PATOLOGIE CHIRURGICALA A

PERETELUI ABDOMINAL
• patologia chirurgicala a peretelui abdominal
este reprezenetata de trei categorii de
afectiuni:
• hernii;
• eventratii;
• evisceratii.
 HERNIILE
• Definitie
• hernia reprezinta iesirea partiala sau totala a
unui organ din cavitatea abdominala printr-un
traiect preformat sau castigat, situat intr-una
din zonele anatomice slabe ale peretelui
abdominal, cu pastrarea integritatii invelisului
cutanat.
 HERNIILE
• Etiopatogenie
• in etiopatogenia herniilor sunt implicati doua tipuri de
factori:

• 1.factori structurali care sunt:

– congenitali - reprezentati de zonele slabe abdominale
(canalul inghinal, orificiul ombilical), intersectiile
musculare (linia alba abdominala – intersectia muschilor
abdominali anteriori);
– dobanditi – reprezentati de denutritie, atrofierea
musculaturii parietale (imbatranire, imobilizare
prelungita).
 HERNIILE
• 2.factori functionali actioneaza prin dereglarea echilibrului dintre
presa abdominala si presiunea intraabdominala.
• presa abdominala este formata din:
– musculatura peretelui abdominal;
– diafragm;
– perineu.
• ea se opune presiunii intraabdominale care variaza in functie de:
– tonusul si contractia musculaturii abdominale;
– presiunea organelor intraabdominale (mai ales cavitare);
– continutul peritoneal (tumori, ascita).
• tonusul muscular crescut modifica presiunea intraabdominala
suprasolicitand zonele slabe anatomice prin care se produc herniile.
• cresterea presiunii intraabdominale este evidenta in caz de eforturi
fizice exagerate de tuse, defecatie sau mictiune.
 HERNIILE
• Morfopatologie
• exista trei elemente comune tuturor herniilor:
– inelul herniar (traiectul anatomic parietal) care rezulta prin
largirea zonelor anatomice slabe. Canalul inghinal are doua
orificii (profund si superficial), hernia ombilicala poate
avea un inel sau un orificiu musculoaponevrotic.
– sacul herniar – este o prelungire a peritoneului parietal,
care se angajeaza prin inel sau prin traiectul herniar.
– continutul sacului (herniei) de cele mai multe ori este
reprezentat de intestin. Orice organ al cavitatii abdominale
poate hernia cu exceptia duodenului si a pancreasului.
 HERNIILE
• Tablou clinic
• examinarea herniei se face obligatoriu in trei pozitii:
– clinostatism;
– ortostatism;
– dupa un efort (tuse, mers).
• semnele functionale sunt uneori foarte discrete:
– senzatie de greutate, apasare sau tractiune;
– durere moderata, exacerbata la:
• ortostatism prelungit;
• mers;
• tuse;
• eforturi fizice.
 HERNIILE
• Examenul clinic
• pentru precizarea corecta a diagnosticului
trebuie efectuat in ortostatism si apoi in
clinostatism (decubit dorsal):
• inspectia – pune in evidenta formatiunea
tumorala (tumefactia) si stabileste daca
aceasta se mareste in ortostatism sau se
micsoreaza si dispare in clinostatism.
• palparea – reprezinta mijlocul esential de examinare. Ea va aprecia caracterele generale ale
formatiunii tumorale:
– sediul – reprezentat de zonele slabe ale peretelui abdominal: inghinal, femural,
ombilical, linia mediana etc.
– forma tumefactiei – poate fi ovoida, globuloasa etc.
– dimensiunile care la obezi sunt greu de apreciat.
– suprafata – poate fi neteda sau neregulata.
– consistenta – poate fi moale, elastica sau dura (in caz de strangulare).
– sensibilitatea dureroasa – in general formele necomplicate si cele cu inel larg sunt
nedureroase; formele complicate si cele cu inelul mic sunt dureroase spontan si la
palpare.
– reductibilitatea – consta in posibilitatea reintroducerii continutului sacului in cavitatea
abdominala. Poate fi spontana (cand are loc prin schimbarea pozitiei din ortostatism in
decubit dorsal) sau provocata (prin manevre manuale de reducere). Daca in sac se
gaseste intestin, atunci reducerea lui este insotita de zgomote hidroaerice.
– coercibilitatea – este caracteristica formelor reductibile atunci cand continutul sacului
herniar reintrodus in cavitatea abdominala se mentine si dupa incetarea manevrelor de
reducere. In cazul formelor redcutibile, in care continutul sacului reapare imediat dupa
incetarea manevrelor de reducere, este vorba despre incoercibilitate.
 HERNIILE
• Evolutia
• in absenta tratamentului chirurgical, herniile
cresc treptat in volum, devin jenante la efort si
mers si se pot complica.
 Complicatiile herniilor
• ireductibilitatea si incarcerarea – apar in situatiile in care viscerele prolabate nu
pot fi reintegrate in cavitatea abdominala, dar fara alterarea irigatiei si functiei lor.
Ireductibilitatea este o stare cronica, in timp ce incarcerarea este un episod acut,
survenit la o forma reductibila.

• strangularea – este o complicatie caracterizata prin:

– constrictia stransa si permanenta a viscerelor abdominale continute in sac;
– modificari ale vascularizatiei si functiei viscerelor prinse;
– oprirea tranzitului intestinal, cu modificari clinice de ocluzie intestinala.
• conditii favorizante ale strangularii sunt:
– volumul herniei (cele mici se stranguleaza mai frecvent);
– vechimea (cele vechi determina iritatia coletului si crearea de aderente);
– purtarea de bandaje (duce la fibrozarea inelului herniar);
– efortul brusc (tuse, stranut, screamat, efort fizic intens).

• traumatismele – pot fi directe (prin lovirea abdomenului) sau indirecte (prin

manevrele de reducere).
• inflamatiile sacului herniar.
 Tratamentul herniilor
• este chirurgical;
• interventia chirurgicala are drept scop:
– suprimarea sacului herniar;
– reintegrarea continutului;
– repararea defectului parietal abdominal.
• timpii operatori esentiali sunt reprezentati de:
– incizia tegumentului si a tesutului subcutanat;
– evidentierea sacului;
– eliberarea sacului herniar;
– deschiderea sacului si controlul elementelor din sac, reintegrarea lor in
abdomen;
– ligatura si rezectia sacului herniar;
– repararea defectului parietal prin care s-a produs hernia.
 EVENTRATIILE
• Definitie
• eventratia consta in protruzia subtegumentara
a unor viscere abdominale, printr-un defect
musculo-aponevrotic, prin intermediul unui
sac peritoneal situat in orice zona a peretelui
abdominal.
 EVENTRATIILE
• Etiopatogenie
• dupa mecanismul etiopatogenic pot exista eventratii:
• congenitale – omfalocelul, diastazisul dreptilor abdominali.
• dobandite pot fi:
» netraumatice – ale copilului (eventratia rahitica, eventratia paralitica)
sau ale adultului (diastazisul dreptilor, eventratia paralitica).
» posttraumatice – dupa contuzii sau plagi abdominale, dupa interventii
chirurgicale.

• in functie de dimensiunile bresei musculoaponevrotice

sunt:
– eventratii mici cu diametrul < 2,5cm;
– eventratii mijlocii cu diametrul intre 2,5 – 5 cm;
– eventratii mari cu diamentrul > 5cm.
 EVENTRATIILE
• Tablou clinic
• manifestarile eventratiilor sunt asemanatoare cu cele ale herniilor.

• semnele functionale sunt reprezentate de:

– dureri locale exacerbate de efortul fizic;
– senzatia de tractiune;
– fenomene subocluzive ale tranzitului intestinal.

• semnele fizice:
– cicatrice postoperatorie;
– abdomenul este asimetric;
– formatiune tumorala reductibila sau ireductibila;
– expansiunea sacului la tuse sau la contractura peretelui abdominal.

• diastazisul este o forma de eventratie datorata indepartarii anormale a

muschilor drepti abdominali, determinata de slabirea tonicitatii liniei albe.
 EVENTRATIILE
• Tratament
• singura solutie terapeutica este interventia
chirurgicala, cu urmatoarele obiective:
– reintegrarea continutului sacului eventratiei in
cavitatea abdominala;
– repararea defectului parietal.
• Se intervine chirurgical dupa cel putin 6 luni
de la operatia anterioara, cand cicatricea este
vindecata complet.
 EVISCERATIILE
• Definitie
• evisceratia semnifica prolabarea unor viscere
abdominale printr-o solutie de continuitate ce
intereseaza toata grosimea peretelui
abdominal.
• Spre deosebire de hernie si eventratie,
evisceratia nu poseda sac peritoneal.
 EVISCERATIILE
• in functie de straturile peretelui abdominal interesate,
sunt 2 tipuri de evisceratii:
– evisceratia completa – consta in exteriorizarea viscerelor
abdominale in afara cavitatii peritoneale printr-o bresa completa
peritoneo-musculo-aponevrotico-tegumentara.
– Evisceratia incompleta – vicerele abdominale se exteriorizeaza
sub piele printr-o bresa peritoneo-musculo-aponevrotica.

• in functie de modul de producere, evisceratiile pot fi:

– evisceratii posttraumatice – pot surveni in plagile penetrante
ale abdomenului, cand prin plaga pot aparea ansele intestinale.
– evisceratiile postoperatorii reprezinta o complicatie cu o
frecventa de 0,3-1,6%.
 EVISCERATIILE
• evisceratiile pot survenii precoce sau tardiv:
– evisceratiile precoce survin in primele 3-5 zile de
la operatie dupa un efort de tuse sau varsatura.
– evisceratiile tardive apar la 10-15 zile de la
operatie, fiind precedate de supuratii.
 EVISCERATIILE
• Tabloul clinic
• dureri la nivelul plagii;
• aspectul plagii cu evidentierea bresei prin care
se vad viscerele exteriorizate.
 EVISCERATIILE
• Tratament
• este exclusiv chirurgical, de urgenta, mai ales
in cazul evisceratiilor precoce, cand dupa
reintegrarea viscerelor in abdomen se face
resuturarea peretelui abdominal intr-un singur
strat.
• In cazul evisceratiilor tardive, se poate asigura
contentia si prin benzi adezive.