Frisco – o metodă de stimulare a creativității elevilor

26 martie 2019 • Raluca Toma • Școala Gimnazială Al.I.Cuza, Brăila (Brăila) • România

Metoda Frisco este o metodă ce seamănă cu metoda “pălăriilor gânditoare”, deoarece

presupune interpretarea unor roluri de către elevi, dar fiind mai puţine, patru, şi anume:
conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul.

Un rol important îl are profesorul, care trebuie să le explice elevilor trăsăturile atribuite fiecărui
rol, aşa cum se precizează şi în lucrarea “Didactica literaturii române”de Ilie Emanuela, p. 186:

 Conservatorul apreciază mai mult soluţiile vechi, încurajând păstrarea acestora.

 Exuberantul asigură o atmosferă creativă, propunând idei originale, inedite.
 Pesimistul vede lucrurile în negru, criticând ideile celorlalţi, dar şi sugestiile de
ameliorare.
 Optimistul încurajează grupul să privească totul într-o perspectivă posibilă, realizabilă,
găsind soluţii realiste, stimulând participanţii să gândească pozitiv.

Am aplicat această metodă la clasa a VI-a, pentru caracterizarea personajului principal din schiţa
„D-l Goe…” de I.L.Caragiale, urmărind consolidarea şi sistematizarea cunostinţelor despre
personajul literar. Am explicat elevilor metoda de lucru: se vor forma două echipe:

 o echipă de investigaţie (10 elevi ) care va răspunde unui chestionar pe marginea lecţiei
anterioare;
 o echipă de concluzionare (5 elevi în fiecare din cele patru grupe  care comentează critic
întrebările echipei de investigaţie şi propune rezolvări obişnuite), revenindu- le apoi
sarcina de a juca cele patru roluri.

Am  împărţit lista de control/chestionarul echipei de investigaţie, separată în două grupe:

G1
1.Care sunt personajele din schiţa ,,D-l Goe…’’?
2.Care este personajul principal şi ce loc ocupă în schiţă?
3.Care sunt personajele secundare ?
4.Care sunt personajele episodice ?

G2
1.Cum explicaţi titlul schiţei?
2.Precizaţi câteva din acţiunile lui Goe.
3.Care sunt trăsăturile morale ale copilului desprinse din schiţă?
4.Care este atitudinea mamei faţă de acţiunile lui Goe?

Grupele au formulat răspunsurile la întrebările din lista de control. Membrii echipei de

concluzionare au făcut aprecieri la adresa răspunsurilor şi ajutaţi de profesor au identificat
problema: Joacă o atitudine faţă de faptul că Goe este un copil obraznic, răsfăţat şi needucat.

S-au împărţit rolurile:

Conservatorul/ traditionalistul
E păcat, dragi colegi, că personajul Goe, la o vârstă destul de fragedă, nu ascultă de sfaturile
celor mari şi este etichetat ca un copil needucat; e păcat că este obraznic atât cu mama cât şi cu
persoanele necunoscute. Ar trebui să i se explice ce este bine şi ce este rău şi el să înţeleagă
acest lucru si sa se comporte civilizat.
Exuberantul
Şi ce dacă Goe este neastâmpărat şi nu ascultă de mama lui, de bunica sau de mătuşa lui? Mie
mi se pare că e bine ceea ce face, trăindu-şi copilăria în sânul unei familii care îl iubeşte, îl
răsfaţă, fiind înconjurat de multe jucării, oferindu-i-se totul. Dacă aş avea şi eu o mamă care mi-
ar permite să mă comport ca el, să fiu obraznic, să jignesc, să fumez, aş face la fel.

Pesimistul
Eu cred că Goe nu poate deveni un copil cuminte, fiind foarte răsfăţat, încurajat să facă orice
prin simplul fapt că nu este certat.

Optimistul
Eu sunt sigur, dragi colegi , că este un copil care se poate schimba . Eu cred că atunci când va
mai creşte îşi va da seama că nu este bine ceea ce face şi va deveni un copil politicos,
respectuos şi civilizat.

Elevii, îndrumaţi de profesor, au ajuns la concluzia că Goe este tipul copilului răsfăţat, rezultat al
unei educaţii greşite din partea părinţilor.

Avantaje:
–         manifestarea capacității empatice și a spiritului critic;

–         dezvoltarea gândirii, imaginației, creativității;

–         exersarea capacității de comunicare;

–         dezvoltarea capacității de argumentare și contraargumentare, conform rolului deținut;

–         dezvoltarea capacității de relaționare a participanților;

–         dezvoltarea respectului față de opiniile celorlalți;

–         formarea și dezvoltarea capacității de luare a deciziilor.

Limite:
–         posibilitatea apariției unor conflicte între elevi;

–         imposibilitatea găsirii unor soluții adecvate de rezolvare a problemei, conform rolului
jucat;

–         neimplicarea tuturor elevilor, în măsură egală, în cadrul activității.

Bibliografie:
1. Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iaşi, 2008.