre această dimensiune
profundă, câț�i oameni. Când este vorba despre cultivarea
condiț�iilor armonioase, continuitatea conexiunii este mai
importantă decât durata timpului pe care î�l petreci medi-
tând. Cu alte cuvinte, ai putea medita mult dimineaț�a, iar
apoi să fii cutremurat de un titlu de ș� tire sau un eveniment
120 Emergența
din viaț�ă care te deconectează pentru tot restul zilei. Dar

meditând mai des, suficient cât să-ț�i regăseș� ti concentra-
rea, î�ț�i poț�i accelera progresul.
Numesc acest exerciț�iu „Mistic la minut” deoarece, cu
ajutorul unor ș� edinț�e simple, de un minut, pe parcursul zi-
lei, î�ț�i consolidezi concentrarea, î�ț�i sporeș� ti atenț�ia, anihi-
lezi piedicile ș� i intensifici conexiunea. Î�n aceste „minute
mistice” poț�i să reflectezi la calităț�ile esenț�iale ale viziunii
tale, să-ț�i consolidezi sinele î�nalt sau să te relaxezi ș� i să intri
î�ntr-o stare de tipul „s-a î�ntâmplat deja” – ceea ce este, la
urma urmei, adevărul care stă la baza Emergenț�ei. O aten-
ț�ionare: trebuie să fie ceva simplu; aici nu este vorba despre
ego, care de obicei are nevoie de procese complexe care
să-l facă să se simtă important. Atunci când foloseș� ti cu
regularitate această tactică – ceea ce reprezintă secretul
eficacităț�ii sale –, se va produce o schimbare profundă î�n
conș� tiinț�ă.
Câteva „minute mistice” zilnice:

• Î�nainte să te dai jos din pat, concentrează-te un minut
pe respiraț�ie. Observă numai cum intră ș� i iese aerul.
Dacă mintea î�ncepe să-ț�i zboare î�n altă parte, spune-i
că î�i vei acorda atenț�ie î�n scurt timp ș� i apoi adu-ț�i aten-
ț�ia din nou la respiraț�ie. Î�n loc să spui: „Dumnezeule
Mare, s-a făcut dimineaț�ă!”, î�ncearcă să spui: „Bună di-
mineaț�a, Doamne!”. Mulț�umeș� te pentru tot ceea ce ai î�n
viaț�a ta... apoi dă-te jos din pat.
• De fiecare dată când faci baie sau duș� , acordă-ț�i un minut
să simț�i cum apa î�ț�i curge pe piele, să percepi senzaț�iile
ș� i sunetele. Rămâi î�n corp, î�n momentul prezent, nu
rătăci î�n viitor pentru a face planuri sau î�n trecut pen-
tru a-ț�i imagina că ai avut câș� tig de cauză î�ntr-o ceartă!
Pe măsură ce te speli, imaginează-ț�i că te cureț�i ș� i de
reziduurile mental-emoț�ionale.
• Când iei masa, rezervă-ț�i un minut să apreciezi arome-
le ș� i savoarea mâncării ș� i mulț�umeș� te pentru că î�ț�i hră-
neș� te corpul. Dacă ai mai mult timp, gândeș� te-te de
unde provine mâncarea, la drumul făcut până a ajuns
la tine pe masă. Ingredientele probabil că au fost obț�i-
nute la o fermă, livrate de un camionagiu ș� i vândute de
un comerciant de produse alimentare. Mai î�n urmă,
seminț�ele au fost plantate, grânele recoltate, iar ani-
malele hrănite. A fost nevoie de munca multor oameni
pentru ca mâncarea respectivă să devină realitate – ca
să nu mai vorbim de soare, ploaie ș� i de î�ntregul dans
cosmic.
• Ori de câte ori conduci (sau eș� ti î�ntr-un mijloc de trans-
port), când ajungi la un stop, acordă-ț�i o clipă pentru
a-ț�i observa respiraț�ia ș� i mulț�umeș� te pentru armonia
universului ș� i cum se reflectă aceasta î�n felul î�n care
semafoarele, străzile ș� i metrourile creează ordine î�n
haos. (Când te gândeș� ti la organizarea necesară pentru
a gestiona fluxul masiv de oameni ș� i maș� ini, este un
miracol că mai ajungem vreodată undeva!) Apoi imagi-
nează-ț�i că aceeaș� i ordine ș� i armonie î�ț�i guvernează
viaț�a ș� i viziunea.
• Î�nainte de a te apuca de lucru (la birou sau acasă), re-
zervă-ț�i un minut pentru a mulț�umi pentru slujba pe
care o ai, binecuvântându-i pe toț�i cei care fac parte din
ea ș� i pe toț�i cei de pe planetă pe care î�i influenț�ează, ș� i
propune-ț� i ca aceasta să fie cea mai bună zi din viaț� a
122 Emergența
ta. Dacă nu ai un loc de muncă, mulț�umeș� te pentru ap-

titudinile pe care le ai ș� i pentru timpul î�n plus pe care î�l
poț�i dedica meditaț�iei ș� i persoanelor iubite. Dacă apare
vreun lucru negativ, doar remarcă-l, apoi concentrea-
ză-te din nou la lucrurile pentru care eș� ti recunoscător.
Aceasta cultivă abundenț�a.
• Când mergi la toaletă, rezervă-ț�i un minut pentru a
mulț�umi pentru cum corpul tău elimină ceea ce nu-i
mai este necesar – ș� i imaginează-ț�i că inima ș� i mintea
fac acelaș� i lucru. Dacă te confrunț�i cu o afecț�iune sau ai
probleme fizice, concentrează-te asupra unei zone să-
nătoase. Simte acolo starea de bine. Mulț�umeș� te. Aceas-
ta cultivă condiț�iile pentru o sănătate mai bună.
• Dacă te uiț�i la televizor, î�n timpul pauzelor publicitare
dă volumul la minim ș� i reconectează-te cu tine. Mai
bine promovează-ț�i singur î�n minte ideile de a-ț�i î�mbu-
nătăț�i viaț�a decât să laș� i pe altcineva să ș� i le promoveze
pe ale sale.
• Cam o dată pe oră de-a lungul zilei, opreș� te-te un minut
să-ț�i analizezi gândurile, să respiri, să te reconectezi cu
tine ș� i să mulț�umeș� ti pentru viaț�a pe care o ai, apoi reia-ț�i
lucrul. Aceasta este practica de bază a tehnicii „Mistic
la minut”. Chiar dacă nu mai faci nimic altceva, această
practică va avea un impact semnificativ.
• Când eș� ti pe cale să adormi, spune-ț�i că mintea ș� i cor-
pul ț�i se reî�nnoiesc î�n orele de odihnă ș� i că te vei trezi
mai inspirat ca niciodată.
Exerciț�iul „Mistic la minut” cere disciplină ș� i poate pă-

rea maș� inal la î�nceput, dar după o vreme vei observa că-ț�i
poț�i trimite atenț�ia automat î�n interior – chiar ș� i cu ochii
deschiș� i, î�n mijlocul unei conversaț�ii sau al unei activităț�i.

Secretul este să fii consecvent. Dacă te opreș� ti câteva clipe
de mai multe ori î�n timpul programului tău aglomerat, nu
numai că vei avea mai multă energie ș� i creativitate, dar ț�i
se vor forma totodată mai multe căi neurale care te vor
ajuta să te simț�i concentrat, capabil să profiț�i de ceea ce ț�i
se oferă ș� i gata mereu să te apuci de treabă.
Afirmațiile 3D
Afirmaț�iile ne ajută să ne corectăm convingerile limitative
pe care le avem despre noi î�nș� ine. Problema este că majo-
ritatea dintre noi am abordat afirmaț�iile î�ntr-un mod plat,
unidimensional, î�n timp ce convingerile ni s-au format după
un tipar multidimensional, chiar holografic. Deoarece pri-
mim impresii la persoana î�ntâi, a doua ș� i a treia (cu alte
cuvinte, nu doar sub forma „Eu sunt”, ci ș� i sub forma „Tu eș� ti”,
„El/Ea este”), ele ni se imprimă î�n subconș� tient î�n acest fel.
Prin urmare, poate fi util să ne formulăm ș� i afirmaț�iile î�n
acelaș� i mod. Spre exemplu, dacă afirmaț�ia ta este: „Sunt o
persoană puternică, bogată ș� i î�ncrezătoare!”, ai putea să o
formulezi ș� i sub forma: „Tu, (numele tău), eș� ti o persoană
puternică, bogată ș� i î�ncrezătoare!”.
Pentru a face acest lucru, poț�i lua tonul sentimentelor
ș� i trăsăturile pozitive de caracter pe care le-ai scris la exer-
ciț�iul cu cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului ș� i să le trans-
formi î�n afirmaț�ii 3D, exprimându-le î�n cele trei feluri.
Pentru î�nceput, alege una până la trei calităț�i î�n loc să le
foloseș� ti pe toate deodată. Lucrează la fiecare afirmaț�ie
până simț�i că s-a integrat î�ntr-o oarecare măsură – până
î�ncepi să ai impresia că acea calitate este o parte activă din
câmpul tău emoț�ional-vibraț�ional.
124 Emergența
Practică afirmaț�iile 3D î�n faț�a oglinzii, ca să te priveș� ti

î�n ochi î�n timp ce le rosteș� ti. Dacă apare un gând limitativ
de orice fel, scrie-l pe hârtie, după care reia afirmaț�iile
(poț�i transforma acel gând negativ î�ntr-o afirmaț�ie poziti-
vă mai târziu). Î�ncepe prin a repeta metodic afirmaț�iile la
persoana î�ntâi, a doua ș� i a treia. Apoi, pe măsură ce creș� te
energia, poț�i să le amesteci. Ai putea trece de la persoana
î�ntâi la persoana a treia sau la persoana a doua, apoi să
revii la persoana a treia. Ai î�ncredere î�n proces. Pe măsură
ce te familiarizezi cu exerciț�iul, vezi dacă apar ș� i alte afir-
maț�ii sau variaț�iuni.
De exemplu, „Sunt o persoană puternică ș� i bogată...”
s-ar putea transforma de la sine î�n: „Sunt o persoană pu-
ternică, bogată ș� i frumoasă...” ș� i chiar „Sunt o persoană in-
teligentă, puternică, bogată, frumoasă ș� i sexy!”. Spune tot
ce î�ț�i trece prin minte. Apoi, î�n punctul culminant al expe-
rienț�ei, când eș� ti plin de energie, aș� ază-te să meditezi la
acel sentiment pentru măcar câteva minute, sau mai mult
dacă vrei. Lasă-l să te cuprindă. Apoi î�ntreabă: „Din această
energie, ce anume sunt chemat să eliberez sau să adopt
pentru a intra mai mult î�n viziunea mea?”. Ascultă. Vezi
dacă ț�i se transmite vreo î�ndrumare pe acest post. Dacă
mesajul este vag, continuă să î�ntrebi până obț�ii ceva specific.
Scrie răspunsul. Iar atunci când ț�i se pare potrivit, introdu
î�ndrumarea î�n strategia LIFT zilnică.
Dacă nu-ț�i place să stai î�n faț�a oglinzii, î�ncearcă să de-
păș� eș� ti acest disconfort. Ș� tiu că poate părea ciudat ș� i pros-
tesc, dar este numai o flecăreală a egoului, o judecată la
adresa propriei persoane ș� i ziduri protectoare pe care le-ai
construit î�n jurul inimii. Dacă î�ț�i poț�i î�nfrunta mecanismul
de apărare, vei vedea zidurile prăbuș� indu-se ș� i î�ț�i vei simț�i
inima deschisă. Dacă vrei să mai faci schimbări din când î�n
când, î�ncearcă să spui afirmaț�iile î�n timp ce te plimbi sau
alergi. Ritmul propriului corp te poate ajuta să intri î�ntr-o
cadenț�ă plăcută care susț�ine afirmaț�iile, iar energia cinetică
te poate ajuta să dai naș� tere sentimentelor ș� i să le activezi
î�n tine ș� i mai eficient.
Pagini nocturne
Acest exerciț�iu de a scrie î�ntr-un jurnal este cel mai bine să
fie realizat la sfârș� itul zilei, ca un fel de inventar al progre-
sului făcut. Scriind ce observi ș� i ce simț�i te ajută să-ț�i ex-
tinzi conș� tiinț�a î�ncrederii, posibilităț�ile ș� i abundenț�a î�n
general – ș� i creează condiț�iile interioare pentru o mai mare
perspectivă, inspiraț�ie ș� i expansiune. Nu te lăsa î�nș� elat de
simplitatea sau familiaritatea acestei activităț�i. Am văzut
oameni făcând acest lucru ș� i trezindu-se imediat cu opor-
tunităț�i ș� i prosperitate î�n viaț�a lor.
Î�ntocmeș� te patru liste:
• Am
• Pot/Sunt capabil
• Am obț�inut/Succese
• Sunt recunoscător pentru
Sub „Am”, scrie tot ceea ce deț�ii, la interior ș� i la exteri-

or; calităț�ile pe care le posezi ș� i exprimi; darurile, talentele
ș� i aptitudinile; oamenii ș� i lucrurile; banii pe care î�i ai (chiar
dacă par puț�ini). Include lucrurile la care ai acces, dar pe
care nu le deț�ii efectiv. Poate beneficiezi de străzi asfaltate,
de sisteme de canalizare, de biblioteci ș� i de Internet. Per
total, probabil că ai o avere mai mare decât unele persoane
126 Emergența
de viț�ă nobilă din timpurile străvechi. Bucură-te de tot ce

ai. Dacă există un anumit domeniu din viaț�a ta î�n care cauț�i
să ai succes, fii foarte atent î�n privinț�a acestuia ș� i cât se
poate de riguros când treci pe hârtie tot ce ai î�n acel sector.
De exemplu, dacă vrei să î�ncepi o afacere, dar ai nevoie de
un capital de un milion de dolari, ai putea avea tendinț�a să
te axezi pe ceea ce nu ai, pe ceea ce lipseș� te, ș� i să porneș� ti
de acolo, lucru care tinde să intensifice sentimentul de lipsă
ș� i să-ț�i pună obstacole î�n cale. Concentrează-te pe ce ai,
atât î�n tine, cât ș� i î�n afara ta.
Sub „Pot/Sunt capabil”, scrie toate lucrurile pe care le
poț�i realiza ș� i toate lucrurile pe care eș� ti capabil să le rea-
lizezi. Este important să faci acest lucru mai ales î�n sectoa-
rele î�n care simț�i că te-ai î�mpotmolit, te victimizezi, simț�i
că-ț�i lipseș� te ceva sau că eș� ti inadecvat. Utilizând exemplul
de mai sus despre pornirea unei afaceri, gândeș� te-te la
ceea ce poți face. Poț�i crea un plan de afaceri; poț�i să î�i suni
pe toț�i cei pe care î�i cunoș� ti ș� i să le propui să investească î�n
afacerea ta; poț�i să afli informaț�ii despre oamenii care ș� i-au
construit afaceri din nimic; poț� i să depui efort ca să-ț� i
formezi mentalitatea unui om de afaceri de succes – sunt
foarte multe lucruri pe care le poți face.
Pentru lista „Am obț�inut/Succese” scrie toate lucrurile
pe care le-ai realizat sau obț�inut. Apoi, î�n fiecare zi, scrie
cel puț�in cinci reuș� ite pe care le-ai avut î�n ziua respectivă,
chiar dacă este vorba numai de „m-am dat jos din pat” sau
„m-am spălat pe dinț�i”. Mulț�i oameni nu reuș� esc să facă
nici măcar asta. Din nou, fii atent la orice sferă î�n care î�n-
cerci să faci un progres major. Dacă e vorba despre bani,
vezi ce lucruri ai realizat î�n acea zonă, inclusiv câț�i bani ai
obț�inut, economisit, investit, dat sau găsit – chiar dacă este
numai o monedă de un ban! Legea universală nu ș� tie de

cantitate, ci numai de calitate.
Pentru lista „Sunt recunoscător”, este destul de evident,
dar lărgeș� te-ț�i perspectiva. Gândeș� te-te la lucruri pentru care
să fii recunoscător ș� i pe care le-ai luat de bune. Lasă-te sur-
prins de ce găseș� ti pentru a fi recunoscător. Simte recunoș� -
tinț�ă cu adevărat. „Î�i sunt recunoscător acelei persoane
care mi-a deschis uș� a”, „Sunt recunoscător pentru soarele
care î�mi stimulează producerea vitaminei D”, „Sunt recu-
noscător pentru capacitatea mea de a fi recunoscător!”.
Î�ncă o dată, gândeș� te-te cu atenț�ie mai ales la domeniul î�n
care î�ț�i doreș� ti să ai succes. Pentru ce poț�i fi recunoscător
î�n acel domeniu?
Făcând acest lucru, creezi condiț�ii armonioase pentru
viziunea ta – condiț�iile pentru a o î�ntâmpina. Bogăț�ia nu
poate veni î�n condiț�iile unei conș� tiinț�e sau experienț�e care
nu transmite vibraț�ia bogăț�iei. Nici iubirea nu se poate sta-
bili acolo unde sălăș� luiesc furia, resentimentele sau î�nvi-
nuirile. Viziunea care î�ncearcă să iasă la lumină este efectiv
alcătuită din calitățile pe care le activezi.
De la anticipare la participare: gânduri

de final despre crearea armoniei
Una dintre cele mai mari schimbări care are loc î�n conș� ti-
inț�a noastră când lucrăm la cultivarea condiț�iilor armoni-
oase pentru Emergenț�ă este că trecem de la anticiparea
binelui viitor, de la teama de un rău viitor sau de la î�mpo-
trivirea faț�ă de condiț�iile actuale – la o participare mai mare
la binele spiritual care se află mereu aici, aș� teptându-ne
recunoaș� terea. Aminteș� te-ț�i de analogia cu radioul. Muzica
128 Emergența
ta preferată nu cântă î�n viitor sau î�n depărtare; este deja

aici ș� i acum. Ș� i, indiferent de câte perturbaț�ii există la pos-
tul actual – indiferent care este starea ta mentală, emoț�io-
nală ș� i fizică actuală –, î�ntotdeauna poț�i să te acordezi la
această frecvenț�ă mai î�naltă.
Nu trebuie să aș� tepț�i ca lucrurile să se î�mbunătăț�eas-
că; nu eș� ti la bunul-plac al vreunei puteri sau î�mprejurări
exterioare, deoarece stă î�ntotdeauna î�n puterile tale să
alegi un alt post. Asta s-a î�ntâmplat cu mine atunci când
m-am trezit brusc î�n paradis, î�n ciuda faptului că eram blo-
cat pe autostrada infernală.
Timp de mii de ani, lumea s-a rugat unui Dumnezeu
î�ndepărtat sau a folosit tot felul de tehnici pentru a obț�ine
sau a realiza ceva, î�n condiț�iile î�n care totul a fost tot timpul
aici. Dumnezeu a realizat tot ceea ce trebuia să realizeze.
Munca este î�ncheiată. Muzica se difuzează. Dar trebuie să
fii racordat la ea pentru a o auzi. De aceea atât de multe
rugăciuni rămân fără răspuns, atât de multe afirmaț�ii sunt
spuse î�n gol ș� i atât de multe practici nu-ș� i ating ț�elul – sau
î�nrăutăț�esc lucrurile. Oamenii fac toate acestea pentru a
obț�ine ceva ce consideră că le lipseș� te; ș� i prin î�nsăș� i legea
pe care o pun î�n miș� care, aceasta va reflecta o lipsă, o limi-
tare ș� i o separare ș� i mai mare. Acesta este unul dintre cele
mai mari secrete. De aceea î�l repet î�ntruna. Eș� ti deja î�n rai,
eș� ti î�ntreg, complet ș� i bogat – dar trebuie să cultivi condiț�ii-
le î�n concordanț�ă cu acest adevăr pentru a te putea bucura
de el.
Stăpâneș� te acest principiu ș� i vei cânta o cu totul altă
melodie.
ETAPA A TREIA
CREEAZĂ PLANUL CUANTIC
Fiecare nou început vine odată cu sfârșitul altui început.

Seneca
Calea unei dorinț�ei (numită ș� i linia dorinț�ei) este un feno-

men remarcabil. Este o cărare bătătorită de călători atunci
când aceș� tia găsesc cea mai bună rută spre locul dorit. Am
auzit despre ea dintr-o povestire apocrifă care descrie un
incident referitor la crearea unui astfel de drum. Nu con-
tează dacă î�ntâmplarea s-a petrecut cu adevărat sau nu; ca
orice poveste deosebită, ceea ce ne impresionează este
adevărul pe care î�l reflectă.
Î�n această poveste e vorba despre o universitate cu
mai multe curț�i ș� i spaț�ii publice care, după mulț�i ani, căzu-
seră î�n paragină. Mărăcinii sufocau gardurile vii, iar zonele
golaș� e se uniseră asemenea petelor maronii de pe o pajiș� te,
răspândindu-se de la nenumărate cărări create de studenț�ii
care se grăbeau pe cel mai bun drum de la un curs la altul.
Consiliul de administraț�ie al universităț�ii, temându-se că
î�mprejurimile nu reflectau calitatea unităț�ii de î�nvăț�ământ,
s-a adresat unui arhitect peisagist renumit pentru a face
130 Emergența
un campus care să exprime nivelul de excelenț�ă al profeso-

rilor ș� colii ș� i realizările deosebite ale studenț�ilor săi.
Consiliul voia ca lucrările să fie realizate rapid, î�nainte
de î�nceperea semestrului următor. Arhitectul a evaluat î�m-
prejurimile ș� i a fost de acord cu termenul de timp, cu con-
diț�ia să poată crea un model bazat pe adevăratul caracter
ș� i pe adevărata personalitate a ș� colii ș� i să i se dea libertatea
să-ș� i continue activitatea, chiar dacă membrii consiliului
nu î�i î�nț�elegeau pe de-a-ntregul planul sau abordarea. Era
bine-cunoscut pentru acest lucru. Î�nsă munca lui vorbea
de la sine. Prin urmare, consiliul a fost de acord.
Arhitectul s-a plimbat prin campus, luând notiț�e ș� i fă-
când schiț�e, fiind atent la adânciturile ș� i ridicăturile de te-
ren, precum ș� i la modul î�n care clădirile erau î�ncadrate î�n
spaț�iile create. Pentru el, configuraț�ia naturală a terenului,
cărările bătătorite ș� i liniile care le tăiau – toate spuneau o
poveste. Sarcina lui era doar să o interpreteze. Ș� i până la
sfârș� itul zilei, ș� tia cum va arăta campusul când va termina.
A desenat planurile de reamenajare ș� i le-a predat consiliu-
lui pentru a fi aprobate.
Nu exista decât o omisiune flagrantă: nu adăugase nici
măcar o alee.
Administraț�ia nu i-a î�nț�eles planul ș� i, la î�nceput, s-a opus
ideii, temându-se că studenț�ii se vor rătăci, că vor recurge
la tot felul de scurtături, vor crea un labirint de cărări fără
nicio logică ș� i vor distruge î�ncă o dată terenul. Î�n plus,
membrii administraț�iei erau siguri că vor primi multe plân-
geri de la oameni din cauză că trebuie să meargă prin praf
ș� i noroi la cursuri. Ar fi fost un haos.
Creează planul cuantic 131
Arhitectul le-a amintit că experienț�a anterioară dove-

dise că oamenii recurg la scurtături ș� i î�ș�i creează oricum
propriile alei, ceea ce duce deseori la reproiectare, la o
nouă pavare ș� i la mai multe cheltuieli. De această dată, î�nsă,
aveau să afle care erau aleile potrivite ș� i să le paveze. După
câteva dezbateri, consiliul s-a î�nduplecat ș� i i-a acordat pe-
isagistului un scurt interval de timp pentru a-ș� i demonstra
teoria.
După câteva săptămâni, rezultatele nu arătau prea bine.
Aș� a cum se temuse consiliul, studenț�ii păreau să for-
meze tot felul de rute arbitrare – terenul era î�n dezordine,
iar plângerile nu mai conteneau. Arhitectul i-a rugat pe
planificatori să aibă î�ncredere î�n el. Găsirea drumului bun
necesită timp ș� i răbdare, a explicat el, dar rezultatul va
economisi timp ș� i bani ș� i va crea calea optimă – calea do-
rinț�ei – care reflectă armonie cu î�mprejurimile, se î�mbină
mai bine cu variaț�ia naturală a terenului ș� i a vremii ș� i î�i
duce pe oameni acolo unde vor î�n cel mai rapid ș� i mai efi-
cient mod posibil.
Din nou, administraț�ia universităț�ii a cedat ș� i i-a acor-
dat mai mult timp.
Până la sfârș� itul semestrului, alei clare ș� i distincte î�n-
cepuseră să apară din haosul de opț�iuni; alei pe care ei nu
ar fi avut cum să le ș� tie dinainte, dar care serveau scopului
lor î�n mod mai elegant ș� i mai eficient. Acestea au fost pa-
vate. Arhitectul peisagist ș� i-a î�ndeplinit sarcina, iar aleile
respective au rămas până î�n ziua de azi.
132 Emergența
Paradoxul planificării
Una dintre problemele planificării tradiț�ionale este aceea
că deseori vine din modul nostru de gândire limitat ș� i din
perspectiva istorică limitată. Planificăm î�n funcț�ie de ceea
ce credem că ne dorim ș� i de modul î�n care considerăm că ar
trebui să fie făcut. Dar aș� a cum peisagiș� tii nu pot ș� ti dinain-
te care este aleea cea mai bună pentru oamenii care nu au
mai trecut prin acea zonă, la fel de dificil este ș� i să planifici
viaț�a – să prezicem unde ar trebui să mergem ș� i care este
cea mai bună cale de a ajunge acolo – dacă nu am ajuns î�ncă
acolo. Î�n plus, î�ntr-un mod asemănător Emergenț�ei, persoa-
na care se ocupă de planificare nu va fi aceeaș� i persoană
când viziunea devine realitate, aș� a cum nici omida nu mai
este acolo atunci când fluturele î�ș�i deschide aripile. Perspec-
tiva, nevoile ș� i dorinț�ele unui fluture apar dintr-o lume de
posibilităț�i cu totul nouă, dincolo de ceea ce ar putea con-
cepe vreodată o omidă.
La fel se î�ntâmplă ș� i cu noi – ș� i atunci cum putem pla-
nifica o viaț�ă pe care nu ne-o putem imagina?
Acesta este paradoxul planificării.
Am putea vizualiza o imagine superficială a viitorului
nostru, dar calea care apare î�n cele din urmă din haosul
transformării este mai presus de î�nț�elegerea noastră – ș� i
rareori este un lucru la care ne aș� teptăm. La fel ca un flutu-
re, sinele nostru viitor va vedea lumea dintr-o perspectivă
mai î�naltă, ceea ce va influenț�a ce ne dorim, modul î�n care
mergem mai departe, scurtăturile pe care le avem la dispo-
ziț�ie ș� i locul î�n care ajungem.
Î�n plus, cele mai multe tehnici de planificare, chiar ș� i
cele mai iluminate, se bazează î�ncă pe modelul newtonian
al vieț�ii care spune că ne lipseș� te ceva ș� i trebuie să facem

planuri pentru a putea realiza ceva, spre deosebire de mo-
delul Emergenț�ei conform căruia planificăm pentru a î�n-
tâmpina acel „ceva”, care are deja loc. Dacă nu î�nț�elegem că
î�l avem ș� i că se produce deja (din punct de vedere spiritual
sau al energiei), vom porni pe un drum greș� it, cu lipsuri î�n
privinț�a percepț�iei de sine ș� i, prin legea atracț�iei, vom avea
parte de limitare – indiferent cât de bine ne planificăm
munca sau cât muncim la planul nostru. Aceasta duce ade-
sea la metode de planificare mai complexe pentru a preveni
orice eroare, până când, plini de frustrare, renunț�ăm la tot.
Dar nu-ț�i fie teamă – complexitatea nu este necesară!
Planificarea cuantică este î�n acord cu natura, punând
greutatea asupra principiului Emergenț�ei, nu asupra per-
soanei – ceea ce permite ca modelele complexe să fie exe-
cutate cu eleganț�ă ș� i eficienț�ă.
„A fi sau a nu fi?” Aceasta este întrebarea

(cu privire la planificare)
Ceea ce face ca această planificare să fie „cuantică” este
faptul că nu se referă la a obț�ine ceva, la fel cum nici ghinda
nu trebuie să obț�ină un stejar; se referă la crearea unei
structuri a vieț�ii ce reflectă planul sufletului nostru (dru-
mul dorinț�ei noastre divine) ș� i î�i susț�ine Emergenț�a – ase-
menea unei structuri pe care un grădinar o pune î�n jurul
unei plante tinere pentru a sta dreaptă, pentru a-i da formă
ș� i pentru a o ajuta să crească. Î�n fizică, cuvântul „cuantic”
se referă la cantitatea minimă din orice entitate fizică im-
plicată î�ntr-o interacț�iune. Î�n mecanica cuantică, termenul
„cuantic” este folosit pentru a descrie cadrul fundamental
134 Emergența
pentru î�nț�elegerea naturii la nivelul său esenț�ial. Cu alte

cuvinte, este esenț�a noastră centrală î�n acț�iune. Când ne pu-
nem î�n acord cu această esenț�ă ș� i facem planuri de la acest
nivel, ajungem la destinaț�ie î�nainte să facem primul pas.
Î�n plus, un plan cuantic se ocupă mai mult de cine î�n-
cearcă să iasă la lumină decât de ce anume este realizat la
exterior. Este conceput să î�ț�i accelereze evoluț�ia, să dezvă-
luie mai mult din sinele tău adevărat. Dacă obiectivul final
al planului nu presupune să te schimbi, să devii mai mult
tu î�nsuț�i, atunci nu este un plan cuantic; este doar un plan.
Nu e nimic î�n neregulă cu asta, dar nu este o Emergenț�ă.
Planificarea prin lentilele Emergenț�ei – de fapt, totul prin
lentilele Emergenț�ei – se referă, ei bine, la Emergenț�ă! Tre-
buie să scoată la suprafaț�ă mai mult din potenț�ialul tău in-
finit. Deoarece sufletul este deja plin până la refuz, singura
lui dorinț�ă este să aducă î�n prim-plan mai mult din ceea
ce este (î�ț�i aduci aminte de exerciț�iul din etapa a doua le-
gat de ființare?) – mai multă viaț�ă, mai multă lumină, mai
multă dragoste ș� i mai multă frumuseț�e î�ntr-un mod unic,
irepetabil.
Asta nu î�nseamnă să nu creezi planuri care să aibă toate
componentele tradiț�ionale – obiective ș� i programe zilnice,
lunare, anuale. Până când nu vei î�nț�elege pe deplin că nu
există nicio logică î�n a te separa de el, vei avea nevoie des-
tul de des de un plan pentru a realiza lucrurile î�n lumea
aceasta. Dar î�n ce priveș� te modelul Emergenț�ei, va fi un
plan creat î�n interior – astfel î�ncât să obț�ii nu numai bunuri
mai preț�ioase, ci ș� i o mai mare stăpânire de sine. Î�n loc să
î�ț�i foloseș� ti puterea pentru a pretinde mai mult de la aceas-
tă lume, planul tău cuantic te va ajuta să utilizezi această
lume pentru a-ț�i recupera puterea.
Planificarea cuantică se referă la proiectarea unui mod

de viață î�n acord cu cea mai î�naltă viziune a ta ș� i la construi-
rea unei căi pentru ca aceasta să se desfăș� oare cu uș� urinț�ă.
Te ajută să planifici de parcă tu ai face munca, ș� i să trăieș� ti
ca ș� i cum ar face-o Dumnezeu.
Cel mai bun an din viața ta

Ce-ar fi dacă următorul an ar fi cel mai bun an pe care l-ai
avut vreodată? Ce-ar fi dacă ai putea proiecta fiecare an
astfel î�ncât să fie mai bun decât cel care a trecut? Este po-
sibil. Dar va fi nevoie de dedicare, nu numai de interes. Nu
uita, misiunea egoului este să rămâi neschimbat î�n timp ce
î�ț�i dă iluzia că te dezvolț�i – sau că nu te poț�i dezvolta –,
aș� adar e normal să î�ntâmpini rezistenț�ă când vrei să te apuci
serios de schimbare.
Poate că î�ț�i este teamă să-ț�i aș� terni viziunea pe hârtie.
La urma urmei, dacă este prea mare ș� i nu eș� ti pregătit pentru
ea? Dacă este viziunea reală, atunci chiar este prea mare ș� i
chiar nu ești pregătit pentru ea – deoarece scopul unei vi-
ziuni (ș� i a obiectivelor aferente) este să facă î�n aș� a fel î�ncât
să scoată la lumină mai mult din tine. Viziunea reală este
mai presus de paradigma ta prezentă, astfel î�ncât vei simț�i,
prin definiț�ie, că este mai mare decât tine – la fel cum pen-
tru o ghindă ar părea imposibil să devină stejar. Poate î�ț�i
este teamă că te vei dedica realizării ei, iar ea se va schim-
ba. Dar dacă este o viziune reală, chiar se va schimba (sau,
mai exact spus, conș� tientizarea ta cu privire la ea va creș� te;
viziunea î�n sine este un tipar infinit, perfect, imuabil care
devine din ce î�n ce mai clar pe măsură ce tu devii mai con-
ș� tient). La fel ca î�n exemplul cu calea dorinț�ei, nu poț�i ve-
dea î�ntotdeauna ce va veni, deoarece nu s-a mai î�ntâmplat
136 Emergența
– este mai presus de imaginaț�ia ta. Chiar dacă omida ș� i-ar

putea imagina ce î�nseamnă să fii fluture, nu ar ști cu ade-
vărat, deoarece nu a zburat niciodată.
Cele mai multe dintre schimbările majore ș� i î�ntorsăturile
de situaț�ie din drumul meu nu au făcut parte din plan, nu
le-am prevăzut nici pe departe. Dar pentru că am avut o
viziune ș� i un plan – ș� i le-am urmat –, m-am aflat î�n postura
potrivită pentru a face acea schimbare care m-a dus la ni-
velul următor al Emergenț�ei. Aș� adar, scrie ceva pe hârtie,
ș� tiind că se poate schimba ș� i dezvolta; este un document
care trăieș� te ș� i respiră. Credinț�a fără muncă este moartă.
Acț� iunea este cea mai sinceră afirmaț� ie. Iar crearea do-
cumentelor efective ale viziunii ș� i planificarea sunt paș� i
importanț�i î�n cultivarea condiț�iilor armonioase pentru ca
viziunea ta să apară.
Declarația viziunii pe un an
Mulț�i oameni au visuri, dar nu ș� tiu ce trebuie să facă pen-
tru a le realiza. Uneori ne creăm niș� te aș� teptări atât de ne-
realiste, î�ncât ne pregătim pentru eș� ec. Am avut clienț�i care
ș� i-au propus obiectivul de a face un film de succes î�ntr-un
interval de un an, fără să realizeze că cele mai multe filme
au nevoie de ani de zile pentru a fi turnate, sau să publice
un bestseller, fără să î�nț�eleagă că de obicei este nevoie de
optsprezece luni pentru a tipări o carte, sau să facă mai
multe milioane î�ntr-un an î�n condiț�iile î�n care abia aveau
bani să-ș� i ducă zilele. Nu spun că aceste obiective nu sunt
posibile. Am ajutat clienț�i să ajungă de la o situaț�ie aproa-
pe de faliment la aceea de a avea mai multă activitate decât
î�ș�i puteau imagina, totul î�n decurs de câteva luni, ș� i cunosc
autori care au scris o carte devenită bestseller î�ntr-o
perioadă foarte scurtă de timp prin self-publishing sau prin

metode netradiț�ionale de publicitate. Trebuie doar să ș� tii
pentru ce eș� ti aici ș� i ce eș� ti dispus să faci.
Î�n etapa î�ntâi, am formulat declaraț�ia viziunii care re-
flectă planul general, de ansamblu al viziunii ș� i al sufletului
tău – acum hai să vedem cum arată acest plan divin î�n
parametri lumeș� ti, practici, bazaț�i pe obiective, pe care î�i
putem î�ndeplini atât î�n termeni subiectivi (de a simț�i, de a
fi), cât ș� i obiectivi (a face).
Î�nainte de a-ț�i formula declaraț�ia viziunii pe un an, mai
sunt de făcut câț�iva paș� i. Î�n primul rând, uită-te la viziune
ș� i imaginează-ț�i cât eș� ti inspirat să realizezi din ea î�ntr-un
an de acum î�ncolo. Acest lucru î�ț�i impune să fii mai precis.
Aici intră î�n joc planificarea obiectivă (pe care o vom ex-
plora mai î�n detaliu î�n scurt timp, alături de planificarea
subiectivă). Dacă viziunea vieț�ii tale este să fii medic, să
construieș� ti o ș� coală î�n Africa, să porneș� ti o afacere cu î�m-
brăcăminte, să fii o actriț�ă de Oscar – sau poate să-ț�i cum-
peri o locuinț�ă, să obț�ii o diplomă de studii superioare, să î�ț�i
î�ntemeiezi o familie – care este termenul pe care ț�i l-ai stabi-
lit? Este o viziune pe zece ani sau pe cinci ani? Cum va arăta
peste un an? Cu alte cuvinte, unde ar trebui să fii peste un an
pentru a te afla pe drumul cel bun î�n privinț�a viziunii tale?
Poate că nu ș� tii răspunsul. S-ar putea să trebuiască să
ghiceș� ti sau să te documentezi, ceea ce este î�n regulă – mai
mult decât î�n regulă; reprezintă jumătate din distracț�ie! Tot
ceea ce te face să fii mai conș� tient de viziunea ta te menț�ine
î�n direcț�ia cea bună. Trebuie să-ț�i stabileș� ti obiective difici-
le, dar nu chiar atât de dificile î�ncât mintea să nu se poată
implica î�n realizarea lor. Nu uita, î�n modelul Emergenț�ei,
scopul stabilirii obiectivelor nu este să obț�ii mai mult „din
138 Emergența
afară”, ci să scoț�i la lumină mai mult din ceea ce se află î�n

tine. S-ar putea să trebuiască să mergi o vreme pe calea do-
rinț�ei tale î�nainte ca drumul cel mai bun să devină vizibil.
Poate că ai auzit despre sistemul clasic pentru obiecti-
ve SMART1 – un instrument util pentru a-ț�i face obiectivele
mai uș� or de obț�inut. SMART î�nseamnă Specific, Măsurabil,
Accesibil, Realist ș� i î�ncadrat î�n Timp. Nu se referă la limita-
re; se referă la structură. Când vine vorba despre viziunea
cea mare, ț�inteș� te până la stele ș� i fii deschis la visul impo-
sibil (practică strategia LIFT ca să trăieș� ti î�n acea vibraț�ie
î�naltă la care pot avea loc miracolele). Dar când vine vorba
să stabileș� ti obiective ș� i să planifici realizarea lor, trebuie
să creezi tipare de succes, nu de eș� ec – lucru pe care oame-
nii î�l fac adesea când stabilesc obiective care nu au nicio
legătură cu realitatea lor prezentă.
Majoritatea oamenilor supraestimează ceea ce pot face
î�ntr-un an ș� i subestimează ceea ce pot face î�ntr-o viaț�ă. Poț�i
avea o viziune măreaț�ă, dar creează-ț�i obiective anuale pe
care intenț�ionezi cu adevărat să le realizezi. Priveș� te obiec-
tivele ca pe niș� te angajamente, ca ș� i cum ț�i-ai da cuvântul
faț�ă de tine. Se află î�n joc integritatea ta. Aceasta nu este o
listă de dorinț�e care speri să ț�i se î�ndeplinească; este o viziu-
ne clară pe care te angajezi să o duci la îndeplinire. Este o
diferenț�ă î�ntre a fi interesat de ceva ș� i a te dedica acelui ceva.
Cum ai spune despre un mic dejun constând î�n bacon ș� i ouă:
găina ș� i-a adus contribuț�ia, dar porcul i s-a dedicat!
Pentru a stabili un obiectiv-ț�intă care este î�n acelaș� i
timp realist ș� i dificil – un obiectiv pentru care eș� ti gata să-ț�i
riș� ti integritatea –, găseș� te acea versiune a viziunii care te
face să te simț�i agitat, dar nu ș� i să vrei să renunț�i î�nainte de
a î�ncepe. De exemplu, dacă î�n prezent câș� tigi cincizeci de
mii de dolari pe an, iar obiectivul tău este să faci un milion,

î�ntreabă-te ce sumă mai mică de un milion va fi oricum î�n
acord cu viziunea ta? Continuă să scazi până când obț�ii un
număr care nu te inspiră, apoi măreș� te suma până când ai
acea senzaț�ie de furnicături pe care ț�i-o dă inspiraț�ia ș� i apar
primii stropi de transpiraț�ie. Dacă ideea de a face ș� aizeci
de mii pe an te î�ntristează ș� i te dezamăgeș� te, dar o sută de
mii te entuziasmează, o sută de mii este un obiectiv dificil
potrivit pentru un an – ca parte a unui obiectiv pe cinci ani
pentru a ajunge la un milion (dublându-l î�n fiecare an).
Acelaș� i principiu se aplică ș� i obiectivelor subiective.
Dacă obiectivul subiectiv este să devii un maestru iluminat,
probabil că nu este o ț�intă potrivită pentru un an. Î�ț�i aplaud
entuziasmul, dar ia-o uș� or ș� i î�mparte acest scop al vieț�ii tale
î�n elemente constitutive. De exemplu, care sunt câteva din-
tre calităț�ile unei ființ�e iluminate? Ce-ar fi să î�ncepi de aici?
De asemenea, nu uita că aceste obiective subiective sunt le-
gate de cine vei fi dacă ț�i-ai trăi viziunea obiectivă. Aș� adar,
dacă î�n marea ta viziune obț�ii o sumă din ș� ase cifre, eș� ti î�n-
drăgostit de sufletul pereche sau termini prima versiune a
următorului mare roman – cine vei fi dacă se adeveresc
aceste lucruri? Aceasta este calitatea ființ�ei pe care o vizezi
pentru partea subiectivă a planului cuantic.
Odată ce ș� tii care este scopul pe un an, obiectiv ș� i su-
biectiv, următorul pas presupune să creezi o imagine clară
a momentului î�n care vei ști că l-ai atins – momentul dove-
ditor. De exemplu, dacă obiectivul tău este să câș� tigi o sută
de mii de dolari, atunci acest moment ar putea fi când te
uiț�i pe fluturaș� ul de final de an sau la soldul băncii care
arată venitul total. Dacă scopul tău este să pui pe picioare
o afacere de consultanț�ă cu un venit din ș� ase cifre, acest
140 Emergența
moment poate fi când te uiț�i î�n agendă ș� i vezi programaț�i

suficienț�i clienț�i cât să câș� tigi zece mii pe lună. Odată ce î�ț�i
este clară partea de a face/a avea a viziunii, acordă atenț�ie
părț�ii a fi/a simți. Cu alte cuvinte, nu vezi doar extrasul de
cont, ci te vezi ș� i pe tine relaxându-te î�n birou sau lângă
piscină, bucurându-te de viaț�ă, fiind liniș� tit sufleteș� te ș� i ra-
diind î�ncredere î�n sine.
Dacă poț�i, fii chiar ș� i mai precis. De exemplu, dacă î�n
prezent ai tendinț�a să te enervezi î�n trafic sau să te superi
pe copiii tăi, î�ntreabă-te: „Cum m-aș� purta î�n aceste situaț�ii
dacă aș� î�ntruchipa obiectivul meu de a fi pe un an?” Rezul-
tatul pe care ț�i-l imaginezi va fi î�ntr-o zi dovada că ai atins
obiectivul. Apoi integrezi ceea ce î�ț�i imaginezi î�n cadrul vi-
ziunii tale. Această practică nu î�nseamnă să fii rigid sau să
te ataș� ezi de un obiectiv – fiindcă adevărul este că nu ș� tim
cum vor arăta lucrurile î�n final. Mai degrabă trebuie să sta-
bileș� ti ceva concret î�n minte, căruia să i te poț�i dedica, ș� i să
emiț�i o vibraț�ie vizionară î�n acea direcț�ie. Altfel, egoul va
î�ncerca să te facă să î�ț�i laș� i obiectivele vagi ș� i abstracte, iar
rezultatele vor fi la fel de nedefinite – cel mai probabil nu
se va produce nicio schimbare reală. Cheia acestui exerci-
ț�iu este să incluzi toț�i cei trei Stâlpi ai Scopului Sufletului
– ce faci, ce eș� ti ș� i ce simț�i.
Odată ce ț�i-ai imaginat momentul doveditor, dezvoltă-ț�i
viziunea pornind de acolo pentru a-ț�i face o idee despre
cum va arăta restul vieț�ii tale de la acel nivel. Ce exprimi î�n
toate dimensiunile fundamentale ale vieț�ii – sănătate, bo-
găț�ie, muncă, relaț�ii, dezvoltare personală, spiritualitate ș� i
ajutorarea celorlalț�i?
Acum rezervă-ț�i ceva timp pentru a te conecta cu mo-
mentul doveditor, imaginea care ilustrează cel mai limpede
î�ndeplinirea viziunii tale pe un an. Apoi analizează restul

componentelor acestor aspecte esenț�iale până când obț�ii o
descriere detaliată a viziunii pe un an. La final, scrie o decla-
raț�ie a viziunii de o pagină, la timpul prezent. De exemplu:
„Suntem î�n ianuarie 2016, iar eu stau pe veranda

vilei mele din Italia, sorbind dintr-un pahar cu vin
î�mpreună cu sufletul meu pereche. Suntem atât de
î�ndrăgostiț�i î�ncât abia pot descrie ce simt. Tocmai
am terminat de scris cea mai recentă carte a mea...”.
Rezervă-ț�i timp pentru a te bucura cu adevărat de ceea

ce scrii. Lasă-ț�i inima ș� i sufletul să vorbească pe hârtie.
Dacă simț�i nevoia să dai drumul la muzică ș� i să dansezi sau
să cânț�i pentru a activa energia, fă-o. Poț�i face la fel ș� i pentru
viziunea ta pe cinci ani, dar noi ne vom folosi de documen-
tul cu viziunea pe un an. Pentru a fi sigur că nu ai impus
limite, poț�i adăuga la finalul acestei declaraț�ii: „Accept acest
lucru, sau ceva mai bun, pentru cel mai mare bine al tutu-
ror celor implicaț�i”.
Planul cuantic
Un plan lipsit de viziune duce adesea la mediocritate sau
perpetuează starea de fapt. Dar o viziune fără un plan este
doar o î�nchipuire deș� artă. Dacă ai o viziune, dar nu ai un
plan, este la fel cu a avea o destinaț�ie fără a avea o hartă sau
un mijloc pentru a ajunge acolo. Este numai o idee drăguț�ă.
Dacă este suficient de puternică, te-ar putea inspira î�n cele
din urmă să te î�ndrepț�i spre ea, aș� a cum evoluț�ia ne-a făcut
î�n final să ajungem ființ�e raț�ionale care merg î�n două picioa-
re. Dar nu vrei să aș� tepț�i alte 10 milioane de ani pentru a te
142 Emergența
lăsa î�n voia cursului natural al evoluț�iei. Acum am ajuns

î�ntr-un punct î�n care trebuie să creăm î�mpreună cu impul-
sul evolutiv pentru a ne î�mplini destinul; trebuie să î�ncetăm
să mai credem că lucrurile ni se î�ntâmplă pur ș� i simplu ș� i să
realizăm că noi facem lucrurile să se î�ntâmple.
Latura obiectivă
Latura obiectivă a planului cuantic este reprezentată de ce
faci ș� i ce obț�ii – partea cu care suntem cel mai familiarizaț�i.
Dacă ai urmat paș� ii pe care trebuia să î�i faci până acum, ț�i-ai
î�nț�eles viziunea vieț�ii. Poate chiar ai î�nceput să te gândeș� ti
cum să o î�ndeplineș� ti. Î�nsă, dacă eș� ti asemenea majorităț�ii
oamenilor, acesta este momentul î�n care lucrurile devin un
pic delicate – ș� i prin delicate vreau să spun că ne simț�im
blocaț�i. Î�ncepem să ne î�ntrebăm cum ajungem de aici, aco-
lo – sau ne imaginăm că suntem acolo ș� i î�ncercăm să refa-
cem drumul î�napoi până aici –, dar sunt atât de multe gropi
ș� i unghiuri moarte, atât de multe alei î�ntunecate ș� i fundă-
turi, î�ncât renunț�ăm să mai planificăm sau nici măcar nu
î�ncepem. Plecăm de la presupunerea că ar trebui să avem
toate răspunsurile înainte de a î�ncepe să facem planuri – î�n
loc să î�nț�elegem că principalul motiv al planificării, din
punct de vedere al modelului Emergenț�ei, este tocmai da-
torită tuturor necunoscutelor.
Nu numai că este firesc să ai un plan cu goluri, dar go-
lurile sunt, de fapt, daruri. Ele î�ț�i arată unde poț�i î�nvăț�a ș� i
te poț�i dezvolta, unde î�ncearcă să iasă la lumină mai mult
din ceea ce eș� ti, ș� i î�ț�i dau o temă pe care să o analizezi. Aș� a-
dar, pe măsură ce planifici, ai grijă să acorzi puț�ină atenț�ie
ș� i acestor „goluri”. Atunci când nu identificăm în mod con-
știent ceea ce nu știm, ignoranț�a rămâne inconș� tientă ș� i se
poate manifesta sub formă de anxietate, tergiversare ș� i tot

soiul de modalităț�i de a ne sabota singuri. Aceasta ne poate
face să ne simț�im nevrednici, să credem că nu a fost să fie
sau că pur ș� i simplu e ceva î�n neregulă cu noi. Adevărul
este că, atrăgându-ne atenț�ia cu privire la lipsa noastră de
claritate ș� i de direcț�ie, inconș� tientul î�ncearcă de fapt să ne
protejeze.
Când eș� ti conș� tient de goluri, le poț�i î�ntâmpina, iar ele
vor deschide noi posibilităț�i, ghidându-te să descoperi ș� i
să studiezi oameni care au reuș� it î�n ceea ce vrei să faci, ast-
fel î�ncât să î�nveț�i din ceea ce au realizat ei, să eviț�i greș� elile
pe care le-au comis ș� i să adaugi ceea ce lipseș� te – poate chiar
să faci noi descoperiri. Dacă nu ș� tii cum să faci un lucru, î�n
loc să spui: „Nu ș� tiu cum să fac” ș� i să te dai bătut, mai bine
include î�n plan: „De aflat cum să fac”. Această mentalitate
va face imposibil să te î�mpotmoleș� ti ș� i, î�n timp, î�ț�i va veni
natural să gândeș� ti astfel. De fiecare dată când te loveș� ti de
un gol, vei ș� ti că trebuie să î�nveț�i ceva nou. Adresează î�n-
trebări care lasă puterea î�n mâinile tale: „Unde pot î�nvăț�a
cum să fac lucrul ăsta? Cine face bine acest lucru ș� i pot î�nvă-
ț�a de la el sau cine ar putea să mă î�ndrume spre cineva care
ș� tie?”. Apoi vei include aceste experienț�e de î�nvăț�are î�n
plan ș� i le vei marca î�n calendar. Acest sistem nu te va face
doar mai deș� tept ș� i mai puternic – te va face de neoprit.
O altă observaț�ie cu privire la crearea planului obiec-
tiv: abordează numai câteva puncte de interes major. Dacă
î�ncerci să faci prea multe lucruri, va fi mai puț�in probabil
să realizezi vreunul – sau cel puț�in să le faci bine. Ultimul
lucru pe care vor să î�l audă unii dintre noi este că trebuie
să alegem, dar trebuie. Asta nu î�nseamnă că nu vei face mai
multe sau că nu vei face tot ce doreș� ti. Dar dacă î�i analizezi
144 Emergența
pe oamenii de succes care au obț�inut rezultate (excepț�io-

nale) î�n lumea reală, vei descoperi că, cel puț�in la î�nceput,
au ales un punct de interes ș� i l-au urmărit până la capăt.
Latura subiectivă
După cum am discutat deja, o diferenț�ă majoră î�ntre un plan
cuantic ș� i planurile obiș� nuite este aceea că planul cuantic
ia naș� tere î�n noi; se referă î�n aceeaș� i măsură la cine plănu-
ieș� ti să fii, precum ș� i la ce plănuieș� ti să faci. Latura subiec-
tivă a planului cuantic se axează pe atingerea unei stări
interioare, deoarece dacă planul interior nu e aliniat, pla-
nul exterior nu te va duce acolo unde trebuie – chiar dacă
ajungi unde crezi că trebuia să ajungi. Se referă la evoluț�ie,
să laș� i să iasă acel tu mai mare ș� i mai rafinat. De acest lucru
este preocupat sufletul tău, iar scopul lui asta a fost conce-
put să facă. Vei avea parte de produse derivate, de lucruri
distractive, dar cine devii, cum te transformi ș� i te î�mbogă-
ț�eș� ti pe tine ș� i pe alț�ii din punct de vedere mental, emoț�ional
ș� i spiritual – acestea sunt lucrurile care fac o zi să fie groza-
vă, un an să fie cel mai bun ș� i o viaț�ă să fie extraordinară.
La partea subiectivă a planului cuantic, revenim la
Stâlpii Scopului Sufletului, ș� i anume ce suntem ș� i ce simțim,
precum ș� i la calităț�ile specifice pe care le-ai ales când ai
făcut exerciț�iile. Cu ajutorul acestor exerciț�ii ț�i-ai identifi-
cat trăsăturile de caracter pe care crezi că le vei deț�ine ș� i
sentimentele pe care le vei simț�i dacă ț�i-ai trăi viziunea
ideală. De asemenea, ar trebui să ai o listă de activităț�i care
crezi că vor da naș� tere acestor sentimente ș� i î�ț�i vor permite
să păș� eș� ti mai mult î�n această etapă ulterioară a devenirii.
Ele vor face parte din planul tău. Dacă nu ai făcut aceste
exerciț�ii, te î�ncurajez să le faci. Nu sări peste această parte
a procesului. Î�ntregul model al Emergenț�ei se bazează pe

ideea că viaț�a se desfăș� oară prin tine, nu ț�i se î�ntâmplă ție.
Dacă la interior nu are loc o schimbare reală – dacă î�ncerci
să schimbi lumea, dar rămâi acelaș� i –, aceasta nu este
Emergenț�ă; î�nseamnă să faci lucrurile ca de obicei. Iar dacă
intenț�ia ta este să trăieș� ti scopul sufletului tău ș� i să-ț�i
atingi cel mai mare potenț�ial, viaț�a ta interioară trebuie să
facă parte din plan î�n aceeaș� i măsură ca lumea exterioară.
Crearea planului
Pentru a-ț�i crea planul cuantic, ia declaraț�ia viziunii pe un
an ș� i fă drumul î�n sens invers de la fiecare obiectiv pe un an
până la primul pas pe care trebuie să î�l faci pentru a-l rea-
liza. Dacă ai o viziune pe cinci ani, poț�i aplica acelaș� i proces
ca să o î�mpărț�i mai î�ntâi î�n viziunea pe un an ș� i obiectivele
aferente. Să spunem că obiectivul tău este să porneș� ti o
afacere. Î�nainte să faci asta, va trebui să faci rost de un loc
pentru desfăș� urarea afacerii sau să construieș� ti unul – fie
online, fie î�n lumea fizică. Î�nainte de asta, va trebui să pro-
duci sau să cumperi marfa pe care o vei vinde ș� i poate să
angajezi niș� te oameni. Î�nainte de asta, va trebui să faci rost
de bani pentru a finanț�a afacerea. Î� nainte de asta, ai putea
avea nevoie de un plan de afaceri ș� i de o strategie de mar-
keting. Iar î�nainte de asta, ai putea avea de cercetat tipul
de afacere pe care vrei să î�l î�ncepi, găsindu-i pe cei mai de
succes jucători din domeniul tău, aflând ce anume fac ș� i
funcț�ionează ș� i ce nu fac ș� i ai putea face tu.
Fă acest lucru până când ajungi î�n momentul prezent,
inversând procesul Emergenț�ei. Repetă paș� ii pentru fieca-
re scop obiectiv. Apoi procedează la fel pentru scopurile
subiective. Ș� i nu uita că nu este nicio problemă dacă sunt
146 Emergența
goluri ș� i î�ntrebări. Pentru a te ajuta î�n organizarea planu-

lui, î�ț�i sugerez să î�l î�mparț�i î�n cele patru trimestre ale anu-
lui ș� i să stabileș� ti ce anume ar trebui să realizezi până la
î�ncheierea fiecărui trimestru pentru a fi pe drumul cel bun.
Cea mai grozavă zi din viața ta

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucu-
răm ș� i să ne veselim î�ntru ea”, se spune î�n Psalmii 117:24.
Metafizic vorbind, „Domnul” î�nseamnă „marea lege a vieț�ii”.
Afirmaț� ia respectivă este o reamintire a principiului că
această zi, la fel ca acest an, aș� a cum am discutat mai î�nain-
te, este o idee perfectă î�n mintea divină, iar modalitatea de
a trăi această armonie î�nnăscută ș� i posibilitate nesfârș� ită
este „să ne bucurăm ș� i să ne veselim î�ntru ea”. Î�n cadrul
Emergenț�ei, aceasta î�nseamnă să avem o strategie zilnică
ce ne menț�ine î�n armonie cu cea mai î�naltă viziune a noas-
tră – să simțim vie î�n noi vibraț�ia vizionară –, astfel î�ncât să
permitem celei mai grozave zile din viaț�a noastră să se ma-
nifeste. Zi după zi.
Imposibil? Nu. Vei realiza acest lucru î�n fiecare zi? Puț�in
probabil. Dar dacă î�l realizezi chiar ș� i de două ori pe săptă-
mână, nu ar merita efortul?
Aș� adar, î�n timp ce te concentrezi pe toț�i paș� ii practici,
ț�ine minte î�n primul rând că cea mai grozavă zi din viaț�a ta
– de fapt î�ntregul model al Emergenț�ei – se referă la crea-
rea unui mod de viață care corespunde esenț�ei ș� i scopului
sufletului tău. Asta î�nseamnă să faci o prioritate maximă
din faptul că ceea ce gândeș� ti, ce vorbeș� ti, la ce te concen-
trezi ș� i ce faci să fie î�n acord cu cine eș� ti ș� i intenț�ionezi să
fii cu adevărat. Dacă eș� ti atent la acest lucru, chiar dacă nu
faci totul „bine”, tot vei progresa. După cum spune vechea
axiomă metafizică: Cel care greș� eș� te î�n gândire poate să
facă lucrurile bine ș� i până la urmă tot greș� ite vor fi; dar cel
care gândeș� te cum trebuie poate să facă toate lucrurile
greș� it ș� i până la urmă vor ieș� i bine.
Fiindcă am acoperit deja multe dintre practicile de ar-
monizare î�n cadrul strategiei LIFT zilnice, î�n această secț�iune
ne vom concentra asupra structurii practice a zilei – cum
să stabileș� ti priorităț�ile, cum să o gestionezi ș� i să o folo-
seș� ti pentru a activa ș� i exprima ceea ce contează cel mai
mult.
O tehnică obiș� nuită pentru a decide ce trebuie pus pe
primul loc este modelul ABC:
A) se va î�ntâmpla ceva rău dacă nu fac asta;
B) se va î�ntâmpla ceva bun dacă fac asta, sau
C) ar fi frumos dacă fac asta.
Î�n categoria A ar putea fi un proiect care trebuie termi-

nat astăzi, altfel vei fi dat afară sau vei pierde contractul, o
factură a cărei scadenț�ă a trecut ș� i care trebuie plătită sau
orice altceva pentru care ai fost angajat sau plătit să faci.
Un exemplu pentru categoria B ar putea fi să predai o pro-
punere pentru un post care ț�i-a fost oferit, să mergi la o
î�ntâlnire importantă, să scrii cinci pagini la cartea la care
lucrezi, să suni mai mulț�i clienț�i pentru a face vânzări, să
meditezi, să mergi la sală ș� i aș� a mai departe. Iar î�n categoria
C ar putea intra lucruri precum să iei prânzul cu un prieten,
să mergi la un film sau să analizezi un proiect interesant
sau un potenț�ial parteneriat pe care ț�i-ar plăcea să-l î�nchei,
dar care nu este legat de obiectivele tale imediate. Asta nu
148 Emergența
î�nseamnă că nu faci niciodată activităț�i cum ar fi să iei

prânzul cu un prieten – de fapt, dacă ele fac parte din prac-
tica ta LIFT zilnică sau ț�i-ai făcut o prioritate din a construi
o relaț�ie cu cineva, ar putea intra î�n categoria B.
De asemenea, ai putea avea o categorie î�n care să treci
planificările pe termen lung ale acestor priorităț�i: ceva rău
se va î�ntâmpla în cele din urmă/cel mai probabil; ceva bun
se va î�ntâmpla în cele din urmă/cel mai probabil. Majorita-
tea se vor rezolva dacă ț�i-ai respectat planul ș� i î�l revizuieș� ti
continuu. Uneori, î�nsă, la orizont se î�ntrevăd lucruri bune
ș� i lucruri rele de care trebuie să te ocupi, dar care nu sunt
î�ncă urgente. De exemplu, un e-mail cu programările pe
care trebuie să î�l trimiț�i clienț�ilor tăi cu o săptămână î�nainte
de sfârș� itul lunii, altfel programul tău va deveni imposibil
de gestionat, sau o propunere pentru un posibil post care
nu e imediat disponibil.
Dacă ș� tii că ai tendinț�a să fii distras ș� i să nu duci la ca-
păt ceea ce intenț�ionezi, analizează-ț�i ziua ș� i î�ntreabă-te:
„Ce lucru trebuie să fac neapărat azi, fără de care această zi
ar fi incompletă?”. Apoi fă mai întâi acel lucru. Mulț�i dintre
noi se uită la lista cu lucruri de făcut ș� i î�ncep cu cele mai
uș� oare. Asta ne dă elan ș� i un sentiment de î�mplinire, iar
uneori poate fi o strategie utilă dacă ne simț�im blocaț�i. Dar
dacă laș� i mereu cea mai grea sarcină pentru mai târziu ș� i
deseori nici nu mai ajungi la ea, această tactică ar putea să-ț�i
dea iluzia că eș� ti productiv ș� i să ascundă o problemă mai
profundă. Aș� adar, î�ncearcă să tai de pe listă mai î�ntâi cel
mai important sau cel mai dificil lucru.
Cei mai de succes oameni au ritualuri pe care le aplică
dimineaț�a ș� i î�n diferite momente ale zilei, care î�i ancorează
de ceea ce contează cel mai mult ș� i le asigură un echilibru
î�ntre efort ș� i recuperare, ceea ce este necesar pentru atinge-

rea unei performanț�e optime de-a lungul zilei ș� i de-a lungul
vieț�ii. Faptul de a rămâne ancorat este chiar mai vital atunci
când treci prin procesul de Emerginerie, deoarece abilita-
tea ta de a fi î�n armonie cu cea mai î�naltă viziune pe care o
ai ș� i de a trăi î�n acea vibraț�ie – cheia obț�inerii Emergenț�ei
– este legată de lucrurile asupra cărora te concentrezi clipă
de clipă de-a lungul zilei. Deș� i gestionarea timpului ș� i sta-
bilirea priorităț�ilor sunt importante, gestionarea energiei
este ș� i mai importantă.
Un ritual pentru a susț�ine gestionarea energiei ar pu-
tea fi să te plimbi la o anumită oră, să bei un pahar mare cu
apă, să faci puț�in sport sau yoga, să meditezi, să te rogi sau
să citeș� ti ceva care te inspiră, apoi să mănânci ceva sănătos
ș� i hrănitor. Apoi, la fiecare 90-120 de minute, ai putea să
iei o pauză pentru a face stretching, să mai bei un pahar cu
apă sau să iei o gustare care conț�ine proteine, să faci o
scurtă plimbare sau să meditezi, pentru a te destinde î�na-
inte să-ț�i reiei activitatea. Dacă î�ncepi să introduci aceste
practici î�n cursul zilei, vei constata că eș� ti mai alert, mai
concentrat ș� i mai productiv – iar după-amiaza nu te mai
simț�i epuizat. Indiferent de profesia pe care o ai sau de situ-
aț�ia î�n care te afli, principiul este î�ntotdeauna acelaș� i: nu-ț�i
lăsa viaț�a să fie efectul î�mprejurărilor exterioare – mai de-
grabă, fii cauza vieț�ii tale.
Rezervă-ț�i acum puț�in timp pentru a-ț�i concepe cea mai
grozavă zi, cu tot ceea ce vrei ș� i trebuie să realizezi pentru a
avea un sentiment de î�mplinire atunci când pui seara capul
pe pernă. Include toate aspectele importante vieț�ii – munca
interioară ș� i exterioară, rezultatele personale ș� i profesionale.
150 Emergența
După ce termini, ar fi bine să-ț�i revezi planul săptămânal ș� i

să verifici dacă trebuie să fie revizuit.
Nu e î�ntotdeauna uș� or să respecț�i un ritual de succes,
dar pe măsură ce î�l pui î�n practică, î�ț�i va î�ntări capacitatea
de a fi prezent ș� i concentrat pe ceea ce contează cel mai
mult, lucru care se va transfera asupra muncii interioare.
Nu uita, Emergenț�a nu este un instrument sau o tehnică
pentru remedieri rapide; este un mod de viaț�ă. Pentru a o
stăpâni – de fapt, pentru a stăpâni orice – trebuie să accep-
tăm orice lucru din viaț�a noastră ca făcând parte din dru-
mul pe care î�l avem de parcurs. Aș� a cum a spus odată Pelé,
unul dintre cei mai mari jucători de fotbal ș� i sportivi din
toate timpurile, „orice lucru necesită antrenament”.2
Cum să trăiești în zona propriei genialități

Aș� a cum am discutat, crearea unui plan puternic, solid din
punct de vedere structural ș� i urmarea unui ritual de suc-
ces care î�ncorporează practicile LIFT zilnice te ajută să scoț�i
la lumină persoana care eș� ti cu adevărat – adică î�ț�i ajută
Emergenț�a. Organizându-ț�i viaț�a pe baza acestor structuri
î�ț�i permite să î�ncepi să trăieș� ti mai mult „î�n zona genialită-
ț�ii” – acel talent sau set de aptitudini unice care fac parte
din scopul sufletului tău –, acordând mai mult timp ș� i aten-
ț�ie la ceea ce trebuie să fii ș� i să faci î�n mod autentic, până
când asta este tot ce faci. Un motto pe care m-am străduit
să-l respect de-a lungul anilor este: „Deleagă orice, numai
inteligenț�a ta sclipitoare, nu.”3 Aș� a este structurată natura.
Totul î�n natură are un scop ș� i un rol unic ș� i serveș� te
numai acelui scop sau aproape, lăsând toate celelalte as-
pecte î�n seama restului naturii – creând î�n final un
ecosistem complicat, ș� i totuș� i eficient. Dacă fauna ș� i flora

ar î�ncerca să trăiască aș� a cum trăiesc oamenii, stejarul î�n-
cercând să facă câte ceva ș� i din activitatea unui pin, iar al-
bina să preia sarcini ș� i din domeniul unui colibri, lucrurile
s-ar duce rapid la vale. Nu vedem acest lucru la fel de clar
î�n experienț�a umană – considerăm de la sine î�nț�eles că pur
ș� i simplu aș� a stau lucrurile –, dar avem câteva exemple cu
privire la ceea ce este posibil atunci când oamenii î�ș�i orga-
nizează viaț�a î�n jurul zonei lor de genialitate: naș� terea filo-
sofiei occidentale, personalităț�i ca Platon ș� i Aristotel care
ș� i-au dedicat viaț�a pasiunii lor unice pentru gândirea, dis-
cursul ș� i scrierea filosofică, sau Renaș� terea, care ni l-a dat
pe strălucitul artist ș� i inventator Da Vinci ș� i pe sculptorul
î�nzestrat cu un talent nemaiî�ntâlnit, Michelangelo. Alte
exemple sunt genialul compozitor Mozart, campionul la golf
Tiger Woods ș� i surorile Polgár, cel mai mare trio din istoria
ș� ahului – toț�i fiind rezultatul nu ș� ansei, norocului sau al
vreunei hotărâri divine, ci al unei viziuni, al unei structuri ș� i
al unui plan construit metodic asupra cărora s-au concen-
trat ș� i datorită cărora au trăit î�n zona genialităț�ii lor din ziua
î�n care au î�nceput să meargă (sau chiar mai devreme).
Acum ș� tim că succesul, genialitatea ș� i î�mplinirea la cel
mai î�nalt nivel nu sunt rezultatul vreunui har sau al vreu-
nui talent special acordat doar câtorva oameni norocoș� i, ci
al unei activităț�i concentrate care ț�inteș� te un scop unic, î�n
cadrul unei structuri care elimină majoritatea celorlalte
activităț�i care ne distrag atenț�ia – cu alte cuvinte, o viziune
clară, un plan ș� i practică zilnică. Prin urmare, organizea-
ză-ț�i viaț�a î�n jurul acelui domeniu sau activităț�i î�n care
aduci cea mai mare valoare, î�n care simț�i cea mai mare pu-
tere ș� i obț�ii cele mai consecvente rezultate. Apoi găseș� te
oamenii, sistemele ș� i structurile de susț�inere pentru a face
152 Emergența
restul. Pe măsură ce î�ncepi să stăpâneș� ti arta planificării

cuantice, ar putea fi nevoie să angajezi pe cineva care să î�ț�i
tundă peluza, să se ocupe de curăț�enie sau de contabilita-
te, taxe ș� i alte lucruri pe care altcineva le poate face la fel
de bine sau chiar mai bine. Nu e o problemă dacă nu poț�i
delega acum toate sarcinile î�n plus, dar î�ncepe să te gân-
deș� ti la asta. Este mai uș� or să plănuieș� ti aceste lucruri î�na-
inte să te aglomerezi. Când eș� ti î�n plin avânt, este mult mai
greu să reorganizezi ș� i să delegi fără să faci o harababură.
Rezervă-ț�i acum puț�in timp pentru a-ț�i da seama de la
î�nceput de tipul de ajutor de care ai putea avea nevoie, de
ce sisteme ai putea concepe î�n viaț�a ta ș� i, prin urmare, î�n
planul tău. Unul dintre obiective ar putea fi: „Să găsesc un
asistent, un grădinar sau un contabil bun”. Fii creativ. Dacă
nu ai banii necesari pentru acest ajutor suplimentar, poate
poț�i face un schimb. Poate găseș� ti pe cineva care vrea să
facă practică ș� i ar vedea î�n munca de asistent al tău o expe-
rienț�ă valoroasă pentru a î�nvăț�a sau ar putea primi credite
universitare pentru acest lucru. Î�ntotdeauna există o cale.
Cel puț�in ia î�n considerare să cauț�i ajutor, pentru ca tu să î�ț�i
concentrezi energia acolo unde trebuie: asupra viziunilor
tale pe un an ș� i pe cinci ani.
Planul de a planifica
Una dintre cele mai mari ironii este aceea că suntem dese-
ori atât de ocupaț�i să trăim o viaț�ă pe care nu ne-o dorim,
î�ncât nu găsim timp pentru a planifica viaț�a pe care ne-o
dorim. Vrem mai mult timp ș� i î�nț�elegem că un plan ne-ar
putea da acest lucru –, dar nu avem timp să ne facem mai
mult timp! Nu lăsa percepț�ia „lipsei de timp” să te î�mpiedi-
ce să-ț�i faci timp pentru a-ț�i î�ntocmi planul. Nu amâna
acest lucru săptămâni sau luni de zile, altfel î�ț�i vei pierde
elanul. Ș� tiu că eș� ti ocupat – toț�i suntem –, dar mai ș� tiu, din
proprie experienț�ă, că este numai o scuză care ne î�mpiedi-
că să î�naintăm.
Dacă viaț�a ta ar depinde de crearea unui plan î�n urmă-
toarele treizeci de zile, ai spune: „Fir-ar să fie, pur ș� i simplu
nu am timp”? Î�mi dau seama că e puț�in exagerat, dar î�ntr-un
sens foarte real, viaț�a ta chiar depinde de asta – doar că
acum nu-ț�i dai seama. Uite aș� a ne ț�ine pe loc egoul: nu rea-
lizăm importanț�a unui lucru până când nu î�l vedem retros-
pectiv. Aș� adar, î�n loc să aș� tepț�i să-ț�i treacă viaț�a ca să
î�nț�elegi acest lucru, te invit să te bazezi pe experienț�a mea.
După ce am lucrat două decenii cu oameni ș� i i-am observat
cum î�ș�i amână planul până când pierd elanul, am avantajul
multor retrospective. Ș� tiu ce se î�ntâmplă cu majoritatea
oamenilor î�n acest moment, iar intenț�ia mea este să nu de-
vii ș� i tu o dată statistică iar acest proces o altă carte de
self-help care rămâne pe raftul bibliotecii. Adevărul este că
prea puț�ine, dacă nu chiar niciunul dintre lucrurile despre
care crezi că te ț�in pe loc, nu o fac – nu au niciun fel de pu-
tere asupra ta. Eș� ti mai plin de resurse, mai capabil, mai
ingenios ș� i mai sclipitor decât î�ț�i poț�i imagina. Î�n momen-
tul î�n care vei termina, vei fi mult mai obiș� nuit cu persoana
care vei fi devenit.
Î�ț�i propun o provocare: rezervă-ț�i un interval de timp
î�n următoarele două săptămâni ș� i ia-ț�i angajamentul să te
ocupi de acest lucru, cel puț�in atât cât trebuie să te pui î�n
miș� care. Aceasta ar putea î�nsemna să aloci câteva ore î�n
fiecare weekend sau chiar mai mult. Ar putea î�nsemna să-ț�i
programezi câteva ore î�n timpul săptămânii ș� i/sau ceva
timp î�n fiecare zi. Ar putea î�nsemna să le explici celor dragi
154 Emergența
că î�n următoarele două săptămâni te vei concentra asupra

acestui lucru ș� i s-ar putea să nu mai fii la fel de disponibil.
Cu alte cuvinte, va trebui să creezi o structură de susț�inere
– un plan pentru a planifica – ca să î�ntocmeș� ti un plan î�n
vederea î�mplinirii celei mai î�nalte viziuni. Există ceva mai
important? Dacă nu ș� tii î�n ce direcț�ie te î�ndrepț�i, orice drum
va fi bun. Dacă nu trăieș� ti după planul tău, vei trăi după
planul altcuiva. Ș� i dacă nu trăieș� ti viaț�a pentru care te-ai
născut, atunci nu ț�i-o trăieș� ti deloc.
Viaț�a nu ne refuză nimic; noi refuzăm ceea ce ne oferă
viaț�a. Aș� a că fă tot ceea ce este nevoie pentru a realiza acest
lucru, chiar dacă te-ai obiș� nuit să crezi că nu este posibil.
Când vei privi î�napoi la acest moment, vei putea spune ace-
la a fost momentul care a schimbat totul. La fel ca studenț�ii
care ș� i-au făcut singuri aleile î�n peisajul haotic al campusu-
lui, vei vedea că drumul dorinț�ei care aș� teptai să apară este
croit de tine, clipă de clipă, zi de zi, î�ndrumat de un concept
interior care te conduce î�napoi la tine î�nsuț�i – unde toate
bogăț�iile pe care le aș� teptai te aș� teptau de la bun î�nceput.
ETAPA A PATRA
DĂRUIEȘTE CEEA CE PARE

SĂ LIPSEASCĂ
Nu păstrezi decât ceea ce dăruiești.

Sheldon Kopp
„Eu nu pot să schimb nici două vorbe cu soț�ul meu fără

să ne scoatem ochii”, s-a plâns Jill terapeutului ei. „Din mo-
mentul î�n care intră pe uș� ă sărim unul la beregata celuilalt.
Ș� tiu î�n adâncul sufletului că î�ncă ne iubim, dar dragostea
pare să fie î�ngropată, fără speranț�a de a mai putea ieș� i la
lumină”.
Ascultând cu atenț�ie, terapeutul a scos o sticlă dintr-un
sertar ș� i i-a dat-o. „Aici e apă sfinț�ită, binecuvântată de un
swami* din India”, i-a spus el. „Î�n următoarea săptămână,
ori de câte ori soț�ul tău este pe cale să intre î�n cameră, ia o
î�nghiț�itură, ț�ine puț�in pe limbă ș� i priveș� te-l î�n ochi. După
câteva secunde, î�nghite. Ar trebui să observi imediat o î�m-
bunătăț�ire a interacț�iunilor voastre”.
* În hinduism, un swami (sanscrită) este un ascet sau yoghin care a fost

inițiat într-o ordine monastică. (n.tr.)
156 Emergența
Jill a plecat acasă ș� i a aș� teptat cu nerăbdare î�ntoarce-

rea jumătăț�ii sale. Când a sosit, a luat o gură din apa sfinț�ită
ș� i i-a susț�inut privirea î�n liniș� te. El s-a uitat la ea cu suspi-
ciune, apoi a zâmbit curios. Ea a î�nghiț�it apa ș� i l-a î�ntrebat
cum i-a mers î�n ziua respectivă. Î�n mod uimitor, nu s-au
certat. De fapt, au avut una dintre cele mai intime discuț�ii
din câte î�ș�i aminteau. Î�n noaptea următoare, î�nainte ca el
să vină la culcare, Jill a mai luat o gură din lichidul magic,
urmând acelaș� i ritual. După câteva clipe, a fost ca ș� i cum i
s-ar fi ridicat un văl de pe ochi ș� i l-a văzut î�ntr-o lumină
nouă, l-a văzut din nou pentru prima dată... l-a văzut pe băr-
batul de care s-a î�ndrăgostit. Cearta previzibilă nu a mai
avut loc. Iar restul nopț�ii a fost oricum, numai previzibil nu.
Î�n săptămâna următoare, cu rezerva de apă secătuită
ș� i viaț�a amoroasă aproape reî�nnoită, Jill a revenit la terapeut,
anunț�ându-l că tratamentul avea efect vindecător asupra
căsniciei sale ș� i că avea nevoie de mai multă apă sfinț�ită...
cât mai repede.
Terapeutul a zâmbit ș� i i-a dezvăluit că „poț�iunea magi-
că” nu era nimic altceva decât apă de izvor luată de la maga-
zin. Puterea care î�i vindecase relaț�ia nu era de la un swami
din India sau vreun elixir secret; se aflase tot timpul î�n ea.
Tu ești răspunsul pe care îl căutai

Aș� adar, ce anume a făcut-o pe Jill să obț�ină acest rezultat?
Aș� teptarea sau intenț�ia ei, ori consecinț�a faptului că a î�n-
trerupt o obiș� nuinț�ă? Cu siguranț�ă aceste lucruri sunt im-
portante. Dar altceva se petrecea aici. Alegând tăcerea î�n
locul unui răspuns condiț�ionat, ea a pus pauză filmului din
mintea ei ce arăta vechile conflicte. Iar î�n acel spaț�iu, a
Dăruiește ceea ce pare să lipsească 157
făcut loc pentru ca ceva nou, ceva mai autentic ș� i mai iubi-
tor – natura sa mai profundă – să iasă la lumină. Î�n plus, a
creat condiț�iile pentru ca partenerul ei să facă la fel.
A ieș� it pe moment din cadrul poveș� tii care spunea că
problema era reprezentată de partenerul ei ș� i că lipsea
ceva ce el nu dăruia, ș� i a creat astfel posibilitatea să iasă
ceva din ea. Î�n loc să aș� tepte din partea lui să o asculte, l-a
ascultat ea pe el; î�n loc să aș� tepte din partea lui s-o vadă, l-a
privit ea î�ndeajuns ca să-l vadă cu adevărat; î�n loc să acuze
ș� i să rămână o victimă a î�mprejurărilor, ș� i-a recuperat pu-
terea ș� i s-a comportat î�n felul î�n care voia ca el să se poarte.
Poate că î�n mare parte a fost „î�ntâmplător”, dar cu toate
acestea ni se dezvăluie un principiu important:
Tot ceea ce credea că lipsește din cadrul relației se afla-
se în ea în tot acest timp, așteptând doar ca ea să intre în
armonie cu acel lucru și să-l lase să iasă la lumină.
Ne-am condiț�ionat să credem că, dacă pare să lipsească
ceva, trebuie să ni-l procurăm sau să linguș� im, să controlăm
ș� i să ne plângem până când cineva ne dă acel lucru. Dar, de
fapt, este adevărat contrariul: trebuie să găsim î�n noi ceea ce
pare să lipsească ș� i să-l lăsăm să iasă la lumină.
Trăind conform noț�iunii false că trebuie să obț�inem de
undeva din afara noastră ceea ce vrem a dus la majoritatea
lipsurilor, limitărilor, lăcomiei ș� i conflictelor noastre. Dar
î�n această etapă, vei î�nvăț�a să schimbi asta î�nț�elegând că
orice lipseș� te este ceea ce tu nu dăruiești. Mintea Universa-
lă, Î�mpărăț�ia Raiului, Nirvana – se află î�n interiorul tău. Iar
pentru a ajunge acolo nu trebuie să mori, ci să trăieș� ti – ș� i
să dăruieș� ti – de acolo.
Aceasta se aplică tuturor lucrurilor care par să lipseas-
că din viaț�a noastră. Dacă vrei mai mult respect, respectă-i
158 Emergența
mai mult pe alț�ii; dacă vrei mai multă iubire, iubeș� te mai
mult; dacă vrei un partener ideal, devino un partener ideal
dând dovadă de calităț�ile pe care le cauț�i. Î�n acest capitol,
vei fi î�ndrumat să identifici zonele-cheie î�n care simț�i că
te-ai blocat, aș� teptând ca o persoană sau vreo condiț�ie să
se schimbe, ș� i vei î�nvăț�a strategiile pentru a î�ncepe să dă-
ruieș� ti ceea ce ai î�ncercat să obț�ii – mai î�ntâi ț�ie î�nsuț�i, apoi
oamenilor ș� i mediilor î�n care apare lipsa. Acest lucru in-
versează cursul energiei, făcându-te să fii cauza î�n lumea
ta, î�n loc să simț�i că eș� ti la cheremul efectului, dându-ț�i pu-
terea să obț�ii tot ce ai nevoie pentru viziunea ta.
Nici n-am cuvinte să spun cât de importantă este aceas-
tă etapă: când realizezi că tot ceea ce ai nevoie se află î�n
tine – nu metaforic vorbind, ci literal –, î�ntregul î�nț�eles al
scopului vieț�ii tale se schimbă; eș� ti eliberat de cătuș� ele de-
pendenț� ei economice, sociale ș� i guvernamentale care î�i
î�nrobesc pe cei mai mulț�i oameni, iar tu devii elementul
care î�i î�nalț�ă pe toț�i cei din jurul său.
Marea inversare
Am fost î�nvăț�aț�i că viaț�a ni se î�ntâmplă ș� i că trebuie să gă-
sim modalităț�i mai bune de a evita, de a ne eschiva sau de
a accepta acest lucru pentru a putea obț�ine ce ne dorim ș� i
a scăpa de ceea ce nu ne dorim. Chiar dacă aceste mecanis-
me de adaptare ne-au ajutat să supravieț�uim ca specie, acum
am ajuns î�ntr-un punct unde ne limitează evoluț�ia. Aș� a cum
sămânț�a conț�ine deja planul plantei, iar solul î�n care este
sădită conț�ine deja substanț�ele nutritive necesare pentru
creș� terea sa, sămânț�a plantată î�n solul sufletului nostru
conț�ine tot ce avem nevoie pentru a creș� te. Prin urmare,
transpunerea î�n realitate a potenț�ialului nostru nu este un
proces de a adaptare, de apărare sau de luptă pentru a ajun-

ge la nivelul următor; este un proces de activare a potenț�ia-
lului î�nnăscut.
Î�n calitate de expresii individualizate a iubirii ș� i inteli-
genț�ei divine, nu am venit aici pentru a obț�ine ceva, ci pentru
a elibera această grandoare captivă. Suntem cu adevărat
darul lui Dumnezeu î�n această lume. Trăind î�n mod diferit
– zbătându-te să obț�ii ceva de la lume –, se va instala o con-
vingere de lipsă pe care o vei resimț�i continuu ș� i care î�m-
piedică apariț�ia darurilor pe care trebuie să le dăruieș� ti. La
extrem, această premisă falsă duce la toate actele î�ngrozi-
toare de corupț�ie ș� i violenț�ă. Suntem dispuș� i să minț�im, să
î�nș� elăm ș� i să furăm pentru ceva care se află deja înăuntrul
nostru. Nesocotim sau distrugem nenumărate relaț�ii deoa-
rece nu ne dau dragostea, respectul ș� i validarea pe care nu-
mai noi le putem activa în noi înșine. Ș� i suntem dispuș� i să-i
rănim, să-i trădăm sau să-i ucidem pe semenii noș� tri – in-
clusiv pe semenii de peste ocean – pentru a obține ceea ce
ei nu ne-ar putea da niciodată. Î�n Occident, avem mai multă
abundenț�ă decât oricând î�n istorie, ș� i totuș� i suntem unii
dintre cei mai nefericiț�i oameni de pe planetă. Nu poț�i avea
niciodată destul din ceea ce nu î�ț�i trebuie cu adevărat. De
fapt, nu poț�i potoli niciodată acea foame insaț�iabilă prin
„obț�inerea” unui lucru. Deoarece deja ai totul, numai dăru-
ind poț�i avea. Numai lăsând lumina din tine să strălucească
î�ț�i poț�i lumina propria viaț�ă.
Î�n Emergenț�ă, să dăruieș� ti înseamnă să primeș� ti.
Marea inversare nu este numai să realizăm că tot ceea
ce avem nevoie se află î�năuntrul nostru, ci să ne dăm seama
î�n acelaș� i timp că tot ceea ce avem nevoie este de natură
spirituală.
160 Emergența
Motivul pentru care suntem atât de ataș� aț�i de lucrurile

materiale ș� i credem că ceva sau cineva din afară deț�ine fe-
ricirea noastră este pentru că am materializat spiritul î�n loc
să spiritualizăm materia. Făcând această muncă, ne vom
da seama că niciun bun material nu ne poate aduce pacea
adevărată sau î�mplinirea. Î�nsă când intrăm î�n legătură cu
spiritul nostru interior ș� i î�l eliberăm, poate lua formele î�m-
plinirii exterioare. Pomul fructifer ilustrează acest lucru.
Un agricultor nu adună recolta temându-se că, dacă o dă-
ruieș� te, nu va mai avea nimic. El î�nț�elege că roadele sunt
efectul unei cauze invizibile din interiorul copacului; sunt
simbolul adevăratei bogăț�ii a copacului, ș� i anume procesul
invizibil prin care rădăcinile transformă pământul brut î�n
sevă, floare ș� i fruct. Astfel, iarna, când copacul este sterp,
agricultorul nu-ș� i pierde î�ncrederea ș� i î�l taie – deoarece
ș� tie că pomul este la fel de î�mbelș� ugat ca î�ntotdeauna.
Î�n acelaș� i fel, chiar dacă peisajul vieț�ii tale (sau contul
din bancă) pare să fie gol, tu eș� ti î�n continuare infinit de
bogat – deoarece procesul invizibil din tine, un proces care
transformă solul sufletului î�n gânduri, acț�iuni ș� i forme î�n
lumea ta, este cel care constituie averea ș� i valoarea reală.
Lumea nu poate contribui cu nimic la ele ș� i nici nu ni le
poate lua; nu poate decât să reflecte ceea ce laș� i să iasă la
lumină. Atâta vreme cât rămâi î�nrădăcinat î�n sufletul tău ș� i
cultivi condiț�iile interioare care sunt î�n armonie cu semin-
ț�ele potenț�ialului, vei produce o recoltă bogată sezon după
sezon.
Nu poți dărui decât ceea ce ai

Deș� i este adevărat că ai deja tot ce î�ț�i trebuie î�năuntrul tău,
nu poț�i trăi această realitate ș� tiind acest lucru numai prin
intelect – pentru a „avea” ceva, trebuie să participi conști-
ent la acel lucru. Mai devreme am discutat despre trecerea
de la anticiparea binelui viitor la participarea la binele care
se află deja aici, î�n interiorul ș� i î�n jurul nostru. Asta î�l acti-
vează î�n conș� tiinț�ă, făcându-l „real”, dându-ț�i experienț�a
efectivă a faptului de a-l „avea”. O greș� eală pe care o fac
mulț�i căutători spirituali sau dintre cei care sunt axaț�i asu-
pra lumii interioare este aceea că î�ncearcă să dăruiască
ceea ce nu au – ceea ce nu a fost activat î�n conș� tiinț�ă. Rezul-
tatul este reprezentat deseori de stres, î�ndoială de sine,
stagnare, resentimente, epuizare sau falimentare din cauza
a tot ceea ce au dăruit, iar uneori chiar î�nrăutăț�esc lucruri-
le pentru cei pe care î�ncearcă să î�i ajute (nu există nimic
mai rău decât o persoană care dăruieș� te ș� i e plină de
resentimente!).
Este simplu de î�nț�eles: dacă nu inspiri, nu poț�i să ex-
piri. Dacă nu primeș� ti, nu vei avea nimic de dăruit. Este un
singur flux constant, î�năuntru ș� i î�n afară, î�nainte ș� i î�napoi,
fără î�nceput sau sfârș� it. Nu inspiri ș� i î�ț�i ț�ii respiraț�ia – aerul
trebuie dat afară. Î� n mod similar, nu păstrăm darurile pe
care le avem, fie ele materiale sau spirituale. Primim,
î�mpărț�im ce avem ș� i primim din nou. Aceasta este legea
circulaț�iei.
A primi nu este, î�nsă, acelaș� i lucru cu a „obț�ine”. Atunci
când î�ncerci să obț�ii ceva, deseori forț�ezi, insiș� ti ș� i acț�io-
nezi dintr-un sentiment de frică, lipsă ș� i limitare. Dar când
primeș� ti ceea ce vine la tine – fie că este următoarea gură
de aer, un gest iubitor, bani sau oricare dintre bogăț�iile din
162 Emergența
jur –, este un act binevoitor de acceptare care nu cere efort.

Î�n plus, permite ciclului vieț�ii ș� i circulaț�iei energiei să-ș� i
afle î�mplinirea – precum ș� i un nou î�nceput – î�n tine.
Unul dintre cele mai generoase lucruri pe care le poț�i
face pentru altă persoană este să-i dai voie să-ț�i dăruiască.
Gândeș� te-te la gesturile de iubire pe care le-ai făcut faț�ă de
cineva – un compliment, un dar sau o compensaț�ie pentru
o sarcină dusă la bun sfârș� it. Nu te-ai simț�it grozav să le
poț�i dărui? Acum aminteș� te-ț�i când ai î�ncercat să oferi un
cuvânt de apreciere, un dar sau să faci un act de bunătate
ș� i nu au fost acceptate cu amabilitate. Cum te-ai simț�it?
Când cineva nu permite energiei să circule spre el, ciclul
este incomplet ș� i î�ț�i poate da senzaț�ia că ceva s-a blocat.
Dumnezeu î�ncearcă î�ntotdeauna să toarne prin tine, î�n ju-
rul tău ș� i î�n tine – chiar ș� i atunci când vine prin ceilalț�i.
Este o singură circulaț�ie, un singur curs; este modul î�n care
se manifestă Integralitatea Infinită. Ș� i cu cât accepț�i mai
mult această circulaț�ie, cu atât mai mult vei primi ș� i cu atât
mai mult vei avea de dăruit î�ntr-o spirală ascendentă fără
sfârș� it a abundenț�ei.
Desigur, viaț�a nu este î�ntotdeauna atât de generoasă
cu noi. Când se î�ntâmplă acest lucru, nu este ceva personal.
Universul nu face decât să reflecte cum am gândit sau cum
ne-am purtat cu noi, de exemplu, că „nu merităm” sau „nu
suntem suficient de buni”. Dar putem schimba acest curs
dăruindu-ne ceva nouă î�nș� ine. Acest lucru poate fi dificil
pentru oamenii care sunt orientaț�i asupra lumii interioare.
Dacă ideea de a primi ț�i se pare egoistă, ideea de a ne dărui
ceva nouă înșine ș� i de a ne satisface toate nevoile poate pă-
rea aproape o blasfemie. Poate stârni sentimente de vină ș� i
ruș� ine, pentru că la un moment dat am primit mesajul că
este greș� it să avem grijă de noi î�nș� ine ș� i am găsit validare

î�n a avea grijă de ceilalț�i. Dar adevărul este că dacă nu te
î�mplineș� ti (dacă nu inspiri) ș� i dacă nu te ocupi mai î�ntâi de
nevoile tale, totul este zadarnic. La fel ca masca de oxigen
din avion: când scade presiunea ș� i trebuie să o foloseș� ti,
dacă î�ncerci să-i ajuț�i pe alț�ii î�nainte să ț�i-o pui mai î�ntâi
ț�ie, vei leș� ina ș� i nu vei mai fi de ajutor nimănui.
Numai atunci când contribui la abundenț�a care se află
peste tot î�n jurul tău, poț�i fi cu adevărat generos. Numai
atunci când ai, poț�i dărui. Numai atunci când ai avut grijă
de nevoile tale, poț�i avea grijă de cele ale altuia î�n cel mai
profund sens. Orice altceva este un truc manipulator al
egoului, făcându-te să crezi că trebuie să dăruieș� ti ca să
obț�ii un sentiment de valoare, validare sau aprobare.
Nu uita că natura abundenț�ei ș� i î�mplinirii nu este un
lucru static; este un flux constant de a inspira ș� i a expira,
de a dărui ș� i a primi; este important să dăruieș� ti, să ser-
veș� ti sau să î�mparț�i cu alț�ii, chiar ș� i atunci când accepț�i
ceea ce este dăruit ș� i î�ț�i dai voie să fii servit. Din perspecti-
va Emergenț�ei, a dărui î�nseamnă a primi, iar a primi î�n-
seamnă a dărui; dacă ai grijă de tine, ai grijă ș� i de alț�ii, iar
dacă ai grijă de alț�ii, î�nseamnă că ai grijă de tine. Totul este
o î�ntreagă acț�iune, o singură respiraț�ie – ș� i, din punct de
vedere spiritual, totul are aceeaș� i energie.
Să ne mărim capacitatea pulmonară spirituală.
Îmbunătățirea circulației
Gândeș� te-te la un aspect al vieț�ii tale î�n care te simț�i blocat,
sub influenț�a altei persoane sau situaț�ii, incapabil să mergi
mai departe sau să obț�ii lucrurile de care ai nevoie. Ce
164 Emergența
aș� tepț�i să vezi, să auzi sau să primeș� ti î�nainte de a te simț�i

stăpân pe tine? Poate că aș� tepț�i un partener de la care să
primeș� ti respect sau validare. Poate că este un ș� ef care nu
ț�i-a dat aprobarea pe care simț�i că o meriț�i. Poate fi o situ-
aț�ie financiară problematică ș� i simț�i că nu poț�i merge mai
departe până când nu ai o anumită sumă de bani, sau o
problemă fizică care te-a convins că este imposibil să mergi
î�n direcț�ia visurilor tale.
Î�ntreabă-te ce calităț�i ar trebui să î�ntruchipezi pentru a te

simț�i eliberat ș� i î�mplinit î�n această situaț�ie – chiar dacă î�m-
prejurările nu s-au schimbat. De exemplu, dacă situaț�ia
care te î�ngrijorează este o aparentă lipsă de bani, poate că
acea calitate pe care trebuie să o î�ntruchipezi ar fi un simț�
al siguranț�ei, un sentiment că totul este bine. Dacă este o
relaț�ie î�n cadrul căreia nu eș� ti validat, ar putea fi să fii mul-
ț�umit de persoana ta. Scrie aceste calităț�i.
Apoi priveș� te din nou această situaț�ie ș� i î�ntreabă-te: „Ce

î�nseamnă pentru mine acest lucru pe care î�l vreau/de care
am nevoie/care î�mi lipseș� te? Ce reprezintă sau ce simboli-
zează?” Aceasta este o altă modalitate de a căuta indicii î�n
semnificaț�ia mai profundă a ceea ce lipseș� te. De exemplu,
să spunem că vrei un job – ai putea descoperi că simboli-
zează siguranț�ă, putere ș� i un sentiment de utilitate. Scrie
orice semnificaț�ie simbolică pe care o asociezi cu faptul de
a avea un loc de muncă.
Vizualizează-te obț�inând slujba ideală pe care o aș� tepț�i.

Dă-ț�i voie să o simți. Respiră î�n ritmul tău ș� i lasă acest sen-
timent să se extindă, să-ț�i umple pieptul, apoi î�ntregul
corp. Dacă simț�i chiar ș� i un strop din calitatea care te-ar

face să te simț�i î�mplinit, atunci ai indicat cheia spre liberta-
tea ta: că abilitatea de a trăi această calitate nu are de-a face
cu nimeni și nimic în afară de tine. Dacă, î�n loc de slujbă, sec-
torul î�n care te simț�i blocat sunt banii, iar acum ai un senti-
ment de abundenț�ă sau siguranț�ă (sau calităț�ile pe care le-ai
trecut pe listă), tocmai ai dovedit că banii – acest obiect din
afară – nu sunt, ș� i nu au fost niciodată, cauza sentimentului
de abundenț�ă sau siguranț�ă la care ai tânjit.
Nu contează cât de slab percepi sentimentul respectiv,
prin practică va creș� te î�n intensitate până va emite lumină
din interior. Această practică ridică unul dintre Stâlpii Sco-
pului Sufletului, acela de a simți. Ș� i pe măsură ce sentimen-
tul se integrează, noua vibraț�ie sau conș� tiinț�ă va topi frica
ș� i senzaț�ia de lipsă care te blocau – ș� i va deveni î�nsăș� i sub-
stanț�a următoarei etape a Emergenț�ei (î�n acelaș� i fel î�n care
solul devine sevă, floare ș� i fruct). Tu ș� i numai tu eș� ti cel
care poate controla acest proces. Nu eș� ti sub efectul î�mpre-
jurărilor; tu eș� ti cauza.
Acum î�ntreabă-te: „Cine aș� fi dacă această situaț�ie ar fi rezol-

vată î�n î�ntregime? Cum m-aș� comporta? Cum aș� acț�iona?”.
Aceasta î�ț�i creș� te conș� tientizarea pentru a cuprinde un alt
Stâlp al Scopului Sufletului, cel de a fi. Scrie aceste calităț�i.
Ș� i, din nou, acordă-ț�i un moment pentru a simț�i cu adevă-
rat cum este să fii persoana care î�ntruchipează pe deplin
calităț�ile pe care le-ai descris. Făcând acest lucru, activezi
acea stare de a fi ș� i, î�n timp, va î�ncepe să se integreze î�n
conș� tiinț�a ta ca un nou punct de referinț�ă. Dar mai sunt ș� i
alte lucruri pe care le poț�i face pentru a-ț�i ancora aceste
calităț�i î�n minte, î�n corp ș� i î�n experienț�ă.
166 Emergența
Priveș� te calităț�ile de a fi ș� i î�ntreabă-te: „Cum ar fi dacă aș� fi

acum acea persoană?”. Nu accepta un răspuns vag, precum:
„Fii mai autentic”. Î�ntreabă cum ar fi î�n mod exact. Î�ntreabă
până când obț�ii o î�ndrumare pe baza căreia poț�i acț�iona.
De exemplu, „Fii mai autentic” poate conduce la: „Să-i spun
partenerului ce părere am despre faptul că lucrează până
târziu” sau „Să î�i spun ș� efului care este viziunea mea reală
cu privire la acest proiect”. Î�n cele din urmă, î�ntreabă: „Ce
activităț�i, oameni, medii sau obiecte mă fac să mă simt î�n
modul î�n care m-aș� simț�i dacă această situaț�ie ar fi rezolva-
tă?”. (Acest lucru ar trebui să-ț�i fie familiar de la activitatea
anterioară legată de Stâlpii Scopului Sufletului î�n etapa a
doua). Fă o listă a posibilităț�ilor. Include-le pe cele care re-
zonează cel mai mult cu tine î�n planul cuantic.
Pentru a-ț�i accelera Emergenț�a î�n această zonă, creează o

strategie săptămânală concentrată care include:
• Cel puț�in o modalitate î�n care poț�i fi persoana care
ai fi dacă această situaț�ie ar fi rezolvată.
• Una până la trei activităț�i care te fac să ai aceste
sentimente de putere personală.
• Să petreci timp de calitate cu oamenii care te fac să
ai aceste sentimente.
• Cel puț�in o călătorie î�ntr-un mediu care te face să
ai aceste sentimente.
• Unul până la trei obiecte (imagini, muzică, parfu-
muri, bijuterii) care activează aceste sentimente.
Includerea acestor elemente î�n program te va ajuta să

eviț�i activităț�ile obiș� nuite care nu sunt î�n armonie cu frec-
venț�ele mai î�nalte ale lucrurilor pe care le doreș� ti. După
prima săptămână, reevaluează dacă ai ales oamenii, locuri-

le ș� i lucrurile potrivite pentru a-ț�i susț�ine Emergenț�a. Dacă
situaț�ia necesită mai multă muncă, pune la punct o strate-
gie pe termen mai lung.
Nu poți păstra decât ce dăruiești

Acum că î�ncepi să-ț�i activezi sentimentul superior de a avea,
următorul pas este să-l transmiț�i î�n experienț�a ta dăruindu-l.
Acesta nu este un truc metafizic. Nu dai pentru a primi –
lucru care te duce î�napoi la vechea paradigmă, anume că î�ț�i
lipseș� te ceva. După cum am văzut deja, dăruieș� ti pentru că
dăruirea este mecanismul prin care atragem ceea ce este
necesar în lumea noastră.
Nimic nu apare î�n această lume decât prin actul de a
dărui sau de a exprima. Iar actul de a dărui ceva din conș� ti-
inț�a faptului de a avea î�ț�i permite să fixezi frecvenț�a respec-
tivă la fel ca un buton presetat al radioului. Amândouă sunt
necesare. Cu cât dăruieș� ti mai mult conștient fiind că ai, cu
atât ai mai multe de dăruit. Î�nț�elegem acest principiu fiind-
că se aplică î�n cazul cunoaș� terii; cu cât un profesor predă
mai mult, cu atât va dobândi mai multă cunoaș� tere. Actul
de a î�mpărtăș� i cunoaș� terea elevilor (a dărui) este cel care
o face să crească, o activează ș� i o sporeș� te fără limite. Vedem
acest lucru ș� i la calităț�i precum curajul sau recunoș� tinț�a;
cu cât le exprimăm mai mult, cu atât avem mai mult din ele;
profunzimea sentimentelor ș� i î�nț�elegerea noastră creș� te.
Când este vorba despre alte aspecte ale vieț�ii, î�nsă, dese-
ori intrăm î�ntr-un hăț�iș� de convingeri negative. Dacă cine-
va ne-a frânt inima, am putea să ne păstrăm iubirea ca pe o
resursă limitată ș� i am ajunge să avem parte de mai puț�ină
168 Emergența
– nu pentru că nu ni se dă suficientă iubire, ci pentru că nu

permitem ca mai multă iubire să treacă prin noi. La fel, am
putea ț�ine pentru noi sprijinul, respectul, validarea sau
aprobarea deoarece simț�im că nu primim suficient din ele
ș� i credem că, dacă le păstrăm pentru noi, cineva ni le va da
până la urmă. Dar niciodată nu funcț�ionează aș� a. Ne-am
putea teme că, dacă oferim aprecierea ș� i validarea care
simț�im că ne lipsesc nouă, vom da altora putere, iar ei nu
vor mai avea nevoie de noi. Dar unde duce acest lucru? La
situaț�ia î�n care ambele părț�i se simt mai puțin sprijinite,
respectate ș� i validate. Nu numai că binele nu se mai răs-
pândeș� te, dar se atrofiază asemenea unui muș� chi nefolo-
sit. După cum se spune î�n Matei 13:12: „Căci celui ce are i
se va da ș� i-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, ș� i ce are i se
va lua”.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru lucrurile materiale,
cum ar fi contribuț�iile caritabile. Dacă simț�im că ne lipsesc
banii, este un adevărat test de credinț�ă să dăm din puț�inul
pe care î�l avem. Nu este vorba despre sumă, ci despre in-
tenț�ie. Dăruirea ar trebui să fie simț�ită ca atunci când î�ț�i
î�ntinzi un muș� chi, dar nu atât de mult î�ncât să faci î�ntinde-
re. Când dăruieș� ti simț�indu-te bogat, accelerezi legea cir-
culaț�iei î�n viaț�a ta, iar universul, care caută î�ntotdeauna să
se î�mplinească prin tine, te vede acum ca un canal disponi-
bil ș� i capabil prin care se poate revărsa pe Sine.
Alte modalităț�i provocatoare prin care putem dărui ar
fi să susț�inem pe cineva care nu ne susț�ine, să-i ajutăm pe
alț�ii să aibă succes când vrem ca noi să fim ajutaț�i de alț�ii
sau să ne arătăm prieten ș� i tovarăș� atunci când ne dorim
cu disperare să primim dragoste ș� i afecț�iune. Cu cât sun-
tem mai dispuș� i să-i ajutăm pe alț�ii să aibă parte de ceea ce
ne dorim noi, să-i tratăm pe ceilalț�i cum am vrea să fim tra-

taț�i ș� i să-i susț�inem pe ceilalț�i aș� a cum am vrea noi să fim
susț�inuț�i – nedăruind pentru a obț�ine, ci manifestând ceea
ce este necesar î�n lume, ș� tiind că avem acel lucru – cu atât
activăm ș� i extindem mai mult acele calităț�i î�n noi, care se
răspândesc î�n mediul nostru ș� i devin oamenii, locurile ș� i
oportunităț�ile care formează următoarea etapă a evoluț�iei
noastre.
Pe măsură ce î�ncepi să dăruieș� ti aceste calităț�i care apa-
rent lipsesc, nu uita să te incluzi și pe tine. Aș� a cum am dis-
cutat mai sus, aceasta este adesea o lecț�ie despre suflet
pentru oamenii care sunt orientaț�i asupra lumii interioare
sau pentru cei care provin dintr-un mediu î�n care munca
grea ș� i sacrificiul de sine sunt valori esenț�iale. Dar este
esenț�ial să ai grijă de tine, indiferent de mediul î�n care te-ai
născut sau de credinț�ele tale. Nu doar le activa î�n tine – dă-
ruieș� te-ț�i-le efectiv.
Făcând asta, se pot î�ntâmpla lucruri interesante. Nu
numai că vei simț�i mai intens aceste calităț�i, dar te elibe-
rezi de iluzia că cineva sau ceva a fost vreodată sursa ta de
î�mplinire. Egoul se va lupta pentru a te trage î�napoi prin
monologuri precum: „Cum poț�i continua să iubeș� ti, să res-
pecț�i ș� i să validezi această persoană, î�n condiț�iile î�n care ea
nu î�ț�i oferă aceste lucruri? Cum poț�i continua să dai tot ce
ai pentru această slujbă, când nu este ceea ce eș� ti menit să
faci ș� i, î�n plus, nici măcar nu te apreciază nimeni?”. Dar
dacă eș� ti dispus să rămâi pe acest drum, nu numai că vei
depăș� i aceste monologuri, ci vei continua să te dezvolț�i de
parcă te-ai afla î�n situaț�ia sau î�n relaț�ia ta ideală – ș� i vei
deveni persoana care ai fi dacă ai fi iubit, apreciat, aprobat
ș� i validat!
170 Emergența
Î�n această etapă, se î�ntâmplă unul din două lucruri:

dacă cealaltă persoană sau situaț�ie este dispusă ș� i capabilă
să-ț�i răspundă la această frecvenț�ă mai î�naltă, lucrurile se
vor î�mbunătăț�i ș� i se vor extinde, deseori î�n moduri pe care
nici nu ț�i le poț�i imagina. Iar dacă nu î�ț�i poate răspunde la
fel, universul te va duce î�ntr-un mediu sau î�ntr-o relaț�ie
care pot interacț�iona cu tine la acest nou nivel. Trebuie,
î�nsă, să ș� tii, că noua situaț�ie poate să nu apară imediat. Î�na-
inte există adesea o perioadă de aș� ezare, de integrare mai
profundă ș� i care seamănă cu un test final al noilor limite –
cum ar fi sufletul care spune: „Eș� ti sigur că î�ț�i doreș� ti asta?”.
Î�n plus, aceasta se poate î�ntâmpla î�n timp ce te afli î�n ve-
chea experienț�ă, aș� a cum a fost cazul cu ce urmează să-ț�i
povestesc. Dar fii optimist. Atunci când se produce schim-
barea, deoarece conș� tiinț�a precedă î�ntotdeauna forma, re-
alitatea exterioară trebuie să se conformeze noului nivel al
ființ�ei tale.
Cum am învățat să nu mai aștept

și să încep să servesc
După deschiderea mea spirituală iniț�ială ș� i perioada de
muncă de aprofundare care i-a urmat timp de câț�iva ani, am
sfârș� it fără un loc de muncă ș� i având puț�ini bani î�n buzu-
nar. Î�n condiț�iile î�n care itinerariul multor actori este de la
statutul de chelner la cel de artist, eu am procedat invers:
am î�nceput de sus, prin a fi un actor de succes, ș� i am sfârș� it
jos, prin a fi chelner, servindu-i pe oamenii cu care jucasem
î�n filme. A fost o experienț�ă care î�ndeamnă la modestie, ca
să spunem numai atât. Deș� i nu mai aveam mândrie, aveam
o viziune – voiam să-mi folosesc talentele creative pentru
a-i inspira ș� i transforma pe oameni. Ș� i deș� i nu aveam niciun
fel de perspective pentru a le transpune î�n realitate, aveam

instrumentul de bază al Emergenț�ei pentru a le î�ntâmpina
(cu toate că nu aveam pe atunci limbajul pentru acest lu-
cru). Prin urmare, am î�nceput să practic acest principiu de
a dărui ceea ce pare să lipsească; prezentându-mă î�n fieca-
re zi pentru rolul meu de chelner de parcă ar fi fost slujba
mea de vis – intenț�ionând să fiu persoana care credeam că
aș� fi dacă î�mi trăiam destinul.
Am î�nceput prin a aduce un nivel de excelenț�ă, oferind
servicii de cinci stele î�ntr-un restaurant de trei stele. Am
î�ncetat să mă mai plâng ș� i să-i mai critic pe clienț�i aș� a cum
făceau ceilalț�i chelneri. Am avut grijă mai mult să fiu recu-
noscător, să mă distrez, să simt bucurie ș� i pasiune ș� i să-i
tratez cu cel mai mare respect pe toț�i cei cu care intram î�n
contact. Pas cu pas, am manifestat mai mult din calităț�ile
de caracter care erau î�n armonie cu viziunea mea mai î�nal-
tă ș� i am renunț�at la comportamentele care nu erau astfel.
Clienț�ii au î�nceput să mă aprecieze foarte mult ș� i să î�mi dea
bacș� iș� uri mai mari, spunând că vor contacta administraț�ia
pentru a spune că s-au bucurat de cele mai bune servicii de
care au avut parte vreodată.
Steaua mea strălucea î�n sfârș� it...
Iar managerul m-a concediat.
Nu î�mi aduc aminte de ce. Ceva de genul că „nu m-aș�
potrivi cum trebuie”, dar după o scurtă perioadă de discuț�ii
– ș� i cu sprijinul altui manager care a subliniat că nu am gre-
ș� it cu nimic – m-au angajat la loc. M-am simț�it neî�nț�eles,
tratat nedrept ș� i cumva ca un fel de paria, dar am conside-
rat că este un fel de provocare ș� i am insistat, manifestând
calităț�ile viziunii mele, scoț�ând la lumină calităț�ile caracte-
rului meu mai î�nalt, debarasându-mă de critica cu privire
172 Emergența
la personal, sărind ca să ajut ș� i să servesc ș� i mai mult. Iar

curând eram din nou plin de energie, simț�indu-mă ș� i mai
bine, mai plin de putere ca niciodată.
Ș� i m-au concediat din nou.
De data aceasta chiar s-a î�ntâmplat ceva, ceva concret
– numai că nu avea nimic de-a face cu mine. Ș� i după o perioa-
dă de investigare, au descoperit că a fost o greș� eală – cineva
m-a făcut ț�ap ispăș� itor sau a greș� it – ș� i m-au angajat la loc.
Personalul a î�nceput să-mi arunce priviri pieziș� e, iar unii
au ajuns la concluzia că nu aveam cele mai bune intenț�ii.
M-am simț�it î�nstrăinat, singur ș� i, î�n esenț�ă, un ratat. Dar
aveam nevoie de acea slujbă (chiar dacă sentimentul nece-
sităț�ii î�ncepea să dispară). Aș� a î�ncât am săpat mai adânc.
M-am î�ntrebat: „Unde altundeva nu acț�ionez cu integritate?”.
Ș� i am î�nceput să găsesc locuri î�n care mă simț�eam nepotrivit,
căutând aprobare ș� i validare ș� i nefiind onest. De exemplu,
am î�nceput să bănuiesc că sucurile ș� i chiflele pe care le con-
sumam î�n spate erau de fapt furt. Mi-am spus că toată lu-
mea făcea acest lucru ș� i că era ceva normal. Dar nu m-am
putut î�mpiedica să nu mă î�ntreb din ce î�n ce mai mult de ce
ne ascundeam cu toț�ii î�n privinț�a asta. Ș� i când m-am î�ntre-
bat de ce nu le plăteam pur ș� i simplu, am descoperit o con-
ș� tiinț�ă a sărăciei – o parte din mine care, la un anumit nivel,
simț�ea că trebuie să mint sau să î�nș� el pentru a obț�ine ceea
ce voiam ș� i aveam nevoie. Nu voiam să pierd chiflele ș� i sucu-
rile gratuite, dar eram mult prea conș� tient de această breș� ă
interioară la nivelul integrităț�ii – aș� a că mi-am adunat cura-
jul pentru a-l î�ntreba pe manager dacă ne era permis să fa-
cem asta. După cum era de aș� teptat, mi-a spus că nu.
Pas cu pas, am eliminat aceste mici minciuni ș� i î�nș� elă-
ciuni, devenind mai armonios ș� i î�n interior, ș� i î�n exterior.
Deș� i mi-a fost greu să renunț� la aceste comodităț�i ș� i condi-

ț�ii cu care mă obiș� nuisem, am î�nceput să mă simt din nou
bine, mai puternic, chiar inspirat să-mi fac treaba. Am cău-
tat ș� i alte modalităț�i prin care să-mi ofer serviciile, să dau
mai multă valoare clienț�ilor ș� i personalului. De data aceas-
ta eram sigur că mă potriveam. Ajunsesem î�n sfârș� it acolo
unde trebuie!
Ș� i, bineî�nț�eles, m-au concediat din nou!
De data asta am decis să nu mă mai î�ntorc. M-am gân-
dit că universul î�mi trimitea cu siguranț�ă un mesaj. Lucrul
grozav a fost că nu simț�eam nici un fel de ranchiună; nu am
dat vina pe ei. Am considerat că totul ț�inea de ordinea divi-
nă. Logodnica mea, pe de altă parte, ar fi ars acel loc din
temelii. Când î�i sugeram să mergem să luăm masa acolo, î�ș�i
ieș� ea total din fire, î�ntrebându-se cum puteam să mai iau
î�n calcul să merg acolo. I-am î�nț�eles – ș� i i-am apreciat –
sentimentele. Nu făcea decât să fie de partea bărbatului ei.
Dar î�n mine nu exista nici urmă de duș� mănie. Eram liber.
Ș� i, î�n scurt timp, am fost angajat să instruiesc directori
executivi ai companiilor din topul Fortune 500 pe tema co-
municării ș� i a aptitudinilor interpersonale. De la ospătar
î�ntr-un restaurant de trei stele am ajuns să iau masa ca in-
vitat la restaurante de cinci stele din toată ț�ara, făcând de
douăzeci de ori mai mulț�i bani decât făceam î�nainte.
Fiindcă mi-am crescut vibraț�ia î�n postul de chelner,
mediul respectiv nu s-a putut ridica la î�nălț�ime pentru a mi
se potrivi. Nu este un reproș� ; este doar natura situaț�iei. Î�n
plus, nici nu î�mi era menit să mi se potrivească. Pe măsură
ce creș� tem, nu ni se mai potrivesc pantofii sau pantalonii
– tot aș� a, ajungem să nu ni se mai potrivească nici oamenii,
locurile ș� i scopurile î�n viaț�ă (nu poț�i să nu te potriveș� ti cu
174 Emergența
propriul scop, dar poț�i ș� i trebuie să î�ț�i depăș� eș� ti percepț�ia

limitată referitoare la el). Aceasta nu î�nseamnă că formele
ș� i măsurile diferite sunt greș� ite. Nu trebuie să te descoto-
roseș� ti de cineva sau de ceva nepotrivit; trebuie doar să
ș� tii că nu mai e potrivit pentru tine.
Un alt element-cheie de reț�inut din această experienț�ă
este că viaț�a la un alt nivel ș� i oportunitatea care m-a dus
acolo nu s-au î�ntâmplat î�n viitor – s-au î�ntâmplat pe când
eram chelner. Trebuie să creăm echivalentul mental-emo-
ț�ional al vieț�ii pe care ne-o dorim î�n timp ce ne exersăm
potenț�ialul î�ntr-o experienț�ă mai mică, aparent limitată.
Graniț�ele ș� i limitările acț�ionează ca o sală de fitness pentru
sufletul nostru, care utilizează toată rezistenț�a pentru a
deveni mai puternic. Dacă aș� teptăm să apară o oportunita-
te mai bună î�n loc să ne bucurăm de cea care se află î�n faț�a
noastră ș� i să ne purtăm asemenea persoanei care ne-am
imaginat că putem fi, nu vom dezvolta o conș� tiinț�ă î�n armonie
cu viaț�a pe care ne-o dorim – iar dacă totuș� i reuș� im cumva
să o transpunem î�n realitate, nu vom reuș� i să o păstrăm.
Am văzut acest lucru la persoanele care au avut succes pes-
te noapte sau cărora le-au picat bani din cer, precum cine-
va care câș� tigă la loterie ș� i ajunge iar sărac sau î�nglodat î�n
datorii mai mari decât î�nainte.
Fazele Emergenț�ei sunt ilustrate de un pui de găină aflat
î�n ou. La un moment dat, puiul ajunge să consume toate
resursele, să-ș� i polueze mediul ș� i să nu mai î�ncapă. Stă î�n-
ghesuit, î�i este foame, iar locul î�n care stă miroase î�ngrozi-
tor. Dacă ar avea o conș� tiinț�ă de sine, ar putea să se simtă
ca o victimă, considerând că viaț�a î�i stă î�mpotrivă, că este
un păcătos care î�ș�i primeș� te pedeapsa sau că tot ce se î�n-
tâmplă este din vina părinț�ilor care l-au abandonat î�n
aceste condiț�ii teribile. Î�nsă, dacă ar reuș� i să iasă din ou prin

rugăciune sau afirmaț�ii, sau dacă un fermier binevoitor l-ar
ajuta, puiul de găină ar muri.
Din fericire, puiul este guvernat de legile naturii ș� i î�n-
cepe să lovească cu ciocul ș� i să zgârie, căutând orice sursă
benefică din mediul său. Nu deplânge ceea ce nu poate face;
face ceea ce poate. Nu se concentrează pe ceea ce lipsește;
se concentrează pe orice bucăț�ică de bine pe care o are –
folosind toate abilităț�ile ș� i resursele disponibile la capaci-
tate maximă. Făcând acest lucru, loviturile cu ciocul nu
numai că sparg oul ș� i el poate să iasă, dar î�i ș� i î�ntăresc muș� -
chii gâtului ș� i plămânii, pregătindu-l să supravieț�uiască î�n
lumea cea mare.
Deblocat pe viață
Una dintre cele mai importante concluzii din exemplele
anterioare este aceea că nu trebuie să rămâi niciodată o
victimă a î�mprejurărilor ș� i, î�n ciuda aparenț�elor, nu eș� ti ni-
ciodată blocat cu adevărat. Vei avea parte de provocări?
Da. Te vei simț�i î�ncolț�it fără să vezi nicio soluț�ie? Cel mai
probabil. Vor continua să se schimbe condiț�iile exterioare?
Schimbarea stă î�n natura experienț�ei umane. Dar dacă ac-
cepț�i faptul că eș� ti o centrală energetică divină, nimic din
toate astea nu te poate face să te simț�i o victimă sau să ră-
mâi î�n starea de victimizare atunci când ai suferit o decep-
ț�ie. Nu trebuie să aș� tepț�i energia sau să o obț�ii de undeva;
o poț� i genera singur. Indiferent de condiț� iile cu care te
confrunț�i, poț�i activa ș� i radia tot ce ai nevoie î�n mediul tău
interior ș� i exterior ș� i să î�ncepi procesul reî�nnoirii ș� i
Emergenț�ei.
176 Emergența
Nimic din toate acestea nu sugerează că î�ncurajăm oa-

menii ș� i acț�iunile care ne fac rău nouă sau altora; face parte
din procesul de vindecare să-i tragem la răspundere pe
nelegiuiț�i pentru fărădelegile comise. De asemenea, acest
lucru nu î�ț�i răpeș� te dreptul să simț�i tot ce simț�i ș� i să te î�n-
grijeș� ti de rănile pricinuite î�năuntrul tău. O iubire de sine
atotcuprinzătoare este fundamentală pentru vindecare –
ș� i pentru modelul Emergenț�ei, aș� a cum vei vedea î�n etapa
a ș� asea. După cum am spus anterior, nu este vorba despre
„a da vina pe victimă”. Este vorba despre faptul de a deveni
liber ș� i de a trăi î�n deplinătatea puterii tale. Aș� a cum este
de î�nț�eles, acest lucru nu e î�ntotdeauna uș� or, mai ales dacă
te-ai confruntat cu o dramă reală din vina altcuiva. Dar
aproape î�n fiecare caz î�n care victima unui abuz s-a recupe-
rat, un aspect din procesul de vindecare a fost reprezentat
de drumul său î�napoi spre plenitudine.
Aș� adar, te invit să te gândeș� ti cum ar fi viaț�a ta dacă ai
ș� ti că nu ai mai putea fi niciodată o victimă – sau cel puț�in
să ș� tii că nu ai mai putea rămâne î�ntr-o stare de victimiza-
re. Cum te-ai comporta? Ț� inuta ț�i-ar fi un pic mai dreaptă,
ț�i-ai ț�ine capul puț�in mai sus, pasul ț�i-ar fi mai alert? Ț� i-ai
asuma mai multe riscuri, ai lua poziț�ie ș� i te-ai remarca –
măcar puț�in mai mult? Ț� i-ai lăsa garda jos, ai dărâma zidu-
rile, ț�i-ai deschide inima ș� i ai î�ntinde mâna? Simte toate
aceste lucruri. Imaginează-ț�i posibilităț�ile. Găseș� te acel loc
al dorinț�ei din interiorul tău pentru a î�mbrăț�iș� a acest prin-
cipiu ș� i pentru a te elibera.
Dar sfârș� itul stării de victimizare este doar î�nceputul no-
ului tău nivel de putere. Dacă nu te-ai mai bloca niciodată?
Pentru mulț�i oameni, faptul de a fi blocaț�i pare să fie o
stare cronică. Dar pe măsură ce ne dedicăm Emergenț�ei,
adevărul devine evident: faptul de a fi blocat este o convin-

gere, o chestiune de perspectivă. Are putere asupra noastră
numai atunci când rămânem concentraț�i pe blocajul nos-
tru, î�n loc să ne gândim unde vrem să ajungem. Indiferent
care este situaț�ia ta, poț�i să faci î�ntotdeauna ceva pentru a
merge mai departe, pentru a schimba canalul – din punct
de vedere mental, emoț�ional sau fizic. Ș� i odată ce î�ncepi să
î�naintezi î�ntr-o dimensiune a ființ�ei tale, î�ncepi să-i elibe-
rezi pe ceilalț�i.
De exemplu, dacă eș� ti de părere că te afli blocat î�ntr-o
relaț�ie, poț�i să-ț�i imaginezi tipul de relaț�ie î�n care vrei să te
afli – ș� i apoi să simț�i cum ar fi. Acest lucru î�ț�i va pune ime-
diat energia î�n miș� care. De acolo, poț�i observa cine ai fi
dacă te-ai afla î�n acea relaț�ie ideală ș� i ai î�ntreba: „Cum aș�
putea intra î�n pielea acelei persoane acum?”. Asta î�ț�i va da
î�ndrumare, direcț�ie ș� i următoarea miș� care – ș� i uite aș� a, nu
mai eș� ti blocat. Nu contează cât de î�ngrozitoare este situa-
ț�ia, nu contează ce pare să lipsească, să nu existe sau să te
facă să te simț�i blocat, dacă aplici principiul conform căruia
„ceea ce lipseș� te este ceea ce nu dăruieș� ti” ș� i urmezi prac-
ticile din acest capitol, vei începe din nou să te pui în mișca-
re – crescându-ț�i energia, extinzându-ț�i starea de ființare
î�n mediul tău sau obț�inând î�ndrumare pentru următorii
paș� i pe care să î�i faci. Î�ntotdeauna stă gata să iasă la lumi-
nă, gata să fie exprimată, atunci când te aliniezi cu ea ș� i î�i
permiț�i acest lucru.
Imaginează-ț�i cum este să nu mai fii niciodată blocat,
î�mpotmolit, reprimat sau ț�inut pe loc. Scuzele zboară pe
fereastră. Tergiversarea devine imposibilă. Cum ar arăta
viaț�a ta dacă toate acestea ar fi adevărate? Te-ai trezi cu
mai multă bucurie î�n suflet ș� i mai mult entuziasm pentru
178 Emergența
ziua care î�ncepe? Ai fi dispus să î�ncepi proiectul pe care î�l

tot amâni? Ai trece prin viaț�ă cu mai multă eleganț�ă ș� i pu-
tere? Acordă-ț�i puț�in timp acum să reflectezi la toate aces-
tea, să scrii î�n jurnal despre ele. Cu cât simț�i mai puternic
posibilităț�ile cu ajutorul acestui principiu, cu atât mai mo-
tivat vei fi pentru a-l aplica.
Provocarea de a dărui timp

de treizeci de zile
Afirmaț�ia biblică: „Cereț�i ș� i veț�i primi” (Ioan 16:24) ar pu-
tea fi formulată mai exact: „Dăruieș� te ș� i vei primi”. Deș� i am
discutat deja despre importanț�a gestului de a dărui ca mij-
loc de a face să circule mai mult din substanț�a ta spirituală
sau forț�a vieț�ii, este atât de importantă pentru î�nț�elegerea
ș� i activarea Emergenț�ei î�ncât merită să-i acordăm ultimul
cuvânt. Simplu spus, dăruirea este cea mai puternică
metodă pentru a obține tot ce ne dorim de la viață.
Nu î�ntr-un mod cinic – dăruirea nu ar trebui folosită ca
mod de manipulare pentru a obț�ine ceva. Dacă dăruieș� ti
pentru a obț�ine, nu mai eș� ti î�n acord cu acest adevăr. Dar pe
măsură ce î�nț�elegi acest principiu, vei vedea că cuprinde
î�ntregul univers. Nu mai ai ce să iei din „afară”; există doar
mai mult î�năuntru care î�ncearcă să iasă afară. Când trăieș� ti
î�n conformitate cu acest principiu, vei avea impresia că
primeș� ti mai mult, dar de fapt nu faci decât să laș� i să iasă la
lumină mai mult.
Propune-ț�i ca de azi î�nainte să dăruieș� ti ș� i î�ntreabă î�n
fiecare dimineaț�ă: „Cum pot să fiu un om care dăruieș� te
mai mult?”. Apoi caută moduri de a dărui – ț�ie, celor dragi,
colegilor ș� i lumii. Te invit să te dedici acestui lucru î�n fiecare
zi pentru următoarele treizeci de zile ș� i să observi ce anu-

me iese la lumină. Pe măsură ce porneș� ti centrala energe-
tică divină din interiorul tău, nu va mai exista nimic ce să
nu poț�i realiza conform planului sufletului tău. Poț�i chiar să
stabileș� ti o provocare specifică de treizeci de zile, î�n care
să identifici toate situaț�iile î�n care te-ai î�nfrânat, ai aș� teptat,
ai î�ncercat să obț�ii ceva ș� i apoi să scrii toate modalităț�ile
prin care poț�i fi o persoană care dăruieș� te mai mult – toate
zonele din viaț�a ta î�n care poț�i î�ncepe să generezi, să răs-
pândeș� ti ș� i să-ț�i reverș� i potenț�ialul neexploatat. Foloseș� te
această listă pentru a deveni un om care dăruieș� te mai
mult î�n fiecare zi, chiar ș� i î�n cele mai mărunte moduri.
Gândeș� te-te ce puternic trebuie să se simtă soarele fi-
indcă poate să strălucească î�n toată plinătatea sa fără niciun
scop anume. Asta poț�i face ș� i tu – să păș� eș� ti prin această
lume, î�n armonie cu ea ș� i plin de energie, strălucind de lu-
mină divină, fără să cauț�i să obț�ii nimic ș� i dăruind totul. Vei
deveni de neoprit. Mai mult, vei fi o binecuvântare pentru
toț�i cei cu care te intersectezi pe drum. Universul va trimite
prin tine, spre tine ș� i î�n jurul tău toate bogăț�iile divine pe
care ț�i le-ai putea imagina vreodată ș� i chiar mai mult de atât.
Aceasta este marea promisiune făcută de toț�i maeș� trii
de-a lungul veacurilor.
Tu eș� ti lumina lumii.
Aș� adar, mobilizează-te ș� i las-o să strălucească.
ETAPA A CINCEA
ACȚIONEAZĂ „CA ȘI CUM”

EȘTI DEJA ÎMPLINIT
Pentru cel care poate practica la perfecțiune inacțiunea,

toate lucrurile sunt posibile.
Ernest Holmes
Î�mbrăcat î�n hainele mele de camuflaj de culoarea nisipu-

lui, stăteam î�ntr-unul dintre separeurile romantice ale bo-
degii cu taco a lui Ernie ș� i mă uitam la o pictură prăfuită î�n
ulei cu un matador aflat faț�ă î�n faț�ă cu fiara pe care urma să
o î�nfrunte. Era un portret mecanic, neimpresionant, dar
avea ceva care m-a miș� cat; era neî�nfricat, î�ș�i ș� tia locul, iar
privirea lui spunea că nimic nu î�l va opri să facă ceea ce era
î�n adevărata sa natură.
Mă refer la taur.
Matadorul nu mă interesa. Toate ș� ansele erau de par-
tea lui: avea o sabie, o mulț�ime care î�l aclama ș� i un animal
î�ncolț�it – totul era un spectacol. Dar taurul... taurul nu se afla
acolo pentru spectacol. Nu el a cerut să fie acolo. Era acolo
pentru că trebuia să fie. Era acolo printr-o î�ntâmplare a
182 Emergența
sorț�ii. Avea ceva real, autentic; era expresia intenț�iei pure.

Voiam ca taurul să câș� tige. Merita să câș� tige. Nu ș� tiu, poate
că eram sub efectul cocteilului Margarita.
Pe măsură ce lingeam sarea de pe un chips tortilla cald
î�ncă, î�l î�nmuiam î�n renumitul sos de ierburi al lui Ernie ș� i
muș� cam din el, mă gândeam agitat la ce urma să se î�ntâm-
ple. Nu cu taurul, ci cu mine. Tocmai mă î�ntorsesem din
zona de conflict a Golfului Persic, iar logodnica mea urma
să apară dintr-o clipă î�n alta. Nu o mai văzusem de când
fusesem trimis î�n misiune. Ea a fost singurul lucru care m-a
făcut să merg mai departe, primul gând care î�mi apărea î�n
minte când mă trezeam dimineaț�a la ora cinci î�n iadul acela
cenuș� iu ș� i ultimul gând atunci când priveam noaptea arabă
caldă î�nainte să cad pradă somnului. Eram atât de î�ndră-
gostit de ea, î�ncât aproape că abia mai puteam suporta.
Din păcate, nimic din toate acestea nu era adevărat.
Eu nu eram soldat, iar ea nu era logodnica mea. Nici
măcar nu era prietena mea.
Î�n regulă, lasă-mă să-ț�i spun povestea de la î�nceput.
Actor fiind, această î�ntâlnire la bodega lui Ernie era un
exerciț�iu de actorie pe care eu ș� i colega mea de curs, Eliza-
beth, l-am inventat pentru a exersa cum ar fi să trăim î�ntr-o
anumită situaț�ie imaginară î�n afara orelor. Ideea era că,
dacă reuș� eam să î�i păcălim pe toț�i cei din jurul nostru ș� i să
credem și noi cu adevărat, am fi actori mai buni. Ideea cu
separeul romantic a fost ideea mea. Adevărul este că eram
puț�in atras de Elizabeth. Bine, fie, eram foarte atras de ea.
Dar ea nu era liberă, aș� adar... dacă nu puteam să fiu cu ea,
măcar puteam să mă port ca ș� i cum aș� fi fost, timp de câte-
va momente preț�ioase. Î�i scrisesem chiar ș� i o scrisoare de
dragoste (ca ș� i când ar fi fost concepută î�n Golful Persic), î�n
Acționează „ca și cum” ești deja împlinit 183
care î�i mărturiseam că era singurul lucru care mă ț�inea î�n

viaț�ă î�n acele zile nesfârș� ite de conflicte violente. Apoi i-am
trimis-o.
Aș� teptând-o, uș� or ameț�it de la tequila – sau doar de la
mirosul intens de grăsime arsă –, chiar intrasem î�n pielea
personajului.
Când a sosit, am î�nceput imediat să ne jucăm rolul.
Ne-am î�mbrăț�iș� at ca doi iubiț�i care nu se mai văzuseră de
mult timp, ne-am mărturisit cât de mult ne lipsise celălalt
ș� i am plâns. Lacrimi adevărate. Hei, era un exerciț�iu de ac-
torie; niciodată nu ne prefacem. S-a aș� ezat lângă mine, cu
mâinile î�ncleș� tate î�ntr-ale mele, ș� i am î�nceput să ne spu-
nem noutăț�ile. M-am pregătit bine, aș� a că am avut multe să
î�i spun, inclusiv despre tragica pierdere a celui mai bun
prieten al meu, care a murit î�n braț�ele mele. Amândoi am
plâns din nou. Apoi, mi-a spus ș� i ea veș� tile ei: era î�nsărci-
nată. Urma să avem un copil! Ne-am î�mbrăț�iș� at, am vărsat
alte lacrimi, am râs de toată nebunia asta, am povestit des-
pre soartă ș� i destin... apoi ne-am sărutat. Ne-am sărutat cu
adevărat.
Cum o fac actorii.
Ș� i atunci mi-am dat seama că s-a î�ntâmplat ceva ciudat.
La un moment dat î�n timp ce râdeam, plângeam ș� i vor-
beam despre moarte ș� i naș� tere, soartă ș� i destin, totul a î�n-
cetat să mai fie o joacă... ș� i iubeam cu adevărat. Spun că
„iubeam”, nu că „mă î�ndrăgostisem”, deoarece simț�eam că
nu eram la î�nceput; era ca ș� i cum mă uitam la o emisiune
care î�ncepuse mai devreme.
Am luat-o î�n braț�e ș� i am sărutat-o, ș� tergându-i lacrimi-
le, apoi ș� tergându-le pe ale mele, ș� i am sărutat-o din nou.
Dar de data asta a fost puț�in cam prea real pentru ea. S-a
184 Emergența
tras î�ncet î�napoi, s-a uitat la ceas ș� i mi-a spus că trebuie să

ajungă la serviciu – dar că mai târziu ajungea acasă ș� i vom
putea continua; voia să audă tot ce aveam de spus. Ne-am
î�mbrăț�iș� at ș� i am sărutat-o din nou î�nainte să iasă din bo-
degă ș� i să se facă nevăzută. Nici măcar nu s-a uitat î�napoi.
Acesta ar fi trebuit să fie finalul, nu? Ar fi trebuit să
î�nț�eleg mesajul, să plătesc nota, să sun o fată care era libe-
ră ș� i să am o î�ntâlnire reală. Î�n schimb, m-am î�ntors acasă
ș� i am aș� teptat-o pe ea. Ș� i am aș� teptat. Până când nu am mai
putut aș� tepta ș� i am sunat la locul î�n care mi-a spus că lu-
crează. Trebuia să î�i aud vocea.
Mi s-a spus că nu lucra acolo. Niciodată nu lucrase acolo.
Cum? De ce m-ar minț�i? Femeia pe care o iubeam!
L-am sunat pe cel mai bun prieten al meu ș� i l-am rugat
să î�mi ț�ină companie. Eram derutat ș� i practic simț�eam că o
iau razna. Acum nu mai ș� tiam ce să cred. Linia dintre ficț�i-
une ș� i realitate era complet neclară. Oare avea de gând să
mai vină? Sau acea promisiune făcută la despărț�ire a fost
doar replica de final î�n timp ce ieș� ea î�n grabă din scenă?
Ș� tiam că ceea ce am simț� it î�n separeu era real. Ș� i eram
destul de sigur că ș� i ea simț�ise la fel. Nu a fost o fantezie,
mi-am spus. Chiar urma să vină pe la mine la ora zece sea-
ra. Trebuia să am î�ncredere î�n ceea ce simț�isem.
M-am plimbat î�nainte ș� i î�napoi mai bine de o oră, î�n-
cercând să lămuresc lucrurile cu prietenul meu, stând cu
ochii pe ceas, numărând minutele până la ora zece seara...
apoi 10:15, 10:30. Poate doar î�ntârzia, avusese o urgenț�ă
î�n ultima clipă; asta se î�ntâmplă mereu î�n restaurante, nu-i
aș� a? Ce naiba era în capul meu – nici măcar nu lucra la resta-
urantul acela, poate că î�n niciun restaurant. Probabil că era
la un bar undeva, râzând cu un prieten despre tipul ciudat
de la cursul de actorie care s-a pierdut complet î�n timpul

unui exerciț�iu ș� i a î�nceput să o pipăie ca un ciudat!
Î�ntr-un final, prietenul meu s-a săturat, mi-a spus să
uit de ea ș� i să mă î�mbăt, apoi a plecat. Eram distrus. M-am
prăbuș� it efectiv pe pat ca un adolescent cu inima frântă ș� i
am scris pe o bucată de hârtie (probabil pătată de lacrimi)
o poezie de dragoste:
Primul lucru care î�mi vine î�n minte când mă trezesc,

Elizabeth.
Ultimul lucru care î�mi vine î�n minte î�nainte să adorm,
Elizabeth.
Sunt bolnav de iubire ș� i nu vreau niciun leac.
O, da, era chiar atât de siropoasă. Nu eram î�ntr-o stare

prea bună. Am pus hârtia sub pernă, pe care am î�mbrăț�iș� at-o
ca ș� i cum ar fi fost ea... ș� i am adormit.
Dar nu puteam să-mi iau gândul. Î�n următoarele săptă-
mâni, am curtat-o ș� i am rugat-o să mă ajute să repet o scenă
pentru un casting – scenă care, surpriză, presupunea ș� i un
sărut. Ca un partener bun de actorie, a fost de acord, deș� i
era oarecum suspicioasă (ș� i pe bună dreptate). Cu fiecare
scenă, sentimentul pe care l-am avut atunci când am făcut
repetiț�ie a revenit.
Nu am obț�inut rolul pentru care am repetat.
Dar am obț�inut fata.
Aproximativ un an mai târziu, eu ș� i Elizabeth eram lo-
godiț�i. Cam la un an după aceea, ne-am căsătorit. Apoi am
avut un copil. Apoi, î�ncă unul. Asta se î�ntâmpla acum mai
bine de douăzeci de ani, iar î�ntr-un colț� al pozei noastre de
nuntă se află acea poezie scurtă ș� i naivă a mea.
186 Emergența
Acțiunea este convingerea

în haine de lucru
Acț�ionând uneori ca și cum un lucru este adevărat, activăm
ceva î�n interiorul nostru care chiar este adevărat. Simț�eam
ceva pentru Elizabeth î�nainte să facem acea repetiț�ie, dar
actul de a mă arunca î�n acea realitate imaginară a fost cel
care a apăsat un buton î�n mine ș� i, î�n cele din urmă, ș� i î�n ea.
După acea primă „î�ntâlnire”, am avut toate motivele să nu
mai continui povestea. Nu m-a căutat, nu a dat niciun semn
de interes. Dar eu atinsesem o realitate î�năuntrul meu, prin
viziunea iniț�ială pe care am creat-o cu privire la relaț�ia
noastră imaginară, prin povestea convingătoare pe care o
pregătisem î�n avans, prin munca interioară pe care am de-
pus-o pentru a intra î�ntr-o stare î�n care simț�eam iubire, iar
î�n final trăind ca ș� i cum aș� a era.
Iar acț�iunea mea constantă, î�ntr-o stare î�n care sim-
ț�eam ș� i știam că era real, a fost cea care chiar a făcut posibil
acest lucru.
Pentru mine, această experienț�ă a fost o demonstraț�ie
atât de puternică ș� i de practică a faptului că exista un prin-
cipiu care se pusese î�n miș� care, î�ncât am î�nceput să mă
gândesc mai profund la el. Am î�nceput să reflectez la toate
dăț�ile î�n care mi-am dorit ceva ș� i am depus munca interioa-
ră de a crede că pot avea acel lucru, dar cu toate acestea nu
l-am obț�inut. Ceea ce am descoperit a fost că, î�n multe din-
tre situaț�iile î�n care nu am reuș� it să obț�in ce-mi doream, nu
mă dedicasem suficient noii realităț�i pe care î�ncercam să o
creez. Făcusem afirmaț�ii, aveam intenț�ia ș� i chiar simț�isem
un anumit grad de convingere – dar nu am fost constant.
La un moment dat, fie pentru că a devenit prea greu, prea
î�nspăimântător sau pentru că au ieș� it la iveală unele răni
nevindecate, acț�iunile mele nu au mai concordat cu cel mai

adânc adevăr al meu. Convingerea interioară ș� i viaț�a din
exterior nu mai erau î�n armonie; erau divizate.
Ș� i, dacă suntem dezbinaț�i, ne prăbuș� im.
Acest lucru m-a făcut să î�mi pun alt fel de î�ntrebări.
Î�ntrebări care nu erau bazate pe î�mprejurări, ci pe un ade-
văr superior, pe principii universale. Ș� i când am răspuns cu
onestitate la ele ș� i am acționat sincer pe baza răspunsuri-
lor, am ajuns din nou î�n acord cu viziunea mea î�naltă care
s-a manifestat î�n toate sectoarele vieț�ii mele.
Te invit să î�ț�i adresezi următoarele î�ntrebări î�n legătu-
ră cu viziunea pe care î�ncerci să o faci să iasă la lumină:
• Ce ai face dacă ai fi iubit ș� i susț� inut moral pe

de-a-ntregul?
• Ce ai face dacă ai fi extraordinar ș� i talentat?
• Ce ai face dacă ai avea tot ce ai nevoie?
• Ce ai face dacă ai ș� ti că nu ai cum să dai greș� ?
Răspunsurile la aceste î�ntrebări, dar ș� i la altele pe care

le voi adresa î�n acest capitol, duc la un alt tip de acț�iune, o
acț�iune bazată pe o afirmare fundamentală a ființ�ei tale: că
eș� ti iubit ș� i susț�inut moral pe de-a-ntregul, că ai tot ceea ce
î�ț�i trebuie ș� i că ești extraordinar din naș� tere. Din păcate am
fost hipnotizaț�i să credem că suntem mai puț�in de atât – ș� i
multe dintre acț�iunile noastre perpetuează această premisă
falsă. Credem că ne lipsesc dragostea sau abundenț�a, prin
urmare î�ncercăm să le obț�inem sau să atragem mai mult –
ceea ce exacerbează conș� tientizarea lipsei, chiar dacă reu-
ș� im să ne mobilizăm pentru a avea mai multe bunuri
materiale. Credem că nu merităm sau că suntem lipsiț�i de
188 Emergența
talent, prin urmare nu facem nimic – ceea ce ne sporeș� te

sentimentul de insuficienț�ă, ne adânceș� te depresia ș� i ne
limitează abilităț�ile. Sau credem că este suficient să „cre-
dem” pentru ca toate visurile noastre să devină realitate ș� i
aș� teptăm ceva sau pe cineva să vină să ne salveze, î�n loc să
î�nț�elegem că acț�iunea nu este separată de ceea ce credem;
acț�iunea este dovada convingerii ș� i mecanismul prin care o
facem să devină realitate.
Acțiunea este convingerea în haine de lucru.
Principala problemă prezintă două aspecte: acț�ionăm
(sau nu acț�ionăm) bazându-ne pe o identitate falsă sau pe
o imagine de sine falsă (alcătuită din idei false pe care le
avem despre noi), ceea ce ne face să nu mai fim una cu ade-
vărata noastră natură. Ș� i când acț�ionăm – chiar dacă o facem
cu ajutorul tehnicilor metafizice sau al altor tehnici de au-
toperfecț�ionare –, î�ncercăm să obț�inem ceva, î�n loc să ne
dăm seama că trebuie să eliberăm ceva din noi. După cum
a spus Robert Browning: „Adevărul se află î�n noi: nu izvo-
răș� te din lucrurile exterioare. Indiferent de ceea ce ai crede,
există un centru tainic î�n noi toț�i, unde adevărul stăruie în
plinătatea lui... ș� i a ș� ti î�nseamnă mai degrabă a ne croi un
drum pe care splendoarea î�ntemniț�ată poate evada”.1 Cele
mai ascunse dorinț�e ale tale sunt indicii pentru ceea ce se
află deja î�n tine ș� i î�ncearcă să iasă la lumină. Când acț�ionezi
ca ș� i cum „eș� ti deja î�mplinit”, acț�iunile tale nu î�ncearcă să
obț�ină acel lucru; mai degrabă sunt o expresie a alinierii cu
el, o afirmare a adevăratei tale naturi. Î�n această poziț�ie nu
se mai opune nicio rezistenț�ă, nu există negare, iar tu devii
o deschizătură prin care se î�ntrevede î�n experienț�a ta ur-
mătoarea etapă a celui mai î�nalt Sine al tău.
Cheia pentru a-ț�i pregăti Emergenț�a este să pui toate

elementele ființ�ei tale – gânduri, sentimente, cuvinte și acți-
uni – î�n concordanț�ă cu cea mai î�naltă viziune a ta, cu natura
ta adevărată. Asta î�nseamnă să î�ț�i proiectezi obiectivele,
planurile ș� i acț�iunile î�n funcț�ie de ceea ce este adevărat î�n
tine, de impulsul emergent, nu de ceea ce pare posibil sau
ce spune lumea că ar trebui sau nu ar trebui să faci – chiar
dacă acț�iunile par nepractice, ilogice, nerezonabile sau pa-
radoxale. Acest capitol î�ț�i va clarifica î�ntrebările legate de
ceea ce să faci ș� i când, dându-ț�i puterea de a acț�iona cu î�n-
drăzneală ș� i inspiraț�ie (sau de a alege curajos să nu acț�io-
nezi), deblocând „splendoarea î�ntemniț�ată” ș� i ducându-ț�i
viaț�a la un nivel cu totul nou.
Î�nainte să pun la punct terminologia, eu ș� i soț�ia mea
obiș� nuiam să numim impulsul emergent o „miș� care”. Era o
senzaț�ie că ceva fremăta, dorind să se exprime. A fost î�n-
totdeauna o aventură, deoarece miș� cările rareori păreau a
fi susț�inute de fapte din afară. Eram î�ndemnaț�i frecvent
spre î�ndeletniciri pe care nu ni le puteam permite, pentru
care nu aveam timp ș� i pentru care aproape niciodată nu
dispuneam de talentul sau de resursele necesare. Tot ce
aveam era acel simț� interior că ceva mai mare dorea să iasă
la lumină din noi ș� i suficientă credinț�ă pentru a susț�ine ceea
ce simț�eam. Ș� i pe măsură ce am păș� it pe acest pod invizibil
ș� i am luat măsuri care erau î�n armonie cu viziunea pe care
o aveam, visele noastre s-au materializat – de la copii ș� i
case, la serviciu ș� i călătorii.
Aceeaș� i practică a dus la rezultate la fel de puternice ș� i
pentru clienț�ii mei, dându-le curajul să plece de la o slujbă
care nu le mai aducea nicio satisfacț�ie ș� i să facă ceva ce î�i
î�mplinea, să î�ș�i sporească averea î�n ciuda recesiunii
190 Emergența
investind ca ș� i cum se aflau deja î�n situaț�ia î�n care doreau

să fie, nu î�n cea î�n care se aflau, ș� i să-ș� i găsească partenerul
ideal iubindu-se pe sine ca ș� i cum s-ar fi aflat deja î�n cea
mai frumoasă poveste de iubire. Urmând exemplul meu,
mi-am sfătuit clienț�ii să scrie scrisori de dragoste partene-
rului imaginar, să pună un tacâm î�n plus la masă, să facă loc
î�n dormitor, să î�mbrăț�iș� eze perna ș� i să ț�ină conversaț�ii cu
voce tare ca ș� i cum persoana iubită s-ar afla acolo. Poate
părea o nebunie, dar „interpretând” realitatea viziunii tale
activezi vibraț�ia vizionară ș� i vei acț�iona eficient, scoț�ând la
iveală ș� i convingerile inconș� tiente care te blochează, pen-
tru a putea fi remediate.
Nu există nicio limită cu privire la ce poț�i scoate la lumi-
nă dinăuntrul tău atunci când eș� ti dispus să te conformezi
acestui principiu ș� i apoi să acționezi ca și cum cele mai
adânci dorinț�e ale tale sunt adevărate.
Paradoxul acțiunii
Î�nainte să intrăm î�n acț�iune, vreau să vorbesc puț�in despre
confuzia care se naș� te adesea când vine vorba de autoper-
fecț�ionare ș� i spiritualitate cu privire la câtă acț�iune este
necesară pentru a realiza ceva, asta dacă e nevoie de vreo
acț�iune.
Adevărul este că, de cele mai multe ori, pentru majori-
tatea oamenilor, acț�iunea este necesară pentru ca lucrurile
să devină realitate. Aproape tot ceea ce vedem, simț�im,
gustăm ș� i atingem este exprimat prin acț�iune. Dar nu î�ntot-
deauna eș� ti tu cel care î�ntreprinde acț�iunile ce aduc rezul-
tatul. Uneori, se î�ntâmplă lucruri pe care nu le-ai provocat
direct, prin mijloace fizice. Sună telefonul ș� i la celălalt
capăt al firului este persoana la care te gândeai. Spui că

oriunde te-ai duce găseș� ti mereu un loc de parcare, iar când
eș� ti î�n parcarea aglomerată a unui mall, o maș� ină din faț�a
ta tocmai pleacă î�n momentul î�n care tu cauț�i un loc. Stai la
birou confruntându-te cu o problemă ș� i primeș� ti un e-mail
de la un prieten, un coleg sau un agent de publicitate care
are exact informaț�ia de care aveai nevoie pentru a merge
mai departe. „Nici nu trebuie să ieș� i din cameră”, spunea
Franz Kafka, explicând ce î�nț�elegea el prin acest principiu.
„Rămâi aș� ezat la masă ș� i ascultă. De fapt, nici măcar nu as-
culta, doar aș� teaptă î�n tăcere, nemiș� cat ș� i solitar. Lumea se
va oferi de bunăvoie să-ș� i scoată masca, nu are de ales, se
va rostogoli î�n extaz la picioarele tale”.2
Cu toț�ii am trecut prin situaț�ii asemănătoare. Le numim
coincidenț�e, noroc, ș� ansă, o î�ntâmplare fericită. Sau, î�n ca-
zul locului de parcare, î�l poț�i numi chiar puterea intenț�iei.
Dar oare numai asta să fie? Când î�nț�elegi natura realităț�ii
ca pe un singur î�ntreg, un model divin infinit ce apare per-
manent, î�ț�i dai seama că este posibil să î�ț�i atingi potenț�ialul
profund ș� i să î�l vezi cum se materializează î�n moduri care
sfidează logica, î�ngenunchează timpul ș� i spaț�iul ș� i î�ncalcă
toate regulile cauzei ș� i efectului – cel puț�in atât cât le pu-
tem măsura.
Când se î�ntâmplă ceva spectaculos, î�l numim miracol.
Dar miracolul este doar o demonstraț�ie instantanee a tipa-
rului perfect al realităț�ii care se află mereu aici – la fel ca
emisiunea de radio la care comutăm brusc. Când ne punem
î�n acord cu adevărata noastră natură, se pot î�ntâmpla lu-
cruri surprinzătoare. Oportunităț�ile apar chiar ș� i atunci
când ni se pare că nu am făcut nimic să se producă. Ne vin
idei geniale. Au loc vindecări spontane. Traume sau drame
192 Emergența
de o viaț�ă dispar. De ce? Pentru că atunci când eliminăm

filtrele timpului, spaț�iului ș� i ale credinț�elor noastre false,
descoperim că la baza tuturor se află pură ordine, armonie
ș� i un concept divin.
Cu toate acestea, este important să reț�ii că nu poți plă-
nui miracolele. Plănuieș� te ca ș� i cum tu ai face toată munca,
apoi trăieș� te ca ș� i cum Dumnezeu ar face-o. Asta nu î�nseam-
nă să „te laș� i dus de val”; î�nseamnă să trăieș� ti î�n contextul
miracolelor, î�ntr-un spaț�iu flexibil ș� i deschis î�n care se poa-
te î�ntâmpla ceva mai bun sau diferit de ceea ce ai plănuit,
dar ș� i mai repede decât ai plănuit. Adevărul este că, î�n ma-
rea majoritate a timpului, cei mai mulț�i dintre noi nu trăim
î�ntr-un flux constant de demonstraț�ii spontane ale realităț�ii
supreme. Când avem parte de o astfel de demonstraț�ie, cel
mai probabil este vorba despre un loc de parcare sau de o
carte care cade de pe raft ș� i se deschide exact la pagina
potrivită (ceea ce este destul de grozav). Dar ne putem î�n-
curaja manifestarea potenț�ialului ș� i obț�ine unele miracole
introducând î�n mod conș� tient acț�iuni armonioase î�n viaț�a
noastră de zi cu zi. Nu acț�iunea aș� a cum tindem să o î�nț�ele-
gem, adică să î�ncercăm să facem să se î�ntâmple ceva, ci ac-
ț�iunea aș� a cum am redefinit-o î�n modelul Emergenț�ei – să
pregătim terenul pentru ceva.
Probabil că ț�i s-a î�ntâmplat să simț�i un impuls irezistibil
să faci sau să spui ceva, uneori î�n ciuda raț�iunii sau î�nainte
de a avea timp să te gândeș� ti. Alteori, ț�i-ar putea veni brusc
o idee care să te trimită la acț�iunea care trebuie. Sau ai pu-
tea trudi cu orele sau cu zilele la un proiect, pentru ca,
după o perioadă de odihnă, de refacere, de rugăciune sau
meditaț�ie, ceva să se declanș� eze, rezistenț�a să se risipeas-
că – ș� i să te trezeș� ti că î�i dai de cap acelei sarcini până
atunci imposibile, î�ntr-un timp mult mai scurt ș� i cu un con-

sum de energie mult mai mic decât î�n mod normal, având
la î�ndemână toate răspunsurile, fără niciun efort. Când te
conectezi cu natura realităț�ii supreme din tine, acest impuls
emergent te va folosi ca pe un instrument pentru a transpu-
ne ideea î�n realitate. Prin urmare, acesta ia forma acț�iunii
– dar acum este o acț�iune inspirată.
Este o axiomă că adevărul, odată î�nț�eles, trebuie să se
materializeze. Uneori, î�ț�i apare la uș� ă, alteori te î�mpinge pe
uș� ă afară, iar alteori te face să te aș� ezi ș� i să nu mai spui ni-
mic – ceea ce se va dovedi că este exact ce trebuie pentru
ca următoarea etapă să apară. De aceea, fundaț�ia acestei
munci constă î�n a obț�ine o mai bună conș� tientizare a uni-
tăț�ii cu adevărata noastră natură ș� i adevăratul nostru scop.
Cu cât este mai clar acest lucru, cu atât acț�iunile noastre
devin mai uș� oare ș� i este necesară mai puț�ină acț�iune pen-
tru a obț�ine rezultate. Nu mai lucrăm la ceva; ceva lucrează
asupra noastră – ș� i, î�n cele din urmă, prin noi ș� i drept noi.
Cele șapte reguli ale acțiunii potrivite

Deș� i există mai multe căi de a deveni un maestru al acț�iunii
corecte, următoarea structură de ș� apte reguli s-a dovedit
eficientă î�n practica mea privată cu oameni din diferite
profesii:
1. Să ai o viziune clară.
2. Să acț�ionezi ca ș� i cum viziunea ta este reală.
3. Să acț�ionezi î�n conformitate cu cele mai î�nalte con-
vingeri ale tale.
4. Să acț�ionezi ca ș� i cum te-ai afla deja î�n situaț�ia î�n
care vrei să te afli.
194 Emergența
5. Să acț�ionezi ca omul care vrei să fii, nu după cum te

simț�i î�n prezent.
6. Să acț�ionezi fără să te preocupi de rezultate.
7. Să acț�ionezi cu calm.
Când î�ț�i ghidezi comportamentul după aceste reguli, nu

numai că ț�i se activează Emergenț�a, dar acț�iunile tale au
efectul unui ritual de purificare, suprimând î�mpotrivirea
egoului. Ș� i pe măsură ce te eliberezi de planurile ascunse ale
egoului ș� i devii un canal al impulsului divin, acț�iunile tale se
transformă î�ntr-o prelungire a î�nsuș� i dansului cosmic.
Hai să î�nvăț�ăm paș� ii de dans pentru a ajunge la viaț�a
visurilor tale.
O viziune clară
Î�n etapa î�ntâi, am explorat ideea de a avea o viziune clară
pentru obiectivul tău măreț� . Dar pentru a ajunge la acț�iu-
nea potrivită î�n fiecare sector al vieț�ii tale, poț�i să-ț�i for-
mezi o viziune pentru tot ce faci. Î�n acest fel, î�ț�i creezi un
mod de gândire vizionar care î�ț�i activează constant poten-
ț�ialul creativ. Indiferent dacă î�ț�i doreș� ti o nouă oportunitate
î�n carieră, o relaț�ie, o excursie, o î�ntâlnire sau doar să mergi
la cumpărături, este foarte important să î�ț�i acorzi măcar
câteva momente î�n care să-ț�i clarifici cea mai î�naltă viziune
ș� i cea mai adâncă intenț�ie pentru ceea ce urmează să vină.
Definindu-ț�i ș� i chiar anunț�ându-ț�i rezultatele ideale te
ajută să ieș� i din inerț�ia tendinț�elor mentale ș� i emoț�ionale
– dinăuntrul ș� i din afara ta – ș� i te pun din nou î�n centru,
unde deț�ii controlul. Simplul fapt de a î�ncepe fiecare zi, fie-
care proiect sau fiecare eveniment cu o viziune clară,
bazată pe valorile tale esenț�iale ș� i pe obiectivul tău măreț� ,

poate să dea tonul ș� i să creeze condiț�iile pentru o î�ndruma-
re clară ș� i o acț�iune inspirată. Î�ț�i acordă un fel de imunitate
la multe dintre provocările obiș� nuite care î�i abat pe oameni
din drumul lor ș� i î�ț�i permite să trăieș� ti la nivel optim.
Acționează ca și cum viziunea ta este reală

Când personajul principal din piesa Hamlet a lui Shakespeare
spune: „Potriveș� te fapta cu vorba ș� i vorba cu fapta”*, se re-
ferea la interpretarea unei scene dintr-o piesă de teatru,
dar ar fi putut la fel de bine să se refere la cum să te porț�i î�n
această dramă divină numită viaț�ă. Cu alte cuvinte, fă ceea
ce spui. După cum am discutat, cheia pentru ca acț�iunile să
aibă efect este să fie î�n acord cu cea mai î�naltă viziune a ta.
La fel cum o afirmaț�ie poate ajuta la atingerea unui nou ni-
vel de conș� tiinț�ă, acț�iunile tale pot fi afirmații emoționante
care ancorează această conș� tiinț�ă î�n sistemul nervos, î�n că-
ile neurale ale creierului ș� i î�n măduva oaselor.
Este ca ș� i cum ar exista un pod invizibil î�ntre locul î�n
care ne aflăm ș� i locul î�n care vrem să fim, dar nu apare sub
picioarele noastre până când nu păș� im pe el – la fel ca î�n
filmul Indiana Jones și ultima cruciadă, când personajul in-
terpretat de Harrison Ford trebuie să treacă o prăpastie
adâncă – „Calea lui Dumnezeu” – pentru a salva viaț�a tată-
lui său, dar singura modalitate de a o trece este să facă un
„salt de credinț�ă”. Acest lucru nu este o provocare tiranică
pusă la cale de univers, ci este menit să ne î�ntărească legă-
tura cu sursa invizibilă din interiorul nostru, făcând-o la fel
* Teatru, traducere de Ion Vinea, Editura Univers, Bucureşti, 1971, ac-

tul III, scena 2. (n.tr.)
196 Emergența
de reală ca ș� i lumea pe care o percepem cu simț�urile – ceea

ce ne ajută să ne simț�im mai stăpâni pe noi î�n ciuda condi-
ț�iilor limitate.
Putem dezvolta conș� tient această legătură interioară
păș� ind zilnic pe acest pod invizibil. Putem î�ncepe cu paș� i
mici – să avem o conversaț�ie mai dificilă cu un coleg sau să
facem o mică achiziț�ie care ne susț�ine viziunea, dar care nu
ne va sărăci. Fiecare zi ne va aduce o nouă oportunitate de
a mai face un pas ș� i este important să profităm de ea. Dacă
nu ne implicăm î�n acest proces, vom rămâne pe buza pră-
pastiei, î�n timp ce visurile noastre se vor afla de cealaltă
parte.
Un alt avantaj de a folosi acț�iunile ca afirmaț�ii vii este
că eliminăm presiunea de a vedea rezultate imediate î�n
ceea ce î�ntreprindem, aș� a cum nu ne aș� teptăm să facem o
afirmaț�ie, iar viaț�a noastră să se schimbe ca prin magie.
Facem muncă interioară pentru a cultiva solul sufletului
nostru, pentru a-l face fertil, astfel î�ncât sămânț�a potenț�ia-
lului să germineze. De asemenea, atunci când acț�ionezi î�n
acelaș� i mod, vei face lucruri care sunt î�n armonie cu viziu-
nea ta, fără să forț�ezi producerea unui lucru. Ș� i, drept ur-
mare, acț�iunile tale vor fi mai limpezi, nu vor mai î�ntâmpina
piedici ș� i vor avea o forț�ă mai mare.
Este varianta mistică a dictonului: „Prefă-te până î�ț�i re-
uș� eș� te”. Î�n acest caz, „a te preface” este doar o modalitate
de a face repetiț�ii pentru ceea ce î�ncearcă să iasă la lumină,
pregătindu-ț�i structura mentală, emoț�ională, spirituală ș� i,
uneori, fizică pentru a putea ajunge la nivelul următor. Din
moment ce î�n fiecare zi experienț�ele ș� i acț�iunile noastre ne
pregătesc pentru ziua care urmează, î�ntr-un fel mereu facem
repetiț�ii pentru ceva, conș� tient sau inconș� tient. Depinde
de noi să repetăm cea mai î�naltă ș� i mai pură versiune a Si-

nelui nostru. Kurt Vonnegut spunea: „Suntem ceea ce pre-
tindem a fi, aș� adar trebuie să fim atenț�i la ceea ce pretindem
că suntem”.3 Tu eș� ti lumina lumii, expresia unică a iubirii
ș� i puterii infinite; când te comporț�i ca ș� i cum ai fi mai puț�in
de atât, pretinzi că eș� ti ceva ce nu eș� ti.
Faci repetiț�ii pentru rolul unei ființ�e spirituale valo-
roase, demne, comportându-te precum protagonistul, sau
î�ț�i asumi rolul unei ființ�e umane slabe, î�nfrânte, sărace ș� i
care abia o scoate la capăt? Te prefaci că eș� ti un om î�ncre-
zător, vizionar, cu o misiune măreaț�ă de î�ndeplinit – ș� i te
avânț�i cu î�ndrăzneală din această perspectivă – sau o per-
soană confuză, inadecvată, care nu are niciun motiv î�nsem-
nat să trăiască... ș� i care î�ncearcă să supravieț�uiască de la
acel nivel de conș� tiinț�ă? Putem alege piesa ș� i rolul pe care
î�l vom juca.
Î�n care poveste vei juca rolul principal?
Î�n această săptămână, fii atent la spectacolul divin î�n
care joci. Este un rol pe care l-ai ales conș� tient? Se potriveș� te
cu viziunea pe care o ai despre viaț�a ta, cu ceea ce vrei să
creezi, cu persoana care vrei să fii? Conș� tientizându-ț�i î�m-
prejurările ș� i comportamentul, vei î�ncepe să remarci zone-
le î�n care doreș� ti să vezi o schimbare – ș� i, î�n unele cazuri,
chiar să î�ncepi să vezi producându-se o schimbare. Dacă
vrei să-ț�i accelerezi procesul Emergenț�ei, identifică o zonă
î�n care poț�i să î�ț�i pui î�n acord acț�iunile cu viziunea, creând
o afirmație în acțiune – adică o acț�iune care corespunde
persoanei din viziunea ta. Apoi exersează acest lucru câte
puț�in î�n fiecare zi timp de cel puț�in o săptămână. Dacă apar
teama sau rezistenț�a, acceptă-le. Fii blând cu tine, dar nu te
198 Emergența
abate din drum (vom aprofunda ceea ce urmează î�n etapa

a ș� asea: Acceptă ceea ce pare să fie defect).
Acționează în conformitate cu cele mai

înalte convingeri ale tale
Mulț�i oameni sincer interesaț�i de autoperfecț�ionare ș� i spi-
ritualitate susț�in că ei cred î�n conceptele de bază ale acestui
material; că î�ntr-adevăr există un Dumnezeu ș� i că fiecare
dintre noi este o expresie a acestei inteligenț�e iubitoare di-
vine. Ar putea chiar să vorbească elocvent pe această temă
ș� i să citeze din cele mai recente cărț�i din domeniu. Dar,
dacă i-ai analiza fără să le cunoș� ti convingerile, ai vedea
prea puț�ine semne ale acestui adevăr manifestându-se î�n
viaț�a lor. Î�n zonele care contează cel mai mult pentru ei, nu
se comportă ca ș� i cum ar crede că sunt conectaț�i la o sursă
infinită de siguranț�ă, susț�inere ș� i alimentare. Iar această
discrepanț�ă dintre ceea ce spun că gândesc ș� i cum se com-
portă ar putea foarte bine să fie nesfârș� ită, fiindcă până nu
se face legătura î�ntre ele, o Emergenț�ă reală este aproape
imposibilă.
Uneori, convingerile pot deveni o zonă de confort care
ne î�mpiedică să dăm piept cu percepț�iile noastre cele mai
profunde ș� i să facem acele acț�iuni dificile care ne-ar
transforma. Iar adevărul poate să devină o realitate vie, ș� i
nu să rămână o simplă filosofie frumoasă, doar prin pro-
cesul alchimic de transformare a convingerilor î�n acț�iuni.
Aceasta a fost pentru mine o trezire brutală la realitate
atunci când, după ani de studiu ș� i practică, nu numai că
nu obț�ineam rezultatele dorite – dar lucrurile se î�nrăută-
ț�eau. Când am î�nceput să compar sincer ceea ce „credeam”
cu modul î�n care acț�ionam, trebuie să recunosc că am
descoperit o prăpastie destul de mare; nu credeam cu ade-

vărat ceea ce spuneam. Doar î�mi plăcea ideea de a crede,
precum ș� i sentimentul pe care mi-l dădea faptul de a crede
că credeam!
Vrei să ș� tii ce crezi cu adevărat, ca să porneș� ti la drum
cu onestitate ș� i autenticitate – ș� i să construieș� ti pe această
fundaț�ie? Nu te uita doar la ce gândeș� ti, ce spui, ce afirmi
sau pentru ce te rogi; uită-te la ceea ce faci – mai ales sub
presiune. Dacă acț�iunile tale nu sunt î�n concordanț�ă cu
ceea ce declari, vei suferi ș� i vei stagna. De fapt, dacă î�n pre-
zent te confrunț�i cu probleme î�ntr-o zonă î�n care ai o mul-
ț�ime de „convingeri pozitive”, probabil este un semn că nu
eș� ti î�n armonie cu ele. Pentru a trece la nivelul următor,
trebuie să î�ț�i acordezi acț�iunile cu cele mai î�nalte credinț�e
despre Dumnezeu, viaț�ă ș� i adevăratul Sine. Abia atunci va
prinde formă următorul nivel al călătoriei.
Cu ani î�n urmă, doream să î�mi dezvolt afacerea, dar aș� -
teptam ca î�mprejurările să devină mai „favorabile” î�nainte
de a face următorul pas. Vizualizam, afirmam ș� i mă băteam
î�n piept cu credinț�ă, dar condiț�iile continuau să fie potriv-
nice. Plin de frustrare, m-am dus la mentorul meu spiritual,
căutând confort ș� i sprijin moral. Î�n loc de asta, am obț�inut
o provocare. M-a î�ntrebat ce aș� face dacă aș crede toate
adevărurile spirituale pe care le susț�ineam – că viaț�a era
plină de bogăț�ii ș� i că Dumnezeu mă sprijinea? Am î�nceput
să î�i explic că trebuia să-mi plătesc chiria ș� i am bălmăjit o
poveste tristă cum că î�n copilărie nu am fost susț�inut – dar
m-a î�ntrerupt fără milă, spunându-mi că nu era interesat
de văicărelile mele. M-a î�ntrebat din nou: „Ce ai face dacă ai
crede cu adevărat î�n toate aceste lucruri?”. Am protestat
spunându-i că nu î�nț�elesese: aveam facturi de plătit, o
200 Emergența
investiț�ie cu un rezultat nesigur ș� i o logodnică pe care vo-

iam s-o păstrez! Din nou m-a oprit scurt ș� i mi-a spus că
dacă nu mă comport î�n conformitate cu lucrurile î�n care
cred – î�n special cele pentru care mă rugam, pe care le afir-
mam ș� i vizualizam –, atunci nu eram î�n concordanț�ă cu
mine ș� i aveam să sufăr î�n continuare.
M-am simț�it tratat cu ostilitate, rănit ș� i chiar puț�in ener-
vat. Dar ș� tiam că are dreptate. Mă comportam contradictoriu,
afirmând pe de o parte că viaț�a era plină de bogăț�ii, dar, pe
de altă parte, inventând motive din cauza cărora nu puteam
să progresez. Gandhi, al cărui nume este sinonim pentru
mulț�i oameni cu integritatea, a spus: „Este necinstit să crezi
î�n ceva ș� i să nu trăieș� ti î�n spiritul acelui lucru”.4 Trăiam î�n
minciună î�n ceea ce priveș� te propriile mele valori. Lipsa de
integritate mă î�mpiedica să am energia necesară pentru
a-mi face viziunea să devină realitate. La fel ca o casă căre-
ia î�i lipseș� te integritatea structurală ș� i se prăbuș� eș� te sub
propria greutate, casa mea interioară era divizată ș� i nu pu-
tea rezista. După î�ncă puț�ină suferinț�ă, am făcut pasul, mi-am
ascultat sinele interior ș� i am făcut o investiț�ie î�n viziunea
mea. A fost î�nspăimântător să scriu cecul, dar a fost o spai-
mă incitantă – un amestec de frică ș� i exaltare – care este
adesea un semn că eș� ti pe cale să realizezi ceva. Î�n prima
lună, mi-am recuperat banii. Î�n a doua lună, am obț�inut de
zece ori investiț�ia iniț�ială. Ș� i nu m-am mai uitat niciodată la
vechiul nivel. Dar nu au apărut numai mai mulț�i bani; oda-
tă cu ei s-a manifestat ș� i mai mult din mine.
O definiț�ie a integrităț�ii este să î�ț�i pui î�n concordanț�ă
credinț�ele, cuvintele ș� i acț�iunile, ca să devină un î�ntreg in-
divizibil. Dar asta este o integritate relativă, deoarece ai
putea crede că viaț� a este grea (chiar dacă, î�n realitate,
nu este) ș� i apoi să te zbaț�i î�n conformitate cu această con-

vingere, ajungând obosit, epuizat ș� i deziluzionat. O altă de-
finiț�ie a integrităț�ii este să fii moral, etic ș� i onest. Dar poț�i
fi o persoană morală, etică ș� i onestă care, conform credin-
ț�elor culturale, nu ar căuta niciodată să-ș� i î�mplinească cea
mai arzătoare dorinț�ă. Totuș� i, cel mai adevărat sens al inte-
grităț�ii este acela de a fi î�n armonie cu scopul sufletului
tău, cu adevărata natură ș� i ființ�ă a ta – care pot fi î�n opozi-
ț�ie cu convingerile ș� i valorile tale culturale, parentale sau
sociale. De aceea mulț�i dintre liderii vizionari au fost con-
sideraț�i eretici, nebuni sau chiar mai rău.
Pentru a trăi la acest nivel de integritate este nevoie de
credinț�ă – substanța lucrurilor la care speri, dovada lucru-
rilor nevăzute. Credinț�a adevărată nu este doar „convingere”,
este o cunoaștere ce vine din a trăi mai mult conform celor
percepute decât conform celor văzute; este un contact efec-
tiv cu realitatea, un simț� al sufletului care se dezvoltă pe
măsură ce acț�ionezi pe baza credinț�ei pe care o ai, a viziu-
nii tale interioare, ș� i primeș� ti recompensa. De fiecare dată
când faci acest lucru, î�ț�i consolidezi capacitatea de a păș� i
pe acest pod invizibil, până vei putea să mergi neclintit î�n
această lume, fără să poț�i fi oprit.
Dacă eș� ti pregătit să î�ț�i transformi convingerea î�ntr-o
credinț�ă aprigă, alege un domeniu î�n care crezi că ai o con-
vingere plină de forț�ă, dar î�ncă nu ai obț�inut rezultatele pe
care le doreș� ti. Apoi î�ntreabă-te: „Dacă aș� crede cu adevă-
rat î�n …….. (completează spaț�iile libere), cum aș� acț�iona î�n
această situaț�ie?”. Gândeș� te-te cum te-ai comporta, cum ai
vorbi ș� i ce ai face dacă ai crede cu adevărat acest lucru. Stai
î�n tăcere ș� i ascultă î�ndrumarea. Apoi respect-o cât de mult
poț�i. Reț�ine că această practică devine mai puternică î�n
202 Emergența
timp. Nu practica aduce perfecț�iunea; ci practicarea per-

fecț�iunii – a idealurilor mai î�nalte. Fii blând cu tine, fii răb-
dător ș� i continuă să exersezi.
Acționează ca și cum te-ai afla deja

în situația în care vrei să te afli
Deș� i capacitatea de a rezolva probleme este considerată o
calitate, adesea poate fi un obstacol î�n calea soluț�iei, deoa-
rece nevoia de a corecta ceva este o formă de î�mpotrivire
faț�ă de ceea ce există – iar lucrurile cărora li te î�mpotriveș� ti
dăinuie. Când te lupț�i cu o problemă, vibrezi la aceeaș� i
frecvenț�ă cu ea ș� i rămâi blocat. Problemele sunt simptome
ale unei anumite stări de conș� tiinț�ă care va exista mereu la
acel nivel, aș� a cum apa va î�ngheț�a î�ntotdeauna la zero gra-
de Celsius. Nu poț�i rezolva problema apei î�ngheț�ate atâta
timp cât trăieș� ti la zero grade. Dar, dacă ridici temperatura,
gheaț�a se topeș� te.
Problemele nu se rezolvă; ele dispar pe măsură ce
evoluezi.
Pentru a evolua, trebuie să nu ne mai gândim la acea
chestiune ca la o problemă, ci să o vedem ca pe o oportuni-
tate – trebuie să mergem dincolo de simplul fapt de a re-
zolva problemele ș� i să devenim vizionari. Acest lucru ne
impune să acț�ionăm î�n funcț�ie de unde vrem să ajungem
(viziunea noastră), nu de unde ne aflăm (problema). Ace-
laș� i principiu se aplică ș� i când conducem maș� ina. Atunci
când pierzi controlul vehiculului ș� i derapează, î�ndreptân-
du-se spre un obstacol, ai tendinț�a să te uiț�i acolo unde nu
vrei să ajungi – ca ș� i cum acest lucru te va ajuta să-l eviț�i.
Dar asta te va face să intri exact î�n el! Î�n schimb, trebuie să te
concentrezi asupra locului î�n care vrei să mergi, deoarece

mâinile urmează î�n mod natural ochii – determinându-te
să corectezi cursul ș� i să eviț�i obstacolul. Acelaș� i lucru este
valabil atunci când viaț�a î�ț�i scapă de sub control; î�n loc să
te concentrezi asupra obstacolului, trebuie să priveș� ti
dincolo de el, spre locul î�n care vrei să mergi. Ș� i pentru că
energia curge acolo unde î�ț�i concentrezi atenț�ia, te va face
să gândeș� ti, să spui ș� i să faci lucruri care te readuc pe calea
succesului.
Dar mai mult decât să evităm problemele sau să le ate-
nuăm impactul, când acț�ionăm ca ș� i cum ne-am afla deja î�n
situaț�ia î�n care vrem să fim î�nseamnă că deschidem posibi-
litatea pentru viaț�a măreaț�ă care î�ncearcă să iasă la lumi-
nă. O problemă cronică este adesea un simptom că trăim
î�ntr-o lume care nu ni se mai potriveș� te. Ceva mai mare
î�ncearcă să apară, dar fiindcă ne concentrăm pe situaț�ia î�n
care ne aflăm ș� i nu pe cea î�n care vrem să fim rămânem li-
mitaț�i mental, emoț�ional ș� i fizic – iar o viaț�ă de o anvergu-
ră mai mare nu poate să se manifeste. Energia nu numai că
se blochează ș� i î�ncepe să facă ravagii, dar ș� i noi rămânem
mici, discipoli î�n loc de lideri, victime î�n loc de î�nvingători,
plângăreț�i î�n loc de câș� tigători. Ne luptăm cu î�mprejurări-
le, î�ncercând să scoatem energie din ele – când noi suntem
centrale energetice divine, proiectate să o generăm.
Când ne concentrăm pe direcț�ia î�n care ne î�ndreptăm,
pe viziune, ș� i trăim ca ș� i cum am fi deja acolo – î�n loc să
î�ncercăm să ajungem acolo –, nu doar că atragem acea rea-
litate către noi; o creăm. Ca urmare, ne găsim mai des î�n
locul potrivit la momentul potrivit – pentru că trăim deja
acolo. „Eu alunec spre locul î�n care va fi pucul, nu acolo
unde a fost”, a declarat jucătorul de hochei Wayne Gretzky.5
204 Emergența
Asta î�nseamnă să acț�ionezi pe baza a ceea ce vezi î�n tine,

nu î�n exterior; să fii tu cauza, nu cel care suportă efectul.
Asta î�nseamnă să trăieș� ti o viaț�ă vizionară.
Uită-te la o problemă pe care te-ai chinuit să o rezolvi
sau la o zonă î�n care ai î�ncercat să eviți o problemă (ceea ce
î�nseamnă că atenț�ia ta este î�ncă acolo, chiar dacă î�n mod
inconș� tient, ș� i te ț�ine blocat la nivelul problemei). Dacă te
foloseș� ti de această carte pentru a-ț�i î�mplini viziunea, te
poț�i ocupa ș� i de un aspect mai provocator. Î� ntreabă-te:
„Unde vreau să merg? Ce rezultat î�mi doresc?”. Imaginea-
ză-te î�n acea realitate, cu rezultatul respectiv, ș� i î�ntreabă-te:
„Cum m-aș� comporta î�n aceste condiț�ii? Cine aș� fi? Cum
aș� vorbi? Ce aș� face?”. Observă ideile care apar. De exemplu,
poate că te confrunț�i cu probleme financiare, iar atunci
când î�ț�i imaginezi că nu mai ai aceste probleme – ș� i te î�n-
trebi ce ai face î�n această situaț�ie –, descoperi că „te-ai dis-
tra mai mult”, ai „scrie mai mult”, ai „lua cursuri de dans”
sau, î�n sfârș� it, ai „avea acea conversaț�ie cu persoana pe
care o tot eviț�i”.
Î�n următoarele două săptămâni, concentrează-ț�i aten-
ț�ia asupra uneia sau mai multor acț�iuni de acest fel, î�n loc
să te lupț�i cu situaț�ia ta actuală, ș� i observă ce energie nouă
ș� i ce perspective apar. Dat fiind că problema nu poate exis-
ta la o frecvenț�ă mai î�naltă, pe măsură ce î�ncepi să acț�io-
nezi din această nouă postură vibraț�ională, ai putea găsi
tocmai soluț�ia pe care o căutai.
Acționează ca omul care vrei să fii,

nu după cum te simți în prezent
Poate că ai fost crescut de părinț�i care te-au î�ncurajat să î�ț�i
exprimi sentimentele, pentru ca apoi, la ș� coală ș� i la servi-
ciu, să ț� i se spună că trebuie să le reprimi. Sau poate ai
studiat tehnici de self-help care ț� i-au spus să î�ț�i asculț�i
emoț�iile, iar apoi te-ai găsit î�ntr-o relaț�ie î�n care nu te sim-
ț�eai liber să le dai glas. Î�n consecinț�ă, există multă confuzie
cu privire la cât din emoț�iile noastre să exprimăm. Soluț�ia
este să fim î�n armonie cu ele, dar să nu devenim niciodată
sclavul lor.
Mulț�i oameni cred că dacă nu „se simt î�n stare” să facă
ceva, este un motiv legitim să nu acț�ioneze. Dar nu este ni-
cidecum un motiv; este doar o falsă credinț�ă care nu a fost
analizată. Se manifestă ș� i î�n dialogul interior, î�n moduri
mai puț�in evidente, dar la fel de dăunătoare, ca de exem-
plu: „Pur ș� i simplu nu am inspiraț�ie” sau „Nu am energia
necesară”. Faptul de a lăsa sentimentele să ne determine
acț�iunile se numeș� te gândire emoț�ională. Este o distorsiu-
ne cognitivă care ne face să credem că ceea se simț�im este
adevărat doar pentru că simț�im acel lucru. Apoi, aceste sen-
timente sunt folosite pentru a ne gândi la motivul pentru
care nu acț�ionăm (adică pentru a spune minciuni raț�ionale).
Din punct de vedere cultural, este un pact pe care î�l facem
adesea: „Dacă î�mi dai voie să vin cu scuza că nu mă simt î�n
stare, atunci te las să ai ș� i tu aceeaș� i scuză”.
Dar aici nu facem lucrurile aș� a.
Î�n modelul Emergenț�ei, lăsăm adevărul despre noi î�nș� i-
ne să ne determine sentimentele, iar viziunea să ne deter-
mine acț�iunile.
206 Emergența
A acț�iona î�n ciuda a ceea ce simț�i, î�n special a fricii, se

numeș� te curaj. Dar î�ndemnul „chiar dacă ț�i-e frică, acț�ionea-
ză” ar putea fi aplicat î�n egală măsură tuturor sentimente-
lor: „Chiar dacă simț�i că nu vrei să faci ceva, fă-o oricum”,
„Chiar dacă te simț�i neinspirat, fă-o oricum”, „Chiar dacă te
simț�i nevrednic, fă-o oricum”. Folosesc de mulț�i ani strate-
gia „fă-o oricum” cu toț�i clienț�ii mei. Dacă un client spune,
spre exemplu: „Azi nu am reuș� it să lucrez la proiect pentru
că nu am avut inspiraț�ie”, adăugând adesea ș� i o î�nfloritură
dramatică precum: „Am fost efectiv paralizat. Nu m-am
putut aduna să mă apuc de lucru!”. Răspunsul meu este
ceva î�n genul: „Vai, sună î�ngrozitor. Cum e să fii paralizat,
să nu poț�i să te aduni? A fost dureros? Până la urmă cum au
reuș� it paramedicii să te facă să te miș� ti?”.
De obicei î�nț�eleg gluma ș� i î�ș�i dau seama că-ș� i născo-
cesc î�n minte poveș� ti î�nfricoș� ătoare ș� i imagini î�ngrozitoare
doar ca să aibă o scuză. Apoi, când le spun să facă acele
lucruri pentru care erau „prea paralizaț�i”– indiferent că e
vorba să vină cu idei pentru un proiect, să conceapă primul
pas al planului lor sau doar să alerge pe loc –, de fiecare
dată, fără nicio excepț�ie, sunt î�n stare să o facă. Deseori
este un moment puternic de conș� tientizare când î�ș�i dau
seama că nu sentimentele erau cele care le stăteau î�n cale.
Când acționează ca ș� i cum ar avea inspiraț�ie ș� i lucrează la
un proiect chiar ș� i atunci când se simt goi pe dinăuntru,
pun î�n miș� care inspiraț�ia. Când se comportă ca o persoană
î�ncrezătoare ș� i î�ntreprind acț�iuni î�ndrăzneț�e chiar ș� i atunci
când sunt speriaț�i, pun î�n miș� care î�ncrederea. Iar atunci
când se comportă ca o persoană plină de energie ș� i fac sport
chiar dacă se simt obosiț�i, pun î�n miș� care energia.
Când „facem oricum”, avem o experienț�ă directă care

ne demonstrează că suntem cu adevărat sursa de putere a
vieț�ii noastre. Î�n ciuda a ceea ce simț�im, putem folosi acț�i-
unea, bazată pe viziunea noastră, ca pe un instrument
pentru a crea orice sentiment de care avem nevoie. După
cum a spus Ralph Waldo Emerson, „Fă acel lucru ș� i ț�i se va
da puterea”.6
Brian era un client al meu care se chinuia să scrie o carte.
După ce a venit la o ș� edinț�ă cu o serie de motive bine puse
la punct pentru care nu ș� i-a respectat obiectivul de a scrie
săptămânal, l-am pus să treacă prin acest proces ș� i, î�n doar
câteva momente, l-am făcut să scrie cu pasiune. A râs când
ș� i-a dat seama cât de bine se pricepea mintea să î�l ț�ină blo-
cat ș� i cât de uș� or a fost să se elibereze. Am venit atunci cu
o nouă î�ntrebare: „Dacă nu sentimentele te-au oprit, de ce
nu ai scris?”. După ce a î�nș� irat mai multe motive, i-am spus
simplu: „Pentru că nu ai făcut-o”. Asta e tot. Nu ai scris pen-
tru că nu ai scris. Nu există niciun motiv mai bun, nicio pe-
deapsă karmică, niciun sabotaj din partea copilului tău
interior. Părea î�ncă nesigur î�n privinț�a capacităț�ii lui de a
se ț�ine de treabă, fiind convins că trebuia să existe o pro-
blemă mai profundă. Aș� a că i-am adresat o î�ntrebare pe care
o folosesc pentru a influenț�a emoț�iile oamenilor: „Dacă viaț�a
cuiva drag ar depinde de scrierea cărț�ii – legal ș� i etic – î�n
timpul alocat, nu ai găsi voinț�a ș� i modul prin care să faci
acest lucru?”. Instantaneu, s-a produs o schimbare î�n ener-
gia lui. Scuzele s-au evaporat ș� i, până la finalul ș� edinț�ei, a
devenit un om cu o misiune.
De unde a apărut toată energia aceea? S-a vindecat brusc
de problemele emoț�ionale, astrologice, numerologice care
l-au î�mpiedicat să acț�ioneze mai devreme? Nu. Părinț�ii lui
208 Emergența
î�ncă nu î�l apreciau suficient, ș� eful lui nu î�l respecta î�ndea-

juns, copiii nu î�l ascultau î�n continuare, iar Mercur era î�ncă
retrograd! Ba chiar avea î�n continuare multe dintre vechile
î�ngrijorări, î�ndoieli ș� i temeri. Dar acum era pregătit să
acț� ioneze. De ce? Pentru că ceea ce crezi ș� i simț�i î�ț�i pot in-
fluenț�a acț�iunile doar dacă le permiți.
Singure, gândurile și sentimentele tale nu au nicio putere.
Î�ntotdeauna poț�i face următorul pas, chiar dacă asta
î�nseamnă doar să î�ț�i legi ș� ireturile, să deschizi calculatorul
sau să ridici receptorul.
Apoi poț�i să mai faci un pas, ș� i apoi î�ncă unul.
Sentimentele sunt importante ș� i au rolul lor. Procesea-
ză-le, acceptă-le, află care sunt convingerile ș� i poveș� tile din
spatele lor. Î�n cele din urmă, acest lucru va oferi informaț�ii
valoroase care vor scoate la iveală un potenț�ial mai mare ș� i
vor da mai multă î�nsemnătate vieț�ii tale (de fapt, chiar asta
vom face î�n etapa a ș� asea). De asemenea, sentimentele
sunt o parte importantă a sistemului de ghidare. Dar ele nu
î�ț�i spun ceea ce este adevărat; î�ț�i spun ceea ce crezi. Nici
convingerile nu î�ț�i spun ceea ce este adevărat; ele î�ț�i spun
ce crezi tu că este realitatea – care este î�ntotdeauna relati-
vă ș� i adesea î�nș� elătoare.
Ascultă-ț�i sentimentele. Recunoaș� te-le meritul. Dar nu
le lăsa să-ț�i comande acț�iunile. Dacă ai un scop ș� i un plan
care izvorăsc din valorile tale fundamentale ș� i sunt î�n acord
cu cea mai î�naltă viziune a ta, acț�ionează î�n consecinț�ă
chiar și atunci când nu te simți în stare. Apoi, ca parte a pla-
nului tău, rezervă-ț�i timp să le analizezi. Î�n acest fel, vei fi
sănătos din punct de vedere emoț�ional și î�ț�i vei realiza po-
tenț�ialul. Dacă tot ceea ce faci este să te laș� i condus de ele,
nu vei rezolva nimic. Vei rămâne blocat î�ntr-un cerc vicios
al gândirii emoț�ionale, având o grămadă de minciuni raț�io-

nale care spun de ce nu poț�i obț�ine viaț�a pe care ț�i-o doreș� ti
cu adevărat, viaț�a care î�ncearcă să iasă la lumină.
Analizează un domeniu din viaț�a ta î�n care nu faci pro-
grese – sau î�n care ai vrea să accelerezi lucrurile – ș� i vezi
care sunt deciziile care se bazează pe ceea ce simți, nu pe ceea
ce vrei. Î�ncerci să slăbeș� ti, dar nu te simți î�n stare să faci
miș� care – ș� i laș� i ca acest lucru să fie un motiv bun pentru a
nu face sport? Ai vreun proiect pe care vrei să î�l î�ncepi sau
să î�l termini, dar nu te simți inspirat, deci nu lucrezi la el?
Dacă vrei să ajungi la nivelul următor, alege unul dintre do-
meniile î�n care î�ntâmpini piedici ș� i promite-ți să faci ce tre-
buie î�n următoarele treizeci de zile, indiferent de situaț�ie.
Observă cât de des te tentează sentimentele să î�ncetineș� ti,
să te retragi sau să te opreș� ti. Conș� tientizează cât de reale
par scuzele. Dacă ai impresia că sunt probleme esenț�iale,
poț�i î�ncepe să pui î�n practică exerciț�iul prezentat î�n etapa
a ș� asea din următorul capitol – dar continuă să acționezi.
După o lună, reevaluează-ț�i pragul emoț�ional ș� i recunoaș� te
modalităț�ile prin care ai devenit mai rezistent.
Acționează fără să te preocupi de rezultate

Atunci când acț�iunile noastre nu ne aduc rezultatele pe
care le dorim, adesea renunț�ăm să mai lucrăm cu universul
ș� i vrem să-l gestionăm. Credem că ș� tim mai bine ce trebuie
să se î�ntâmple ș� i când. Dar mintea noastră limitată nu poa-
te să perceapă inteligenț�a infinită care a creat totul. Ace-
eaș� i iubire universală care a pus peș� tii î�n mare, fructele î�n
copaci ș� i guvernează totul î�ntr-o ordine perfectă ne condu-
ce ș� i viaț�a. Ș� tie de ce avem nevoie ș� i are grijă de interesele
noastre (din moment ce suntem, la urma urmei, expresii
210 Emergența
ale sale). Un adevăr foarte greu de acceptat este că, deș� i noi
putem controla acț�iunile, universul este cel care controlea-
ză rezultatele.
Când î�ncercăm să controlăm rezultatele, ne impunem
conceptele mărginite î�n faț�a unei idei nemărginite, limitând-o
enorm. Nici ghinda ș� i nici omida nu s-ar gândi să î�ș�i con-
troleze naș� terea – iar rezultatul divin este mult mai mare
decât orice ș� i-ar putea î�nchipui. Când ne lăsăm î�n voia aces-
tui plan divin ș� i î�i permitem să se desfăș� oare prin noi, pot
exista momente de-a lungul drumului când vom crede că
starea noastră actuală lasă de dorit. Dar nu trebuie să ne
schimbăm direcț�ia.
Acț�ionăm cum trebuie pentru că asta suntem noi; este
î�n natura noastră autentică. Dacă eș� ti scriitor, scrii ș� i faci
tot ceea ce presupune viaț�a unui scriitor – chiar dacă nu
eș� ti sigur că ceea ce scrii este citit sau apreciat. Dacă eș� ti
profesor, predai, indiferent dacă ai de-a face cu elevi inte-
resaț�i sau nu. O floare î�nfloreș� te pentru că acest lucru este
î�n natura ei. Nu o face pentru ca cineva să o remarce, să o
aprecieze sau să o poarte la corsaj. Nu se ofileș� te din cauza
lipsei de recunoaș� tere; continuă să î�nflorească, dăruindu-ș� i
parfumul, deschizându-se spre lumină.
Acest lucru nu î�nseamnă că trebuie să ignori rezultatele
pe care le obț�ii. Să nu te preocupi de rezultate nu î�nseamnă
să le ignori. Rezultatele sunt un feedback, iar feedbackul
este valoros. Din moment ce lumea se conformează conș� ti-
inț�ei tale, ceea ce trăieș� ti î�n afară – î�n special ce te atrage ș� i
ce te respinge – este o reflectare a ceea ce este î�năuntru.
Deci, dacă lucrurile nu par să funcț�ioneze după cum ai pla-
nificat, î�nseamnă că ar trebui să mai arunci o privire î�nă-
untru ș� i poate să aduci câteva ajustări acț�iunilor tale. Dacă
vrei să devii cântăreț� ș� i de fiecare dată când cânț�i câinii

urlă iar copiii plâng, nu este neapărat un semn că ar trebui
să renunț�i la visul tău, dar ar putea î�nsemna că trebuie să
iei niș� te lecț�ii sau să asculț�i mai bine cântecul pe care eș� ti
menit să î�l cânț�i. Dacă cea mai recentă campanie de mar-
keting pe care ai făcut-o a adus puț�ine vânzări, asta nu î�n-
seamnă că n-ar trebui să mai vinzi, ci că ar trebui să ș� tii
mai clar ce vinzi, de ce vinzi ș� i cui vinzi.
Aliniază-ț�i acț�iunile cu viziunea ș� i poartă-te ca ș� i cum
eș� ti deja persoana care vrei sau ai deja lucrul pe care ț�i-l
doreș� ti – fără să te preocupi de rezultat. Apoi, evaluează
rezultatele ș� i vezi dacă feedbackul e pe măsură. Aduce î�n
discuț�ie emoț�ii nerezolvate sau convingeri limitate? Folo-
seș� te această informaț�ie pentru a-ț�i perfecț�iona intenț�ia ș� i
viziunea – ceea ce te va face să acț�ionezi cu mai multă efici-
enț�ă. Acț�iunea care izvorăș� te din viziune, fără să te ataș� ezi
de rezultate, este cea mai puternică acț�iune. Nu există nici
rezistenț�ă, nici separare. Î�n excelenta carte a lui Eugen Herri-
gel Zen in der kunst des bogenschießens (Zen în arta de a
trage cu arcul*), arcaș� ul ajunge la o stare mentală î�n care
săgeata a ajuns deja la ț�intă î�nainte de a fi lansată. Din acea
stare, este imposibil să ratezi. Tot aș� a, când acț�ionezi având
o stare de non-ataș� ament, rezultatul rezidă deja î�n acț�iune
î�nainte ca acț�iunea să aibă loc. După cum spune Krishna î�n
Bhagavad Gita, „renunț�ă la toate ataș� amentele faț�ă de re-
zultatele acț�iunii ș� i atinge pacea supremă”.7
Pentru a practica această lipsă de ataș� ament, găseș� te
un domeniu î�n care ai insistat asupra rezultatelor ș� i î�ntrea-
bă-te: „Dacă nu m-ar interesa rezultatele, cum aș� aborda
acest lucru? Ce aș� face diferit, ce aș� face mai mult ș� i ce aș�
* Volum apărut sub acest titlu la Editura For You, Bucureşti, 2007. (n.tr.)
212 Emergența
face mai puț�in?”. Apoi, aplică î�ndrumarea. Ș� i dacă doreș� ti o

versiune puț�in mai avansată a acestui lucru, î�ntreabă-te:
„Dacă nu aș� fi preocupat deloc de rezultate, ce aș� face ș� i nu fac
în prezent – ș� i cum aș� proceda?”. Apoi, acceptă provocarea.
Acționează cu calm
Cu atâtea discuț�ii despre acț�iune, ai putea crede că ar tre-
bui să fii mereu î�n miș� care, altfel nu vei mai fi î�n acord cu
viziunea. Dar nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.
Uneori, cea mai î�ndrăzneaț�ă acț�iune este aceea de a nu î�n-
treprinde niciuna. Î�nseamnă să ai impulsul de a te apăra,
de a dovedi un punct de vedere sau de a-i arăta cuiva că
greș� eș� te – dar să alegi tăcerea, fiind doar martor al acelei
energii, privând-o de putere. Î�nseamnă să ai o pornire in-
tensă să mai trimiț�i un e-mail plin de reproș� uri, să dai un
telefon pentru a convinge un client să cumpere de la tine
sau pe cineva să iasă la î�ntâlnire cu tine – dar alegi, î�n
schimb, să ș� tergi e-mail-ul, să laș� i telefonul, să stai liniș� tit
ș� i să te î�ntorci î�n centrul ființ�ei tale, care nu cunoaș� te decât
abundenț�a. Î�nseamnă să nu te ocupi de un proiect sau să
accepț�i un job doar fiindcă ai nevoie de bani, ca să ai timp
pentru lucrul pe care eș� ti menit să-l faci. „Cel care vede in-
acț�iunea î�n acț�iune ș� i acț�iunea î�n inacț�iune este un om in-
teligent printre oameni”8, a spus Krishna î�n Bhagavad Gita.
Aceste momente de inacț�iune tăcută sunt î�ncărcate cu un
potenț�ial transformator care poate neutraliza tipare vechi
de-o viaț�ă, poate dezvălui noi calităț�i ș� i î�ț�i poate aș� terne
viaț�a pe un drum complet nou.
După cum spune proverbul, „Nu doar fă ceva, stai ș� i
gândeș� te-te la ce faci”. Uneori trebuie să stăm cu mâinile î�n
sân până trece valul de anxietate sau impulsivitate. Dacă ai
practicat vreodată acest gen de inacț�iune, ș� tii că este ori-

cum, numai inactivă nu. Obiș� nuiam să iau astfel de pauze
de fiecare dată când simț�eam că acț�ionez cu prea multă an-
xietate. Î�mi luam o zi liberă ca să meditez ș� i să fac doar
ceea ce mă inspira, apoi reveneam la meditaț�ie. De fiecare
dată când am luat acest gen de pauză intenț�ionată, viaț�a
mea a urcat la un nou nivel.
A fost un mod de a î�ntrerupe ș� irul de motive bazate pe
teamă. Când faci acest lucru, scapi de convingerile limitate
– ca ș� i cum ț�i-ai smulge buruienile din minte ș� i ai elibera
energia care-ț�i hrăneș� te sămânț�a potenț�ialului. Ș� i ca orice
meditaț�ie, pe măsură ce o practici constant, indiferent dacă
durează un minut, o oră, o zi sau o perioadă mai lungă, are
efect asupra interacț�iunilor zilnice. Cineva î�ț�i taie faț�a pe
autostradă ș� i declanș� ează î�n tine o reacț�ie. Dar î�n loc să î�i
dai curs, te trezeș� ti că te retragi î�ntr-o inacț�iune conș� tientă
ș� i o observi. Pentru că nu ai alimentat acel tipar vechi, o
bucată din egoul tău dispare ș� i o mică parte din karma este
anihilată. Aceasta este Emergenț�a fără efort, calea trezirii.
Săptămâna asta, observă situaț�iile î�n care acț�iunile tale
par să izvorască din frică sau nerăbdare – când forț�ezi sau
î�ncerci să faci să se î�ntâmple ceva – ș� i practică puț�ină inac-
ț�iune. Ar putea î�nsemna să asculț�i mai mult decât vorbeș� ti,
să-ț�i verifici e-mail-urile doar o dată pe oră sau (oftat) o
dată pe zi, să reduci la jumătate lista cu lucruri de făcut
sau, dacă ai tendinț�a să nu te deconectezi niciodată, să-ț�i
iei o zi liberă î�n care să nu faci nimic productiv (exceptând
poate doar rugăciunile ș� i meditaț�ia). Scrie î�n jurnal despre
ceea ce apare î�n absenț�a acț�iunii; observă sentimentele pe
care poate le-ai evitat comportându-te compulsiv... ș� i acor-
dă-ț�i timpul necesar ca să le simț�i pe deplin. Ca orice post,
214 Emergența
ș� i acesta poate fi detoxifiant, scoț�ând la suprafaț�ă lucruri

vechi. Prin urmare, fii bun ș� i ai grijă de tine. Bea multă apă.
Dacă lucrurile se precipită, fă o baie relaxantă cu săruri sau
ieș� i la o plimbare. Ș� i dacă iese la lumină ceva mai adânc,
sari direct la etapa a ș� asea ș� i î�ncearcă să faci exerciț�iile
prezentate acolo.
Blestemul lui „nu pot”

Aș� a cum nu există să rămâi î�mpotmolit, nu există nici nu
pot. „Nu pot” este doar un obstacol pe care egoul î�l ridică î�n
calea dezvoltării tale. Este o convingere limitată ș� i nu are
nicio putere asupra ta.
Observă î�n ce punct te-a lovit această idee. Te-a făcut
să spui „Da!” sau te-ai trezit că iei partea limitărilor? Ulti-
mul răspuns este umbra de „victimă” care scoate capul la
lumină – acea parte din noi fără nicio putere care nu a fost
complet î�nț�eleasă ș� i integrată (subiect despre care vom vorbi
î�n etapa a ș� asea). Supravieț�uirea sa depinde de povestea lui
„nu pot”. Când ajungi la acest prag, una dintre cele mai pu-
ternice î�ntrebări referitoare la Emergenț�ă este „Cum pot să?”.
Ea te pune din nou î�n acord cu cel mai profund adevăr al
tău ș� i te ajută să descoperi acț�iuni care sunt î�n armonie cu
viziunea ta.
Dar lasă-mă să explic ce î�nț�eleg eu prin „nu pot”. Poate
sunt anumite lucruri pe care nu le poț�i face acum, sau poa-
te niciodată. Dacă aș� vrea să fac o aruncare la coș� de 3
puncte, trebuie să recunosc că nu prea am cine ș� tie ce abi-
lităț�i î�nnăscute pentru baschet, ca să nu mai vorbim de
marcat. Dar dacă spun că nu pot face acest lucru acum, nu
î�nseamnă că sunt victimă; sunt victimă dacă spun că „nu
pot” ș� i apoi mă dau bătut. De asemenea, asta este ș� i o min-

ciună – deoarece nu ș� tiu sigur că nu pot face ceva până nu
î�ncerc. Chiar ș� i atunci, î�ntotdeauna pot să fac ceva mai mult.
Thomas Edison ar fi putut spune „nu pot” după o mie de
tentative de a inventa becul electric (ca să nu mai vorbim
după zece mii de î�ncercări pe care se spune că le-a făcut până
a reuș� it). Ș� i cei mai mulț�i oameni ar fi de acord – deoarece
marea majoritate se opresc după primele câteva î�ncercări.
Dar pentru fiecare exemplu de persoană care spune „Nu
pot” ș� i se opreș� te, există multe alte exemple de oameni care
spun „Pot” ș� i continuă. Dacă vrei ceva cu adevărat, acesta
este un indiciu că acel lucru se află deja în tine, ceea ce î�n-
seamnă că mereu poți face mai mult, poți avansa mai mult,
poți î�ntreprinde î�ncă o acț�iune – ca să creezi condiț�iile po-
trivite pentru ca el să apară.
Când spui că nu poț�i, ceea ce spui de fapt î�n marea ma-
joritate a timpului este: „Nu vreau”. Dacă eș� ti dispus să con-
ș� tientizezi asta, atunci te afli cu un pas mai aproape de
deblocare – sau să scapi de impresia că eș� ti blocat, din mo-
ment ce „blocajul” este o stare a minț�ii. Apoi te poț�i î�ntreba:
„De ce nu vreau?” ș� i descoperă ceea ce te opreș� te cu adevă-
rat – pentru că nu sunt î�mprejurările. Niciodată nu sunt îm-
prejurările. Indiferent cât eș� ti de departe de destinaț�ie, poț�i
mereu să faci un pas î�n direcț�ia ei – chiar dacă paș� ii sunt
făcuț�i mental la î�nceput, apoi emoț�ional, ș� i apoi fizic. Mereu
există pasul următor. „Sunt multe modalităț�i de a î�nainta,
dar numai un singur mod de a sta pe loc”9, a spus Franklin
Roosevelt.
Deci, analizează un domeniu din viaț�a ta î�n care eș� ti
convins că te-ai blocat ș� i ascultă-te când spui „Nu pot”.
Apoi schimbă asta cu „Nu vreau” – ș� i î�ntreabă-te de ce. „Nu
216 Emergența
pot să î�ncep o afacere” devine: „Nu vreau să deschid o afa-

cere pentru că... mi-e teamă de eș� ec... nu am banii necesari...
mi-e teamă că nimeni nu va cumpăra ceea ce vând eu...
mi-e teamă că oamenii mă vor judeca... Va fi atât de greu
î�ncât mi-e teamă că nu voi mai avea timp pentru familia
mea...”. Deș� i poate fi greu la î�nceput, este primul pas spre
libertate. Cel puț�in vei ș� ti ce convingeri foloseș� ti pentru a
rămâne blocat. Apoi poț�i aplica tehnicile din această carte
pentru a accepta ceea ce pare defect (subiect despre care
vom discuta î�n capitolul următor) ș� i după aceea vei ș� ti
unde trebuie să cultivi condiț�ii mai armonioase.
Aș� a cum am precizat mai sus, unul dintre cele mai ra-
pide moduri de a te elibera de ceea ce nu poț�i face este să
te concentrezi pe ceea ce poți face. „Sunt un singur om, dar
totuș� i sunt unul”, a spus Edward Everett Hale10. „Nu pot
face totul, dar pot face ceva ș� i nu voi lăsa ceea ce nu pot să
fac să interfereze cu ceea ce pot face”. Faptul de a te î�ntre-
ba: „Ce pot să fac” î�n orice situaț�ie cu care te confrunț�i î�ț�i va
deschide un nou nivel de î�nț�elepciune. Poate că te loveș� ti
de multe lucruri pe care „nu poț�i” să le faci, dar dacă vei
continua să te î�ntrebi, vei pune î�n miș� care acea î�nț�elepciu-
ne interioară ș� i vei primi o nouă energie ș� i noi idei. Răs-
punsurile există mereu î�n tine; trebuie doar să găseș� ti
postul pe care sunt transmise ș� i se vor manifesta.
Prețul inacțiunii
După cum a observat Thoreau, tristul adevăr despre ex-
perienț�a umană este că majoritatea oamenilor î�ș�i duc viaț�a
î�ntr-o disperare tăcută, fără să-ș� i urmeze niciodată vocea
interioară, aș� teptând condiț�iile perfecte sau sigure pentru a
acț�iona î�n vederea realizării celor mai adânci dorinț�e pe
care le au – condiț�ii care nu vin niciodată. Nu au cum, deoa-

rece nu vor să vină la ei; trebuie să vină prin ei. Acest lucru
nu duce numai la o viaț�ă netrăită; duce la multe dintre pro-
blemele care î�i afectează pe oameni. Când nu respectăm im-
pulsul care se naș� te î�n noi, privăm prietenii, familia ș� i pe
restul lumii de darurile noastre. Gândeș� te-te la toate in-
venț�iile, ideile inovatoare, cunoș� tinț�ele transformatoare ș� i
capodoperele nemuritoare care nu-ș� i vor găsi niciodată
drumul spre materializare deoarece persoana care s-a năs-
cut pentru a le realiza nu a acț�ionat. Remediile pentru tot ce
ne afectează – ș� i inspiraț�ia pentru crearea unei vieț�i mai pre-
sus de cele mai sălbatice vise ale noastre – se află chiar acum
î�n conș� tiinț�a umanităț�ii, asemenea seminț�elor care aș� teaptă
să germineze, aș� teptându-i pe cei care sunt suficient de cu-
rajoș� i să cultive condiț�iile pentru Emergenț�a lor.
Prin urmare, î�ntrebarea este: ce se află î�n tine ș� i vrea
să iasă la lumină?
Unde ț�ii ascunse cadourile pe care trebuie să le dăru-
ieș� ti – darurile pe care eș� ti obligat să le î�mparț�i? Aș� a cum
fiecare parte din celulă există pentru a servi unui bine mai
mare din trup, tot ce deț�ii î�năuntrul tău este pentru binele
mai mare al planetei. Asta nu î�nseamnă că ț�ie nu trebuie să
î�ț�i aducă bucurie – î�ț�i va aduce, ș� i î�ncă foarte mare –, dar nu
există nicio modalitate de a simț�i plinătatea ființ�ei tale ș� i
î�mplinirea inimii ș� i a sufletului tău fără să trăieș� ti, să oferi
ș� i să acționezi î�n baza celei mai î�nalte viziuni ale tale. Va fi
î�nfricoș� ător sau dificil să faci acest lucru? Te vei î�mpiedica
de câteva ori, la fel ca Edison, î�nainte de a reuș� i? Poate. Dar
aș� a cum mersul este o cădere controlată, succesul este un
eș� ec controlat. Aș� a evoluăm. Iar la sfârș� itul vieț�ii, rareori
218 Emergența
ne apasă lucrurile pe care le-am î�ncercat ș� i nu le-am reuș� it

– ci lucrurile pe care nu le-am î�ncercat niciodată.
Profită de ocazie. Nu vei avea nimic de pierdut, poate
doar o viaț�ă trăită î�n mediocritate. După cum a spus Oliver
Wendell Holmes: „Păcat de cei care nu vor cânta niciodată,
dar au murit cu muzica î�n ei”.11
Lasă muzica din tine să răsune.
Trebuie să iei câte o notă pe rând ș� i nici nu-ț�i vei da
seama când o să î�ncepi să cânț�i.
ETAPA A ȘASEA
ACCEPTĂ CEEA CE PARE DEFECT
Nu ajungi la conștiință fără durere.

Carl Gustav Jung
Profilându-ș� i conturul î�n lucirea aurie ș� i purpurie a soa-

relui care se reflecta î�n Marele Lac, un pin bancsian solitar
cu ramurile plecate, dar intacte, se ridică dintre stâncile
străvechi ș� i î�nmugureș� te. Prinzând rădăcini pe aceste ț�ăr-
muri ostile unde alț�i copaci nu au î�ndrăznit, este unul dintre
puț�inii supravieț�uitori ai unui incendiu recent ș� i un simbol
al vulnerabilităț�ii ș� i al rezistenț�ei. Î�n acest climat aspru unde
alte specii nu ar putea să supravieț�uiască, pinul bancsian
cu crengile sale î�ndoite de vânt ș� i arse de foc continuă să se
adapteze ș� i refuză să capituleze.1
Pinul are o relaț�ie specială cu focul. Spre deosebire de
alț�i copaci, el nu î�ș�i eliberează toate seminț�ele când se ma-
turizează, ci le protejează ani de zile – chiar ș� i zeci de ani
– î�n conuri groase, dure, sigilate de o răș� ină solidă. Un sin-
gur lucru poate forț�a acest copac să î�ș�i cedeze fructele as-
cunse ș� i să le lase să-ș� i urmeze cursul natural: focul. Când
acesta soseș� te, măturând pădurea, flăcările se ridică până
220 Emergența
la coronamentul copacului, căldura lor mistuitoare topeș� te

răș� ina, iar solzii conului se deschid ș� i eliberează urmaș� ii.
Dar transformarea prin foc nu se opreș� te aici. Arzând
o mare parte din solul pădurii, flăcările curăț�ă locul ș� i pre-
gătesc pământul pentru seminț�ele căzute. Ș� i pe măsură ce
pun î�n miș� care lumea pinului bancsian, distrug copacii ș� i
plantele bolnave ș� i bătrâne, reducând competiț�ia pentru
noua viaț�ă ș� i creând o cale pentru Emergenț�a sa.
Pârjolind totul din temelii, dansul pinului bancsian cu
inamicul său incandescent ne arată că mânia divină ș� i re-
naș� terea sunt unul ș� i acelaș� i lucru.
Problemele sunt răspunsuri la rugăciuni

Universul nu este neutru; are un plan, un tipar, o idee evo-
lutivă care caută locurile pregătite pentru manifestarea sa
continuă. Din această cauză, chiar ș� i î�n mijlocul a ceea ce
pare haos ș� i distrugere, conspiră pentru libertatea noastră
ș� i ne pregăteș� te solul sufletului pentru ca ceva mai mare să
iasă la lumină. Dar pentru a beneficia de acest lucru, trebu-
ie să devenim ceea ce W. Clement Stone, om de afaceri ș� i
autor aparț�inând curentului New Thought (Noua Gândire),
numeș� te un „paranoic invers”, adică cineva care crede că
viaț�a complotează în favoarea noastră.2
Rareori trăim î�n acest fel. Ne î�mpotrivim adesea impul-
sului emergent – sau pornirii de a ieș� i la lumină – pentru că
ne este teamă de schimbare. Pentru ego, schimbarea este
echivalentă cu pericolul, chiar ș� i cu moartea, fiindcă de mul-
te ori o parte din el trebuie să ardă pentru ca ceva nou să se
nască. Î�nsă negarea acestei chemări evoluț�ioniste cauzează
o presiune interioară care trebuie să găsească o supapă,
Acceptă ceea ce pare defect 221
uneori chiar î�n moduri distructive – manifestându-se, de

exemplu, printr-o boală, un colaps financiar sau o destră-
mare a relaț�iilor, dintre multe alte posibilităț�i neplăcute.
Dar semnificaț�ia acestor evenimente nu este aceea că
suntem pedepsiț�i sau că e vina cuiva; aceste provocări sunt
avertismente care ne spun că ne mulț�umim cu o viaț�ă me-
diocră ș� i că trebuie să ne deschidem către o viziune mai
largă. După cum se spune î�n Evanghelia după Toma, „Când
veț�i naș� te ceea ce este î�n voi, ceea ce aveț�i vă va salva, [iar]
dacă nu aveț�i aceasta î�n voi, ceea ce nu aveț�i î�n voi vă va omo-
rî�”.3* Aș� a cum pinul bancsian are nevoie de foc care să ardă
răș� ina ce î�mpiedică seminț�ele să cadă, situaț�iile de criză ne
ard conceptele de sine limitate, permiț�ând naturii noastre
mai profunde să se desfăș� oare. Aș� a cum vreau să arăt î�n
acest capitol, î�n suferinț�a noastră se găsesc seminț�ele pro-
priei mântuiri, problemele noastre conț�in răspunsurile la
rugăciuni, iar î�ntunericul este un pântec î�n care se naș� te
lumina noastră mai mare.
Dar pentru a activa această lumină trebuie să ne accep-
tăm umbra ș� i să realizăm că plenitudinea ne cere să devenim
î�ndeajuns de mari pentru a ne susț�ine defectele. Aceasta
este o condiț�ie de bază pe care trebuie să o cultivăm pen-
tru Emergenț�ă. Ș� i acest lucru ne duce la esenț�a celei mai
mari lupte a noastre: am fost crescuț�i să credem că trebuie
să ne î�mpotrivim, să luptăm sau să distrugem forț�ele nega-
tive – sau că trebuie să ne reparăm, să ne controlăm ori să
ne reprimăm slăbiciunile. Dar î�ntunericul nu ne este duș� -
man, ci reprezintă pământul roditor î�n care trebuie să să-
păm ș� i să ne afundăm pentru ca ceva nou să iasă din el. Aș� a
* Evanghelia după Toma, traducere din limba coptă de Gustavo-Adolfo

Loria-Rivel, Editura Polirom, Iaşi, 2003, versetul 70, p. 91. (n.tr.)
222 Emergența
cum anumite plante trebuie să se chinuie cu un sol pietros

ca să-ș� i î�ntărească scoarț�a, să-ș� i fortifice rădăcinile ș� i să î�n-
florească, procesul uneori dificil de a ne accepta ș� i integra
părț�ile rănite sau cu lacune – î�n loc să î�ncercăm să le vinde-
căm sau să le î�mbunătăț�im – activează î�n noi lucrurile de
care avem nevoie pentru a î�nflori. Cu cât descoperim ș� i fo-
losim mai mult î�ntunericul ș� i părț�ile aparent deficitare din
noi, cu atât mai î�mbelș� ugată ne va fi recolta.
Pe scurt, acceptarea a ceea ce pare să fie defect î�nseam-
nă să iei adevărul pe care l-ai aflat, acela că nu este nimic î�n
neregulă cu tine, ș� i să faci din el o experiență de viață – eli-
berându-te de luptă ș� i ruș� ine ș� i cunoscând adevărata dra-
goste a vieț�ii tale – tu.
O conspirație a binelui
Prima parte a acestei noi paradigme de vindecare este accep-
tarea tuturor lucrurilor ca element de susț�inere î�n drumul
tău spre conș� tientizare ș� i î�mplinire. Asta î�nseamnă că, in-
diferent de cum pare situaț�ia, vei spune că e bună ș� i o vei
accepta cu recunoș� tinț�ă. Nu doar o dată sau de două ori,
sau din când î�n când, ci ca pe un mod de viaț�ă. De ce? Fiindcă
adevărul e că există o singură viaț�ă, o singură putere care
guvernează totul, iar natura sa este binele absolut. Armo-
nia ș� i integritatea există deja. Dar nu poț�i trăi acest adevăr
decât dacă este o parte activă a conș� tiinț�ei tale. Nu poț�i să
spui: „Voi crede atunci când voi vedea”, fiindcă vei vedea
atunci când vei crede. Ceea ce vezi nu e realitatea, ci o per-
cepț�ie a ta – o proiecț�ie relativă a perfecț�iunii infinite. Consi-
derând că totul e de bine, te aliniezi cu „modul î�n care este
realitatea”, activezi sensul cel mai profund al sufletului ș� i,
progresiv, vezi că totul chiar este de bine – până când noua

percepț�ie devine î�nsăș� i experienț�a ta.
Povestea lui Iosif – pe care o găsim î�n Coran, î�n Tora ș� i
î�n Vechiul Testament – este un exemplu excelent al acestei
paradigme. El a transformat orice problemă î�ntr-o sămân-
ț�ă cu mare potenț�ial. A fost vândut ca sclav de fraț�ii săi, a
fost trădat de femeia î�n casa căreia lucra ș� i apoi trimis la
î�nchisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o. Problemă
după problemă, s-a confruntat cu greutăț�i ș� i obstacole care
i-ar face pe mulț�i oameni să cedeze ș� i să se afunde î�n re-
semnare. Dar el a continuat să se concentreze pe viziunea
pe care i-o dăduse Dumnezeu – o viziune care părea impo-
sibilă î�n situaț�ia modestă î�n care se afla – ș� i a acceptat ce
era î�n faț�a lui, căutând să vadă cum ar putea să crească pe
baza fiecărei experienț�e. Acest lucru l-a făcut mereu să se
ridice, indiferent de locul î�n care se afla, fie că era sclav sau
deț�inut.
Î�n cele din urmă, Iosif ajunge să interpreteze visul fa-
raonului, care prorocea venirea foametei. Luând î�n seamă
ce i s-a spus, faraonul a făcut rezerve de hrană ș� i, când a
venit foametea, oamenii au fost salvaț�i. Acesta l-a numit pe
Iosif mâna lui dreaptă, făcându-l al doilea cel mai puternic
om din ț�ară – ș� i î�mplinindu-i, astfel, viziunea. Î�ntr-un final,
fraț�ii săi i-au fost aduș� i î�nainte, fiind siguri că urmau să su-
fere o pedeapsă foarte severă. Dar Iosif nu le-a purtat pică
ș� i i-a iertat. Dar nu le-a spus: „Aț�i făcut un lucru rău ș� i sunteț�i
oameni foarte răi, dar eu sunt mai bun decât voi”. Aceasta
nu este iertare adevărată; adevărata iertare î�nseamnă să
realizezi că nu s-a comis nicio greș� eală ș� i că nu a fost făcut
niciun rău. Iosif a î�nț�eles acest lucru când a spus: „Iată, voi
aț�i uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a î�ntors î�n
224 Emergența
bine, ca să facă cele ce sunt acum ș� i să păstreze viaț�a unui

popor numeros” (Facerea 50:20). El a î�nț�eles imaginea de
ansamblu. Dacă fraț�ii săi nu l-ar fi vândut ca sclav ș� i nu ar
fi trecut prin toate î�ncercările, nu ar mai fi fost acolo să in-
terpreteze visul ș� i să salveze ț�ara de foamete.
Totul conspiră pentru binele tău, trezindu-ț�i cel mai
adânc potenț�ial ș� i pregătindu-te pentru lucruri mai impor-
tante – fie că asta î�nseamnă să te aducă pe prima pagină a
ziarului sau î�n faț�a casei unui vecin aflat la ananghie. Dar
pentru a culege binecuvântările călătoriei tale, trebuie să
atingi această conș� tientizare – să reinterpretezi tot ceea ce
vezi până observi peste tot conspiraț�ia divină.
Spectacolul divin
Există o singură inteligenț�ă atotiubitoare, atotdăruitoare,
care desfăș� oară un tipar perfect de potenț�ial infinit. Acolo
unde i se opune rezistenț�ă, apare o criză, un conflict sau un
duș� man pe care trebuie să-l î�nfrunț�i. Asta include ș� i duș� -
manii din interiorul tău – personajele care par a fi defecte,
rele, nevrednice ș� i că ar avea nevoie să fie vindecate, repara-
te sau eliminate. Î�n calitate de povestitor, î�nț�eleg că obstaco-
lele ș� i î�ncercările prin care î�mi pun să treacă personajele
sunt menite să le scoată la lumină cele mai adânci dimensi-
uni, astfel î�ncât să devină eroii poveș� tii lor ș� i să li se clarifice
cel mai profund laitmotiv – mesajul poveș� tii. Am proiectat
acest lucru în poveste. Este mecanismul spectacolului.
Acelaș� i mecanism funcț�ionează ș� i î�n viaț�a noastră. Sun-
tem participanț�i activi la un spectacol divin. Aș� a cum a scris
Shakespeare î�n Cum vă place: „Lumea-ntreagă e o scenă ș� i
toț�i oamenii-s actori”.4 Problema este că ne identificăm mai
degrabă cu personajul nostru (personalitatea/egoul) ș� i cu

piesa î�n care jucăm (povestea) decât cu autorul care a scris-o
(î�nț�elepciunea supremă) ș� i cu actorul care o interpretează
(Sinele suprem). Când interacț�ionăm, nu ne vedem pe noi,
ci personajele pe care le jucăm – producând ceea ce Michael
Bernard Beckwith numeș� te „fricț�iunea ficț�iunilor”. Reacț�io-
năm, judecăm ș� i născocim poveș� ti despre poveste – inven-
tând convingeri despre trădare, respingere, victimizare ș� i
lupta binelui î�mpotriva răului, ceea ce ne face să trăim î�ntr-o
permanentă luptă. Apoi, prin legea minț�ii (care transformă
convingerile î�n experienț�ă), perpetuăm, exacerbăm ș� i am-
plificăm tocmai lucrul pe care î�ncercăm să î�l schimbăm sau
de care vrem să scăpăm. Dar când î�nț�elegi că joci rolul
principal î�n această producț�ie divină pentru evoluț�ia sufle-
tului tău, î�ț�i dai seama că nu eș� ti o victimă a î�mprejurărilor
– ai contribuit la scrierea acestei piese ș� i la distribuț�ia per-
sonajelor. Ai proiectat acest spectacol pe scena pământeas-
că ș� i toț�i î�ș�i joacă rolul pentru ca tu să-l poț�i juca pe al tău.
Acest lucru pare a fi total opus faț�ă de ce î�ț�i spune intu-
iț�ia, ș� i anume că lucrurile rele ș� i oamenii răi chiar există,
iar tu trebuie să te lupț�i cu ei ș� i să î�i î�ndrepț�i – inclusiv lu-
crurile negative din tine. Poate sună a gândire relativistă
care face totul să fie egal, ș� i deci neî�nsemnat. Să fie clar,
faptul că totul conspiră pentru binele tău nu î�nseamnă că
trebuie să aprobi acț�iunile distructive sau să faci totul fără
compasiune pentru durerea ta sau a altora. Departe de asta.
Dar dacă te lupț�i cu aceste lucruri, le vei alimenta – vei ră-
mâne blocat î�n acest spectacol, confundându-te cu perso-
najul pe care î�l joci, neî�nț�elegând intenț�ia divină a autorului
cu privire la piesă ș� i fără să ai parte de transformarea des-
tinată unui erou adevărat.
226 Emergența
Antoinette Tuff, bibliotecară la Ronald E. McNair Disco-

very Learning Academy din Decatur, Georgia, a fost o astfel
de eroină. Când Michael Hill î�n vârstă de 20 de ani a intrat
î�n ș� coala cu peste 800 de copii, î�narmat cu o mitralieră
AK-47, cu 500 de gloanț�e ș� i „fără niciun motiv să trăiască”
– ș� i a luat-o pe Tuff ostatică –, ceea ce ar fi putut să fie o altă
poveste tragică despre un asalt armat î�ntr-o ș� coală a deve-
nit scena unui miracol modern.
Tuff nu a negat piesa î�n care juca, dar nici nu a rămas
blocată î�n acea dramă. Ancorată î�n viaț�a spirituală, a putut
să vadă dincolo de î�nfăț�iș� area unui „băiat rău” – chiar ș� i
dincolo de propria supravieț�uire – ș� i a negociat cu Hill, aju-
tată prin telefon de serviciul de urgenț�ă. „Nu te vom urî�”,
l-a asigurat ea pe Hill, numindu-l „scumpule” ș� i „dragule”,
iar la final, spunându-i: „Te iubesc. Sunt mândră de tine.
Toț�i trecem prin momente dificile î�n viaț�ă. Vei fi bine, scum-
pule”. A părut hotărâtă nu doar să salveze copiii de Hill, dar
să î�l salveze ș� i pe Hill de el î�nsuș� i. Ș� i î�n timp ce ț�inea poliț�ia
la distanț�ă, a î�ncercat să se apropie de el. S-a văzut pe sine
î�n Hill ș� i, î�n loc să î�l judece, a î�ncercat să-l î�nț�eleagă ș� i i-a
mărturisit: „Anul trecut am î�ncercat să mă sinucid după ce
m-a părăsit soț�ul”.5
Î�n cele din urmă, Hill a lăsat arma jos ș� i s-a predat.
Stăpână pe sine datorită obiceiului de a se ruga, a ierta
ș� i auto-conș� tientizării, Antoinette a fost capabilă să vor-
bească dintr-un loc al vulnerabilităț�ii ș� i să construiască o
relaț�ie adevărată, să transforme deznădejdea î�n posibili-
tate ș� i să convingă un om instabil psihic să renunț�e la
armă ș� i, î�n cele din urmă, să se predea – fără violenț�ă, fără
niciun glonț� tras ș� i chiar fără să ridice vocea. După asaltul
armat din 2012 de la o ș� coală din Newtown, Connecticut,
vicepreș� edintele executiv al Asociaț�iei Naț�ionale a Arme-

lor declarase: „Singurul lucru care poate opri un om rău
î�narmat este un om bun î�narmat”.6 Dar rezultatul Antoinettei
Tuff a demonstrat că armele nu sunt singura soluț�ie. Un
om î�narmat cu credinț�ă, cu o convingere î�ntr-o putere su-
perioară ș� i cu curajul de a acț�iona astfel, nu numai că poate
determina un om să lase arma jos, dar î�l poate ajuta să î�ș�i
deschidă ș� i sufletul. Tuff a ieș� it din sfera limitată a societă-
ț�ii, chiar ș� i din sfera proprie, ș� i a fost capabilă să acț�ioneze
dintr-o perspectivă mai î�naltă ș� i mai „adevărată” care cu-
prinde tot ce există. Rezultatul a fost transformarea unei
posibile tragedii î�ntr-un triumf; rezultatul a fost o nouă
poveste.
Acest capitol are un scop dublu: primul este să te sca-
pe de durerea provocată de luptă ș� i de nevoia de a î�ndrepta
lucrurile ș� i să te facă să te concentrezi pe pacea iubirii ș� i a
acceptării, iar al doilea, să te î�ncurajeze să faci munca sacră
de a accepta părț�ile pe care le-ai ț�inut ostatice sau care te-
au ț�inut ostatic pe tine. Trebuie să eliberezi î�ncărcătura
emoț�ională a judecăț�ii, să integrezi locurile pe care le-ai
respins ș� i să le descoperi darurile, aptitudinile ș� i puterile
ascunse. Trebuie să pui capăt războiului interior. Deș� i este
bine să î�nț�elegem procesele ș� i motivele care stau î�n spatele
lor, cel mai mult trebuie să î�nț�elegem cum putem crea o
schimbare reală. Dacă faci acest lucru – nu doar citeș� ti des-
pre el –, nu vei mai fi aceeaș� i persoană când vei termina
acest capitol. Vei î�ncepe să trăieș� ti o nouă poveste.
228 Emergența
Povestea vieții tale

Viaț�a nu ț�i se î�ntâmplă pur ș� i simplu; se petrece prin tine,
printr-o activitate a conș� tiinț�ei tale. Mai simplu spus, totul
este plănuit î�n minte – î�n mare parte î�n mod inconș� tient –,
iar î�ntâmplările prin care treci sunt doar proiecț�ia filmului
interior. Asta î�nseamnă că î�mprejurările exterioare nu au
putere decisivă asupra ta. Ar putea părea că au; ar putea
părea că tot felul de forț�e s-au adunat î�mpotriva noastră
ori s-au năpustit asupra noastră. Dar î�n cel mai profund
sens mistic – chiar bazat pe fizica cuantică –, nimic din afa-
ra noastră nu are ultimul cuvânt despre ceea ce putem face
sau cine putem deveni. Ia orice provocare ce pare a fi un
obstacol de nedepăș� it ș� i vei descoperi povestea cuiva asu-
pra căruia nu a avut nicio putere.
Cu excepț�ia momentelor de pură conș� tientizare, nu
trăieș� ti viaț�a direct; î�ț�i trăieș� ti povestea sau percepț�ia asu-
pra vieț�ii prin aceste filtre interioare. Poț�i fi î�nconjurat de
oportunităț�i, dar dacă eș� ti condiț�ionat să vezi ce lipseș� te,
asta e tot ce vei vedea. Imaginează-ț�i un dezvoltator imobili-
ar de succes ș� i un activist furios care merg pe o stradă din
New York ș� i trec pe lângă un teren părăsit. Activistul se
plânge din cauza acestui cusur al cartierului, deplângând
economia aflată la pământ ș� i cât de mult a decăzut oraș� ul.
Dezvoltatorul imobiliar susț�ine că este un loc perfect pentru
un nou hotel cu multe etaje. Un an mai târziu, activistul este
î�n continuare fără niciun ban î�n buzunar ș� i luptă î�mpotriva
sistemului, î�n timp ce dezvoltatorul imobiliar pune temelia
unui nou hotel care va î�mbunătăț�i sistemul ș� i va crea zeci de
locuri de muncă, adăugând zeci de mii de dolari î�n veniturile
fiscale ale oraș� ului ș� i î�n propriul cont bancar.
Aceeaș� i situaț�ie, o conș� tientizare diferită.
Uneori, perspectiva noastră asupra vieț�ii se bazează

pe o judecată total greș� ită. O femeie pe care am cunoscut-o,
Jenn, s-a luptat cu probleme legate de respectul de sine î�n
cea mai mare parte a vieț�ii ș� i nu a putut î�nț�elege niciodată
de ce sau cum să le depăș� ească – până nu a făcut o ș� edinț�ă
de hipnoză ș� i ș� i-a amintit că a fost lăsată de mama ei î�n-
tr-un cărucior de cumpărături. Î�n aparenț�ă a fost un eveni-
ment nesemnificativ, dar pentru această fetiț�ă a fost un
moment de pură teroare când s-a uitat î�n jur ș� i ș� i-a dat sea-
ma că este singură. O clipă mai târziu, mama ei s-a î�ntors,
dar răul fusese făcut. Î�n acel moment cu î�ncărcătură emo-
ț�ională, Jenn a luat o decizie importantă î�n privinț�a propri-
ei persoane, a vieț�ii ș� i a relaț�iilor ei cu ceilalț�i – aceea că nu
merită să aibă pe cineva lângă ea, că este pe cont propriu ș� i
că viaț�a este periculoasă.
Oricât a î�ncercat să î�ș�i ierte mama ș� i să se vindece de
această suferinț�ă, nu a putut. Hotărâtă, î�nsă, să meargă mai
departe, a confruntat-o î�n cele din urmă î�n legătură cu aceas-
tă experienț�ă, ș� i a aflat că mama ei nu a părăsit-o niciodată
– doar se dusese până la capătul culoarului să ia ceva. Din
poziț�ia î�n care era, copila nu putea să o vadă, dar mama nu
ș� i-a pierdut niciodată fiica din ochi. Aș� adar, î�n realitate, mama
ei a fost mereu prezentă, dar povestea pe care ș� i-a spus-o co-
pila – ș� i apoi ș� i-a trăit viaț�a pe baza ei – a fost o poveste ficti-
vă conform căreia nu este iubită, dorită ș� i î�n siguranț�ă.
Aș� a se ț�es adesea poveș� tile noastre de viaț�ă. Trecem
printr-o experienț�ă ș� i, cu informaț�ii limitate, decidem ce
semnifică ea – ce este viaț�a, cine sunt ceilalț�i ș� i cine suntem
noi î�n raport cu totul – apoi creăm mecanisme de apărare
ș� i adaptare pentru a supravieț�ui poveș� tii pe care am cre-
at-o. Prea puț�ine dintre ameninț�ările efective care ne-au
230 Emergența
făcut să ne inventăm povestea mai există î�n viaț�a noastră,

dacă nu chiar niciuna (cu excepț�ia celor pe care le perpetuăm
prin mecanismele de apărare). Cu toate acestea, continuăm
să trăim de parcă ar exista.
Nu orice moment are această putere de a crea poveș� ti.
Dar câteva evenimente-cheie ne pot face să luăm decizii
esenț�iale, care ne influenț�ează povestea vieț�ii. De exemplu,
să spunem că ai fost respins de un prieten, de un membru
al familiei sau de persoana iubită ș� i, episod după episod,
î�ncepi să joci rolul persoanei respinse – căutând dovezi că
nu meriț�i, stând cu ochii î�n patru după următoarea deza-
măgire. Evenimentele î�ncep să se bazeze unele pe altele î�n
contextul poveș� tii tale, repetându-ț�i angajamentele incon-
ș� tiente, până când disonanț�a cognitivă nu î�ț�i va mai da voie
să vezi lucrurile bune, care nu se potrivesc cu povestea ta.
Aș� a cum se î�ntâmplă când cumperi o maș� ină nouă sau o
pereche de pantofi ș� i î�ncepi să-i vezi apoi peste tot, odată
ce te-ai identificat cu o anumită poveste, tot ceea ce vezi sunt
dovezi care să o sprijine – până când ajunge să se perpetu-
eze singură. După cum se spune, „Dacă singura ta unealtă e
un ciocan, totul arată ca un cui”. Tot aș� a, dacă trăieș� ti po-
vestea victimei, totul ș� i toț�i arată – ș� i devin adesea – un
posibil agresor.
Nu vreau să bagatelizez traumele cu care ne confrun-
tăm. Se î�ntâmplă ș� i lucruri dureroase, nu neg asta, dar nu
evenimentele ne modelează caracterul sau viitorul, ci mo-
dul î�n care le interpretăm – deciziile pe care le luăm î�n pri-
vinț�a noastră, a relaț�iilor cu ceilalț�i ș� i a vieț�ii î�n general. De
aceea doi oameni pot să treacă prin aceeaș� i experienț�ă ș� i
unul iese mai puternic, î�n timp ce celălalt este mutilat emo-
ț�ional. Dar deciziile pe care le-am luat î�n trecut nu trebuie
să fie permanente. Când le descoperim ș� i vrem să luăm al-

tele – sau să î�nț�elegem mai bine semnificaț�ia adevărată sau
rostul unui eveniment –, ne schimbăm efectiv trecutul ș� i
î�ncepem să trăim ca persoana care am fi putut fi dacă lu-
crurile ar fi ieș� it aș� a cum ne doream.
Chiar ș� i atunci când nu putem să descoperim inciden-
tul din spatele suferinț�ei noastre actuale, putem totuș� i să
facem o alegere ș� i să î�ncepem să spunem o poveste nouă
care se potriveș� te mai mult cu viaț�a la care aspirăm, viaț�a
pe care o avem î�n realitate î�n noi. Î�mi aduc aminte de po-
vestea lui Paul, un bărbat care credea că a avut o copilărie
nefericită ș� i suferea din cauza tuturor limitărilor care merg
mână î�n mână cu această convingere – din punct de vedere
emoț�ional, creativ ș� i financiar. Apoi, î�ntr-o zi, după ce o altă
despărț�ire dureroasă i-a reconfirmat cât de afectat era, a
avut un moment de revelaț�ie ș� i s-a decis să î�ș�i schimbe
concepț�ia despre copilăria sa. A î�nceput să afirme: „Am avut
o copilărie frumoasă” ș� i să se gândească la toate aspectele
care erau adevărate î�n această privinț�ă.
Î�n aparenț�ă, părea cu totul lipsit de logică, dar î�n curând
au î�nceput să iasă la iveală amintiri noi, frumoase: cum ve-
nea acasă de la ș� coală ș� i mama lui î�i dădea lapte ș� i furse-
curi, cum stătea î�n poala tatălui său ș� i se uita la televizor,
cum i se citea o poveste la culcare. Episod după episod, do-
vezile au î�nceput să se strângă, convingându-l că situaț�ia
nu a fost chiar atât de rea pe cât î�ș�i amintise el atâta timp.
Nu nega lucrurile dureroase, dar nu se mai concentra asu-
pra lor. Ș� i pe măsură ce povestea lui s-a schimbat, i s-a
schimbat ș� i caracterul; a devenit î�ncrezător, sigur de sine,
mai creativ ș� i a descoperit mai multă liniș� te ș� i putere. Cu
232 Emergența
alte cuvinte, s-a transformat într-un om care a avut o copi-

lărie frumoasă.
Dar reinterpretarea poveș� tii noastre are ș� i o dimensiu-
ne mai profundă. Nu numai că majoritatea circumstanț�elor
nu sunt î�ntru totul cum le percepem, dar implică adesea un
scop mai important, la fel cum fiecare personaj ș� i fiecare
răsturnare de situaț�ie dintr-o poveste bună au fost perfect
concepute pentru a pune î�n lumină tema fundamentală. Ș� i
atunci când î�nț�elegi intenț�ia autorului divin, nu numai că
poț�i transforma o copilărie nefericită î�ntr-una frumoasă –
ș� i să te bucuri de roadele acestei noi perspective –, dar
poț�i, de asemenea, să descătuș� ezi î�n aceste momente-cheie
o putere care te pregăteș� te pentru Emergenț�a adevăratului
scop al sufletului tău.
Cum să-ți rescrii povestea vieții

Î�n cele ce urmează vei merge î�napoi î�n timp, la un moment
î�n care ai avut una dintre acele experienț�e fundamentale ș� i
ai luat o decizie importantă care ț�i-a influenț�at restul vieț�ii.
Î�nainte de acest moment-cheie, lucrurile erau diferite. Nu
vedeai viaț� a aș� a cum o vezi acum. Nu ai simț� it niciodată
emoț� ia cronică pe care o simț�i acum î�n jurul acelei zone.
S-ar putea să nu fi fost cel mai traumatizant eveniment din
viaț�a ta; câteodată, un episod aparent inofensiv poate să ne
facă să ne creăm o percepț�ie nouă care devine parte din
momente ș� i mai intense din punct de vedere emoț�ional. Dar
nu vom stărui asupra acestui moment din trecut aș� a cum
s-a petrecut, ci ne vom ridica deasupra lui, pentru a-i des-
coperi scopul mai profund. Acest lucru te va elibera de sen-
timentul de victimă ș� i î�ț�i va da acces la potenț�ialul latent,
pe măsură ce î�ț�i rescrii istoria personală.
Exerciț�iul de mai jos este destul de complex, dar meri-

tă osteneala. Poț�i să î�l citeș� ti mai î�ntâi pe tot ș� i apoi să î�l faci
din memorie, poț�i să pui un prieten sau o persoană dragă
să te î�ndrume, sau poț�i să te î�nregistrezi citindu-l ș� i apoi să
foloseș� ti î�nregistrarea.
Linia timpului
Fă-te comod. Inspiră adânc, imaginându-ț�i că inima ț�i se
umple de lumină. Când expiri, eliberează-te de tot ce nu î�ț�i
mai este de folos, orice energie toxică sau î�n exces. Con-
ș� tientizează zona î�n care te simț�i blocat, î�n care simț�i o
emoț�ie cronică sau î�n care ș� tii (sau bănuieș� ti) că ai luat o
decizie care te limitează.
Imaginează-ț�i că î�ncepi să te ridici deasupra corpului, dea-

supra casei, î�n î�naltul cerului – până pluteș� ti deasupra liniei
timpului care se î�ntinde din trecut î�n prezent ș� i până î�n
viitor. Poț�i să î�l vizualizezi curgând de la stânga la dreapta
sau din spate î�n faț�ă, cum ț�i se pare ț�ie mai firesc. Rămâi să
pluteș� ti acolo o vreme.
Intră î�n contact cu emoț�ia cronică pe care ai identificat-o.

Este frică, furie, un sentiment copleș� itor, deznădejde?
Unde se află î�n corpul tău? Ce culoare are, ce formă, ce
temperatură? Observă ce gânduri apar când te concentrezi
asupra acestui sentiment; ai poveș� ti legate de el? Te poț�i
concentra ș� i pe cea mai dureroasă convingere a ta care te
limitează: „Nu merit nimic. Sunt urât. Sunt un ratat”. Sau o
convingere specifică zonei î�n care te simț�i blocat: „N-am să
realizez nimic niciodată. Am mereu prea multe de făcut ș� i
234 Emergența
prea puț�in timp”. Dacă nu eș� ti sigur cu ce convingeri să lu-

crezi, priveș� te la o zonă î�n care ai dificultăț�i ș� i observă care
sunt emoț�iile ș� i convingerile obiș� nuite. Imaginează-ț�i că lân-
gă tine se află un disc gradat ș� i pe măsură ce î�l roteș� ti, inten-
sitatea acelei emoț�ii creș� te. Permite-ț�i să o simț�i complet.
Imediat vei ajunge la evenimentul-cheie când ai avut prima

dată acest sentiment sau ț�i-ai format această convingere.
Poate că nu a fost cea mai intensă experienț�ă, dar a fost
prima dată când ai avut această emoț�ie sau ai luat această
decizie. De atunci î�nainte te-ai gândit la ea sau ai simț�it-o
periodic, probabil cu o intensitate din ce î�n ce mai mare,
până când a devenit parte din sistemul tău nervos ș� i un ti-
par mental-emoț�ional obiș� nuit.
Pluteș� te î�ncet spre trecut. Nu forț�a – ai î�ncredere î�n spiritul

tău; ș� tie ce face. Î�nț�elepciunea ta î�nnăscută ghidează, con-
duce ș� i protejează acest proces. Pe măsură ce continui să
pluteș� ti î�nspre trecut, î�ncepi să simț�i cum te trage ceva. Ca
un far, acest tipar emoț�ional te duce î�napoi la locul ș� i mo-
mentul î�n care a luat naș� tere. Ai î�ncredere că mintea ta
subconș� tientă ș� tie exact unde trebuie să meargă... până la
momentul î�n care ai simț�it prima dată acea emoț�ie.
Coboară î�n acel punct din linia timpului ș� i uită-te î�n jur.
Observă unde eș� ti, cu cine eș� ti, câț�i ani ai ș� i ce se î�ntâmplă
– chiar dacă sunt numai frânturi de amintiri, imagini parț�i-
ale. Orice ar apărea este perfect î�n regulă. Inima ș� i sufletul
tău ș� tiu ce să facă. Observă numai ce simț�i, cine este acolo
ș� i ce se î�ntâmplă.
Acum ridică-te din acest eveniment ș� i deplasează-te la un

moment dinainte ca acesta să aibă loc, î�nainte să fi simț�it
acea emoț�ie negativă sau să iei decizia care te limitează.
Î�nalț�ă-te din ce î�n ce mai sus, până când acest eveniment ș� i
toată viaț�a ta sunt doar un punct dedesubt, apoi dispar cu
totul din vedere. Mult deasupra liniei timpului, deasupra
acestui eveniment, î�nainte ca el să aibă loc: acesta este lo-
cul tău sacru î�n care eș� ti conectat profund cu spiritul tău,
partea din tine care ș� tie că totul are un scop mai mare.
Eș� ti deschis ș� i gata să apelezi la î�nț�elepciunea divină, să î�ț�i

aminteș� ti motivul pentru care ai creat această poveste î�n
vederea evoluț�iei sufletului tău. A fost creat ca să te facă să
sapi mai adânc ș� i să tinzi la mai mult, să î�ț�i deschizi inima,
să î�ț�i dezvolț�i mintea sau să î�ț�i trezeș� ti spiritul. Există o
lecț�ie de compasiune sau o temă de viaț�ă pe care eș� ti menit
să o î�ntruchipezi sau să o prezinț�i altora, astfel î�ncât să î�ț�i
poț�i oferi darurile.
Oricare ar fi acest motiv important, eș� ti pe cale să î�l
descoperi acum.
Respiră ș� i imaginează-ț�i că o lumină colorată, de orice cu-

loare preferi, î�ț�i intră prin creș� tet ș� i te umple cu energia
acestei î�nț�elepciuni superioare. Pe măsură ce cunoaș� terea
sacră î�ț�i intră prin creș� tet ș� i î�ț�i umple corpul, ea atinge
coarda mistică a memoriei, activând ADN-ul divin, acel ti-
par spiritual unic al ființ�ei tale, reamintindu-ț�i cine eș� ti cu
adevărat, de ce trăieș� ti ș� i că acest eveniment a fost creat
pentru a servi acestui scop.
236 Emergența
Ascultă când î�ț�i vorbeș� te acest adevăr profund. Poată să

apară sub formă de cuvânt, imagine sau senzaț�ie. Pot fi
frânturi de amintiri, simboluri sau sunete. Doar fii atent la
ce apare. Nu lua nimic ca de la sine î�nț�eles. Fii conș� tient ș� i
ai î�ncredere că partea aceea superioară a ta, autorul divin
din interior, vorbeș� te pe măsură ce această energie te umple
ș� i te reî�nnoieș� te. Chiar dacă ai impresia că nu apare nimic,
să ș� tii că există ș� i că î�ț�i umple fiecare parte a ființ�ei tale. Ș� i
pe măsură ce face acest lucru, toate convingerile greș� ite,
emoț�iile negative ș� i energia toxică a acestei percepț�ii limi-
tate sunt scoase din fiecare celulă, din fiecare por, apărând
ca un fum care se ridică ș� i pluteș� te î�n spaț�iu. Fiecare atom
este curăț�at de î�ncărcătura negativă ș� i de convingerea care
te limitează. Te purifici, te detoxifici ș� i acest adevăr î�ț�i um-
ple fiecare colț� al conș� tiinț�ei.
Inspiră adânc. Simte cum are loc schimbarea. Simte cum

asimilezi această î�nț�elepciune î�nnăscută, uș� or accesibilă
când ai nevoie de ea.
Pluteș� te iar până la linia timpului, vibrând î�n ton cu culoa-

rea ș� i energia acestui adevăr străvechi. Pe măsură ce te
apropii, transmite-o evenimentului, acoperindu-i cu ea pe
toț�i ș� i toate. Coboară î�n momentul evenimentului ș� i priveș� -
te î�n jur, imaginându-ț�i că totul străluceș� te datorită acestei
energii ș� i culori. Observă din nou ce simț�i. Are o î�ncărcătură
diferită?
Î�nalț�ă-te din nou, părăsind evenimentul, ș� i simte cum î�n sis-

temul nervos ț�i se adună o nouă putere ș� i inteligenț�ă, care te
reprogramează ș� i te realiniază, creează noi căi neurale, te
schimbă la nivel celular ș� i sufletesc – schimbându-ț�i istoria

personală și viitorul. Când priveș� ti î�nainte, observi cum se
răspândeș� te noua energie din acest eveniment, transfor-
mând, redefinind ș� i schimbând culoarea liniei timpului. Este
posibil chiar ca dimensiunea ș� i forma liniei timpului să se
schimbe, dat fiind că apar noi afluenț�i ș� i niveluri...
Pe măsură ce î�ncepi să pluteș� ti de-a lungul liniei timpului,

vor ieș� i î�n evidenț�ă toate evenimentele legate de cel iniț�ial
– î�n care s-a manifestat această percepț�ie veche. Când te
loveș� ti de unul, transmite-i energia colorată a acestei î�nț�e-
lepciuni, acoperind cu ea totul ș� i pe toț�i cei implicaț�i. Ima-
ginează-ț�i că evenimentele se reintegrează î�n linia timpului,
răspândind efectul pozitiv până î�n prezent ș� i mai departe.
Continuă să pluteș� ti î�nainte, binecuvântând ș� i acoperind
cu energie fiecare aspect din linia timpului, până ajungi la
momentul prezent.
Planează deasupra lui, inspiră adânc ș� i dă voie acestei
transformări să te ajungă din urmă, simț�ind că trecutul s-a
schimbat. Nu mai eș� ti acelaș� i personaj; acum ai un rol mai
important, î�ntr-o piesă mai importantă. Toată î�nț�elepciu-
nea pe care trebuia să o descoperi – lecț�iile, binecuvântările,
darurile ș� i energia – iese acum la suprafaț�ă, este integrată
î�n tine.
Acum pluteș� te î�nainte pe linia timpului, din ce î�n ce mai
repede, până ajungi la un an distanț�ă de ziua de azi. Planea-
ză deasupra acestei date, priveș� te retrospectiv la ziua de
azi ș� i dincolo de ea ș� i uită-te la toate schimbările din viaț�a
ta, simț�ind toate transformările interioare care au luat
naș� tere din această nouă î�nț�elepciune. Apoi coboară î�n li-
nia timpului ș� i priveș� te î�n jur.
238 Emergența
Uită-te la o zonă î�n care simț�eai un blocaj; cum este

acum? Uită-te î�n oglindă. Uită-te la relaț�iile tale, la muncă,
la situaț�ia financiară. Cum ț�i s-a schimbat viaț�a odată cu
recuperarea ș� i refacerea identităț�ii tale ș� i cu această nouă
energie ș� i informaț�ie pe care le-ai cultivat? Ce faci? Cu cine
eș� ti ș� i unde te afli? Cum te simț�i?
Este î�n regulă dacă apar alte chestiuni. De fapt, sunt veș� ti
bune – î�nseamnă că elimini straturi subconș� tiente mai
profunde care sunt gata să se vindece. Poț�i să aplici această
tehnică pentru noua problemă care a apărut sau poț�i să
lucrezi î�n continuare la cea veche până când î�ncărcătura
dispare. Indiferent ce apare, fii conș� tient că se face o treabă
reală, că are loc o schimbare reală. Spiritul este intangibil;
nu poate fi auzit, văzut sau pipăit, prin urmare chiar ș� i atunci
când nu pare să se î�ntâmple nimic, la un nivel mai profund,
ceva lucrează – ș� i s-ar putea să nu ș� tii până nu se iveș� te la
suprafaț�ă.
Lasă-te tras î�napoi pe linia timpului, la momentul pre-
zent. Coboară î�ncet î�n corpul tău, inspiră adânc ca să revii la
realitate ș� i fii recunoscător pentru procesul pe care l-ai făcut.
Când eș� ti gata, deschide ochii ș� i ia-ț�i câteva minute ca
să scrii î�n jurnal despre ce ai descoperit. Î�n restul zilei ră-
mase ș� i apoi î�n toată săptămâna care urmează, fii atent la
visele, revelaț�iile, emoț�iile sau experienț�ele cu care ai de-a
face. Sunt ș� anse să fie legate de procesul pe care l-ai făcut.
Dacă visele iau o tentă î�nspăimântătoare, nu te î�ngrijora;
egoul percepe schimbarea ca fiind periculoasă, aș� a că une-
ori poate să transpună aceste transformări interioare î�n
ceea ce numim coș� maruri. Continuă î�nsă să faci exerciț�iile,
fiind bun ș� i blând cu tine î�nsuț�i. Ori de câte ori este posibil,
caută sprijinul altora care merg pe această cale.
Acceptă-ți partea întunecată

Î�ntunericul din noi este o potenț�ială lumină, iar umbra este
dimensiunea reprimată a sinelui nostru. Î�n realitate, nu
există decât plenitudine. Dar pe măsură ce î�naintăm pe ca-
lea vieț�ii ș� i avem experienț�e fundamentale, luăm decizii cu
privire la cine suntem ș� i la cine nu suntem, apoi ne î�mpărț�im
plenitudinea î�n două: identitatea inconș� tientă, care este um-
bra, ș� i identitatea conș� tientă, care este masca. Experimen-
tând toate aspectele posibile ale existenț�ei, decidem: Eu nu
sunt așa, sunt așa, Nu sunt așa, sunt așa... până când am î�m-
părț�it grămada. Tot ce intră î�n categoria „Eu sunt” devine
egoul nostru, iar tot ce intră î�n categoria „Eu nu sunt” devine
umbra noastră.
De exemplu, hai să zicem că ai avut un părinte care te
ț�inea din scurt. Din cauza suferinț�ei pe care ț�i-a provocat-o
acest lucru, ai decis că a controla este ceva rău ș� i că tu nu
vei controla niciodată pe nimeni. Controlul a fost deci re-
primat, respins ș� i a devenit parte a umbrei tale. Apoi par-
tea cu „Eu sunt” – egoul sau personalitatea ta – a trebuit să
preia o trăsătură opusă pentru a compensa. Aceasta poate
fi numită masca ta. Î�n acest caz, porț�i probabil masca spiri-
tului liber sau a genului relaxat. Prin urmare, creș� ti evitând
organizarea, regulile, limitele ș� i devii iresponsabil ș� i indo-
lent. Eviț�i angajamentele ș� i confruntarea – orice ar putea să
ț�i se pară că te controlează pe tine sau pe altcineva. Dar
această dualitate nu este autentică; este un mecanism de
adaptare pentru a evita frica sau ruș� inea cu care este î�ncăr-
cată această calitate, precum ș� i consecinț�ele asociate cu ea.
Sunt mai multe probleme î�n această privinț�ă. Prima este
că dualitatea, lipsa de autenticitate, este o formă de rezis-
tenț�ă la energia nerezolvată din tine. Ș� i această energie
240 Emergența
trebuie să se manifeste î�ntr-un fel – fie erupe sub forma

unei nevoi subite ș� i iraț�ionale de a prelua controlul î�ntr-un
mod distructiv; fie se reflectă î�mpotriva oamenilor care î�n-
cearcă să te controleze; fie devine o nevoie compulsivă de
a evita cu orice preț� controlul, având ca rezultat o criză ma-
joră. Î�n general, va duce la o viaț�ă cu o structură instabilă
sau lipsită cu totul de structură – carnete de cecuri desco-
perite, planuri care nu sunt făcute sau urmate până la capăt,
probleme cu banii, probleme cu angajamentele, cu autori-
tatea ș� i aș� a mai departe. Î�n unele cazuri constatăm că nu
ne putem controla dorinț�a de a nu controla (sau orice tră-
sătură cu care ne luptăm) ș� i devenim lucrul pe care î�l urâm
cel mai mult. Trăsătura poate fi ș� i interiorizată, caz î�n care
ne controlăm pe noi î�nș� ine î�ntr-un mod care ne debilitează,
devenind pentru copilul nostru interior un părinte precum
cel pe care l-am avut noi.
Controlul este doar un exemplu. Natura distructivă a
umbrei se poate vedea î�n multe aspecte. Preotul care con-
damnă homosexualii ș� i este prins apoi î�ntr-un scandal cu
un iubit homosexual; politicianul care luptă vehement pen-
tru valorile familiale ș� i este prins apoi că are o aventură, un
copil î�n afara căsătoriei sau mai multe divorț�uri. Ne interi-
orizăm umbra, o proiectăm asupra altora ș� i î�ncercăm apoi
să î�i „reparăm” pe ei. De fiecare dată când cineva are o reac-
ț�ie puternică la ceva, este semn sigur că e vorba de umbră.
Cel care protestează cel mai puternic se luptă cel mai tare
cu umbra sa. Ș� i este doar o chestiune de timp până când
bestia se va dezlănț�ui ș� i va face ravagii.
Pentru majoritatea dintre noi, sabotajul î�mbracă o for-
mă mai puț�in demnă de un tabloid. Tergiversăm lucrurile,
nu comunicăm, ne izolăm, mâncăm prea mult, bem prea
mult sau cheltuim prea mult, ajungem dependenț�i de ceva,

distraș� i, sau devenim adepț�i î�mpătimiț�i ai industriei de
self-help î�n î�ncercarea de a scăpa de toate aceste laturi ne-
gative. Dar î�n final ne blocăm ș� i sfârș� im î�n rutină, fără să
avem idee cum am ajuns acolo sau cum să ieș� im. Ș� i ultimul
lucru de care credem că avem nevoie este să ne acceptăm
chiar laturile de care o viaț�ă î�ntreagă am î�ncercat să scăpăm,
să le ascundem, să le vindecăm, să le remediem sau să le
eliminăm – ș� i pentru care, uneori, am cheltuit o avere.
Dar singura cale de a ne elibera de caracterul lor apa-
rent distructiv este să iubim, să acceptăm ș� i să asimilăm
aceste laturi ale umbrei. Spun „aparent distructiv” pentru
că nu este nimic inerent negativ la ele; sunt aspecte ale fi-
inț�ei noastre care au fost judecate, percepute ș� i î�nț�elese
greș� it – iar manifestarea lor este un strigăt de ajutor. Au
nevoie de atenț�ia noastră. Au nevoie ca povestea lor să fie
auzită, durerea să le fie simț�ită ș� i să fie acceptate fără nicio
î�ncercare de a le schimba. Apoi nu ne vor mai sabota. Cea
mai profundă parte a acestui proces este realizarea faptu-
lui că răul este doar o parte a vieț�ii pe care o percepem
prin obiectivul distorsionat al raț�iunii ș� i respingerii – ca ș� i
cum ne-am uita î�ntr-o oglindă din parcul de distracț�ii. Cu-
vântul î�nsuș� i este „a trăi” scris invers*.
Nu poț�i să î�ț�i vindeci viaț�a reprimând-o, nu poț�i să ai
mai multă viaț�ă dacă o respingi ș� i nu poț�i să trăieș� ti mai
intens dacă te războieș� ti cu ea. Calea pentru a vindeca ori-
ce formă de rău sau negativitate – din interior sau din afară
– este să o accepț�i, să te uiț�i dincolo de aparenț�e ș� i să-i vezi
adevărata natură ș� i să î�i reintegrezi puterea. De aceea toț�i
marii maeș� tri ne-au î�nvăț�at „să ne iubim duș� manul” ș� i
* Live („a trăi”) scris invers, evil, înseamnă „rău”. (n.tr.)

242 Emergența
chiar ș� i mai la obiect, că acel aș� a-zis duș� man este „î�n pro-
pria casă”, care, metafizic vorbind, se referă la mintea sau
conș� tiinț�a noastră.
Să facem inventarul umbrei

Hai să descoperim cum acț�ionează umbrele î�n mod incon-
ș� tient î�n viaț�a noastră. Pentru î�nceput, uită-te la o zonă î�n
care ai dificultăț�i sau simț�i un impuls incipient de a te ex-
tinde, de a fi/de a face/de a avea mai mult. Dacă este o zonă
î�n care î�ntâmpini dificultăț�i, identifică o parte din această
situaț�ie î�n jurul căreia ai sentimente negative puternice.
Poate este o boală sau o problemă financiară ce î�ț�i stârneș� te
emoț�ii puternice. Simț�i poate că nu deț�ii controlul, eș� ti
disperat, furios. Observă ce simț�i. Î�ntreabă-te apoi ce crezi
că spune despre tine – faptul că nu ai serviciu, că eș� ti su-
praponderal, că eș� ti falit sau doar la pământ. Te simț�i ca un
ratat? Ce spune vocea critică interioară despre acest lucru?
Î�ț�i spui că eș� ti leneș� , prost, lipsit de valoare?
Conș� tientizează aceste gânduri fără să te identifici cu
ele. Notează-le. Î�n timp ce priveș� ti situaț�ia î�n care ai difi-
cultăț�i, î�ntreabă-te: „Cum aș� fi eu mai bun sau cum ar fi
viaț�a mea mai bună sau diferită dacă aș� putea depăș� i sau
obț�ine asta?”. Devino conș� tient de ceea ce apare; s-ar putea
să fie o amintire, un sentiment, un gând trecător sau o voce
interioară limpede. Dacă nu apare niciun răspuns, poț�i să
repeț�i î�ntrebarea ș� i să o laș� i sa-ț�i revină î�n mintea conș� ti-
entă. Indiferent de răspunsul primit, î�ntreabă apoi: „Ce se
va î�ntâmpla cu mine dacă nu schimb acest lucru sau nu î�mi
ating scopul?”. Observă orice gând care apare, dar nu te
identifica cu el. Rămâi martor ș� i observă tot ce apare.
Hai să mai privim problema dintr-un unghi. Î�ntreabă-te:

„Dacă fac asta, realizez asta, vindec asta, trec peste asta, de
ce mi-e teamă că vor crede ceilalț�i despre mine?”. De exem-
plu, poate că trebuie să ai mai multă grijă de tine, să î�ncepi
să faci miș� care, să meditezi, să î�ț�i iei timp liber... dar te temi
că oamenii vor crede că eș� ti egoist sau că î�ț�i î�ngădui prea
multe. Sau poate că trebuie să investeș� ti î�n tine, ceea ce ar
î�nsemna să nu mai cheltuieș� ti prea mult cu ceilalț�i, dar te
temi că oamenii vor crede că eș� ti zgârcit sau lacom. Poate
trebuie să iei atitudine, să î�ț�i exprimi părerea ș� i să î�nfrunț�i
pe cineva, dar te temi că vor crede că eș� ti agresiv, răutăcios
sau o scorpie furioasă! Poate vrei să devii speaker, să por-
neș� ti o afacere sau să desfăș� ori o altă activitate care te-ar
pune mai mult î�n faț�a oamenilor, dar te temi să nu creadă
că eș� ti arogant, lăudăros sau atotș� tiutor; ș� i, la urma urmei,
cine naiba te crezi?
Observă sentimentele pe care le ai î�n privinț�a blocaju-
lui, ș� i pe cele î�n privinț�a eliminării sale. Ambele au o umbră.
Notează-ț�i aceste informaț�ii. Aruncă apoi o privire peste ce
ai scris. Când examinezi trăsăturile, care dintre ele are cea
mai puternică î�ncărcătură? Î�n jurul căreia simț�i cea mai
mare frică, ruș� ine, furie sau tristeț�e – pe care dintre ele nu
ai recunoaș� te-o nici mort? Este ruș� inea că eș� ti lipsit de va-
loare, nedemn de iubire, urât, dărâmat sau falit – sau tea-
ma de a fi judecat ca fiind egoist, arogant, furios sau cu
tendinț�e de a controla? Fii deosebit de atent la trăsăturile pe
care eș� ti sigur că nu le ai. Dacă „protestezi prea tare”, atunci
ai probabil o umbră cu privire la acea zonă de protest.
Odată ce identifici umbra cu cea mai puternică î�ncăr-
cătură, reflectează la toate modalităț�ile î�n care ai î�ncercat
să o negi, să o respingi, să o remediezi, să o vindeci sau să
244 Emergența
o reprimi. Conș� tientizează câtă energie ai consumat î�ncer-

când să nu fii aș� a. Ai muncit mult ca să te menț�ii astfel ș� i î�n
sprijinul acestui lucru ai creat o mască. Dacă suferi din ca-
uza faptului că eș� ti „băiat rău/fată rea”, ț�i-ai creat probabil
o mască de „băiat bun/fată bună” – cu un preț� mare pentru
respectul ș� i î�mplinirea de sine. Dacă ț�i-e ruș� ine sau teamă
de egoism, ț�i-ai creat masca altruismului sau a unei per-
soane care face pe plac oamenilor, spunându-le „da” celor-
lalț�i, când vrei de fapt să spui „nu”, spunându-ț�i „nu” ț�ie ,
când vrei să î�ț�i spui „da” – plin de furie ș� i resentimente.
Ceea ce î�ț�i evocă aceste cuvinte ș� i expresii dezvăluie pro-
iecț�ia ta inconș� tientă sau umbra din jurul lor.
A fost epuizant, nu-i aș� a? Toate măș� tile, manipularea,
planurile inconș� tiente. Ș� i nu au funcț�ionat cu adevărat.
Dacă ai identificat î�n tine umbra faptului că eș� ti rău sau
lipsit de valoare ș� i ț�i-ai pus masca unei persoane care le
face oamenilor pe plac, ai observat probabil până acum că,
indiferent cât î�ncerci să î�i mulț�umeș� ti pe oameni, nu poț�i.
Dacă ai umbra faptului că eș� ti un ratat sau un prost ș� i con-
tracarezi purtând masca unei persoane cu foarte multe re-
alizări, ț�i-ai dat probabil seama de faptul că, indiferent câte
titluri ai î�naintea numelui tău, tot î�ț�i este frică de eș� ec sau
te simț�i un ratat ș� i î�ț�i este teamă că vei fi descoperit.
Asta nu î�nseamnă că nu ț�i-ai dezvoltat câteva calităț�i
minunate. O persoană care le face oamenilor pe plac dez-
voltă o adevărată abilitate de a relaț�iona cu ceilalț�i. Un
obsedat de control dezvoltă un adevărat talent pentru or-
ganizare ș� i ordine. O persoană cu foarte multe realizări
face tot felul de lucruri ș� i se dezvoltă din multe puncte de
vedere. Acestea sunt darurile umbrei, pe care vei avea oca-
zia să le descoperi mai bine î�n exerciț�iul următor. Dar la un
moment dat, nu mai este suficient; nu mai funcț�ionează,

cel puț�in nu ca î�nainte. Î�ț�i pierzi echilibrul. Deoarece ț�i-ai
dezvoltat comportamentul ca reacț�ie la o falsă convingere
î�n legătură cu tine, ț�i-ai dezvoltat doar o dimensiune a ta.
Î�ncepi să te simț�i epuizat ș� i deprimat ș� i î�ncepi să î�ț�i sabo-
tezi succesul. Sau nu a funcț�ionat niciodată ș� i î�n cea mai
mare parte a vieț�ii tale ai î�ncercat să ieș� i din groapă – ș� i
toate acestea nu au făcut decât să te adâncească.
Acum vom lucra la aceste tipare. Nu ca să le distrugem
sau să scăpăm de ele, ci ca să le reconciliem, să le reinte-
grăm ș� i să le reabilităm; vom lua energia pe care ai folo-
sit-o pentru a lupta cu aceș� ti duș� mani ș� i î�i vom transforma
î�n aliaț�i – eliberând darurile captive, talentele ș� i revelaț�iile
care au fost î�ntemniț�ate. Latura ta egoistă va deveni maes-
tra grijii de sine. Sinele obsedat de control va crea organi-
zarea care î�ț�i sprijină dezvoltarea neî�ntreruptă. Puș� tiul rău
î�ț�i va deschide latura sălbatică, spontană, permiț�ându-ț�i să
î�ncalci regulile care ț�i-au stat î�n cale ș� i te va face un lider
inovator prin forț�e proprii – chiar dacă rebel câteodată. Si-
nele furios te va î�nvăț�a despre limitele reale ș� i autoritatea
interioară, iar sinele nevrednic te va face î�ndeajuns de mo-
dest ș� i receptiv cât să primeș� ti î�ndrumare ș� i sprijin divin.
Imaginează-ț�i că nu te mai lupț�i cu tine. Imaginează-ț�i
că te iubeș� ti sincer ș� i te accepț�i în întregime. Nu numai că
te vei simț�i ca acasă î�n inima ta, dar vei avea ș� i o compasi-
une profundă, o î�nț�elegere ș� i o influenț�ă vindecătoare asu-
pra tuturor celor din jurul tău.
246 Emergența
Să intrăm în casa umbrelor: meditație

Uită-te iar la lista cu trăsăturile tale î�ntunecate ș� i alege pe
care să te concentrezi prima. Cu ea te vei î�ntâlni pe tărâmul
î�ntunecat lăuntric. Poț�i să citeș� ti până la capăt acest exerci-
ț�iu ș� i să î�l faci apoi din memorie; poț�i să pui un prieten să
ț�i-l citească ș� i să te î�ndrume; sau poț�i să î�l î�nregistrezi ș� i să
asculț�i apoi î�nregistrarea. Odată ce procedeul î�ț�i devine fa-
miliar, poț�i să î�l adaptezi î�n funcț�ie de nevoile tale.
Aș� ază-te î�ntr-o poziț�ie confortabilă. Î�nchide ochii ș� i inspiră

adânc, până î�n inimă. Odată cu expiraț�ia, elimină tot ce nu
î�ț�i mai este de folos. Repetă de câteva ori ș� i relaxează-te.
Cu ochii minț�ii, imaginează-ț�i că stai î�n faț�a unei păduri

misterioase cu arbori î�nalț�i. Î�ncepi să mergi pe o cărare ș� i
simț�i negura acestui loc străvechi. Cu fiecare pas, simț�i cum
lumea normală se estompează, iar lumea magică interioa-
ră capătă consistenț�ă î�n jurul tău. Te afunzi din ce î�n ce mai
mult î�n pădure, până când nu mai rămâne nimic din lumea
cea veche. Nu este deloc ameninț�ătoare; are un caracter
magic, î�ț�i transmite un sentiment de aventură ș� i că totul
este posibil.
Î�ntr-un luminiș� din faț�ă vezi o casă splendidă care se inte-

grează perfect î�n î�mprejurimile luxuriante. Imaginează-ț�i-o
aș� a cum crezi că arată cel mai bine conacul tău lăuntric,
locul unde locuiesc personajele inconș� tientului tău. Mergi
pe o cărare peste un pod mic, care trece peste o apă ce î�n-
conjoară conacul ș� i te î�ndrepț�i către marile uș� i duble de la
intrare.
Uș� ile se deschid la o atingere uș� oară. Te opreș� ti puț�in

ca să te uiț�i prin foaierul conacului, observând decorul,
apoi o iei la dreapta ș� i î�ncepi să mergi pe un coridor lung,
cu uș� i ș� i de o parte ș� i de cealaltă. Pe acest hol treci de came-
re î�nchise ș� i simț�i cum te adânceș� ti din ce î�n ce mai mult î�n
acest tărâm lăuntric, î�n zone care nu au mai fost vizitate de
mult timp – poate niciodată –, î�n camere care găzduiesc
artefactele ș� i arhetipurile ce alcătuiesc poveș� tile vieț�ii tale;
aici locuiesc umbrele tale. Te simț�i atras de o uș� ă anume –
aceasta este camera î�n care se află umbra pe care ai ales-o.
Deschizi uș� a ș� i păș� eș� ti î�năuntru, intrând î�n mediul umbrei.

Ce vezi? Eș� ti î�ntr-o î�ncăpere sau î�n aer liber? Peisajul este
tropical, e o pădure sau un deș� ert? Intri ș� i te uiț�i î�n jur, sim-
ț�ind podeaua sau pământul sub tălpi, observând tavanul
sau cerul de deasupra. Simț�i pe piele temperatura ș� i auzi
sunetele celorlalte elemente sau vietăț�i care locuiesc aici.
Te î�ndrepț�i către locul tău de meditaț�ie – un scaun, o cana-

pea, un buș� tean, pe iarbă, orice este confortabil – ș� i inviț�i
această trăsătură î�ntunecată alături de tine. Observă de
unde a venit ș� i, pe măsură ce se apropie, conș� tientizează
cum este î�mbrăcată, cum se miș� că ș� i cum se prezintă.
Inspiră adânc ș� i î�ncepe interogatoriul, î�ntrebând această

umbră când a intrat prima oară î�n viaț�a ta sau când ai res-
pins-o prima oară. Care a fost evenimentul sau momentul
care te-a făcut să o judeci, să o negi sau să o reprimi? Poate
că ț�i-l va descrie umbra sau poate î�ț�i va apărea î�n minte o
imagine. Poate să fie vie ș� i concretă sau doar scurte frag-
mente, gânduri sau sentimente. Nu lua nimic ca fiind de la
248 Emergența
sine î�nț�eles. Dacă ț�i se pare că e mai mult de văzut sau de

experimentat, dă timp evenimentului să se integreze.
Adresează-i umbrei una sau mai multe dintre următoarele

î�ntrebări: „Cum m-ai ajutat de la acest eveniment î�ncoace?
De ce ai apărut î�n viaț�a mea? Î�n ce mod mi-ai fost aliat, nu
duș� man? Ce ai venit să mă î�nveț�i? Cum m-ai ajutat să mă
dezvolt î�n tot acest timp?”. De exemplu, dacă este umbra
lenei – creată pentru că tatăl tău te făcea de ruș� ine sau te
pedepsea când pierdeai vremea, dormeai prea mult sau nu
î�ț�i făceai treburile casnice ș� i tu te-ai decis că nu vei fi nicio-
dată leneș� –, poate că respingerea acestei umbre te-a făcut
să devii foarte muncitor ș� i productiv ș� i, prin urmare, ai ob-
ț�inut un adevărat succes î�n viaț�ă.
Acum î�ntreabă: „Care este binecuvântarea sau lecț�ia pe

care mi-o aduci? Ce trebuie să î�mi spui sau să mă î�nveț�i
acum? Care este scopul tău benefic î�n viaț�a mea din pre-
zent?”. Asta te ajută să vezi reversul pozitiv a ceea ce părea
o trăsătură distructivă. De exemplu, pentru că ț�i-ai respins
sinele leneș� (sau orice umbră la care lucrezi), nu î�ț�i dai
voie să te odihneș� ti. Eș� ti, prin urmare, obsedat de muncă,
stresat, nu petreci destul timp cu cei dragi ș� i nu ieș� i să te
distrezi – deoarece, când nu munceș� ti din greu, simț�i frica/
ruș� inea/vinovăț�ia acestei umbre a lenei. Aș� a că poate ex-
presia pozitivă a acestei trăsături nu se referă la lene, ci la
timp liber, odihnă, joc, reî�nnoire ș� i găsirea unui echilibru
– care te vor face î�n cele din urmă chiar mai productiv.
Următoarea î�ntrebare este una dintre cele mai importante.

Î�ntreab-o: „Ce pot să fac eu ca să te simț�i iubită ș� i acceptată,
astfel î�ncât să î�ț�i poț�i ocupa locul de drept, locul construc-

tiv î�n viaț�a mea?”. Nu î�ntrebi ce trebuie să faci ca să te
schimbi din leneș� î�n productiv, din trist î�n fericit sau dintr-o
persoană obsedată de control î�ntr-una fără griji –, î�ntrebi
de ce anume are nevoie umbra ca să se simtă iubită ș� i ac-
ceptată așa cum este. Ai considerat această latură ca fiind
rea ș� i ai î�ncercat să o reprimi, să o respingi sau să o schimbi
ș� i asta a făcut-o să se manifeste pentru a-ț�i atrage atenț�ia
– ca un copil care plânge. Lucrul de care are nevoie cel mai
mult este să fie văzută, auzită ș� i iubită î�n mod necondiț�io-
nat. Î�ntreab-o ce poț�i face ca să se simtă respectată, valida-
tă ș� i apreciată. Când primeș� ti î�ndrumare, aceasta trebuie
să fie precisă ș� i practică. Lucruri precum: „Iubeș� te-te mai
mult” sau „Exprimă-ț�i adevărul” nu sunt î�ncă î�ndrumări.
Sapă mai adânc: „Cum ar trebui să mă iubesc mai mult? Ce
să fac să mă iubesc mai mult? Unde ar trebui să î�mi exprim
adevărul? Ce ar trebui să spun?”.
Umbra lenei ar putea să spună lucruri precum: „Aș�
vrea să iei o pauză, să î�ncepi să meditezi, să te odihneș� ti
când eș� ti obosit, să nu lucrezi î�n weekenduri, să faci miș� ca-
re ș� i să te î�ngrijeș� ti mai bine, să faci o plimbare pe plajă sau
prin pădure, să te relaxezi, să miroș� i florile... ”. Dacă este
umbra lăcomiei, ea ar putea spune: „Aș� vrea să nu mai cum-
peri cadouri scumpe pentru toată lumea, să nu mai cheltu-
ieș� ti bani pe care nu î�i ai, să păstrezi mai mult din banii pe
care î�i câș� tigi ș� i să î�i economiseș� ti sau să î�i investeș� ti”. Sau
dacă este umbra controlului, ar putea să spună: „Aș� vrea să
î�ț�i organizezi mai bine viaț�a, cum ar fi să î�ntocmeș� ti un
plan anual, o agendă săptămânală ș� i rutine zilnice; aș� vrea
să impui limite mai precise copiilor tăi, care nu se poartă
cum trebuie deoarece au prea multă libertate; impune-le
limite clare î�n ceea ce priveș� te ora de culcare, cât timp se
250 Emergența
uită la televizor ș� i cât folosesc computerul – ș� i respectă-le

orice ar fi”.
Dacă î�ndrumarea arată rezistenț�ă, acesta este tiparul emo-

ț�ional al umbrei. Dacă trebuie să le impui limite copiilor,
s-ar putea să te temi că te vor considera un părinte rău.
Asta ar putea să te facă să î�ț�i aminteș� ti cât te controlau pă-
rinț�ii tăi, cât de rău te făcea să te simț�i acest lucru ș� i cum ai
luat decizia să nu fii niciodată aș� a. E un lucru bun. Zgâlț�âie
lucrurile, făcându-le să iasă la suprafaț�ă pentru a fi accep-
tate ș� i integrate. Respiră ș� i ascultă. Dacă ai nevoie de mai
mult sprijin, î�ntreabă: „Cum va fi viaț�a mea dacă urmez î�n-
drumarea ș� i integrez această umbră? Ce puteri ș� i abilităț�i
noi î�mi va aduce? Cum voi arăta ș� i cum mă voi simț�i? De ce
vor fi lucrurile mai bune?”.
Mulț�umeș� te-i acestei laturi ale tale pentru că ț�i s-a confe-
sat, indiferent ce a apărut î�n discuț�ie. Cere-i să te ierte pen-
tru modul î�n care ai abuzat-o. Vezi ș� i simte cum umbra î�ț�i
oferă iertarea. Î�mbrăț�iș� eaz-o ș� i spune-i că nu o vei mai
abandona niciodată; vei fi mereu alături de ea. Î�n timp ce o
ț�ii î�n braț�e, observă cum evoluează ș� i se schimbă; poate că
nu mai este chiar personajul deplorabil, slab sau î�nfricoș� ă-
tor. A fost reabilitată. Și apoi închipuie-ți că se unește cu tine,
devenind unul și același. Inspiră adânc, simț�ind cum ț�i se
integrează această latură î�n interior.
Simte-te recunoscător pentru activitatea profundă pe care

ai realizat-o ș� i ieș� i apoi pe uș� ă, mergând pe coridor până î�n
foaier. Inspiră adânc, simț�ind satisfacț�ia unei munci bine
făcute ș� i ieș� i apoi pe uș� a mare din faț�ă. Treci peste pod,
mergi pe cărare, aruncând o privire î�napoi la conac, plin de

recunoș� tinț�ă pentru activitatea profundă care a avut loc
î�năuntru, apoi intră din nou î�n pădure ș� i ieș� i pe partea cea-
laltă, î�n lumina „lumii obiș� nuite”. Opreș� te-te ca să simț�i
energiile noi ș� i revelaț�iile care se trezesc î�n interiorul tău.
Ceva s-a schimbat. Nu mai eș� ti aceeaș� i persoană care a in-
trat î�n pădurea fermecată; eș� ti mai aproape de tine î�nsuț�i,
mai viu.
Când eș� ti gata, poț�i să deschizi ochii. Fă-ț�i timp să scrii î�n
jurnal. Bea niș� te apă. Fă o baie fierbinte sau o plimbare plă-
cută. Ș� i fii atent pe măsură ce trec zilele. Observă cum reac-
ț�ionezi î�n faț�a oamenilor – ș� i cum reacț�ionează ei î�n faț�a ta.
Poate vei descoperi că nu te mai deranjează la alț�i oameni
o trăsătură care î�nainte te enerva – sau nu î�n aceeaș� i măsu-
ră. Poate că î�ț�i vei vedea mai clar proiecț�iile ș� i î�ț�i vei asuma
mai uș� or responsabilitatea pentru reacț�iile tale – î�ncepu-
tul adevăratei libertăț�i, aceea de a fi stăpân pe viaț�a ta.
Pentru o muncă mai aprofundată cu umbra, vezi cartea lui
Debbie Ford, Dark Side of the Light Chasers (Partea întu-
necată a căutătorilor de lumină**), sau operele complete
ale lui C.G. Jung.
Eș� ti acum pe cale să accepț�i ceea ce pare defect, acceptând

totul î�n lumina plenitudinii – creând această condiț�ie pri-
mară pentru marea ta Emergenț�ă. Acesta este î�nceputul
unei frumoase prietenii – cu tine î�nsuț�i.
* Volum apărut sub acest titlu la Editura For You, Bucureşti, 2013. (n.tr.)
252 Emergența
Inima vindecătoare
Există aici două idei de bază: (1) nu trebuie să te „repari”;
trebuie să accepț�i, să integrezi ș� i să reabilitezi laturile pe
care ț�i le-ai criticat ș� i respins; ș� i (2) trebuie să le transfor-
mi î�ntr-un mod de viaț�ă. Nu e ceva ce faci de două ori ș� i
gata, la fel cum vreo două conversaț�ii cu un membru î�n-
străinat al familiei nu vor vindeca relaț�ia ș� i o vor face să
î�nflorească. Ar fi de neconceput, nu? Dar noi aș� a ne tratăm
adesea. Facem un workshop de weekend despre cum să ne
iubim pe noi î�nș� ine, intrăm î�n contact cu copilul interior ș� i
apoi ne supărăm când se manifestă î�n următoarea săptă-
mână – ș� i î�ncepem din nou să î�l atacăm.
Reț�ine, aceste umbre sunt ca niș� te copii pe care i-ai
abandonat, nu i-ai recunoscut, i-ai judecat sau criticat –
probabil ani de zile. Dar adevărul este că, mult timp, tu ai
crezut că drumul spre vindecare, dezvoltare ș� i perfecț�ionare
este să le judeci, să le faci de ruș� ine sau să le ataci. Ș� i acum
faci un fel de intervenț�ie, de reuniune de familie, adunând
laolaltă aceș� ti membri aparent defecț�i ș� i dezbinaț�i pentru
a î�nvăț�a cum să vă iubiț�i din nou unii pe alț�ii. E nevoie de
timp. Este cu siguranț�ă posibil să vezi progrese radicale –
la fel cum poț�i avea parte de vindecarea unei relaț�ii, deve-
nind î�n sfârș� it sincer ș� i iertător. Dar cel mai adesea este un
proces treptat de a recâș� tiga î�ncrederea acestor aspecte
ale tale, de a reconstrui relaț�ia, de a afla cine sunt cu ade-
vărat, ce le interesează ș� i ce-ș� i doresc ș� i cum să le satisfaci
nevoile.
Probabil că nu va trebui să lucrezi î�n fiecare zi cu um-
brele sau să faci exerciț�iul cu linia timpului, dar nu este o
idee rea să le faci pentru î�nceput o dată sau de două ori pe
săptămână. Pe măsură ce te familiarizezi cu o umbră, poț�i
să te ț�ii sub supraveghere î�n mod mai informal de-a lungul

zilei sau săptămânii. Ș� i atunci când te simț�i deosebit de prost
dispus (furios, trist, speriat), poț�i să î�mbrăț�iș� ezi sau să
alini acea latură a ta aș� a cum ai face-o cu un copil supărat
– î�n loc să apelezi la reacț�ia instinctivă de a î�ncerca să î�l faci
să tacă, să î�l ignori sau să mănânci/să bei/să faci cumpără-
turi/să munceș� ti pentru a î�năbuș� i sentimentul respectiv.
Imaginează-ț�i că ai deasupra ta o pancartă pe care scrie:
Toate sentimentele sunt bine-venite. Ș� i î�ncepe să accepț�i
aceste sentimente atunci când apar, î�n loc să li te opui. Cu
cât primeș� ti mai mult din tine cu braț�ele deschise, cu atât
aceste laturi î�ntunecate vor face mai puț�ină gălăgie pentru
a-ț�i atrage atenț�ia.
Pe de altă parte, să iubeș� ti aceste laturi nu î�nseamnă să
le laș� i să te controleze. Tot tu eș� ti ș� eful. E ca ș� i cum ai avea
un copil supărat care î�ncearcă să î�ț�i atragă atenț�ia î�n timp
ce tu te afli î�ntr-o conversaț�ie telefonică importantă. Ca pă-
rinte, nu ai lăsa imediat totul baltă. S-ar putea să î�l iei î�n
poală ș� i să î�l liniș� teș� ti î�n timp ce î�ț�i continui convorbirea.
Dar uneori trebuie să fii mai ferm. Dacă face o criză ș� i nu î�ț�i
respectă spaț�iul personal, s-ar putea să fii nevoit să î�i spui
pe un ton plin de iubire, dar ferm că nu are voie să se poarte
aș� a – ș� i că te vei ocupa de el după ce termini treaba pe care
o ai. Dacă eș� ti consecvent î�n acest sens, creezi limite care
fac copilul să se simtă mai sigur ș� i să se comporte inadec-
vat mai rar.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n ceea ce priveș� te aspectele
tale. Nu se poate să cedezi ori de câte ori una dintre aceste
laturi o ia razna. Ș� i nici nu poț�i să te opreș� ti de fiecare dată
ca să meditezi. Pe măsură ce î�ț�i consolidezi această poziț�ie
de autoritate, ca un părinte ferm ș� i iubitor, acele laturi ale
254 Emergența
tale vor î�nț�elege mesajul. Se vor simț�i mai î�n siguranț�ă î�n
interiorul tău ș� i tu vei deveni mai stabil din punct de vede-
re emoț�ional.
Când faci acest exerciț�iu, aminteș� te-ț�i regula principală:

Nu faci asta ca să schimbi aceste laturi.
Când î�ncepem un astfel de proces, este un lucru obiș� nuit ca

egoul să preia din nou controlul. Credem că lucrăm cu um-
brele pentru a le iubi, dar adesea egoul este cel care î�ncear-
că să le manipuleze să facă ceea ce vrem. Nu le ascultăm ș� i
le acceptăm fiindcă le iubim pentru ceea ce sunt – o facem
ca să nu se mai manifeste, să î�nceapă să fie fericite ș� i să ne
ajute să realizăm ceea ce ne dorim î�n lume. Acest lucru nu
funcț�ionează. Este ca ș� i cum am î�ncerca să stabilim o rela-
ț�ie cu un copil supărat. Ne aș� ezăm ș� i î�l î�ntrebăm ce face,
cum se simte ș� i cu ce î�l putem ajuta. Par a fi acț�iunile potrivi-
te. Dar noi avem un plan ascuns – să fie mulț�umit ș� i ascul-
tător ș� i să ducă gunoiul. Ș� i el ș� tie, chiar dacă doar la nivel
inconș� tient. Simte manipularea ș� i nu vrea să se deschidă.
Sau dacă o face ș� i imediat î�i impunem sau î�l rugăm să facă
ceva, se î�nchide imediat la loc. Î�ncrederea scade brusc ș� i
durează ș� i mai mult să o restabilim.
Aceste părț�i interioare ș� tiu când intenț�iile tale sunt
sincere ș� i necondiț�ionate. Ș� tiu dacă î�ț�i pasă cu adevărat
sau dacă doar î�ncerci să le repari, astfel î�ncât să î�ț�i facă din
nou voia. Aș� a că verifică-ț�i intenț�iile atunci când î�ncepi ș� i
reaminteș� te-ț�i de adevăratul tău scop. Nu căuta la aceste
laturi ale tale decât î�nț�elegere. Să nu ai altă dorinț�ă î�n afară
de aceea de a le iubi ș� i accepta necondiț�ionat. Merită. Sunt
demne de dragostea ta.
La urma urmei, ele sunt tu.
Aceasta este o călătorie î�n inima lui Dumnezeu. El nu

caută nimic. Iubeș� te pentru că este natura lui să iubească.
Nu vede altceva decât pe sine î�nsuș� i, chipul ș� i asemănarea
divinităț�ii. Î�n cele din urmă, acest exerciț�iu de autovinde-
care se referă la deș� teptarea inimii noastre vindecătoare –
natura noastră similară lui Hristos sau lui Buddha. Î�n
sfârș� it, acesta este adevăratul motiv pentru care am creat
spectacolul divin: să conș� tientizăm cea mai adevărată ș� i mai
profundă semnificaț�ie ș� i dimensiune a iubirii.
Bine ai venit acasă, î�n plenitudinea ta.
ETAPA A ȘAPTEA
AȘTEAPTĂ LEGEA
Răbdarea infinită produce rezultate imediate.

Din A course in miracles (Curs de miracole)
Bambusul chinezesc este unul dintre profesorii care ne

î�nvaț�ă cel mai bine răbdarea. Plantezi rizomul de bambus
– ca o bucată de rădăcină de ghimbir din care vor răsări
lăstari ș� i rădăcini –, î�l uzi, î�l hrăneș� ti, ș� i, î�n următorii patru
sau cinci ani, nu vezi practic nicio schimbare. După toate
aparenț�ele, nu se î�ntâmplă nimic productiv. Dacă ai î�ncli-
naț�ie spre ocaziile de î�mbogăț�ire rapidă sau eș� ti o persoană
„orientată spre rezultate”, asta s-ar putea să te î�nnebuneas-
că sau cel puț�in să te facă să renunț�i.
Dar dacă poț�i să rabzi, dacă poț�i să continui să fertili-
zezi solul î�n ciuda absenț�ei recompenselor pe termen scurt,
vei fi răsplătit peste măsură. Î�n al cincilea an, bambusul se
trezeș� te la viaț�ă ș� i, î�n ș� ase săptămâni, creș� te până la o î�năl-
ț�ime de opt etaje. Cartea Recordurilor atribuie titlul de
planta cu cea mai rapidă creș� tere anumitor specii de bambus,
despre care s-a descoperit că cresc până la 89 cm pe zi.1 Pe
parcursul acelor ani de aparentă stare latentă, la adânci-
me, unde se î�ntâmplă foarte puț�ine lucruri, se dezvoltă un
258 Emergența
sistem puternic de rădăcini, î�ndeajuns de adânci ș� i de î�n-

tinse cât să susț�ină nu numai tulpina de peste 24 de metri,
ci ș� i să extragă din sol toate substanț�ele nutritive, necesare
unei asemenea creș� teri.
Cele trei chipuri ale așteptării

Î�n această epocă a soluț�iilor rapide, de-a gata, majoritatea
dintre noi vrem ceea ce vrem ș� i vrem acum – fie că este
viteză de descărcare instantanee, un câș� tig consistent la
loterie sau ultimul model de iPhone. Dar la fel cum nu poț�i
să forț�ezi bambusul să crească î�nainte să î�ș�i stabilească un
sistem care să î�l poată susț�ine, nu poț�i forț�a nici sămânț�a
potenț�ialului tău să crească până când nu este coaptă ș� i
pregătită. Dacă i-ai pus bazele î�n interior, va ieș� i la exterior
– dar nu poț�i să controlezi evenimentele, deoarece nu ș� tii
î�ntotdeauna ce se pregăteș� te.
Aș� teptarea face parte din procesul perfect.
Nu vreau să spun aș� teptare î�n sens pasiv, să stai ș� i să te
uiț�i cum se usucă vopseaua. Pe calea către Emergenț�ă, aș� tep-
tarea este o experienț�ă activă, care necesită curaj ș� i tărie
de caracter. Dar are diferite niveluri; la un nivel, chiar î�n-
seamnă să ne oprim ș� i să nu facem nimic atunci când î�n-
treaga noastră ființ�ă vrea să facem ceva, orice, pentru a
obț�ine ceea ce credem că avem nevoie. Este nevoie de o
mare credinț�ă ș� i hotărâre interioară. La un alt nivel, aș� tep-
tarea î�nseamnă să ai liniș� te interioară ș� i receptivitate faț�ă
de ceea ce are loc. La suprafaț�a vieț�ii noastre zilnice, pare
că nu facem nimic sau prea puț�in, dar î�n interior ne dezvol-
tăm simț�urile sufletului ca să vedem, să auzim ș� i să primim
î�ndrumarea ș� i hrana de care avem realmente nevoie pentru
Așteaptă Legea 259
a prospera pe termen lung. Ș� i, î�n sfârș� it, aș� teptarea î�nseam-

nă să rămânem acolo unde suntem, să creș� tem î�n pământ
– să ne î�ntindem rădăcinile î�ndeajuns de adânc cât să intre
î�n contact cu adevărata sursă a împlinirii noastre – astfel
î�ncât să putem rezista î�n faț�a secetei ș� i a furtunilor inevita-
bile ș� i să dăm roade bogate când ne vine vremea.
Impulsul care vine din interior are un scop pentru tine.
Ș� i odată cu acest scop vin un mesaj, un mediu ș� i o misiune.
Dar fără o fundaț�ie interioară puternică, poț�i fi influenț�at
de condiț�iile exterioare, de tendinț�e ș� i de schimbările opi-
niei publice. Scopul este să devii atât de bine î�nrădăcinat î�n
solul sufletului tău î�ncât să te hrăneș� ti din ș� uvoiul tăcut al
vieț�ii care trece pe dedesubt – o sursă care nu este deter-
minată ș� i nici diminuată de î�mprejurările exterioare – ș� i să
te ridici mai î�nalt ș� i mai puternic ca niciodată.
Pentru a ne dezvolta rădăcini sănătoase, trebuie să ne
î�nț�elegem pragurile conș� tiinț�ei – graniț�ele conceptului nos-
tru de sine care determină ceea ce credem că este posibil ș� i
ne modelează identitatea. Când î�ncepem să ne dezvoltăm
ș� i ne lovim de aceste graniț�e, declanș� ăm mecanisme de
adaptare ș� i apărare menite să ne menț�ină la fel. Este o ră-
măș� iț�ă a evoluț�iei care ne-a ajutat specia să supravieț�uias-
că, făcându-ne să nu ne aventurăm prea departe de hotarele
familiare, unde am putea să ne rătăcim, să fim atacaț�i sau
să murim de foame. Dar acum, acest mecanism de supra-
vieț�uire ne î�mpiedică adesea creș� terea. Aceste praguri ne
î�mpiedică să intrăm pe teritorii noi ș� i să avansăm, ț�inân-
du-ne pe loc î�n tiparele noastre familiare. Rezultatul este
că o persoană obiș� nuită nu trăieș� te 70-90 de ani; trăieș� te
acelaș� i an de 70-90 de ori.
260 Emergența
Î�n esenț�ă, principalul scop al Emergineriei este să pro-

ducă condiț�iile interioare congruente cu viziunea ta supre-
mă, făcându-te să te simț�i î�mplinit ș� i realizat chiar ș� i atunci
când condiț�iile exterioare nu reflectă î�ncă acest lucru. Î�n-
seamnă să î�nveț�i să exiș� ti în lume, dar nu să faci parte din
ea, fiind mai puț�in ataș� at de rezultat ș� i mai conș� tient de ceea
ce transmiț�i – strălucirea naturală a ființ�ei tale. Când poț�i
atinge acest nivel – ceea ce urmăreș� te să te ajute să faci
prezentul capitol –, vei ajunge la „răbdarea infinită care
produce rezultate imediate”2 ș� i, î�n cele din urmă, la adevă-
rata libertate.
Câmpul visurilor tale

Există o poveste despre un persan, Ali Hafed, care trăia
lângă râul Indus ș� i avea o fermă mare ș� i o livadă. Era mul-
ț�umit de viaț�a lui, chiar dacă nu era inspirat de nicio viziune.
Până când î�ntr-o zi, un preot budist i-a spus o parabolă
despre cum a fost făcută lumea, î�n special cum au apărut
diamantele – sub formă de „picături solidificate din lumina
soarelui” – ș� i despre valoarea lor imensă. „Cu un diamant
cât degetul mare ai putea cumpăra tot teritoriul”, a spus
preotul. Ali a fost atât de impresionat de această viziune a
bogăț�iei, î�ncât a luat hotărârea să găsească o mină de dia-
mante ș� i l-a î�ntrebat pe preot unde sunt î�ngropate. Preotul
i-a descris un râu care trece printre munț�i î�nalț�i ș� i prin ni-
sipuri albe ș� i i-a spus că î�n acele nisipuri va găsi diamante-
le. Ali se î�ndoia că aceste pietre preț�ioase există sau că î�i
sunt accesibile; nu cunoș� tea un asemenea loc precum cel
descris de preot ș� i nici nu ș� tia de unde să î�nceapă. Dar pre-
otul a insistat că tot ce are de făcut este „să se ducă ș� i să le
găsească”.
Mânat de ambiț�ia acestei viziuni, Ali a vândut tot ce

avea pentru a-ș� i finanț�a călătoria, ș� i-a lăsat familia î�n grija
vecinului ș� i s-a apucat să caute legendarele nestemate î�n
munț�ii, râurile ș� i nisipurile din Palestina ș� i până î�n Europa,
î�n Spania, fără să stea prea mult î�ntr-un loc, nerăbdător din
cauza dorinț�ei de a avea comoara, bântuit de î�ndoiala că
există ș� i î�ntrebându-se dacă o va găsi vreodată. Î�ntr-un final
s-a trezit fără niciun ban, suferind ș� i pe moarte, pe malul
unui golf din Barcelona, unde valurile mari se rostogoleau
î�ntre Coloanele lui Hercule. Pierzându-ș� i speranț�ele ș� i viziu-
nea, s-a aruncat î�n apele î�nvolburate care l-au î�nghiț�it.
După o vreme, omul care cumpărase ferma lui Ali ș� i-a
dus cămila î�n grădină ca să bea din pârâul ce trecea prin
nisipurile albe. Ș� i acolo, sclipind î�n lumina soarelui, a găsit
o piatră care lucea î�n nuanț�e multicolore. A pus-o pe poliț�a
căminului ș� i nu s-a mai gândit la ea, până când preotul bu-
dist a venit î�ntr-o zi î�n vizită ș� i, văzând punctul strălucitor
de pe poliț�ă, ș� i-a dat seama că succesorul lui Ali găsise un
diamant. Dar nu doar unul; când s-au î�ntors î�n grădină ș� i
au săpat î�n nisip, au descoperit pumni î�ntregi din aceste
nestemate, una mai splendidă decât alta. Mai târziu va deve-
ni cunoscută drept mina de diamante din Golconda, cea mai
bogată mină de diamante din istorie, cea care va da bijuteri-
ile coroanei din Anglia ș� i Rusia ș� i chiar diamantul Hope*.
Dacă Ali ar fi rămas acasă ș� i ar fi săpat î�n pământul lui,
î�n loc să caute prin ț�inuturi străine, condus ș� i de teamă, ș� i
de ambiț�ie, până la moarte –, ar fi găsit „hectare de dia-
mante” î�n propria-i curte.3
* Diamant albastru extrem de rar care se formează la 660 de kilometri

adâncime, în zona mantalei inferioare a Pământului. Diamantele albastre
reprezintă doar 0,02% din toate diamantele extrase din mine. (n.ed.)
262 Emergența
Cât de adânc ești dispus să sapi?

O trăsătură esenț�ială care deosebeș� te persoanele cu rezul-
tate de cele fără rezultate este aceea că ultimele renunț�ă
atunci când lucrurile devin dificile ș� i rezultatele nu vin ime-
diat, pe când primele merg mai departe indiferent de ce se
î�ntâmplă, până î�ș�i ating scopul. Deș� i Ali chiar s-a străduit
î�n ciuda tuturor greutăț�ilor, multe dintre aceste obstacole
ș� i le-a creat singur ș� i la sfârș� it s-a dat bătut. Dar un alt
semn distinctiv la fel de important al persoanelor cu rezul-
tate extraordinare, cele care rezistă ș� i devin mai puternice
î�n urma eforturilor depuse î�n loc să se lase doborâte, este
că ș� tiu că cea mai mare resursă a lor sunt ele însele, că î�n
ele – î�n propria curte – este î�ngropată adevărata comoară.
Tuturor ni se dă un câmp al visurilor, plin de potenț�ial,
dar ceea ce facem cu el determină ceea ce producem. La fel
ca Ali, mulț�i căutători de comori plini de speranț�ă nici nu
se gândesc să î�nceapă să sape acolo unde trăiesc. Iar alț�ii,
fie că î�ncep de acasă sau î�n altă parte, rareori sapă î�ndea-
juns ca să dea de un minereu bogat din adâncime. Conduș� i
de viziunea posibilităț�ilor, î�ș�i revendică drepturile, î�ncep
să sape ș� i găsesc câteva fărâme de aur. Dar î�n curând dau
de rocă, î�ntâmpină dificultăț�i, au puț�ine satisfacț�ii sau ni-
ciuna, ș� i renunț�ă. Devin nerăbdători, frustraț�i ș� i plictisiț�i.
Cred că e ceva î�n neregulă cu ei, cu uneltele sau cu locul. Î�ș�i
pierd speranț�a cu privire la zona pe care au ales-o, cumpă-
ră unelte mai bune ș� i caută alt loc – dar povestea se repetă
la nesfârș� it. Iar la sfârș� itul vieț�ii au un câmp cu gropi săpa-
te pe jumătate ș� i visuri spulberate.
Omul care î�ntr-un final are succes nu este diferit de cel
care nu are, î�n afară de o diferenț�ă esenț�ială: cel cu rezulta-
te refuză să renunț�e. Ambii trec prin aceleaș� i î�mprejurări
– î�ncep plini de speranț�ă ș� i entuziasm (câmpul posibilităț�i-

lor, fărâmele de aur), î�ntâmpină dificultăț�i care le aduc î�n-
doieli, descurajare, dezamăgire ș� i deziluzie. Se î�ntreabă dacă
este locul potrivit, dacă au uneltele potrivite – sau dacă
sunt normali la cap!
Dar persoanele cu rezultate continuă totuș� i să sape –
pe propriul teren, nu pe al altuia.
Perseverează până străpung stratul de rocă ș� i obț�in re-
zultate. Î�ș�i fac apoi o structură î�n jurul lor (ritualuri, pla-
nuri, responsabilităț�i, obiș� nuinț�e), astfel î�ncât să devină
sustenabile. Nu se implică doar pentru satisfacț�iile pe ter-
men scurt; se implică pentru a crea o afacere adevărată, o
practică pentru toată viaț�a, un produs complet dezvoltat
sau o relaț�ie profundă – î�n funcț�ie de viziunea lor.
Trecerea pragurilor
După cum am menț�ionat ș� i î�nainte, obstacolele cu care te
confrunț�i dau naș� tere pragurilor interioare ș� i sunt, î�ntr-un
sens foarte real, o reflectare a lor. Ele fac parte din sistemul
de supravieț�uire al egoului, menit să te protejeze ș� i să te
apere. Pentru ego, suferinț�a emoț�ională de a fi î�mpins din-
colo de limitele sinelui cunoscut este un semn de pericol –
iar adevărata transformare echivalează cu moartea. Acest
sistem ne-a fost cândva de folos. Cu mult timp î�n urmă,
dacă părăseam peș� tera la momentul nepotrivit, ne mutam
î�ntr-un loc nou sau deviam de la calea bătută, puteam să
î�ngheț�ăm de frig, să murim de foame sau să fim atacaț�i de
un tigru cu dinț�i sabie. Structura egoului ne-a ț�inut departe
de toate pericolele (animale, duș� mani, elementele naturii),
păstrându-ne viu spiritul de autoconservare.
264 Emergența
Dacă la î�nceputul evoluț�iei noastre o schimbare sem-

nificativă ar fi putut î�nsemna moartea, acum este exact
invers: să nu ne schimbăm sau să nu evoluăm ar putea î�n-
semna sfârș� itul speciei noastre. Când ajungem la un prag
al conș� tiinț�ei, trebuie să recunoaș� tem ce se î�ntâmplă î�n re-
alitate ș� i să-l depăș� im. Să aș� tepț�i Legea î�nseamnă să ai î�n-
credere că seminț�ele pe care le plantezi cresc ș� i să rămâi pe
acelaș� i drum chiar dacă cele mai multe dovezi sunt contra-
rii. Problema este că acest mecanism de adaptare a avut
mult timp la dispoziț�ie să se dezvolte. Se pricepe de minu-
ne să ne convingă că nu ne putem schimba sau să ne păcă-
lească făcându-ne să credem că ne schimbăm – când de
fapt tot ceea ce facem este să ne mutăm dintr-un loc î�n al-
tul, fără să ajungem prea adânc, acolo unde sunt î�ngropate
cele mai bogate resurse ale noastre. Egoul ne cunoaș� te te-
merile ș� i fanteziile ș� i foloseș� te aceste informaț�ii din interi-
or ca să ne manipuleze ș� i să alegem validarea î�n locul
viziunii, confortul î�n locul angajamentului ș� i siguranț�a î�n
locul realizării de sine.
Frustrarea, î�ndoiala, vina sau nerăbdarea pe care le
simț�im odată cu procesul Emergenț�ei pot fi atribuite direct
acestei funcț�ii bine consolidate a egoului. Ș� i, de parcă nu ar
fi suficient, egoul ne loveș� te î�n punctul cel mai sensibil. Ș� tii
refrenul familiar: „Sunt prea bătrân, sunt prea tânăr; sunt
prea gras, sunt prea slab; nu am destui bani, nu am destul
timp, nu am destul sprijin ș� i nu am destule cunoș� tinț�e – î�n
esenț�ă, nu sunt bun de nimic!”. Uneori avem ș� i dovezi – o,
cât î�i place egoului să aibă dovezi cu care să argumenteze!
Poate că te simț�i cu adevărat obosit. Poate că nu ai bani să
investeș� ti î�n acel program. Poate că te confrunț�i cu obsta-
cole serioase. Ș� i dacă accepț�i argumentul final al egoului
– care spune că toate acestea sunt dovezi că nu ai cum să

reuș� eș� ti –, vei pierde.
Î�n ultimele două decenii, am lucrat cu mulț�i oameni
care nu credeau că au timp, sprijin sau bani ca să continue
– toate dovezile le spuneau să renunț�e ș� i să nu mai creadă
î�ntr-un miracol. Eu personal am dat peste nenumărate
praguri ș� i chiar am trăit î�ntre graniț�ele lor perioade lungi
de timp, î�ntins pe marginea acelor ș� anț�uri, sub zidurile
care separau ceea ce eram de ceea ce puteam să ajung. Î�n
parte, ceea ce m-a făcut să merg mai departe a fost ambiț�ia
oarbă, naivitatea ș� i ignorarea evidenț�ei. Când acestea au
ajuns la capăt, au apărut panica ș� i disperarea. Am văzut
acest tipar repetându-se î�n cazul clienț�ilor mei cu o regula-
ritate aproape predictibilă. Ș� i aproape de fiecare dată, ceea
ce le-a dat curajul ș� i puterea să î�nainteze a fost o viziune
limpede ș� i convingătoare, î�nrădăcinată î�n valorile lor fun-
damentale, ș� i o practică ancorată î�n aceste principii. Î�n loc
să î�ncerce să evite pragurile, au trebuit doar să le analize-
ze, să sape sub ziduri ș� i să iasă pe partea cealaltă. Acest
lucru nu numai că i-a ajutat să obț�ină progresele la care
aspirau, dar procesul i-a făcut suficient de puternici ca să
dea piept cu următoarea etapă a călătoriei.
Ț� ine minte că ceea ce lipseș� te este ceea ce nu dăruieș� ti.
Asta este valabil atât pentru lucrurile mărunte, dar totuș� i
importante, cât ș� i pentru cele majore, care î�ț�i schimbă via-
ț�a. După cum am spus mai devreme, sunt multe momente
î�n care clienț�ii mei sunt obosiț�i ș� i nu vor să facă exerciț�iile,
dar atunci când urmează această practică ș� i le fac oricum,
apare ș� i energia. Î�ntâlnesc săptămânal oameni care nu se
simt inspiraț�i să facă ce trebuie pentru a-ș� i realiza visurile,
dar, fiindcă sunt dedicaț�i viziunii lor, trec la acț�iune – apoi
266 Emergența
găsesc ș� i inspiraț�ia. Sau nu. Dar totuș� i scriu paginile pe

care trebuie să le scrie, pictează tablourile pe care trebuie
să le picteze sau dezvoltă un plan de afaceri.
Și-au format o obișnuință.
La fel este ș� i cu practica spirituală. Pot trece multe zile,
chiar luni, î�n care munca ta spirituală nu pare să dea prea
multe roade. Ar fi uș� or să schimbi practica, să te î�ndoieș� ti
de credinț�a ta sau să renunț�i de tot. Dar din toate î�ntâlniri-
le mele cu maeș� trii spirituali, cu propriii clienț�i ș� i cu mine
î�nsumi, am î�nvăț�at că tocmai î�n aceste vremuri, când tre-
buie să fim neclintiț�i, să medităm ș� i să ne adâncim rădăci-
nile î�n solul sufletului, eforturile noastre au cel mai mare
efect – deș� i rezultatele ar putea să nu se vadă luni sau ani
de zile. Ca să-l citez pe Samuel Johnson: „Lanț�urile obiș� nu-
inț�ei sunt prea slabe pentru a fi simț�ite, până când devin
prea puternice pentru a fi rupte”.4
Cei care reuș� esc î�n orice î�ncercare î�ș�i dezvoltă această
disciplină, capacitatea de a sta neclintiț�i, de a nu se abate de
la drum, de a-ș� i î�ntinde rădăcinile – indiferent de ce se întâm-
plă. Indiferent de cum î�i primeș� te lumea. Indiferent de re-
zultatele pe care le obț�in la î�nceput. Se spune că î�n casa din
Calcutta a Maicii Tereza, pe unul dintre pereț�i, se află urmă-
toarea poezie care rezumă minunat această atitudine:
Oamenii sunt adesea neî�nț�elegători, iraț�ionali ș� i

egocentrici.
Iartă-i oricum.
Dacă eș� ti bun, oamenii te pot acuza de motive ascunse
egoiste.
Fii bun oricum.
Dacă ai succes, vei câș� tiga prieteni falș� i ș� i duș� mani

adevăraț�i.
Caută succesul oricum.
Dacă eș� ti cinstit ș� i sincer, oamenii te pot î�nș� ela.
Fii cinstit ș� i sincer oricum.
Ceea ce construieș� ti î�n ani, alț�ii pot dărâma î�ntr-o zi.
Construieș� te oricum.
Dacă găseș� ti liniș� tea ș� i fericirea, oamenii pot fi geloș� i.
Fii fericit oricum.
Binele pe care î�l faci oamenii î�l vor uita mâine.
Fă bine oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun ș� i tot nu va fi de ajuns.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun oricum.
La urma urmei, este î�ntre tine ș� i Dumnezeu.
N-a fost niciodată î�ntre tine ș� i ei, oricum.5
Aceste cuvinte sunt ș� i mai semnificative acum, când

ș� tim că Maica Tereza a trecut mulț�i ani printr-o criză de cre-
dinț�ă, prag pe care l-a trecut cu greu. Dar datorită practicii ș� i
dedicării, a reușit oricum. Pragurile fac parte din viaț�ă. Te vei
lovi de ele. Nu vei obț�ine ceea ce vrei tot timpul, nu vei avea
chef să faci ceea ce trebuie făcut, lumea te va î�nț�elege greș� it
ș� i te va respinge ș� i vei trece prin nopț�i î�ntunecate ale sufle-
tului. Lucrurile î�ț�i vor scăpa de sub control.
Dar dacă î�nț�elegi ș� i aplici acest principiu, vei trece de
praguri, vei depăș� i meandrele identităț�ii limitate, ș� i vei
avea parte de o creș� tere ș� i un progres adevărate. Ia-ț�i anga-
jamentul faț�ă de viziunea ta ș� i nu te abate de la drum. Iar
268 Emergența
atunci când pragurile te fac să crezi că nu poț�i merge mai

departe... fă-o oricum.
Ia-ți darul înainte să pleci

Modul de operare al ființ�ei umane obiș� nuite este să î�ncerce
să î�ș�i î�mbunătăț�ească situaț�ia ș� i, î�n acelaș� i timp, să evite
schimbarea. Acest lucru e de î�nț�eles la î�nceput, dar din ca-
uză că o astfel de existenț�ă statică duce rareori la liniș� te de
durată sau la î�mplinire, rămânem neî�mpliniț�i, trăindu-ne
viaț�a î�ntr-o disperare tăcută ș� i lipsiț�i de satisfacț�ie. Adevă-
rata bucurie ș� i î�nsemnătate pot veni doar din dezvoltarea
potenț�ialului nostru profund. Nu poț�i să î�ț�i schimbi situa-
ț�ia ș� i să rămâi la fel, tot aș� a cum ghinda nu poate să rămână
ghindă și să devină î�n acelaș� i timp stejar. Pentru a ne î�mbu-
nătăț�i viaț�a nu e de ajuns să căutăm o experienț�ă umană
mai bună ci, asemenea lui Iacob din Vechiul Testament, să
ne luptăm cu î�ngerii noș� tri până ne dau binecuvântările
transformării.
Indiferent dacă lupta noastră este aceea că suntem
prinș� i î�ntr-o relaț�ie ireconciliabilă, o slujbă nesatisfăcătoa-
re sau o suferinț�ă fizică incurabilă, niciunul dintre noi nu
poate evita această etapă. Reacț�ia instinctivă este să vrem
să ieș� im din ea, să scăpăm de ea sau să găsim ceva mai bun
– să fugim î�n toiul nopț�ii ș� i să ne trezim undeva unde ni-
meni nu ne ș� tie numele sau trecutul. Dar nu putem să ne
lăsăm necazurile î�n urmă; ele sunt o expresie a conș� tiinț�ei
noastre. Aș� a că ne prelungim ș� i ne exacerbăm suferinț�a ș� i
va trece mai mult timp până vom sta faț�ă î�n faț�ă cu Dumne-
zeu ș� i vom stabili legătura după care sufletul nostru tân-
jeș� te – lucrul care ne va aduce viaț�a pe care ne-o dorim cu
adevărat.
Un semn sigur că trebuie să facem ceva, fie î�ntr-o rela-

ț�ie, la o slujbă sau î�n orice situaț�ie din care vrem să ieș� im,
este reacț�ia emoț�ională pe care o avem. Dacă î�ncă ne ener-
vează, are de-a face cu noi, nu cu oamenii faț�ă de care reac-
ț�ionăm. Asta nu î�nseamnă că nu au ș� i ei un rol; î�nseamnă
doar că facem cu ei un dans al umbrelor, ne proiectăm asu-
pra lor problemele nerezolvate – ei nu sunt decât un î�nlo-
cuitor asupra căruia ne fixăm proiecț�iile. De asemenea, nu
î�nseamnă că ar trebui să rămâi mereu unde eș� ti, mai ales
dacă este ceva distructiv sau periculos din punct de vedere
fizic. Dacă te găseș� ti î�ntr-o situaț�ie î�n care suferi un abuz,
pleacă imediat ș� i aplică aceste principii de la distanț�ă. Dar
adesea când ne „simț�im” abuzaț�i, suntem doar prinș� i î�ntr-un
război cu noi î�nș� ine, trecând printr-o traumă interiorizată
ș� i nerezolvată din copilărie. Este important pentru sănăta-
tea, siguranț�a ș� i bunăstarea ta să faci această distincț�ie.
De exemplu, un coleg sau o persoană iubită ne spune
ceva ce sună a critică sau nepăsare sau î�ncearcă să ne con-
troleze fiecare miș� care î�ntr-o anumită situaț�ie – ș� i ne tre-
zim gândindu-ne că este un comportament abuziv. Dacă
am făcut cu adevărat tot ce puteam să reacț�ionăm contro-
lat, recunoscându-ne rolul î�n altercaț�ie ș� i, dacă este nece-
sar, luând o poziț�ie de autoritate pentru ceea ce considerăm
a fi corect – dar persoana respectivă tot nu î�ș�i schimbă
comportamentul –, atunci chiar poate fi un abuz. Cel puț�in
s-ar putea să devină clar că nu suntem respectaț�i ș� i preț�uiț�i
î�n acea relaț�ie ș� i, din noua poziț�ie de autoritate, am putea
alege să mergem mai departe. Î�n orice caz, dacă vrem să
remediem situaț�ia o dată pentru totdeauna, trebuie să fa-
cem o distincț�ie: oare emoț�iile de durere ș� i suferinț�ă vin din
ceea ce gândim, simțim ș� i proiectăm asupra persoanei sau
situaț�iei, sau vin din î�mprejurările reale? Dacă reacț�ionăm
270 Emergența
la o proiecț�ie, dăm vina pe aparenț�e ș� i plecăm, nu vom face

altceva decât să proiectăm din nou acelaș� i lucru.
Un cadru nou, aceeaș� i poveste.
Mai rău este că poate să dureze săptămâni, luni sau
chiar ani până să ajungem î�n locul î�n care dansăm din nou
cu umbrele, aș� adar ne vom da mai greu seama că am reve-
nit î�n aceeaș� i situaț�ie, iar senzaț�ia de timp pierdut ș� i regret
este intensificată. Aș� a că, dacă te afli deja î�n toiul unei
proiectări puternice – o slujbă sau o relaț�ie faț�ă de care ai
sentimente negative intense –, profită de asta. Nu fugi î�n
noapte; rămâi cu umbra ș� i lucrează cu ea! Este un sol fertil
pentru dezvoltare. Nu irosi munca grea pe care ai depus-o
ș� i nu te lăsa prins î�n capcana de a crede că următoarea re-
laț�ie, slujbă sau proiect te va salva. Niciodată nu se va î�n-
tâmpla asta. Salvarea pe care o cauț�i se află în tine, în acest
moment.
Dacă eș� ti î�ntr-o relaț�ie ș� i eș� ti plictisit, furios, simț�i că
partenerul nu î�ț�i mai răspunde nevoilor sau nu mai eș� ti î�n-
drăgostit, plecarea nu te va face să te simț�i mai vizibil, mai
auzit sau mai preț�uit. Dacă ai o slujbă î�n care te simț�i ne-
respectat, nevalidat sau neapreciat, demisia nu te va face
automat să simț�i validarea ș� i aprobarea pe care le cauț�i.
S-ar putea să te simț�i bine pe termen scurt deoarece î�ț�i ex-
primi liber sentimentele ș� i reacț� ionezi î�n faț� a a ceea ce
Eckhart Tolle numeș� te „corpul durerii”, care este o acumu-
lare de suferinț�ă emoț�ională veche ce se comportă ca o en-
titate ș� i se hrăneș� te cu emoț�ii negative ca să supravieț�uiască.6
Dar nu te vei simț�i bine prea mult timp. Î�n curând te vei
afla din nou faț�ă î�n faț�ă cu tine î�nsuț�i, având aceleaș� i senti-
mente – numai că acum nu vei mai avea pe cine să î�nvinu-
ieș� ti ș� i se vor î�ntoarce î�mpotriva ta.
Nu uita că adevăratul tău scop nu este să manipulezi ș� i

să controlezi aparenț�ele exterioare până când te fac să te
simț�i mai bine, ci să te aliniezi cu esenț�a ta interioară care
se simte deja extraordinar. Atunci, circumstanț�ele exteri-
oare se vor modela î�n funcț�ie de asta. Pentru acest lucru
trebuie uneori să ai răbdare ș� i să analizezi straturile. Tre-
buie să vezi dincolo de minciunile pe care le-ai crezut fără
să î�ț�i dai seama, să simț�i emoț�iile pe care le-ai î�ngropat, să
integrezi umbrele pe care le-ai respins ș� i, î�n final, să reven-
dici adevărul ființ�ei tale. Acesta este momentul tău de gra-
niț�ă sau poate chiar anul de graniț�ă. Este un punct de
cotitură î�n evoluț�ie, conceput de sufletul tău ca să te ducă
mai î�n profunzime, să te facă mai puternic ș� i să activeze
puterile ș� i posibilităț�ile latente din tine; o divinitate care,
altfel, nu ar fi pusă î�n miș� care. Atunci când pui problema î�n
acest fel, î�ț�i dai seama că adversarul – fie că este ș� eful, par-
tenerul de viaț�ă, un membru al familiei sau o boală – este
cel mai mare î�nvăț�ător al tău, un guru, divinitatea î�nsăș� i
care apare pentru a te ajuta să î�ț�i duci viaț�a la următorul
nivel.
Este un principiu dificil ș� i probabil din acest motiv î�l
urmează atât de puț�ini. Perioada de î�nceput la o slujbă sau
î�ntr-o relaț�ie nouă este minunată. Toate endorfinele ș� i fe-
romonii aceia – totul este frumos ș� i posibil din nou! Dar
este un truc al egoului să te ț�ină pe loc, î�n timp ce te convinge
că te schimbi. Dacă nu a avut loc nicio schimbare interioară
reală – dacă povestea nu s-a schimbat fundamental prin-
tr-o conș� tientizare profundă a adevăratei tale naturi –, te
vei î�ntoarce î�n curând î�n aceeaș� i piesă, cu personaje noi.
După cum am spus la î�nceputul acestei cărț�i, s-ar putea să
obț�ii un salariu mai mare, dar vei ajunge falit la un nivel
mai î�nalt. S-ar putea să obț�ii o slujbă nouă, dar să ai acelaș� i
272 Emergența
ș� ef ticălos î�n altă uniformă. S-ar putea chiar să î�ț�i găseș� ti

un nou partener de viaț�ă, dar să sfârș� iț�i î�n aceleaș� i certuri
– deoarece cearta a fost mereu cu tine.
Dar adevărata tragedie este nu numai că ajungi să ai
de-a face cu aceleaș� i probleme la nesfârș� it sau să le repri-
mi ș� i să î�nchizi mai multe părț�i ale sinelui tău, ci că nu ai
ș� ansa să trăieș� ti, să î�ț�i exprimi ș� i să-ț�i î�mpărtăș� eș� ti adevă-
ratul scop – părț�ile tale cele mai profunde, mai bogate ș� i
mai grozave. Eș� ti ca un personaj blocat î�n actul 1 al piesei
ș� i adevărata aventură nu î�ncepe decât î�n actul 2. Potenț�ialul
de geniu, extazul ș� i fericirea, adevăratul destin al măreț�iei
tale – fie el î�n muncă, relaț�ii, creativitate sau descoperire
spirituală – se află dincolo de prag.
Hai să trecem î�mpreună acest prag.
Reprezentarea pragurilor
Fă-ț�i puț�in timp pentru a reflecta la ultimul an – sau la ulti-
mii câț�iva ani – ș� i vezi dacă observi un tipar care se repetă.
Eș� ti unul dintre indivizii aceia care sar dintr-o relaț�ie î�n
alta, de la o slujbă la alta, de la un proiect la altul, dar nu au
un sentiment de realizare sau î�mplinire? Poate că tiparul
este să pui capăt unei relaț�ii chiar î�nainte să î�nceapă cu
adevărat, să renunț�i chiar î�nainte să î�ncepi să cauț�i slujba
la care visezi sau să te plictiseș� ti, să te sperii sau să devii
frustrat chiar î�nainte să î�ncepi (sau să termini) un proiect.
Poate că eș� ti blocat î�ntr-o slujbă sau î�ntr-o relaț�ie din care
ai vrut să pleci de ani de zile, dar de fiecare dată când
ajungi î�n acel punct, te loveș� ti de prag ș� i te convingi să te
retragi ș� i să găseș� ti o cale de a fi fericit acolo unde eș� ti.
Poate că nu este vorba de un domeniu anume, ci de un
sentiment general de neî�mplinire – un proiect de muncă

nedus până la capăt, o reparaț�ie făcută pe jumătate, o con-
versaț�ie lăsată î�n suspensie, o relaț�ie plină de momente
neterminate. Nu te judecă nimeni – dă-ț�i seama î�nsă de
aceste tipare.
Observă sentimentele care apar î�n jurul acelor zone in-
complete. Pe măsură ce î�ncepi să identifici tiparele ș� i orice
element comun pe care l-ar putea avea, caută o convingere
fundamentală ce te limitează, care î�ț�i afectează î�ntreaga via-
ț�ă. Fă-ț�i timp să te gândeș� ti la acest lucru, să meditezi la el ș� i
să scrii î�n jurnal despre el. Pune-ț�i aceste î�ntrebări:
• Unde se ivesc pragurile?

• Care sunt gândurile ș� i emoț�iile fundamentale care
apar chiar î�nainte să î�ncetinesc, să dau î�napoi sau
să mă opresc?
• Care sunt gândurile ș� i sentimentele fundamentale
pe care le am acum cu privire la aceste zone?
• Ce cred că spune despre mine faptul că nu termin
ceva sau că dau î�napoi din faț�a unei provocări im-
portante? Ce î�mi spun singur? (Sunt un î�nvins, un
ratat, un inadecvat ș� i aș� a mai departe).
• Ce mă tem că se va î�ntâmpla dacă termin acest pro-
iect, caut să ating acest scop, am această conversa-
ț�ie? (Voi eș� ua, mă voi face de râs, voi fi respins, î�mi
voi pierde slujba ș� i aș� a mai departe.)
• Ce mă tem să nu creadă ceilalț�i despre mine dacă
î�nchei acest proiect, urmăresc acest obiectiv, am
această conversaț�ie? (Sunt arogant, egoist, lacom,
î�mi place să deț�in controlul etc.)
274 Emergența
De exemplu, dacă ai ieș� it dintr-o relaț�ie pentru că ai

î�nceput să te simț�i neadecvat, invizibil sau neapreciat, s-ar
putea să descoperi că te lupț�i cu aceste probleme ș� i î�n rela-
ț�ia actuală, ceea ce te face să vrei să pleci. Apoi î�ț�i aduci
aminte că ț�i-ai dat demisia de la ultima slujbă sau ai aban-
donat o activitate creativă deoarece ai simț�it ceva similar.
Când î�ț�i examinezi cu grijă viaț�a, vezi că acelaș� i tipar a ca-
uzat rupturi î�n familie, î�n muncă, î�n relaț�ii sau î�n pasiunile
tale profunde. Este î�ntotdeauna o lamentaț�ie bine cunos-
cută: „Oamenii nu mă apreciază. Nu mă văd ș� i nu mă vali-
dează. Nu mă respectă”. Sau î�n cazul unei activităț�i creative
sau antreprenoriale, s-ar putea să sune aș� a: „Nimeni nu va
aprecia vreodată acest lucru. Nu are niciun sens. Eu nu am
niciun sens. Este o pierdere de timp!”. Cu alte cuvinte, pre-
iei rolul de a te ataca singur, dat fiind că nu mai e nimeni
prin preajmă care să facă asta î�n locul tău.
Dar este același comportament – pentru că este aceeași
poveste.
La î�nceput, o descoperire de acest fel te poate tulbura.
Prinde î�nsă curaj! Acesta este î�nceputul eliberării. Când
observi tiparul care se repetă, î�ncepi să î�nț�elegi că proble-
ma nu a fost niciodată ceva din exterior; problema a fost
acel tipar inconș� tient. Ș� tii că nu poț�i să-i schimbi pe cei-
lalț�i, oricât ai î�ncerca; ce uș� urare să ș� tii că nici nu trebuie.
Trebuie doar să î�ț�i schimbi tiparul interior – sau relaț�ia ta
cu el. Iar asta o poț�i face. De fapt, eș� ti singura persoană
care poate. Este dureros la î�nceput să î�ț�i dai seama că tu
eș� ti numitorul comun î�n toate eș� ecurile tale aparente, dar
este ș� i î�nceputul adevăratei puteri.
Când priveș� ti aceste situaț�ii diferite prin prisma exer-
ciț�iilor efectuate î�n capitolele precedente, î�ț�i dai seama că
niciunul dintre factorii declanș� atori externi nu este rele-

vant. Singurul lucru care contează este ceea ce ai în tine.
Dacă observi un tipar conform căruia eș� ti neapreciat, este
din cauză că nu ț�i-ai activat î�n tine sentimentul că eș� ti apre-
ciat. Făcând acest lucru, efectuând exerciț�iile din carte, cali-
tatea aprecierii se va trezi la viață. Atunci când se trezeș� te,
fie te vei purta diferit iar ceilalț�i te vor aprecia, fie nu î�i vei
mai atrage pe cei care nu o fac. Vei vibra la o frecvenț�ă care
î�i va î�ndepărta pe oamenii care nu te apreciază sau te vei
simț�i atât de sprijinit din interior, î�ncât nu î�ț�i va mai păsa
de ce crede lumea.
Uită-te la răspunsurile î�ntrebărilor anterioare sau la
orice altă descoperire pe care ai avut-o făcând acest exer-
ciț�iu. Fii deosebit de atent la ceea ce proiectezi – calităț�ile
negative pe care ai crezut sau te-ai temut că ț�i le-au atribuit
ceilalț�i. Acestea sunt umbrele tale. Observă cu care dintre
ele rezonezi cel mai puternic, apoi refă exerciț�iul cu umbra
prezentat î�n etapa a ș� asea.
Sper că e limpede acum: un prag este adesea un catali-
zator evolutiv ș� i majoritatea problemelor creează de fapt
condiț�iile pentru a primi răspunsul la rugăciune. Făcând ce
trebuie pentru a depăș� i un prag vei avea un sentiment mai
intens de iubire de sine, de apreciere sau orice altă calitate
care părea că lipseș� te. Dincolo de prag, eș� ti o persoană
nouă – te-ai luptat cu î�ngerii tăi, ț�i-ai schimbat natura ș� i ai
avansat pe scara conș� tiinț�ei. Din acest punct, î�ț�i duci rela-
ț�ia la următoarea etapă, mediul de lucru se î�mbunătăț�eș� te
ori se extinde sau termini un proiect ș� i are succes. Iar dacă
persoana cu care eș� ti sau locul unde munceș� ti nu poate sau
nu este dispus să crească odată cu tine, vei găsi o relaț�ie
sau un mediu care poate să joace la acest nivel nou.
276 Emergența
Iată adevărata schimbare. Adevărata evoluț�ie. S-ar pu-

tea să mai treci prin provocări î�n acest domeniu pe măsură
ce continui să creș� ti, dar nu vei mai trece niciodată peste
același prag.
Cum să obții sprijin în viață

Ț� i-am oferit aceste principii de bază ș� i exerciț�ii pentru a-ț�i
afla viziunea, pentru a crea un plan, pentru a vindeca ceea
ce ț�i-a î�mpiedicat progresul ș� i pentru a rămâne pe drumul
cel bun – indiferent ce s-ar î�ntâmpla. Î�nț�elegi acum că, la fel
cum un avion se poate afla î�n afara itinerariului î�n 90% din
timp, î�mpins de forț�ele de inerț�ie – ș� i să ajungă totuș� i la
timp la destinaț�ie –, ș� i tu te vei abate de la drum când mer-
gi pe calea turbulentă a transformării. La fel ca avionul, ai
o destinaț�ie – viziunea ta – care î�ț�i dă o direcț�ie, ș� i un plan
după care să-ț�i orientezi acț�iunile. Dar asta nu garantează
că î�ț�i vei păstra direcț�ia. La fel ca avionul, tot ai nevoie de
un sistem care să te anunț�e când te abaț�i de la drum, să
facă o corecț�ie ș� i să revii la traiectorie – altfel, curenț�ii te
vor face să aterizezi foarte departe. Instrumentele care
ț�i-au fost oferite pe parcursul acestei cărț�i te vor ajuta să
faci asta.
Când rămâi pe drumul tău, indiferent ce-ar fi, ajungi la
destinație.
Uneori ne putem descuraja ș� i vrem să ne oprim sau să
renunț�ăm. Ne aflăm î�n faț�a unui prag major ș� i nu ș� tim. Sau
poate ș� tim, dar suntem prea imobilizaț� i de frică ori de
durere ca să facem ceva î�n această privinț�ă. Atunci avem
nevoie de putere, de un sistem de sprijin, de o strategie.
Asta ar putea î�nsemna să ne î�nscriem î�ntr-un grup
mastermind*, î�ntr-un program de coaching, să avem parte-

neri de sprijin sau chiar să ne luăm un coach personal, un
mentor sau un ghid spiritual. Majoritatea marilor experț�i,
a liderilor, artiș� tilor, sportivilor ș� i antreprenorilor au un
sprijin de acest gen. Cu toț�ii avem nevoie de ajutor. Nu este
un zbor solitar; suntem meniț�i să călătorim î�mpreună.
Acest sprijin poate să î�mbrace multe forme. Dacă vrei
să faci miș� care, te-ar ajuta să ai un coleg de antrenament,
fiindcă atunci vor fi mai multe ș� anse să te duci la sală când
nu ai chef. Dacă vrei să scrii sau să realizezi un alt proiect
creativ, găseș� te un partener de creaț�ie cu care să te î�ntâl-
neș� ti săptămânal – î�n persoană sau online – ș� i să lucraț�i
î�mpreună. Faptul că ai pe cineva î�n faț�a căruia să răspunzi
te va menț�ine pe drumul cel bun ș� i te va ajuta să nu te mai
simț�i atât de singur.
O clientă a mea, Valerie, voia să scrie un anumit număr
de pagini pe săptămână, dar găsea mereu motive să nu se
apuce de lucru. Aș� a că a î�ncheiat o î�nț�elegere cu un prieten
ca î�n cazul î�n care nu î�ș�i atinge scopul, să-i ofere o masă la
un restaurant scump. Cum nu î�ș�i permitea prea multe ase-
menea ieș� iri – a scris paginile. I-am î�ndrumat pe părinț�i să
facă î�nț�elegeri cu copiii lor: părintele trebuia să atingă un
anumit obiectiv, altfel trebuia să facă curăț�enie î�n camera
copilului (sau o altă treabă casnică) timp de o săptămână.
Bineî�nț�eles că puș� tii ș� i-au tras părinț�ii la răspundere!
* Un grup mastermind, sau un grup „al minților strălucite” este format
din oameni care au interese și scopuri comune și care se întâlnesc pe-
riodic (lunar, săptămânal sau chiar zilnic, dacă este nevoie) pentru a-și
sprijini reciproc creșterea și dezvoltarea în vederea atingerii acelor in-
terese și scopuri. (n.ed.)
278 Emergența
Uneori poț�i să te convingi singur să treci la treabă sau ori-

cum să faci să-ț�i vină mai uș� or. Gândeș� te-te la următoarele:
• Dacă vrei să î�ncepi să faci miș� care, ț�i-ai putea spu-

ne: „Tot ce trebuie să fac este să merg la sală. Nici
măcar nu trebuie să fac exerciț�ii. Doar să mă duc”.
Apoi ajungi acolo, î�ț�i faci de lucru la câteva aparate,
te uiț�i la cine a mai venit ș� i nici nu î�ț�i dai seama
când ai î�nceput să faci miș� care.
• Dacă vrei să scrii sau să creezi ceva, ai putea să î�ț�i
spui: „Tot ce trebuie să fac este să stau î�n faț�a com-
puterului, să deschid un fiș� ier Word ș� i să tastez ori-
ce î�mi vine î�n minte. Nu trebuie să fie ceva bun. Nu
trebuie să nimeresc de prima dată, trebuie doar să
scriu ceva”. Aș� a că î�ncepi să tastezi gânduri î�ntâm-
plătoare, ș� i uite – scrii.
Emergineria nu este o reț�etă magică sau o tehnică de

î�mbogăț�ire rapidă. Nu î�ț�i pui dorinț�e, î�ntrebări sau speran-
ț�e; î�ț�i proiectezi un mod de viață care te sprijină să fii ceea
ce eș� ti cu adevărat. La fel ca bambusul chinezesc, î�nseam-
nă să investeș� ti energie ș� i să ai răbdarea de a săpa ș� i de a-ț�i
dezvolta un sistem de rădăcini care este destul de adânc,
de puternic ș� i de extins pentru a sprijini destinul măreț�
pentru care te-ai născut. După cum spunea Henry David
Thoreau î�n Walden sau Viața în pădure: „Dacă cineva î�nain-
tează cu î�ncredere î�n direcț�ia vieț�ii sale ș� i se străduieș� te să
trăiască viaț�a pe care ș� i-a imaginat-o, [atunci acesta] va fi
î�ntâmpinat de un succes neaș� teptat”.*7
* Traducere de Ştefan Avădanei şi Alexandru Pascu, Editura Act şi

Politon, Bucureşti, 2016, p. 341. (n.tr.)
CUM SĂ TRĂIEȘTI
PE MUCHIA
EMERGENȚEI
Dacă nu trăiești pe muchie, ocupi prea mult spațiu.

Anonim
S-a născut cu mii de ani î�nainte ca omul să fi creat prima

civilizaț�ie pe văile râurilor din Mesopotamia. Chiar î�nainte
ca Marile Piramide să fie î�nălț�ate î�n deș� ertul egiptean sau
monoliț�ii masivi de la Stonehenge să fie ridicaț�i, această
ființ�ă maiestuoasă exista deja de milenii.
Numele său este stejarul Jurupa. A ieș� it prima dată din
sol î�n timpul ultimei ere glaciare ș� i de atunci a rămas, ca un
mare gardian al erelor, î�n vârful unui deal bătut de vânturi
aprige din sudul Californiei, de mai bine de 13.000 de ani
– ceea ce î�l face cel mai bătrân organism viu cunoscut.
Luându-ș� i numele de la dealurile Jurupa din comitatul Ri-
verside, acest stejar multimilenar se î�ntinde pe mai bine
de 22 de metri ș� i a î�nvăț�at să î�ș�i menț�ină ritmul de creș� tere
la 0,127 cm pe an, fapt care contribuie la distincț�ia de cel
mai răbdător organism viu din istorie ș� i făcându-l probabil
să fie mult mai vechi decât cred oamenii de ș� tiinț�ă. Ș� i-a asi-
gurat supravieț�uirea de-a lungul timpului, printre altele,
dezvoltându-ș� i un sistem de rădăcini capabil să extragă
280 Emergența
apă ș� i substanț�e nutritive dintr-un teren uscat ș� i stâncos ș� i

să reî�ncolț�ească direct din rădăcină după numeroase in-
cendii de vegetaț�ie.1
Jurupa este un copac al moș� tenirii, adică unul care
trăieș� te mai multe generaț�ii, secole ș� i chiar milenii ș� i nu
numai că poartă î�n el trecutul asemenea unui pergament
uriaș� nedesfăcut, dar sprijină î�n acelaș� i timp ș� i viitorul
prin ceea ce oferă: hrană pentru unii, umbră pentru alț�ii ș� i
un habitat pentru ș� i mai mulț�i. Un copac al moș� tenirii păs-
trează ș� i protejează natura ș� i, după cum am spus mai de-
vreme, devine un gardian al porț�ilor sau poarta î�nsăș� i – o
poartă către următorul anotimp, deoarece creș� te ș� i descreș� -
te aș� a cum fac anotimpurile, sau portalul dintre pământ ș� i
cer, deoarece atinge atât pământul, cât ș� i cerul.
Viaț�a unui copac al moș� tenirii î�nseamnă mai mult de-
cât supravieț�uirea sa, mai mult decât î�mplinirea sa; viaț�a
lui aparț�ine comunităț�ii î�n care este plantat. Este adesea o
piesă centrală, un loc de adunare sau o făclie care atrage
oamenii, î�i adună sub umbra lui ș� i î�i ancorează trainic de tre-
cut, prezent ș� i viitor – chiar ș� i de sentimentul eternităț�ii.
Cum să devii un copac al moștenirii

Am fost î�nvăț�aț�i să urmărim finalităț�i care se referă la a
ajunge î�n formă î�n ce priveș� te fizicul, afacerile, psihicul, ba-
nii ș� i relaț�iile. Aceasta este funcț�ia iniț�ială a celor ș� apte eta-
pe ale Emergineriei. Dar este doar î�nceputul. Odată ce aceste
structuri ale vieț�ii sunt stabilizate, ele devin scândurile din-
tr-o platformă care î�ț�i permite să te lansezi î�n adevăratul tău
destin. Dacă vrei, poț�i folosi principiul Emergenț�ei ca să tră-
ieș� ti o viaț�ă mai mare decât personalitatea ta, î�n serviciul
unei viziuni măreț�e, ș� i să devii un instrument al progresu-

lui evolutiv – î�n familie, î�n afaceri, î�n comunitate ș� i î�n lume.
Pentru asta, trebuie să te uiț�i mai atent la convingerile
ș� i acț�iunile tale, pentru a vedea nu doar î�n ce măsură te
ajută, ci ș� i impactul pe care î�l au asupra planetei, asupra
altor oameni ș� i asupra generaț�iilor viitoare. Comporta-
mentele, obiș� nuinț�ele ș� i convingerile tale vin din perspec-
tiva evoluț�iei sau sunt rămăș� iț�e ale unei vechi paradigme?
Când î�ț�i descoperi limita, vei putea să eliberezi blocaje as-
cunse, să î�ț�i extinzi potenț�ialul ș� i să trăieș� ti viaț�a ca un vi-
zionar. Î�n loc să trăieș� ti din perspectiva î�ngustă a unei
î�ntrupări umane limitate î�n timp, vei î�nvăț�a să trăieș� ti din
natura ta eternă – devenind „un portal î�ntre cer ș� i pământ”
– ș� i să dai rădăcini acestor adevăruri atemporale.
Când păș� eș� ti î�n următoarea etapă a evoluț�iei tale, acț�iu-
nile, interesele ș� i scopurile tale ajung să se refere din ce î�n ce
mai mult la impactul pe care î�l vor avea nu peste un an, cinci
sau zece, ci peste 25, 50 sau chiar 100 de ani ș� i mai mult. Pe
măsură ce sentimentul de sine î�ncepe să se extindă pentru a
include mai mult din omenire ș� i din planetă, lucrurile care
contează cel mai mult ș� i proiectele cărora î�ț�i dedici viaț�a î�n-
cep să se refere mai mult la sustenabilitatea pe termen lung,
la evoluț�ia rasei umane ș� i la generaț�iile viitoare care vor re-
colta ceea ce ai semănat. Viziunea ta nu devine sfârș� itul
călătoriei, ci un î�nceput nou ș� i î�ndrăzneț�.
Cum să scapi de vechile obișnuințe

Până acum ț�i-ai definit deja viziunea ș� i ț�i-ai integrat conflic-
tele interioare pentru a stabili un nivel de armonie care să
sprijine pe deplin viziunea ș� i să o facă să se materializeze.
282 Emergența
Intenț�ionezi serios să devii cea mai bună versiune a ta.

Pentru a-ț�i accelera progresul, te invit ca pe măsură ce
mergi mai departe să-ț�i adresezi î�ntrebări mai profunde
despre modul tău de viaț�ă, î�ntrebări care te duc dincolo de
î�mplinirea personală, î�ntrebări care s-ar putea să-ț�i con-
teste convingeri sau obiș� nuinț�e la care ț�ii.
Un exemplu este războiul. Dar nu război î�n sensul evi-
dent – mă refer la formele de război mai puț�in deschise,
dar î�n unele cazuri la fel de distructive: războiul î�mpotriva
drogurilor, î�mpotriva sărăciei, î�mpotriva corpului nostru ș� i
î�mpotriva propriei persoane. Războiul de orice fel se află
î�n interior. Î�ncepe cu un strigăt de luptă î�n inima noastră, o
mină care ne explodează î�n suflet, schimburi de focuri cu
laturi ale noastre pe care le considerăm periculoase, inva-
datori străini – ș� i î�n cele din urmă se revarsă î�n lumea
noastră la fel ca toate conflictele î�n care ne implicăm: cer-
turile î�n familie, activismul furios, partizanatul politic ș� i
modul general î�n care ne tratăm pe noi î�nș� ine, pe ceilalț�i ș� i
planeta. Purtăm războaie pe multe fronturi. Dar din cauză
că lucrurile cărora li te î�mpotriveș� ti dăinuie ș� i ceea ce com-
batem alimentăm, cu cât ne războim mai mult, cu atât creăm
ceva împotriva căruia să luptăm.
Aș� adar, de ce este important acest lucru pentru a activa
Legea Emergenț�ei ș� i pentru a trăi pe muchia Emergenț�ei?
Vorbesc doar ca să mă aflu î�n treabă? Nu, nu vreau să te
conving să gândeș� ti î�ntr-un anumit fel – vreau să te î�ncura-
jez să gândești. Mare parte din activitatea pe care noi o nu-
mim gândire, nu este de fapt; regurgităm idei vechi, dintre
care multe nu sunt ale noastre. Adevărata gândire î�nseamnă
să ne folosim mintea ca pe o alee a conș� tiinț�ei, deschizând-o
tărâmului realului, unde următoarea etapă a evoluț� i ei
noastre este mereu gata să intre î�n scenă. Pentru a ne rea-

liza pe deplin potenț�ialul, pentru a deveni ceea ce suntem
meniț�i, trebuie să adoptăm acest fel de a fi evolutiv – chiar
revoluț�ionar.
Indiferent că vrei sau nu, eș� ti parte a unui sistem mai
mare, ca o creangă dintr-un copac al moș� tenirii. Ș� i pe mă-
sură ce acesta evoluează, trebuie să evoluezi cu el, altfel vei
fi scos din uz. Dar ș� i tu eș� ti un sistem complet î�n sine – pro-
priul copac al moș� tenirii. Pe măsură ce faci aceste exerciț�ii
ș� i î�ț�i foloseș� ti mai bine energia, î�ț�i vei transforma ș� i felul î�n
care gândeș� ti, te simț�i ș� i te comporț�i. Pe măsură ce vibraț�ia
planetei creș� te, cei care vor să crească odată cu ea vor fi
sprijiniț�i ș� i vor primi mai multă energie – dacă sunt dispuș� i
să renunț�e la gândurile ș� i obiș� nuinț�ele cu energie joasă –
pe când cei care nu sunt dispuș� i vor primi din ce î�n ce mai
puț�ină, până când va deveni insuficientă să le sprijine
Emergenț�a.
Trăind la limita Emergenț�ei, vei fi purtat de forț�a evo-
luț�iei care face ca î�ntreaga planetă ș� i cosmosul să î�nainteze
– ca atunci când profiț�i de curentul de aer ce vine din spa-
tele unei semiremorci – ș� i te extinzi, lăsând la lumină Sinele
superior cu o uș� urinț�ă ș� i o graț�ie din ce î�n ce mai mari. Via-
ț�a ta î�ncepe să fie condusă de univers, nu de convingerea
universală, iar capacitatea ta de a fi un instrument al bine-
lui î�n lume nu se mai bazează pe capacităț�ile tale omeneș� ti,
ci pe caracterul nelimitat al vieț�ii î�nseș� i.
284 Emergența
Cum să îți găsești limita Emergenței

Prima parte a acestui exerciț�iu poate fi făcută scriind î�n
jurnal sau stând cu ochii î�nchiș� i, caz î�n care ai putea să te
î�nregistrezi î�n prealabil citind î�ndrumările ș� i apoi să as-
culț�i î�nregistrarea, sau să rogi pe cineva să te ghideze. A doua
parte este un proces pe linia timpului care se realizează cel
mai bine fie cu un prieten, fie cu o î�nregistrare audio (după
cum am spus mai devreme), fie din memorie după ce l-ai
citit î�n î�ntregime.
Î�ncepe cu câteva respiraț�ii profunde ș� i stabileș� te-ț�i inten-

ț�ia prin rugăciunea de bază: „Doamne (sau oricare alt con-
cept divin pe care î�l preferi), mai mult decât să controlez,
să manipulez sau să schimb ceva, vreau să î�nț�eleg adevărul
care mă eliberează ș� i mă face un instrument al binelui su-
prem pentru toț�i”. Simte energia acestei intenț�ii. Nu î�ncerci
să obț�ii nimic, ci te deschizi î�n faț�a adevărului ființ�ei tale.
Î�ntreabă-ț�i Sinele superior dacă te agăț�i de un mod mai

vechi de a acț�iona ș� i de a fi, de o paradigmă veche sau de o
perspectivă evolutivă care î�ț�i î�mpiedică progresul. Fii deo-
sebit de atent la orice sector al vieț�ii î�n care î�ț�i spui: Am
făcut întotdeauna așa. Poate ai î�nvăț�at un anumit fel de a
acț�iona sau de a fi de la familie, ș� coală, de la o slujbă sau
din societate î�n general. Poate a funcț�ionat o vreme – poate
î�ncă pare că funcț�ionează –, dar numai pentru a păstra sta-
rea actuală, nu pentru a-ț�i permite să te î�ntinzi ș� i să te ex-
tinzi. L-ai depăș� it din punct de vedere mental, emoț�ional ș� i
energetic, dar nu ai renunț�at la el.
Dacă te străduieș� ti să te dezvolț�i î�ntr-un anumit sector, î�n-

treabă-te î�n ce privinț�ă î�ncerci să acț�ionezi după o per-
spectivă sau un tipar depăș� it al obiș� nuinț�elor, ceva care nu
mai este î�n armonie cu ceea ce eș� ti sau cu ceea ce te rogi să
devii. Ce obiș� nuinț�e mentale, emoț�ionale sau fizice se află
î�n opoziț�ie directă cu viziunea ta î�naltă sau cu rugăciunile,
afirmaț�iile ș� i dorinț�ele arzătoare actuale? De exemplu, dacă
te rogi să fii mai afectuos ș� i mai î�nț�elegător atunci când te
enervează cineva, î�ncă obiș� nuieș� ti să-ț�i aperi punctul de
vedere sau să-i demonstrezi persoanei respective că s-a î�n-
ș� elat? Dacă ai dificultăț�i financiare, î�ncă te plângi că nu ai
destul sau de cât de prost merge economia?
Conș� tientizează că răspunsul ar putea fi ascuns de ego
cu scopul de a te î�mpiedica să te schimbi î�ntr-un fel inopor-
tun sau incomod. Poate va trebui să renunț�i la bârfă, la a-i
judeca pe alț�ii sau la a te apăra; poate va trebui să ierț�i o
persoană pe care o dispreț�uieș� ti, să-ț�i petreci timpul singur
î�n loc să ieș� i î�n oraș� , să meditezi î�n loc să te uiț�i la televizor.
Sau s-ar putea să trebuiască să faci ceva mai dificil, cum ar fi
să renunț�i la o slujbă sau la o relaț�ie ori să te muț�i î�n altă
parte.
Acestea sunt praguri mari. O parte din tine a ajuns deja aici,
datorită î�ntregii munci pe care ai realizat-o până acum, dar
î�ntotdeauna este loc de cugetare ș� i evoluț�ie. Gândeș� te-te că
faci „muncă de perfecț�ionare” î�n timp ce te mai eliberezi de
un strat de obiș� nuinț�e vechi ș� i te stabileș� ti mai ferm pe
muchia Emergenț�ei.
286 Emergența
Când î�ncerci să devii conș� tient de obiș� nuinț�ele mentale,

emoț�ionale sau fizice pe care le-ai identificat ca fiind î�nve-
chite sau î�n dizarmonie, î�ntreabă-te î�n ce fel ț�i-au servit. De
exemplu, caracterul tău defensiv a servit ca un scut î�ntre
egoul tău ș� i lume? Tendinț�a de a sta treaz până târziu î�n
faț�a calculatorului te-a î�mpiedicat să î�ț�i î�nfrunț�i probleme-
le cu insomnia sau somnul agitat? Î�n majoritatea cazurilor,
vei descoperi că aceste obiș� nuinț�e depăș� ite ț�i-au servit la
un moment dat sau î�ntr-o oarecare măsură. Nu te gândi că
sunt ceva greș� it; fii dispus să renunț�i la ele astfel î�ncât să te
poț�i dezvolta.
Când cauț�i aspectele î�n care te agăț�i de convingeri depăș� ite,

ridică-te deasupra tuturor, deasupra vieț�ii tale, deasupra
timpului (aș� a cum am făcut î�n etapa a ș� asea). Din această
poziț�ie care permite o vedere de ansamblu, uită-te î�n jos la
situaț�ia î�n care acț�ionezi î�n acest mod anume. Observ-o
fără să judeci. Evalueaz-o. Imaginează-ț�i apoi că ai renun-
ț�at la acea obiș� nuinț�ă sau ai adoptat alta, care te susț�ine.
Coboară pe linia timpului ș� i imaginează-ț�i că te vezi com-
portându-te î�n acest mod nou; vezi cum î�ț�i influenț�ează
viaț�a. Î�n ce fel te porț�i cu tine? Cum interacț�ionezi cu cei-
lalț�i? Ce faci? Cine eș� ti?
Ridică-te iar ș� i deplasează-te î�nainte, observând cum linia

timpului se schimbă î�naintea ochilor tăi, cum culorile de-
vin mai vibrante, cum noi posibilităț�i se leagă de ea ca aflu-
enț�ii unui râu. Fără obiș� nuinț�ele vechi, viitorul tău este
diferit; o poveste cu totul nouă iese la lumină. Continuă să
mergi î�nainte: o lună, două, din ce î�n ce mai repede, ș� ase
luni, un an î�ntreg – ș� i coboară pe linia timpului când ajungi
acolo, la un an din momentul prezent, unde obiș� nuinț�a ve-

che este inexistentă ș� i ai deprins-o pe cea nouă. Ce vezi? Ce
s-a schimbat? Cum te simț�i? Cum te comporț�i? Uită-te la
viaț�a ta – la relaț�ii, muncă, situaț�ia financiară, spiritualitate
– ș� i observă ce s-a schimbat, dacă s-a schimbat ceva. Au ieș� it
la iveală comori ș� i bucurii noi ș� i neaș� teptate? Dacă lucrurile
arată mai rău, dacă apar imagini negative, nu te î�ngrijora;
este un semn că ai agitat gânduri inconș� tiente – ai atins sur-
se mai adânci. Acum poț�i să te î�ntorci î�n timp ș� i să efectuezi
procesul de vindecare aș� a cum am făcut mai devreme.
Dacă vrei să mergi mai departe, ridică-te iar deasupra lini-

ei timpului ș� i pluteș� te î�nainte... doi ani, trei ani, patru ani î�n
viitor. Observă cum timpul trece î�n goană sub tine. Simte
cum se acumulează energia. Simte transformările ș� i schim-
bările pe măsură ce această obiș� nuinț�ă nouă continuă să
afecteze ș� i să influenț�eze fiecare sector al vieț�ii tale (de
exemplu, efectul cumulativ al exerciț�iilor fizice periodice,
faptul că nu mai mănânci ceva anume, că nu te mai aperi ș� i
nu te mai plângi – indiferent care este obiș� nuinț�a nouă – zi
de zi, lună de lună, an de an). Când ajungi la punctul care
marchează cinci ani, coboară ș� i priveș� te î�n jur. Ce vezi acum?
Cum arăț�i peste cinci ani î�n acest nou viitor? Cu cine eș� ti?
Ce faci? Cum î�i influenț�ezi pe ceilalț�i? Î�ncă o dată, dacă apa-
re ceva negativ, nu î�ț�i face griji; te scuturi de problemele
vechi. Reț�ine ce apare ș� i, dacă simț�i pornirea să aprofun-
dezi, aplică-i procesul de vindecare.
Dacă eș� ti mulț�umit de acest nou fel de a fi, pluteș� te î�napoi

î�n momentul prezent ș� i coboară î�n corp. Fii recunoscător
pentru munca depusă, pentru acest moment î�n care ai
288 Emergența
creat ceva î�mpreună cu impulsul evolutiv al universului.

Ai răspuns dorinț�ei din tine. Eș� ti î�n armonie, î�n acord cu
natura ta ș� i nu î�i mai opui rezistenț�ă. Inspiră adânc ș� i rela-
xează-te cu acest gând. Poț�i să te î�ntorci oricând să desco-
peri limitele evolutive ș� i să treci peste ele.
Cum să trăiești o viață vizionară

Când dr. Martin Luther King Jr. a avut viziunea egalităț�ii ra-
siale, a trebuit să se elibereze de multe idei ș� i obiș� nuinț�e
pentru a da formă acestei viziunii ș� i pentru a-ș� i î�ndeplini
rolul. Nu ș� i-a dorit de la î�nceput să fie pastor ș� i nu a vrut să
î�ș�i riș� te siguranț�a sa sau pe cea a familiei sale. La un mo-
ment dat, a făcut presiuni să poată purta o armă ascunsă ș� i
se spune că avea un arsenal acasă – el, unul dintre cei mai
mari susț� inători ai păcii. Dar pe măsură ce chemarea de-
venea tot mai puternică, a ales să fie un exemplu al nonvi-
olenț�ei ș� i î�n armonie cu î�nvăț�ăturile lui Hristos. Nu a fost
uș� or; a trebuit să trăiască pe muchia Emergenț�ei. La fel a
fost ș� i î�n cazul lui Gandhi, al Maicii Tereza, al lui Oprah, al
lui Thomas Jefferson, Thomas Edison ș� i Walt Disney – cu
toț�ii au avut o viziune care i-a obligat să se elibereze de
concepț�iile vechi ș� i să î�ș�i părăsească zona de confort pentru
a fi î�n armonie cu viaț�a care î�ncerca să iasă din ei.
Să fii vizionar nu î�nseamnă să fii celebru sau să faci is-
torie – nu trebuie să stai pe un podium, să ț�ii un megafon
sau să mărș� ăluieș� ti spre Capitoliu. Î�nseamnă să vezi diferit
lucrurile, să vezi invizibilul ș� i să î�l exprimi, fie familiei, pri-
etenilor, colegilor sau lumii î�ntregi. Poț�i să fii un părinte,
un profesor, un politician, un artist, un om de afaceri sau
un instalator vizionar. Cu toț�ii avem chemarea de a trăi o
viaț�ă vizionară, indiferent de statutul nostru. Î�nseamnă să
fim fideli faț�ă de ceea ce este mai bun î�n noi. Î�n timp ce alț�ii
urmează tendinț�ele, judecă după aparenț�e ș� i se lasă con-
duș� i ca oile, un vizionar î�ș�i aliniază gândurile, cuvintele ș� i
acț�iunile cu ideea care î�ncearcă să iasă la lumină din el.
Gândeș� te singur – deoarece dacă nu gândeș� ti singur, gân-
deș� te altcineva pentru tine.
Dacă ai surprins o viziune pentru viaț�a ta sau doar un
aspect din ea, poate că te deplasezi deja î�n direcț�ia ei. Dacă
nu, revino la exerciț�iul din etapa î�ntâi ș� i fă-l până când vizi-
unea prinde formă. Repetă procesul de cât ori vrei. De fie-
care dată când î�l faci, î�ț�i ascuț�i simț�urile sufletului pentru a
vedea invizibilul, pentru a auzi inaudibilul ș� i pentru a simț�i
intangibilul – astfel î�ncât să faci ceea ce pare imposibil.
Acesta este domeniul vizionarului; el vede, aude ș� i sim-
te dimensiunea potenț�ialului infinit ș� i a posibilităț�ilor fără
margini. Aici trăieș� te adevăratul Sine. Aici există tot ce ai
putea avea vreodată nevoie pentru a-ț�i î�mplini destinul.
Acesta este izvorul din care iese î�ntreaga viaț�ă. Doar o aver-
tizare: nu este pentru cei slabi de inimă. După cum a spus
Ralph Waldo Emerson: „Dumnezeu nu va accepta ca lucra-
rea sa să se manifeste î�n cei laș� i”.2
Provocarea de a duce o viaț�ă vizionară este aceea că nu
e î�ntotdeauna un lucru popular, deoarece un vizionar pre-
zintă, descrie ș� i activează o idee aflată mai presus de para-
digma prezentă, iar pentru asta, ceva – sau cineva – va
trebui să se schimbe. Asta fac marii lideri, indiferent dacă
sunt liderii unei familii, ai unei comunităț�i, ai unei ț�ări sau
ai unei cauze. Trăind ca un exemplu viu ș� i fiind un instru-
ment al unui ideal mai î�nalt, ei creează î�n mediul lor un soi
de presiune care î�i cheamă pe oameni la acț�iune. Uneori,
această presiune î�i alină pe cei suferinzi, dar mai adesea î�i
290 Emergența
face să sufere pe cei care trăiesc confortabil, zguduind sta-

rea de fapt, descoperind locurile î�n care ne ascundem, lu-
minându-ne umbrele ș� i deschizându-ne cu forț�a carapacea
protectoare atunci când ne limităm existenț�a.
Ț� i s-a î�ntâmplat vreodată să dormi cufundat î�n î�ntuneric
ș� i cineva să tragă brusc draperiile sau să aprindă lumina?
Este neplăcut, ș� i primul impuls este să-i strigăm acelei per-
soane să facă î�napoi î�ntuneric. Tot aș� a, latura noastră care
trăieș� te î�n beznă nu primeș� te lumina cu entuziasm; ne
arde ochii. Din perspectiva egoului este ceva periculos – ș� i
o va ataca, î�ncercând să o blocheze sau să o stingă. Dacă te
afli pe calea Emergenț�ei de ceva timp, au fost probabil
membri ai familiei, prieteni sau colegi care nu ț�i-au susț�i-
nut foarte mult ideile, visurile ș� i scopurile – poate chiar
te-au judecat, te-au făcut de râs sau te-au atacat.
Dar chiar dacă vei avea de î�ndurat critici ș� i adversităț�i
din partea celor care nu sunt pregătiț�i pentru viziunea ta,
nu trebuie să duci o viaț�ă plină de suferinț�ă sau să te mar-
tirizezi. Nu trebuie să convingi oamenii care nu sunt dis-
puș� i sau interesaț�i sau să stai la colț� de stradă cu o pancartă
pe umeri, făcând profeț�ii. Nu trebuie decât să rămâi pe ca-
lea cea bună, să î�i ierț�i pe cei care te resping, „să scuturi
praful de pe picioarele tale”* ș� i să mergi mai departe. Sau
după cum s-a exprimat Jack Canfield î�n The Aladdin Factor
(Factorul Aladdin**): „Unii vor, unii nu vor, ș� i ce dacă!... Ci-
neva aș� teaptă!”.
* Se face referire la Matei 10:14. (n.tr.)

** Volum apărut sub acest titlu la Editura Amaltea, Bucureşti, 2007. (n.tr.)
Viața ta nu îți aparține

Viaț�a ta nu î�ț�i aparț�ine î�n î�ntregime. După cum am analizat
pe scurt la î�nceputul călătoriei noastre, la fel cum î�n fiecare
ghindă există posibilitatea unor păduri infinite, viaț�a ta
plantează seminț�e care vor influenț�a generaț�iile viitoare.
Modul î�n care gândeș� ti ș� i acț�ionezi nu doar extinde sau re-
strânge viaț�a ta, ci î�mbogăț�eș� te sau epuizează ș� i solul me-
diului tău – familia ta, profesia, comunitatea ș� i mai departe.
Fiecare gând pe care î�l ai ajunge să facă parte din mintea
colectivă – ș� i î�i poate influenț�a ș� i pe alț�ii din viaț�a ta ș� i
î�ntreaga conș� tiinț�ă umană. Ca vizionar, viziunea ta funcț�io-
nează ca un antidot î�mpotriva gândurilor colective, pă-
trunzând î�n inima ș� i mintea celor cu care intri î�n contact,
răspândindu-se î�n sistemul lor, reproducându-se până când
preia controlul. Astfel pui capăt moș� tenirii restrictive care
a fost transmisă din generaț�ie î�n generaț�ie ș� i, cu timpul, î�ț�i
transformi nu doar familia, ci î�ntregi culturi.
Munca interioară ș� i exterioară pe care o faci, cuvintele
pe care le spui ș� i impactul tău î�n lume alcătuiesc opera de
artă care este viaț�a ta – moș� tenirea ta. Când auzi numele
Iisus sau Buddha, Shakespeare sau Da Vinci, Martin Luther
King Jr. sau Maica Tereza, nu auzi doar numele unei perso-
nalităț�i, ci simț�i o vibraț�ie a eternităț�ii, o idee divină care
s-a manifestat prin aceste ființ�e. Dincolo de operele lor ex-
traordinare, aceș� ti indivizi – ș� i mulț�i alț�ii de care nu am
auzit niciodată – au surprins o viziune a vieț�ii î�n afara tim-
pului ș� i spaț�iului ș� i apoi au făcut-o să prindă rădăcini î�n
conș� tiinț�a umană. Aceasta, mai mult decât orice, este ceea
ce simț�im atunci când intrăm î�n contact cu aceste persoa-
ne ș� i cu opera lor – acesta este copacul moș� tenirii lor.
292 Emergența
Ai acelaș� i potenț�ial de exploatat din această idee eter-

nă, din acest cod de geniu din tine, ș� i să î�i pui bazele pe
pământ î�n aș� a fel î�ncât să î�ț�i servească ș� i să î�ț�i binecuvân-
teze viaț�a, familia ș� i umanitatea secole de-acum î�ncolo. In-
diferent dacă oamenii î�ț�i vor cunoaș� te numele sau nu, dacă
faci asta, vibraț�ia vieț�ii tale va continua să se propage veș� -
nic î�n lume – deoarece o idee eternă, odată ce Emergenț�a ei
se activează, nu are sfârș� it. Viaț�a ta va deveni sămânț�a din
care răsar păduri infinite, un î�ntreg ecosistem care va servi
ș� i va hrăni pe mulț�i, mult timp după ce tu vei dispărea.
Viziunea „moștenirii” de o sută de ani

O modalitate de a te ancora î�n această viziune este să te gân-
deș� ti la impactul vieț�ii tale asupra mai multor generaț�ii. Eu
o numesc „Viziunea moș� tenirii de o sută de ani”. Poate fi inte-
resant ș� i eliberator să te gândeș� ti la viaț�a ta î�n felul acesta.
Hai să o explorăm.
Stai nemiș� cat. Inspiră profund de câteva ori ș� i relaxea-
ză-te. Când eș� ti pregătit, pune-ț�i următoarele î�ntrebări:
• Care este impactul celei mai î�nalte viziuni ale mele

peste o sută de ani?
• Dacă mi-aș� trăi scopul divin, care ar fi impactul
asupra familiei mele peste o sută de ani?
• Dacă mi-aș� trăi scopul divin, cum aș� putea să influ-
enț�ez domeniul î�n care lucrez peste o sută de ani?
• Dacă mi-aș� trăi scopul divin, cum mi-aș� influenț�a
ț�ara peste o sută de ani?
• Dacă mi-aș� trăi scopul divin, cum aș� influenț�a pla-
neta peste o sută de ani?
Dacă te simț�i î�ndrăzneț� , mergi ș� i mai departe ș� i î�ntrea-

bă: „Dacă mi-aș� trăi pe deplin viziunea, care ar fi impactul
ei peste o mie de ani?”. Un act de bunătate făcut azi poate
avea un efect î�n lanț� care să î�nconjoare globul. Zâmbetul pe
care î�l oferi cuiva î�n autobuz poate să-i salveze viaț�a. Poate
că avea o stare î�ngrozitoare, dar datorită acestui gest, î�n
seara aceasta nu se va certa cu soț�ia. Poate că, dacă s-ar fi
certat, ar fi ajuns la divorț� . Dar î�n seara aceasta sfârș� esc
prin a face dragoste – ș� i concep un copil. Acest copil creș� te
ș� i descoperă leacul unei boli sau devine pompier ș� i salvea-
ză pe cineva dintr-o clădire î�n flăcări, iar persoana pe care
a salvat-o va face un lucru important pentru altcineva – sau
pentru lumea î�ntreagă. Impactul merge mai departe, ani
de zile, decenii, secole, schimbând nenumărate vieț�i, î�ntr-o
spirală ascendentă fără sfârș� it.
Acț�iunile de o clipă pot schimba cu adevărat lumea.
Dacă un singur moment conș� tient poate avea un ase-
menea impact, imaginează-ț�i impactul pe care l-ar putea
avea o viaț�ă î�ntreagă trăită astfel – mii de momente care se
propagă î�n timp, influenț�ează nenumărate vieț�i, activează
un potenț�ial de neimaginat, cultivă apariț�ia unor moduri
cu totul noi de a trăi ș� i î�ntregi sfere de noi posibilităț�i. Poț�i
vedea acest lucru? Î�l simț�i? Simte puterea pe care o ai. In-
spiră adânc ș� i absoarbe puterea î�n acest moment. Toată
capacitatea de a vindeca vieț�i, de a transforma industrii ș� i
de a schimba planeta – toată î�ncrederea, genialitatea, iubi-
rea ș� i î�nț�elepciunea se află î�n tine chiar acum. La fel cum î�n
ghindă există păduri infinite, această putere infinită se află
î�n tine acum.
294 Emergența
Pe măsură ce î�ț�i extinzi hotarele imaginaț�iei, lăsând-o

să depăș� ească limitele timpului ș� i spaț�iului, ș� i explorezi
noi perspective ș� i posibilităț�ii, î�ntrebă-te:
• Care este cea mai î�naltă viziune pentru viaț�a mea?

Ce î�ncearcă să iasă la lumină î�n viaț�a mea? Ce idee
are Dumnezeu (sau orice concept divin preferi)
pentru viaț�a mea?
• Cum trebuie să mă schimb? De ce anume trebuie
să mă eliberez, ce trebuie să adopt, la ce trebuie să
renunț� sau ce trebuie să devin pentru a crea condi-
ț�iile corespunzătoare ca viziunea mea cea mai î�naltă
să se materializeze î�n viaț�a aceasta?
• Cum trebuie să mă schimb sau ce trebuie să accept
pentru a permite viziunii moș� tenirii mele de o sută
de ani să se dezvolte?
• Ce fel de persoană trebuie să devin acum pentru a ga-
ranta că viziunea moș� tenirii de o sută de ani are loc?
• Cum trebuie să mă schimb, de ce anume trebuie să
mă eliberez sau ce trebuie să accept pentru a per-
mite viziunii moș� tenirii mele de o sută de ani să se
dezvolte?
• Ce acț�iuni sunt chemat să fac pentru a păș� i î�n reali-
tatea acestei viziuni, pentru a mă î�ndrepta către
cea mai î�naltă posibilitate a vieț�ii mele?
S-ar putea ca unele răspunsuri la aceste î�ntrebări să

depăș� ească ceea ce î�ț�i poț�i î�nchipui la nivel intelectual, dar
sufletul atemporal va ș� ti. Prin intermediul sufletului ai ac-
ces la un izvor de potenț�ial pe care nu l-ai explorat proba-
bil niciodată. Pe măsură ce viziunea iese la lumină, lasă-te
cuprins de deplinătatea ei. Nu judeca ș� i nu elimina nimic

din ceea ce apare. Poate că vezi impactul său asupra copii-
lor tăi, asupra copiilor lor ș� i copiilor copiilor lor. Poate că
î�ț�i dai seama că ceea ce faci acum ar putea să î�i determine
pe nepoț�ii tăi să î�ntreprindă o schimbare semnificativă când
se fac mari – sau să î�i î�mpiedice, dacă nu opreș� ti o anumită
activitate.
Î�ncepi să vezi că ceea ce ai considerat probabil nesem-
nificativ sau mărunt, î�n comparaț�ie cu alte viziuni pămân-
teș� ti, face parte dintr-un ț�el mult mai mare. Î�ntins î�ntr-o
asemenea măsură, impactul vieț�ii tale este la fel de impor-
tant precum cea mai extraordinară persoană care a trăit
vreodată. Î�n loc să trăieș� ti cu vibraț�ia slabă a ceea ce per-
cepi a fi istoricul tău neî�nsemnat, deț�ii energia cauzei î�n-
tregii omeniri – ș� i î�ncepi să exprimi această forț�ă cosmică
la fiecare pas.
Cea mai mare chemare

Una dintre marile transformări ale modelului Emergenț�ei
este trecerea de la simpla î�mplinire de sine la slujirea lu-
mii. Ne aflăm aici ca să plantăm copaci ale căror roade se
vor coace pentru generaț�iile viitoare. După cum am văzut,
viaț�a noastră nu ne aparț�ine cu adevărat ș� i nu ne aflăm aici
doar pentru noi î�nș� ine. Când ne dăm seama că avem deja
totul ș� i facem parte dintr-un sistem al unității, viaț�a noas-
tră ajunge să î�nsemne ajutorarea altora pentru a-ș� i trezi
potenț�ialul deplin. Devine motivul pentru care ne trezim
dimineaț�a, combustibilul care ne alimentează î�n nopț�ile
î�ntunecate. Trăim ca să oferim ș� i să ne aducem contribuț�ia
oriunde mergem. Conflictul ș� i competiț�ia dispar, dându-ne
seama că toț�i suntem una. După cum spune proverbul
296 Emergența
Ojibwa*: „Niciun copac nu are crengi atât de nesăbuite î�n-

cât să se lupte î�ntre ele”.4
Acest lucru î�nseamnă să devii un slujitor al vieț�ii – fie
pe scena mondială, fie î�n comunitatea sau î�n familia ta –
unde te transformi nu numai î�ntr-un instrument al propri-
ei Emergenț�e, ci ș� i al Emergenț�ei altora. Toată lumea este
chemată, dar puț�ini răspund apelului. Dacă ai ajuns până
aici, ai făcut exerciț�iile prezentate ș� i ai continuat pe acest
drum, atunci eș� ti unul dintre cei puț�ini.
Aș� adar, felicitări. Ș� i mulț�umesc. Pe măsură ce î�ț�i ridici
conș� tiinț�a, ea î�nalț�ă î�ntreaga conș� tiinț�ă umană. Ș� i când
destui dintre noi î�ș�i ridică vibraț�ia la un nivel mai î�nalt, ș� i
alț�ii î�ncep să se trezească î�n mod spontan.
Î�ntr-unul dintre numeroasele studii despre impactul
creș� terii conș� tientizării, un grup de aproximativ 4.000 de
persoane din cadrul programului de meditaț�ie transcenden-
tală al yoghinului Maharishi Mahesh, a mers la Washington,
DC, ș� i a meditat timp de două luni î�n cadrul unui experiment,
pentru a vedea dacă prin crearea unei unităț�i mai strânse a
grupului ș� i reducerea stresului î�n conș� tiinț�a colectivă ar
putea să scadă criminalitatea. Ipoteza lor s-a dovedit co-
rectă. Î�n perioada respectivă, rata criminalităț�ii a scăzut cu
până la 23%. De fiecare dată când meditezi, î�ț�i ridici con-
ș� tiinț�a sau realizezi un progres, devii ca drojdia din pâine
care le permite altora să se î�nalț�e.5
Acesta este rolul profund al persoanei care realizează
Emergenț�a. Nu î�nseamnă să efectuezi doar Emergenț�a vie-
ț�ii tale – ci ș� i pe a planetei. Este cea mai î�naltă formă de
slujire, adevăratul î�nț�eles al măreț�iei. După cum a spus
* Popor indigen din America de Nord. (n.ed.)

Martin Luther King Jr., „oricine poate fi extraordinar fiind-

că oricine poate să servească”.6
Călătoria neîntreruptă a Emergenței

Pe această cale a Emergenț�ei, ai avut probabil multe reve-
laț�ii, ai făcut multe schimbări ș� i te-ai dedicat sau rededicat
unei viziuni î�ndrăzneț�e. Ai dat probabil ș� i peste multe ob-
stacole ș� i ai dezgropat temeri fundamentale ș� i convingeri
restrictive, extinzându-te î�n moduri care nu au fost mereu
comode. Trebuie să ș� tii doar că este î�n regulă indiferent de
ceea ce a apărut ș� i că face parte din procesul normal de
creș� tere. Cu alte cuvinte, oriunde te afli astăzi este exact
locul î�n care trebuie să fii.
Ș� tii de unde ș� tiu?
Fiindcă eș� ti acolo unde eș� ti, ș� i nu se poate să fie altfel.
Fii răbdător ș� i blând faț�ă de tine, poartă-te cu tine aș� a
cum ai vrea să se poarte ceilalț�i. Chiar mai mult, poartă-te
cu tine aș� a cum te-ai purta cu o persoană pe care o preț�u-
ieș� ti foarte mult.
Î�n fiecare zi.
Aceasta este o aventură fără sfârș� it. Nu există nicio linie
de finiș� ș� i nu este o î�ntrecere. Eș� ti o ființ�ă infinită aflată pe
drumul Emergenț�ei nesfârș� ite. Indiferent cât din ea s-a desfă-
ș� urat, î�ntotdeauna mai este ceva de ieș� it la suprafaț�ă. Apre-
ciază locul î�n care te afli, unde ai fost ș� i ceea ce ai realizat.
Continuă să î�ț�i afunzi rădăcinile ș� i mai adânc, să î�ț�i î�n-
tinzi crengile ș� i mai departe, să î�ț�i ridici inima de stejar ș� i
mai sus, spre soare – ș� i să-i binecuvântezi pe toț�i cei care
se adună la umbra copacului moș� tenirii tale.
Î�n cinstea Emergenț�ei tale!
GLOSAR
calea dorinței: cărare pe care oamenii o formează pe măsu-

ră ce găsesc cel mai bun traseu către un loc dorit (numită
ș� i linia dorinț�ei)
declarația viziunii: afirmaț�ie la timpul prezent care descrie
realizarea unei viziuni ca ș� i cum ar fi avut deja loc sau
care are loc î�n prezent. De obicei se scrie pe hârtie pen-
tru a fi repetată zilnic.
Emergineria: procesul efectuării celor ș� apte etape ale
Emergenț�ei.
Emerginația: aptitudine a sufletului care î�i permite să ex-
ploreze formele originale din planul divin aflat î�n spatele
tuturor formelor (numit ș� i Imaginaț�ie 2.0).
LIFT (Living in the Feeling Tone – Trăirea î�n tonul senti-
mentului viziunii tale): cunoscută ș� i sub numele de vibra-
ț�ie vizionară. Strategia LIFT zilnică face parte din cei trei
paș� i către condiț�iile armonioase din etapa a doua: Culti-
vă condiț�ii armonioase.
planul cuantic: plan axat pe crearea unei structuri a vieț�ii
care oglindeș� te planul sufletului (calea divină a dorinței)
ș� i î�i sprijină Emergenț�a. Nu este un plan care se referă
doar la a obț�ine ceva. Î�n fizică, termenul „cuantic” se refe-
ră la cantitatea minimă a oricărei entităț�i fizice implicată
300 Emergența
î�ntr-o interacț�iune. Î�n mecanica cuantică, „cuantic” este

folosit î�n vederea descrierii cadrului fundamental pen-
tru a î�nț�elege natura la nivelul său esenț�ial. Pe scurt, este
esenț�a noastră fundamentală î�n acț�iune. Ne aliniem cu
această esenț�ă ș� i planificăm de la acest nivel, ajungând
la destinaț�ie î�nainte să facem primul pas. Un plan cuan-
tic se referă mai mult la cine î�ncearcă să iasă la iveală
decât la ceea ce se realizează pe plan extern. Este menit
să î�ț�i accelereze evoluț�ia, să scoată la iveală mai mult din
persoana ta reală. Dacă scopul final al planului nu î�ț�i
cere să te schimbi, să exprimi mai mult din tine î�nsuț�i,
nu este un plan cuantic; este doar un plan. Trebuie să
scoată la suprafaț�ă mai mult din potenț�ialul tău infinit.
simțul sufletului: deș� i gustul, pipăitul, văzul ș� i auzul sunt
abilităț�i perceptive ale corpului, simț�ul sufletului este o
abilitate perceptivă interioară care ne permite să vedem
ș� i să simț�im tărâmuri interioare aflate dincolo de simț�u-
rile fizice.
Stâlpii Scopului Sufletului: să simț�i, să fii ș� i să faci. Fac
parte din cei trei paș� i către condiț�iile armonioase din
etapa a doua: Cultivă condiț�ii armonioase.
studioul viziunii: mediu sacru interior pe care î�l creezi
pentru a-ț�i descoperi, defini ș� i concepe viziunea ideală,
unde revizorii, criticii ș� i analiș� tii au accesul interzis – cel
puț�in până când ț�i-ai formulat o versiune completă a vi-
ziunii care te inspiră. Cheia creării acestui sanctuar crea-
tiv o reprezintă disponibilitatea de a rămâne î�ntr-o stare
deschisă, de copil, î�n care nu critici.
tonul sentimentelor: dacă emoț�iile sunt energie î�n miș� -
care sau transmutaț�ia gândului î�n corpul emoț�ional,
Glosar 301
tonul sentimentelor este energia sufletului, adevărata

esenț�ă sau frecvenț�ă a ființ�ei noastre. Deș� i emoț�iile se vor
schimba ș� i se vor disipa î�n cele din urmă printr-o stare
de prezenț�ă conș� tientă, tonul sentimentelor – deoarece
este real, neschimbat ș� i infinit – va continua să se extindă
ș� i să crească î�n intensitate printr-o atenț�ie concentrată.
vibrația vizionară: semnătura energetică unică a viziunii
tale; cum te simț�i când te imaginezi trăind-o. Mai mult
decât un sentiment de bine, aceasta este chiar esenț�a ș� i
substanț�a viziunii tale emergente.
MULȚUMIRI
Cu cât î�nț�elegi mai bine adevărata natură a vieț�ii, cu atât î�ț�i

dai seama că î�ntregul univers a conspirat pentru a face po-
sibil fiecare moment. Î�n această lumină, sunt recunoscător
tuturor oamenilor ș� i lucrurilor care au făcut posibilă apa-
riț�ia acestei cărț�i.
Î�n calea mea am î�ntâlnit oameni care mi-au fost lumină
călăuzitoare, mâini care m-au ajutat ș� i agenț�i vindecători
fără de care probabil că nu aș� fi acum aici, ca să nu mai
vorbim că nu aș� fi scris această carte. Î�i mulț�umesc mamei
mele, care a crezut mereu î�n mine, chiar ș� i atunci când eu
nu credeam; î�ncrederea ei mi-a dat aripi. Tatălui meu, care
m-a adus cu picioarele pe pământ; î�nț�elepciunea lui prag-
matică m-a trezit la realitate. Soț�iei mele, care a fost cel
mai mare susț�inător ș� i critic al meu ș� i care a dansat cu
mine î�n î�ntuneric ca să î�nț�eleg î�n ce privinț�e trebuia să-mi
dezvolt inima (iubito, î�ncă mai lucrez la asta!). Copiilor
mei, care m-au ajutat să î�mi păstrez simț�ul realităț�ii; am
crezut că am multe să î�i î�nvăț� , dar atunci când elevul este
cu adevărat pregătit, copiii se transformă î�n profesori!
Multe mulț�umiri lui Michael Bernard Beckwith, care a
făcut acest fiu risipitor să se î�ntoarcă la Dumnezeu ș� i m-a
ancorat nu doar la principiile adevărului universal, dar
mi-a activat ș� i dorinț�a de trezire, care a devenit din ce î�n ce
304 Emergența
mai intensă. Ș� i lui Nirvana Gayle, mentor spiritual care mi-a

fost alături ș� i s-a rugat alături cu mine, ajutând astfel un
tânăr pierdut să asimileze î�nvăț�ăturile ș� i să se transforme
î�ntr-un bărbat sigur pe el. Î�ntr-o mare măsură, cartea de
faț�ă este rezultatul acestor două suflete minunate.
Î�i sunt recunoscător lui Joel Goldsmith, vindecător ș� i
mistic puternic, care a părăsit această lume î�nainte să ajung
eu aici, dar ale cărui î�nvăț�ături au fost o sursă continuă de
inspiraț�ie ș� i de reî�nnoire, provocându-mă să trăiesc cu o
integritate spirituală tot mai profundă. Ș� i apoi mai este Iisus,
cu care am o relaț�ie mai puț�in obiș� nuită. Ca profesor al
adevărului universal ș� i ca elev al marilor religii ș� i filosofii
ale lumii, î�i respect ș� i î�i venerez pe toț�i maeș� trii spirituali,
de la Buddha la Yoda. M-am hrănit din abundenț�ă cu î�nț�e-
lepciunea lor, dar dintr-un motiv anume, î�nvăț�ăturile unui
rabin din Galileea s-au dovedit a fi pâinea ș� i apa care m-au
hrănit cel mai mult.
Cartea nu ar fi apărut niciodată dacă nu ar fi fost cre-
dinț�a, răbdarea ș� i tenacitatea agentei mele, Stephany Evans,
care a crezut î�n munca mea ș� i m-a î�ndrumat la fiecare pas.
Mulț�umesc Annei Noak, editorul meu, care nu doar că a
crezut î�n această carte, dar a crezut ș� i că sunt un scriitor
mai bun decât credeam eu. Nu s-a mulț�umit niciodată cu
„suficient”! Disponibilitatea ei de a mă confrunta nu numai
că a făcut din acest volum o carte mai bună, dar m-a făcut
ș� i pe mine un scriitor mai bun ș� i poate chiar o persoană
mai bună. Le mulț�umesc, de asemenea, lui Gretchen Stelter,
Sylviei Spratt, lui Sheila Ashdown ș� i Lindsay Brown, care
au editat neobosite acest manuscris, ca să nu mai spun că
s-au luptat cu î�ntrebările ș� i comentariile mele incoerente
Mulțumiri 305
de pe margine. Sunteț�i toate adevărate zeiț�e ale revizuirii

ș� i sunt profund recunoscător pentru eforturile voastre.
Mai sunt mulț�i alț�ii de la Beyond Words, Atria ș� i Simon
& Schuster care au muncit din greu pentru ca această carte
să devină realitate ș� i care continuă să muncească chiar ș� i
după lansarea ei. Vreau să ș� tiț�i că sunt recunoscător pen-
tru contribuț�ia voastră.
Ș� i, î�n final, cu riscul de a suna a cliș� eu, î�i mulț�umesc lui
Dumnezeu î�n toate formele sale pentru că ș� i-a pus spiritul
î�n sufletul meu, î�n această carte ș� i î�n această lume. Am făcut
o treabă bună î�mpreună. Ruga mea este ca această lucrare
să poată face, î�ntr-un fel, viaț�a mai bună pentru noi toț�i.
NOTE
Prefață
1. Alison King, „From Sage on the Stage to Guide on the Side” („De
la înțelept pe scenă la ghid spiritual în particular)”, College
Teaching 41, nr. 1 (iarna 1993): 30-35, http://www.jstor.org/
stable/27558571.
Introducere
1. Colin Tudge, The Tree: A Natural History of What Trees Are, How
They Live and Why They Matter (Copacul: istoria naturală a ceea
ce sunt copacii, cum au trăit și de ce contează), Three Rivers Pre-
ss, New York, 2006, pp. 193-195.
2. William Bryant Logan, Oak: The Frame of Civilization (Stejarul:
cadrul civilizației), W.W. Norton, New York, 2005, pp. 30-32.
3. Idem, pp. 90-95.
4. Michael Bernard Beckwith, Your Life’s Purpose: Life Visioning
Practices for Activating Your Highest Potential (Scopul vieții tale:
Practici de vizualizare a vieții pentru activarea celui mai mare
potențial al tău), Sounds True, Louisville, Colorado, 2012, audio.
5. The Centers for Disease Control and Prevention (CDC), National
Center for Health Statistics, Division of Vital Statistics, National
Vital Statistics Report (Raportul Național de Statistici Vitale) 58,
nr. 19 (mai 2010): tabelul 29, http://www.cdc.gov/nchs/data/
nvsr/nvsr58/nvsr58_19.pdf; Biroul Federal de Investigații, Uni-
form Crime Report, Expanded Homicide Data (2007): table 20,
http://www2.fbi.gov/ucr/cius2007/data/table_20.html.
6. Helen Schucman și William Thetford, A Course in Miracles (Curs
de miracole, Fundația pentru Pace Lăuntrică, Polonia, 2009).
308 Emergența
Fundația
1. Hermes Trismegistus, Hermetica: The Greek Corpus Hermeti-
cum and the Latin Asclepius in a New English Translation, with
Notes and Introduction (Hermetica), Good Reads, http://www.
goodreads.com/quotes/636262-as-above-so-below-as-within-
so-without-originated-by. Publicată inițial în Kybalion, un text
hermetic tipărit anonim în 1908.
2. Michael Talbot, The Holographic Universe: The Revolutionary The-
ory of Reality (Universul holografic, Editura Cartea Daath, Bucu-
rești, 2006).
3. Elizabeth Knowles, Oxford Dictionary of Quotations (Dicționar
Oxford de citate), ediția a VII-a, Oxford University Press, New
York, 2009, p.119.
4. Walter Isaacson, Einstein: His Life and Universe (Einstein: viața sa
și universul), Simon & Schuster, New York, 2008.
5. James Hillman, The Soul’s Code: In Search of Character and Calling
(Codul sufletului: În căutarea caracterului și a vocației, Editura
Trei, București, 2017).
6. Masaki Kobayashi, Daisuke Kikuchi și Hitoshi Okamura, „Imaging
of Ultraweak Spontaneous Photon Emission from Human Body
Displaying Diurnal Rhythm” („Imaginea unei emisii foarte sla-
be și spontane de fotoni din corp care arată ritmul diurn”, nr. 7
(2009), doi:10.1371/journal.pone.0006256.
7. William Ernest Henley citate, Think Exist.com, http://en.thin-
kexist.com/quotes/william_ernest_henley/.
8. Pierre Teilhard de Chardin, GoodReads.com, http://www.go-
odreads.com/quotes/21263-we-are-not-human-beings-ha-
ving-a-spiritual-experience-we.
9. Studii și articole despre vindecări la distanță, studii de cercetare,
Ions: Institute of Noetic Sciences (Institutul de Științe Noetice),
http://www.noetic.org/research/project/compassionate-in-
tention-prayer-and-distant-healing/reading/; A Conversation
About the Future of Medicine (O conversație despre viitorul me-
dicinei), Larry Dossey, http://www.dosseydossey.com/larry/
QnA.html; Larry, Dossey, Prayer and Medical Science (Rugăciu-
nea și știința medicală), Archives of Internal Medicine, Mercola.
Note 309
com (26 iunie 2000) 160: 1735-1738, http://www.mercola.

com/article/prayer/dossey.htm.
10. Ralph Waldo Emerson, citate, Think Exist.com, http://thinkexist.
com/quotation/the_dice_of_god_are_always_loaded/297304.
html.
11. Helen Schucman și William Thetford, A Course in Miracles (Curs
de miracole).
Etapa întâi
1. Albert Einstein, citate, BrainyQuotes.com, http://www.brainyqu-
ote.com/quotes/quotes/a/alberteins129815.html.
Etapa a treia
1. George T. Doran, „There’s a SMART Way to Write Management’s
Goals and Objectives” („Există un mod SMART de a scrie scopu-
rile și obiectivele managementului”), Management Review 70.11
(noiembrie 1981): 35, EBSCO Business Source Corporate.
2. Pelé (Edson Arantes do Nscimento), citate, Think Exist.com,
http://thinkexist.com/quotation/everything-is-practi-
ce/535485.html.
3. Jennifer White, Work Less, Make More: Stop Working So Hard and
Create the Life You Really Want! (Muncește mai puțin, câștigă mai
mult: nu mai munci din greu și creează-ți viața pe care o dorești
cu adevărat!), John Wiley & Sons, Hoboken, New Jersey, 1999,
p.75.
Etapa a cincea
1. D.H.S Nicholson și A.H.E. Lee, The Oxford Book of English Mystical
Verse (Cartea Oxford a poeziei mistice englezești), The Clarendon
Press, Oxford, 1917, Bartleby.com (2000), Robert Browning,
„Paracelsus”, http://www.bartleby.com/236/102.html.
2. Citat al lui Franz Kafta, GoodReads.com, http://www.goodreads.
com/quotes/18883-you-do-not-need-to-leave-your-room-re-
main-sitting.
3. Kurt Vonnegut, Mother Night (Mama Noapte, Editura Art, Bucu-
rești, 2018.
310 Emergența
4. Citat al lui Gandhi Mahatma, ThinkExist.com, http://thinkexist.

com/quotation/to_believe_in_something-and_not_to_live_it-
is/216405.html.
5. Citat al lui Wayne Gretzky, BrainyQuotes.com, http://www.
brainyquote.com/quotes/quotes/w/waynegretz383282.html.
6. Citat al lui Ralph Waldo Emerson, ThinkExist.com, http://thin-
kexist.com/quotation/do_the_thing_and_you_will_be_given_
the/167062.html.
7. Citat din Bhagavad Gita, ThinkExist.com, http://thinkexist.com/
quotation/those_who_consciousness_is_unified_abandon_
all/254220.html.
8. Bhagavad Gita, 4:18, Krishna.org, http://krishna.org/what-is-
action-and-what-is-inaction/.
9. Citat al lui Franklin D. Roosevelt (data necunoscută), http://aboutfran-
klindroosevelt.com/franklin-delano-roosevelt-quotes/480/.
10. Citat al lui Edward Everett Hale, BrainyQuotes.com, http://
www.brainyquote.com/quotes/quotes/e/edwardever393297.
html. Edward Everett Hale a fost preot în Senatul Statelor Unite
ale Americii, dar s-a făcut cunoscut prin romanul său The Man
Without a Country (Omul fără patrie).
11. Citat al lui Oliver Wendell Homes, Brainy Quotes.com, http://
www.brainyquote.com/quotes/quotes/o/oliverwend392895.
html.
Etapa a șasea
1. Vanessa Chiasson, „Discovering The Jack Pine in Algonquin Pro-
vincial Park” („Să descoperim pinul bancsian în Parcul Provincial
Algonquin”), Ontario Travel Blog, 9 decembrie 2013, http://ontario-
travelblog.com/2013/12/09/discovering-the-jack-pine-in-algonquin-
provincial-park/.
2. Brian Tracy, Change Your Thinking, Change Your Life: How to Un-
lock Your Full Potential for Success and Achievement („Schimbă-ți
gândirea, schimbă-ți viața: cum să deblochezi întregul potențial
al succesului și realizărilor”), John Wiley & Sons, Hoboken, New
Jersey, 2005, p.189.
3. Evanghelia după Toma (45.29-33), Think Exist.com, http://
thinkexist.com/quotation/if-you-bring-forth-what-is-
Note 311
within-you-what-you/1329600.html. Parte din Noul Testament,

Evangheliile apocrife sau Biblia pierdută nu sunt incluse în ver-
siunea canonizată.
4. Citat al lui William Shakespeare, Brainy Quotes.com, http://www.
brainyquote.com/quotes/quotes/w/williamsha166828.html.
5. Greg Botelho, Vivian Kuo și Josh Levs, „Antoinette Tuff Hai-
led as «True Hero» for Handling Georgia School Gunman”
(„Antoinette Tuff declarată «Adevărată eroină» pentru că a
făcut față atacatorului de la școala din Georgia”), CNN onli-
ne, 22 august 2013, http://www.cnn.com/2013/08/21/us/
georgia-school-gunshots/.
6. Mark Memmott, „Only «A Good Guy with a Gun» Can Stop Sc-
hool Shootings, NRA Says” („Numai «un om bun cu o armă»
poate opri atacurile din școli, a declarat purtătorul de cuvânt
al National Riffle Association”), blog The Two-Way, Radioul Pu-
blic Național, 21 decembrie 2012, http://www.npr.org/blogs/
thetwo-way/2012/12/21/167785169/live-blog-nra-news-
conference/.
7. Debbie Ford, The Dark Side of the Light Chasers: Reclaiming Your
Power, Creativity, Brilliance, and Dreams (Partea întunecată a că-
utătorilor de lumină), Editura For You, București, 2013).
Etapa a șaptea
1. „Fastest Growing Plant” („Planta cu cea mai rapidă creștere”),
Cartea Recordurilor, http://www.guinnessworldrecords.com/
records-3000/fastest-growing-plant/.
2. Helen Schucman și William Thetford, „Healing and Wholeness”
(„Vindecare și integralitate”), Curs de miracole.
3. Russell H. Conwell, Acres of Diamonds (Hectare de diamante, Edi-
tura Act și Politon, București, 2014).
4. Citat al lui Samuel Johnson, BrainyQuotes.com, http://www.
brainyquote.com/quotes/quotes/s/samueljohn385293.html.
5. Lucinda Vardey, Mother Teresa: A Simple Path (Maica Teresa: o
cale simplă), Ballantine Books, New York, 1995, p.185; citată de
Kent M. Keith în „The Mother Teresa Connection” („Conexiunea
Maicii Tereza”), http://www.kentmkeith.com/mother_teresa.
html/.
312 Emergența
6. Eckhart Tolle, A New Earth (Un pământ nou, Editura Curtea Ve-
che, București, 2012).
7. Henry David Thoreau, Walden (Walden sau viața în pădure, Editu-
ra Act și Politon, București, 2016), p.181.
Cum să trăiești pe muchia Emergenței

1. Steve Connor, „At 13,000 Years, Tree Is World’s Oldest Organism”
(„La 13.000 de ani, copacul este cel mai bătrân organism din lume”),
The Independent Online, 22 decembrie 2009, http://www.knowtex.
com/nav/at-13-000-years-tree-is-world-s-oldest-organism_5943.
2. Ralph Waldo Emerson, Self-Reliance and Other Essays (Încrederea
în sine și alte eseuri), CreateSpace Independent Publishing Plat-
form, Seattle, 2014, p.2.
3. Jack Canfield, The Aladdin Factor (Factorul Aladdin, Editura Amaltea,
București, 2007).
4. Citat Ojibwa, Lumea ilustrată a proverbelor, http://www.worl-
dofproverbs.com/2012/12/no-tree-has-branches-so-foolish-
as-to.html.
5. J.S. Hagelin et al., „Effects of Group Practice of the Transcendental
Meditation Program on Preventing Violent Crime in Washington
D.C.: Results of the National Demonstration Project, June-July,
1993” („Efectele practicii de grup a Programului de Medita-
ție Transcendentală asupra prevenirii infracțiunilor violente
în Washington, D.C.: Rezultatele Proiectului Național Demon-
strativ, iunie-iulie 1993”), Social Indicators Research 47, nr. 2
(1999): 153-201.
6. Citat al lui Martin Luther King Jr., ThinkExist.com, http://thin-
kexist.com/quotation/everybody_can_be_great_because_
anybody_can_serve/9180.html.
RESURSE
Vizitează site-ul meu www.DerekRydall.com pentru a

afla informaț�ii despre activitatea mea, despre evenimente
ș� i alte instrumente gratuite, inclusiv resursele directe su-
gerate mai jos:
Instrumente gratuite pentru a-ț�i susț�ine Emergenț�a

http://derekrydall.com/main/free-offers/
Procesul audio VVR care face parte din practica LIFT

din carte
http://derekrydall.com/vibrationradiation/
Obț� ine o lună de consiliere privată î�n grup cu Derek

Rydall (î�mpreună cu o mulț� ime de alte resurse pentru
numai 1 penny)
http://www.derekrydall.com/bestyearofyourlife
Un curs electronic audio gratuit pentru a î�ncuraja creș� terea

www.LawOfEmergence.com
Un curs online audio gratuit despre Procesul Umbrei

descoperit î�n etapa a ș� asea
www.derekrydall.com/shadowprocess
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Emergenta Derek Rydall Ebook

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Emergenta Derek Rydall Ebook

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EMERGENȚA

Emergence: Seven Steps for Radical Life Change

Editura ACT și Politon

Traducător: Grozea Alina și Dana Dobre

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere din limba engleză de

CELE ȘAPTE ETAPE ALE EMERGINERIEI

ETAPA ÎNTÂI Privește viziunea completă  71

Cum să trăiești pe muchia Emergenței 279

Din sălile ideologice ale mediului academic, de la frontie-

propice. Chiar dacă nu producem apariț�ia Legii Emergenț�ei

Michael Bernard Beckwith

Ceea ce se află în spatele nostru și ceea ce se află înaintea

Se spune că universul mai î�ntâi î�ț�i ș� opteș� te la ureche, apoi

de mare, î�ncât cu greu puteam să traversez un pod fără să

pentru ca mai apoi să vină finalul ș� ocant al î�ntregii serii.

ș� i printre anemone. Pentru o clipă, mi-am imaginat că sunt

nu leș� ina. Cu puț�inele forț�e pe care le mai aveam să gân-

Tot ce-mi mai rămânea era să mă predau.

Î�n următoarele luni, am fost chinuit de coș� maruri ș� i de

fructifice î�ntregul potenț�ial. După o practică î�nfloritoare de

Auziseră deja toate acestea, î�ncercaseră totul î�nainte. Ș� i, î�n

Dacă suntem deja compleț�i î�n mod inerent, atunci toate

lider. Mă autodenunț�asem un ș� arlatan. Dar ceea ce vedeam

î�nț�elept pe scenă, ci un ghid î�n culise.1 Ș� i î�n acea lumină,

promit î�mbogăț�irea grabnică – urmat î�n mod ironic de cel

CALEA RADICALĂ SPRE CASĂ

Nu vom conteni cu explorarea, și sfârșitul dibuirii pururi va fi

Am o prietenă care ia ca punct de reper un stejar atunci

* Patru cvartete, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Univers, Bucu-

Stejarul din faț�a casei prietenei mele are peste o sută

a văzut multe, caracterul său regăsindu-se î�n nodurile, î�n

Sămânța, solul, rădăcinile și fructele

lucruri la sute de alte vieț�uitoare. Cu toate acestea, î�n inte-

fost, ș� i transmutăm totul î�n ceva util ș� i folositor. Dezvoltăm

Î�n cele din urmă, stejarul ajunge la maturitate, oferind

rămâne valabilă: ghinda ș� i potenț�ialul ei de a se transfor-

The Walking Dead se dovedeș� te a fi un reality-show – î�ntr-un

din ceea ce facem deja, la nivel individual sau colectiv, tot

o stare de epuizare ș� i mult prea multe drumuri la frigider

o lungă perioadă de timp, căutând un semn că te apropii de

Î�n etapa î�ntâi, „Priveș� te viziunea completă”, vei afla des-

î�ntr-un î�ngrăș� ământ ce face să-ț�i crească rădăcini mai trai-

Cum să lucrezi cu această carte

zilnică vei avea parte de o transformare reală ș� i te vei bucu-

Curg mai multe lacrimi pentru rugăciunile care ne sunt ascultate

Î�nchide ochii pentru o clipă ș� i imaginează-ț�i un prunc de o

Dar există un loc î�n interiorul tău care nu a î�ncetat ni-

de a-ș� i termina propoziț�ia, am ș� tiut unde bate. Am lucrat cu

ce părea î�ntotdeauna peste puterile ei. Nu avea nicio idee

— Această sursă din interiorul tău nu aduce mai multe

faptul de a avea o afacere de succes sau, mai exact, bani.

experienț�a materială pentru a creș� te spiritual) ș� i perpetu-

deja î�n tine, ea este completă, aducând cu ea tot ce este ne-

poziț�ia verticală î�n timp ce trece prin anumite etape, la fel

Scopul principal al acestui capitol (ș� i al cărț�ii) este să-ț�i

realitate – cine fusese dintotdeauna, dar uitase. Lucrul de

Indiferent dacă accepț�i conș� tient sau nu acest sistem

Principiul Corespondenț�ei, o lege ermetică, spune: „Ce e

veș� nicia î�ntr-o oră”.3* Einstein, care a inventat sintagma „te-

* „Nevinovăţie”, „Gânduri despre bine şi rău”, din volumul Poeme,

de nimic din afara ta pentru a exista, deoarece posedă deja

ETAPA ÎNTÂI Privește viziunea completă 71

Cum să trăiești pe muchia Emergenței 279