Conceptul de finante

Finantele publice

Aparitia statului si dezvoltarea relatiilor marfa-bani sunt cele 2 conditii care au

facut necesara si posibila aparitia finantelor publice. In timp, termenul de finante
a capatat mai multe sensuri, iar in vorbirea curenta, notiunea de finante este
folosita in sensul de bani, resurse banesti, venituri ale statului etc.

Astfel, relatiile care se stabilesc intre stat, pe de o parte , si contribuabili, pe de

alta parte, in care se constituie si se utilizeaza fondurile banesti necesare
satisfacerii intereselor generale ale societatii, reprezinta continutul economic al
finantelor. Astfel spus, relatiile de natura economica aparute in procesul de
mobilizare si repartizare a resurselor necesare statului, in forma baneasca, sunt
denumite relatii financiare.

In evolutia finantelor publice sunt cunoscute 2 conceptii :

- Conceptia clasica

- Conceptia moderna

Conceptiile clasice sunt legate de doctrina liberala , de la sfarsitul secolului al XIX

lea si inceputul se XX , potrivit careia viata economica trabuia sa se desfasoare
conform principiului laisser-faire, laisser-passer.

Concepiile moderne despre finantele publice s-au nascut in prima jum a sex XX ,
datorita rezultatului primului razboi mondial si crahului financar din 1929-1933.
Potrivit acestor teorii, puterile pubice pot ( dpdv tehnic) si trebuie (dpdv politic) sa
utilizeze finantele publice pentru a asigura echilibrul tarii:

-echilibrul economic : prin politica bugetara si dezvoltarea infrastructurii, prin

investitii in intere general

-echilibrul social : deoarece transferurile de fonduri banesti si fiscalitatea pot

atenua efectele somajului

Asadar , finantele publice sunt relatiile sociale de natura economica , exprimate

sub forma baneasca, care apar in procesul de repartizare a produsului intrn brut,
in stransa legatura cu indeplinirea nevoilor generale ale societatii.

Finantele private

Finantele private sunt determinate de existenta si functionarea bancilor, diversilor

agenti economici( societati comerciale cu capital de stat, cu capital privat sau mixt,
regii autonome ) , a societatilor de asigurari si reasigurari, cu resursele si
cheltuielile acestora.

Intre finantele publice si cele private exista:

Asemanari : ambele deriva din problemele comune cu care se confrunta si care

sunt legate, in principal, de realizarea echilibrului financaiar , procurarea
resurselor, reducerea cheltuielilor, exercitarea controlului asupra utilizarii
acestora.

Deosebiri : apar cand se cauta solutii pentru rezolvarea problemelor. Astfel, in

timp ce echilibrul finantelor private este conditionat de raportul cerere-oferta de pe
piata de capital, echilibrul finantelor publice se realizeaza prin punerea in miscare
a parghiilor economico-financiare ale statului si prin interventia fortei de
constrangere a acestuia.

Problema realizarii echilibrului financiar

Statul isi asigura resursele banesti necsare functionarii sale de la persoanele fizice
si juridice prin utilzarea unor masuri de constrangere si , mai putin, intelegerile
contractuale ; in schimb, agentii economici isi procura resursele financiare
necesare pe baze conventionale .

Impotriva statului nu se iau masuri de executare silita, cand institutiile sale nu

efectueaza cheltuielile prevazute ; agentii economici insa , sunt supusi masurilor
de executare silita daca nu isi indeplinesc obligatiile legale sau contractuale.

Gestiunea financiara a agentilor economici urmeaza regulile dreptului comercial in

timp ce organizarea finantelor publice este supusa dreptului public .

Functiile si caracteristicile finantelor publice

Mijoacele prin care relatiile financiare isi indeplinesc misiunea lor sociala poarta
numele de functii ale acestora.

A) Functia de repartitie consta in mobilizarea unei parti din produsul intern

burt la dispozitia statului, in vederea indeplinirii sarcinilor si functiilor sale. Ea
cuprinde 2 faze distincte :

1) Constituirea fondurilor financiare

2) Repartizarea ( distribuirea ) pe destinatii a fondurilor financiare

La constituirea fondurilor financiare participa toti contribuabilii, in randul carora

se regasesc :
-regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat

-societatile comerciale cu capital privat sau mixt

-institutiile publice si unitatile subordonate acestora

-populatia

-persoanele fizice si juridice rezidente in strainatate

Distribuirea fondurilor publice pe beneficiari( persoane fizice sau juridice )

constituie a doua faza a repartitiei. Repartizarea resurelor financiare reprezinta de
fapt, stabilirea cheltuielor publice pe destinatii si anume , pentru invatamant,
aparare, asigurarea ordinii publice, sanatate, intretinerea aparatului de stat.

B) Functia de control – vizeaza , pe langa constituirea si repartizarea fondurilor

financiare publice si modul de utizare a acestora. Deasemenea, urmareste
legalitatea , necesitatea , oportunitatea si eficienta cu care institutiile publice si
agentii economici cu capital de stat utilizeaza in concret resursele banesti de care
dispun .

Atributile de control in domeniul finantelor publice au numeroase organe de

control

-Parlamentul – care exercita un control politic cu ocazia aprobarii bugetului de

stat si contului de incheiere a executiei bugetare

-Curtea de Conturi

-Garda Financiara

-Compartimentele de audit public intern

-Directia Generala a Controlului Financiar de Stat si directiile sale din teritoriu

Prin spefificul lor finantele indeplinesc urmatoarele caracteristici

a) Au un caracter istoric

b) Sunt relatii sociale de natura economica

c) Sunt relatii care se exprima sub forma baneasca

d) Sunt relatii fara echivalent

e) Sunt realtii cu caracter nerambursabil

f) Relatiile financiare privesc satisfacerea nevoilor generale ale societatii

Structura finatelor publice – distingem 2 componente ;

1) Veniturile publice – au cunoscut cele mai multe diferentieri de la o epoca la

alta . La inceput au fost venituri in natura . Impozitele si taxele au ramas
principalele surse de venituri ale statului

2) Cheltuielile publice

Dreptul financiar

Def: Dreptul financiar este un ansamblu unitar de norme juridice care

reglementeaza relatiile sociale cu caracter economic , ce se manifesta in procesul
de constituire , repartizare si intrebuintare a fondurilor publice ale statului ,
colectivatilor locale si institutiilor publice , de administrare a impozitelor si
taxelor , precum si de controlul financiar, in vederea indeplinirii sarcinilor generale
ale societatii.

Izvoare : prin termenul de izvor intelegem sursele, originea, factorii de determinare

si creare a dreptului.

Izvoarele dreptului financiar reprezinta forma de exprimare a normelor de drept

financiar sau actele juridice normative prin care sunt istituite aceste norme ,
avand forta juridica definitiva, in functie de tipul actului si autoritatea emitenta.

a) Constitutia Romaniei : ca lege fundamentala a statului cuprinde si

reglementarile privind domeniul dreptului financiar : articolul cu privire la
ecomomie ( economia Romaniei este o economie de piata, bazata pe libera initiativa
si concurenta ) , sistemul financiar, bugetul public national , impozite si taxe si
alte contributii, Curtea de Conturi

b) Legea – este unul din principalele izvoare formale ale dreptului financiar ,
deoarece stabileste intinderea obligatiilor bugetare ale contribuabililor si
autorizeaza efectuarea cheltuielilor. Impozitele, taxele si orice alte venituri se
stabilesc numai prin lege. Cele mai importante legi in domeniul financiar si fiscal
sunt :

- Legea nr 500/2002 privind finantele publice – reprezinta legea cadru in

materie financiara si stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind
formarea, adminstrarea , angajarea si utilizarea fondurilor publice precum si
responsabilitatilor institutiilor publice implicate in procesul bugetar

- Legea nr 273/2006 privind finantele publice

- Codul fiscal – stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele “ care se

constituie venituri la bugetul de stat” si bugetele locale, precizeaza contribuabilii
care trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe precum si modul de calcul si
modul de plata al acestora. Sunt reglementate : impozitul pe profit, impozitul pe
venit, impozitul pe venit microintreprinderilor, taxa pe valoare adaugata.

- Codul de procedura fiscala - reglementeaza drepturile si obligatiile partilor

din raporturile juridice fiscale privind adminstrarea impozitelor si taxelor datorate
bugetului de stat si bugetelor locale.

c) Hotararile si Ordonantele de Guvern – sunt consideate izvor de drept

financiar daca in continutul lor se regasesc dipozitii de natura financiara si fiscala.

Norma de drept financiar

Norma de drept financiar este o regula de conduita generala si impersonala ,

stabilita sau recunoscuta de stat, care are ca scop satisfacerea cerintelor generale
ale societatii si a carei respectare poate fi asigurata prin forta de constrangere a
statului . Aslfel spus, normele de drept financiar cuprind ansamblul de relatii
sociale cu caracter economic, care se manifeta in procesul de formare, repartizare,
adminstrare , intrebuintare si control al resurelor financiare publice ale statului,
ale colectivitatilor locale si ale institutiilor publice.

Caracteristici :

a) Norma juridica de drept financiar ar un caracer general si impersonal .

General , intrucat se adreseaza unui numar nedeterminat de subiecti de drept
financiar, iar drepturile si obligatiile sunt stabilite in mod generic si Impersonal
deoarece nu se adreseaza indiviualizat unei persoane , ci tuturor subiectilor de
drept financiar.

b) Norma de drept financiar este o norma tipica deoarece se aplica la un

numar nedefinit de cazuri si persoane

c) Norma de drept financiar este o norma oblgatorie deoarece in continutul sau

intra elementul punitivit ( sanctionator) la care se apeleaza atunci cand se incalca
dipozitiile normelor de drept financiar.

d) Norma juridica de drept financiar reglementeaza raporturi intre oameni.

Structura :

A. Ipoteza – stabileste conditiile , imprejurarile sau faptele in prezenta carora

se cere o anumita conduita subiectilor de raporturi juridice de drept financiar

B. Dispozitia normei de drept financiar stabileste conduita pe care trebuie sa o

urmeze subiectii, in conditiile sau imprejurarile prevazute de ipoteza. In functie de
conduita pe care trebuie sa o urmeze , normele de drept financiar pot fi onerative ,
permisive sau prohibitive .

C. Sanctiunea poate fi

-comuna cu alte ramuri de drept : sanctiuni disciplinare, adminstrative, penale,

patrimoniale

-specifica normelor de drept finaciar : amenda fiscala, majorari de intarziere

pentru neplat in termenele legale a obligatiilor bugetare, suspendarea creditarii
,majorarea dobanzilor .

Raportul juridic de drept financiar

Raporturile juridic de drept financiar sunt relatiile care se nasc in procesul de

constituire , repartizare, administrare si utilizare a resurselor financiare ale
statului si sectorului public, regementate de normele juridice financiare. Premisele
raportului juridic financiar sunt : normele juridice de drept financiar, subiectii de
drept financiar si faptele juridice financiare.

Elementele constitutive

1. Subiectii raporturilor juridice de drept financiar : Un prim subiect de drept

financiar este statul , reprezentat de organele de specialitate precum : Guvernul,
Ministerul Finantelor Publice si organele sale teritoriale , organele cu atributii
financiare ale unitatilor adm-teritoriale pregum si organele de control financiar
public. Al doilea subiect al raporturilor juridice poate fi o persoana fizica sau
juridica. Subiectii nu sunt pe picior de egalitate , cel de-al doilea find pe pozitie de
subordonare fata de primul

2. Continutul raporturilor juridice de drept financiar- cuprinde drepturile si

oblgatiile corelative ce revin celor 2 subiecti ai acestor raporturi

3. Obiectul raportului juridic de drept financiar – constituit pe de o parte din

actiunile de organizare bugetara( stabilire a veniturilor si repartizare a
cheltuielilor) , de creditare, de control financiar, iar pe de alta parte, din plata unor
sume de bani la care sunt obligate subiectele participante .

Raporturile juridice de drept financiar :

-rapoturi juridice bugetare

-rapoturi juridice fiscale

-rapoturi juridice de creditare

-rapoturi juridice de control financiar

-rapoturi juridice organizare a circulatiei banesti

-rapoturi juridice de asigurare prin efectul legii.

Procedura bugetara

Conceptul de buget

Aparitia bugetului statului este o etapa imortanta in evolutia finantelor publice,

determinata de necesitatea existentei unui mijloc sau unui procedeu de corelare a
veniturilor cu cheltuielile publice ale statului.

In Romania, cuvantul buget apare pentru prima data mentionat in

Regulametele Organice din Muntenia si Moldova. Astfel , in capitolul III apare
cuvantul “ biujde” sau inchipuirea cheltuielilor anului viitor.

Conceptia moderna potrivit careia bugetul este “ actul prin care sunt
prevazute si prealabil adoptate veniturile si cheltuielile anuale ale statului sau ale
altor servicii publice” a fost consacrata oficial de legea contabiltatii din 21 martie
1903. In leea asupra contabilitatii publice si asupra controlului public din 1929
regasim acelasi concept al bugetului statului. Potrivit celor doua legi , bugetul
statului este un act anual, un act de previziune, un act de autorizare.

Noua lege a finantelor publice – Legea 500/2002 – ne precizeaza ca

ansamblul bugetelor , componente ale sistemului bugetar, agregate si cosolidate
pentru a forma un intreg reprezinta bugetul general consolidat.

Sub aspect economic, bugetul de stat exprima relatiile economice sub forma
baneasca care iau nastere in procesul de distribuire a produsului intern brut
pentru realizarea nevoilor generale ale societatii.

In concluzie , putem defini bugetul ca find un act de prevedere anuala a

veniturilor de realizat si cheltuielilor de efectuat, adoptat ulterior, printr-o lege
bugetara.

Clasificare

-bugete centrale ( bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat)

-bugete locale ( bugete judetene , municipale)

-bugetele institutiilor publice

-fondurile specifice
Natura juridica a bugetului de stat

a) Teoria bugetului de stat ca act-conditie de natura adminstrativa

Potrivit acestei teorii , sustinuta de doctrina administrativa interbelica, in bugetul

de stat se prevede cuantumul total anual al veniturilor publice, precum si
principalele surse de provenienta, daca prin bugetele anuale se conditioneaza
realizarea anumitor venituri publice ca venituri ale respectivelor bugete, pe baza
acestui efet adminstrativ se formuleaza concluzia ca bugetul veniturilor este un
act-conditie

b) Teoria naturii juridice de lege a bugetului statului se refera la faptul ca

legea emana de la puterea legislativa, iar daca bugetul de stat este adoptat de
aceeiasi putere legiuitoare, inseamna ca si el este o lege propriu-zisa

c) Teoria potrivit careia bugetul statului are natura juridica atat de lege, cat si
de act adminstrativ considera ca bugetul este lege in partile lui creatoare de
dispozitii generale si act adminstrativ in partile lui creatoare de acte invidivuale si
concrete

d) Teoria potrivit careia bugetul de stat este un act de planificare financiara ce

dobandeste natura juridica de lege in urma aprobarii in Parlament

e) Teoria potrivit careia bugetul statului este un plan financiar in care se

regasesc veniturile de efectuat si cheltuielile de incasat .

Principiile procedurii bugetare

Procedura bugetara cuprinde ansamblul de acte si operatiuni referitoare la

elaborarea si aprobarea bugetului public national ( de stat ,al asigurarilor sociale
de stat, local) executarea acestuia, incheierea executiei bugetare , precum si
controlul bugetar.

1. Principiul publicitatii bugetare

Principiul publicatii bugetare se aplica intregului sistem bugetar si instituie

necesitatea aducerii la cunostinta cetatenilor prin dezbateri publice, a proietelor de
buget si a conturilor anuale de executie a acestora. De alfel ,, si dezbaterile in
Parlament privind aprobarea bugetului de stat trebuie sa fie publice.

Dupa adoptare, legea bugetara anuala se publica in M. O .sau in culegeri de

legi, dupa caz. Cu acest prilej, se da publicitatii si contul de incheiere a
exercitiului bugetar al penultimului an, are a fost aprobat de catre Parlament.

2. Principiul anualitatii bugetare

Anualitatea bugetului se refera atat la perioada de timp pentru care se elaboreaza
si se adopta bugetul, cat si la durata autorizatiei data de Parlament pentru
incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor.

Perioada de un an pentru care Parlamentul voteaza bugetul poate sa

corespunda cu anul calendaristic , ca in Romania, Franta , Belgia, sau sa nu
corespunda , cum e cazul SUA.

Dupa cum am mentionat, principiul anualitatii bugetare se refera si la

durata executiei bugetare, in sensul ca intr-un an bugetar trebuie sa se incaseze
veniturile si sa se efectueze cheltuielile aprobate .

In Romania, exercitiul bugetar este anual si se incheie in baza normelor

metodologice, elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Aceasta inseamna ca
venturile bugetare aferente unui buget vor fi considerate numai cele incasate in
perioada 1 ian-31 dec a anului calendaristic in cauza, urmand ca veniturile
bugetare cuvenite aceluasi buget, dar incasate anul urmator sa fie considerate
venituri ale noului buget.

Referitor la cheltuieli , acestea se vor efectua pe tot parcursul anului, din

fondurile publice ale aceluasi buget anual.

3. Principiul specializarii bugetare

Potrivit acestui principiu veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba

in buget pe surse de provenienta si respectiv pe categorii de cheltuieli , grupate
dupa natura economica si destinatia acestora.

Specializarea bugetara se realizaeaza cu ajutorul unui intrument tehnic

numit clasificare bugetara , prin care intelegem repartizarea sistematica, intr-o
ordine riguroasa , pe anumite diviziuni si subdiviziuni ale bugetului general
consolidat si a verigilor sale componente , atat a veniturilor , cat si a cheltuieloilor
bugetare

4. Principiul unitatii bugetare

Acest principiu presupune ca toate veniturile si cheltuieile statului sa fie inscrise

intr-un singur document si in fiecare exercitiu bugetar asa fie aprobat de un
singur buget.

Existenta altor bugete :

-bugetele extraordinare: sunt utilizate in perioade cu dificutati financiare, cum ar

fi crizele economice, conflictele armate
-bugetele anexe: prin folosirea acestor bugete se incearca rezolvarea unor trebuinte
conjuncturale, asigurarea unor servicii speciale

-bugetele fondurilor speciale se folosesc , in conditiile legii, numai potrivit

destinatiei acesora

-bugetele autonome sunt bugetele colectivitatilor locale elaborate in temeiul legii

finantelor publice locale.

5. Principiul universalitatii bugetare

Acest principiu presupune ca toate veniturile si cheltuielile sa se realizeze numai

in cadrul bugetului. Acest principiu prezinta unele asemanari cu principiul
untatii bugetare in sensul ca permite cunoasterea exacta a volumului total al
veniturilor si cheltuielilor pulice, precum si conexiunile dintre acestea.

6. Principiul echilibrului bugetar

Potrivit acestui principiu, intre veniturile si cheltuielile care alcatuiesc bugetul

general al statului trebuie sa existe un echilibru bugetar. Realizarea unor venituri
mai mari decat volumul cheltuielilor constituie excedentul bugetar iar atunci cand
ne aflam in situatia cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile este deficit
bugetar.

7. Principiul realitatii bugetare

Este consacrat de prevederile legii finantelor publice locale si se refera la faptul ca

veniturile si cheltuielile inscrise in bugetul general trebuie sa fie stabilite pe baze
reale.

8. Principiul neafectarii veniturilor bugetare

Potrivit acestui principiu, veniturile prevalate la dispozitia statului se

depersonalizeaza , adica vor servi la efectuarea cheltuielilor privite in ansamblul
lor.

Exceptii : -scoaterea in afara bugetului general a unor venituri ce provin di

anumite surse in vederea finantarii anumitor servicii publice, considerate de
interes major.

-intocmirea bugetelor extraordinare, anexe si autonome.

Elaborarea bugetului de stat

Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de Guvern , prin

Ministerul Finantelor Publice pe baza policitilor fiscale si bugetare, a prognozelor
indicatorilor microeconomici si sociali pentru care se elaboreaza proiectul de buget
si pentru urmatorii 3 ani, a prevederilor memorandumurilor de finantare, de
intelegere sau a altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare.

De asemenea , operatiunile de elaborare a proiectelor bugetare centrale se

desfasoara sub coordonarea Ministerului Finantelor Publice pe baza programelor ,
intocmite de ordonatorii principali in scopul finantarii unor actiuni.

Find o activitate complexa , si pentru a se putea realiza si prezenta in timp util

Parlamentului, Legea 500/2002 stabileste un calendar:

-pana la data de 1 mai a fiecarui an, M. Finantelor Publice va inainta Guvernului

obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar impreuna cu limitele de
cheltuieli stabilite pe ordonatori principali de credite

-pana la data de 1 iunie a fiecarui an, M.Finantelor Publice va transmite

ordonatorilor principali de credite o scrisoare-cadru in care se specifica contextul
macro-economic.

-pana la data de 15 iulie , ordonatorii principali de credite vor depune la M.

Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta.

-pana la 30 septembrie , M. Finantelor Publice va inainta Guvernului proiectele

bugetare si proiectul legilor bugetare , pe baza proiectelor de buget ale creditorilor
principali de credite si a bugetului propriului.

-pana la data de 15 octombrie a fiecarui an , Guvernul, dupa ce-si insuseste

proiectele legilor bugetare si de buget, il va inainta Parlamentului pentru aprobare.

Bugetul de stat va include si :

a)fondul de rezerva bugetara

b) fondul de interventie la dispozitia Guvernului

Aprobarea bugetului

Potrivit Constitutiei Romaniei, proiectul bugetului de stat se aproba de catre

Camera Deputatilor si Senat reunite in sedinta comuna.

Potrivit procedurii parlamentare, legea bugetului de stat este supusa urmatoarelor

etape de examinare, avizare si aprobare:

-examinarea proiectului de buget de catre comisiile permanente ale fiecarei camere

-comisiile permanente buget-finante ale caror 2 camere reunite elaboreaza un

raport comun asupra proiectului de lege, supus aprobarii prin vot.
-raportul se inainteaza Biroului permanent al fiecarei camere

-expunerea de catre Guvern a motivelor care au dus la elaborarea acestui proect

de buget

-prezentarea rapotului comun al Comisiilor Permanente buget-finante

-dezbaterea generala a proiectului legii de aprobare a bugetului de stat

-adoptarea legii pe baza votului de ansamblu care poate fi deschis sau secret

Executia bugetara

Executarea bugetului general consolidat cuprinde ansamblul operatiunilor de

realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor prevazutein legea buetara
anuala, la care se adauga operatiuni de trezorerie, respectiv de incasare, pastrare
si eliberare a fondurilor banesti.

Faze:

1) Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare

2) Executia de casa( consta in primirea, pastrarea si eliberarea mijloacelor

banesti)

3) Executia partii de venituri ( consta in mobilizarea integrala si la termenele

prevazute a veniturilor bugetare)

4) Executia partii de cheltuieli ( consta in efectuarea de cheltuieli pe parcursul

unui an bugetar, in volumul si potrivit destinatiei prevazute de lege)

Guvernul exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul

finantelor publice, prin examinarea periodica a executiei bugetare si adoptarea de
masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar.

La randul sau, M. Finantelor Publice asigura monitorizarea executiei bugetare, iar

in cazul in care se constata abateri ale veniturilor si cheltuielilor , propune
Guvernului masuri pentru reglementarea siguatiei.

Ordonatorii de credite sunt persoanele care pot dispune de credite bugetare in

virtutea functiei ce o detin in conducerea unei institutii publice sau organ de stat.
Acestia se clasifica in :

-ordonatori principali de credite – ministrii sau conducatorii celorlalte organe de

specialitate ale administratiei publice centrale , conducatori ai altor autoritati
publice sau institutii publice autonome
-ordonatori secundari de credita- conducatorii institutiilor publice din subordinea
ordonatorilor principali de credite

-ordonatori tertiari de credite- conducatori de institutii din subordinea

ordonatorilor principali sau secundari de credite si care utilizeaza creditele numai
pentru realizarea sarcinilor institutiei pe care o conduc

Incheierea executiei bugetare

In cursul anului, ordonatorii principali de credite prezinta Ministerului Finantelor

Publice rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice in
vederea monitorizarii executiei bugetare.

Deasemenea, ordonatorii principali de credite au obligatia sa intocmeasca si sa

anexez la situatiile financiare anuale rapoarte anuale de performanta in care sunt
prezentate, pe fiecare program , obiectivele, rezultatele preconizate si cele obtinute,
indicatorii si costurile asociate, precum si situatiile privind angajamentele legale .

Costurile privind executia de casa a bugetului de stat, bugetului asigurarilor

sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale se prezinta M. Finantelor Publice de
organele abilitate in acest sens.

In urma analizarii si verificarii acestora si pe baza situatiilor financiare prezentate

de ordonatorii principali de credite, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza
contul general anual de executie a bugetului de stat si contul de executie a
bugetului asigurarilor sociale de stat, care au ca anexe costurile anuale de
executie a bugetelor fondurilor speciale si bugetelor ordonatorilor principali de
credite, pe care le prezinta Guvernului.

La randul sau, Guvernul inainteaza spre aprobare Parlamentului contul general de

executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelalte
conturi anuale de executie, pana la data de 1 iulie a anului urmator celui de
executie.

Dupa verificare de catre Curtea de Conturi, contul general anual de executie a

bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelate conturi anuale
de executie se aproba prin lege de Parlament .
Veniturile publice

Veniturile publice reprezinta obligatii banesti stabilite in mod unilateral prin

legislatia financiar-fiscala , in sarcina persoanelor fizice si juridice care realizeaza
venituri sau detin bunuri supuse impozitarii.

Impozitul reprezinta o plata baneasca , obligatorie si generala, cu titlu

nerambursabil, efectuata de contribuabili in favoarea bugetului public national, in
cuantumul si la termenele stabilite de lege, fara a se obtine o contraprestatie
directa si imediata din partea statului.

Elementele determinante ale venitului public

1) Subiectul impunerii este persoana fizica sau juridica- care suporta efectiv
impozitele datorate bugetului general al statului ( contribuabil)

2) Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impozitarii ( bunuri

detinute, operatiuni sau servicii prestate)

3) Unitatea de impunere- reprezinta unitatea in care se exprima dimensiunea

obiectului sau materiei impozabile ( leu, metru patrat, kg, litru)

4) Cota de impunere –impozitul poate fi impus in fuma fixa sau cote

procentuale

5) Asieta – toate masurile luate de organele fiscale in vederea stabilirii marimii

obiectului impozabil si determinarea cuantumului impozitului, precum si
perceperea venitului

a) Stabilirea marimii obiectului impozabil se face prin evaluare directa si

evaluare indirecta.

Evaluarea directa poate fi facuta pe baza declaratiei contribuabilului sau pe baza

declaratiei unei terte persoane .

Evaluarea indirect se poate face prin evaluarea pe baza semnelor exterioare ale
obiectului, prin evaluare forfetara( presupune stabilirea marimii valorii obiectului
de catre organele fiscale) sau prin evaluare administrativa (evaluarea se face de
catre organele fiscale pe baza datelor pe care acestea le au).

b) Determinarea cuantumului impozitului -se refera la calcularea propriu-zisa

a acestuia

c) Incasarea impozitelor se face prin metoda

–platii directe
-metoda stopajului la sursa

-metoda aplicarii si anularii de timbre mobile fiscale

6) Termenul platii – poate fi o zi fixa sau un interval de timp

7) Drepturile si obligatiile contribuabililor

Obligatiile contribuabililor se refera la achitarea in cuantumul si la timpul

prevazut de lege, depunerea declaratiilor fiscale la timp si la declararea reala a
obiectului impozitat

Drepturile contribuabililor se refera la posibilitatea efectuarii unor constetatii in

vederea recalcularii impozitului, dreptul de a cere compensarea platilor sau de a
pretinde restiuirea sumelor alocate.

8) Raspunderea debitorilor. Acestia pot raspunde penal, contraventional sau

adminstrativ

Clasificarea Impozitelor

1. In functie de forma in care se percep de stat distingem :

-impozite in natura : Oieritul in T.R. / gostina de oi in Moldova, dijmaritulsau

darea de stupi, vinaritul sau darea de vin , etc la care se adaugau cele de repartitie
si de a presta diverse munci

-impozite percepute sub forma baneasca – care au inlocuit treptat impozitele in

natura

2. Dupa obiectul impunerii, impozitele se clasifica in :

-impozite pe avere :

a)propriu-zisa

b)pe circulatia averii

c) pe sporul de avere

-impozite pe venit- se stabilesc si se percep asupra veniturilor realizate de

persoanele fizice si juridice

-impozite pe consum

3.Dupa frecventa incasarii lor

-impozite permanente- se incaseaza cu regularitate la bugetul statului

-impozite incidentale – se instituie si se incaseaza o singura data

4. Dupa criteriul administrarii impozitele se clasifica astfel :

-impozite datorate statului

-impozite locale

5. Dupa scopul urmarit

-impozite financiare – cu scopul realizarii de venituri pentru stat

-impozite de ordine- percepute in vederea limitarii unei actiuni , scopul avand

caracter nefiscal

6.Dupa modul de percepere

-impozite directe sunt percepute nemijlocit de la persoanele fizice si juridice pentru

veniturile pe care le realizeaza si bunurile pe care le detin. Distingem

a) impozite reale –stabilite asupra obiectului impozabil

b) impozite persoanel –se percep asupra venituriloe in stransa legatura cu

persoana impozabila

-impozite indirecte- se percep in momentul vanzarii unor bunuri , prestari

servicii , etc si se grupeaza in

a) impozite sau taxe de consumatie prin adaugarea la pretul de vanzare

b) monopolurile fiscale - se refera la dreptul exclusiv al statului de a produce sau

vinde anumite produse

c) taxe vamale

d) alte taxe prevazute de lege

Taxele

Taxele constituie importante surse de venit la bugetul statului.

Taxele reprezinta sumele banesti datorate bugetului general de persoanele fizice si

juridice atunci cand solicita , in favoarea lor , efectuarea sau prestarea unor
servicii de catre anumite institutii competente ale statului.

Asemanari intre taxe si impozite :

-instituirea in scop fiscal – in vederea colectarii de resurse pentru bugetul statului

-vizeaza indeplinirea unor nevoi publice

-sunt parghii economico-financiare, care actioneaza imediat

-au o evolutie cu multe elemente comune in timp

Deosebiri ale taxelor fata impozite :

-subiectul platitor este cunoscut de catre autoritatile competente ale statului in

mom solicitarii prestarii de serviciu

-taxele se refera la platile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru

serviciile prestate acestora in mod direct si imediat

-plata efectuata are caracter de neechivalenta , adica intre serviciil prestate sau
lucrarile efectuate si cuantumul banesc achitat nu exista raport de echivalenta.

Cheltuielile Publice

Cheltuielile publice cuprind relatiile financiare de repartizare si utilizare a

resurelor banesti ale statului in vederea indeplinirii unor nevoi sociale, considerate
de stricta necesitate si prioritate la momentul respectiv. Intre cheltuielile publice
si cele bugetare exista un raport ce de la intreg( cheltuieli publice) la parte
( cheltuieli bugetare).

Cheltuielile publice reprezinta mijloacele prin care statul intervine in viata social-
economica a intregii societati pentru a sustine finantarea obiectivelor si actiunilor
de interes general, considerate prin programele bugetare anuale de stricta
necesitate si prioritate intr-o anumita perioada de timp.

Cheltuielile publice sunt plati efectuate din fondul de resurse financiar-publice ale
statului pentru realizarea unor nevoi sociale, sustinerea invatamantului, culturii,
stiintei si artei, intretinerea armatei, intretinerea organelor puterii politice,
executive si judecatoresti etc., la care se adauga cheltuielile efectuate de alte
colectivitati ( asociatii sportive, culturale ,profesionale ) .

Toate aceste cheltuieli se acopera din urmatorele surse:

-cheltuieli bugetare

-cheltuieli extrabugetare

-cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala

Clasificarea cheltuielilor :
1)Dupa continutul lor economic:

-cheltuieli curente –asigura buna functionare a unei institutii publice

-cheltuieli de capital – cheltuieli efectuate pentru achizitionarea de bunuri de

folosinta indelungata

Precum si in :

-cheltuieli de transfer – presupun trecerea unor fonduri banesti de la bugetul de

stat la bugetul local sau la dispozitia unor persoane fizice sau juridice

-cheltuieli cu bunuri si servicii – se refera la achizitionarea de aparatura,mobilier,

echipament, etc pentru buna functionare a unei institutii publice

2)Dupa criteriul adminstrativ

3) Dupa criteriul financiar

-cheltuieli definitive- presupun finalizarea repartizarii fondurilor banesti prin

efectuarea de plati la scadente certe

-cheltuieli temporare

-cheltuieli virtuale sau posibile – cheltuieli pe care statul se obliga sa le efectueze

in anumite conditii

4) Dupa rolul acestora

-cheltuieli reale( negative) : cheltuielile cu intretinerea autoritatilor publice,

dotarea cu aparatura medicala a spitatelor

-cheltuieli economice ( pozitive) : investitiile efectuate de catre stat pentru

dezvoltarea infrastructurii , adaptarea la noile cerinte ale economiei de piata etc.

Datoria Publica

Nevoile generale ale societatii sunt acoperite in mare parte din impozite, taxe,
contributii sau alte prevalari pe care statul le percepe de la contribuabili. Uneori
acestea sunt insuficiente si se apeleaza la imprumuturi publice

Imprumutul public reprezinta acordul de vointa incheiat intre stat si o persoana

fizica sau juridica,prin care cel de-al doilea subiect se obliga sa puna la dispozitia
primului o suma de bani, pe o perioada determinata, cu obligatia rambursarii la o
data stabilita, la care se adauga dobanda si alte costuri suplimentare.

Imprumuturile de stat externe

Imprumuturile contractate de stat de pe piata externa fac parte din datoria publica
externa si reprezinta o obligatie neconditionata si irevocabila a statului de
rambursare a lor, de plata dobanzilor si altor costuri aferente.Astfel de
imprumuturi se efectueaza cu scopul de a finanta deficitul bugetar, pentru
sustinerea balantei de plati, consolidarea rezervei valutate a statului, finantarea
investitiilor pentru sectoarele prioritare.

Guvernul, prin M. Finantelor Publice poate conctract imprumuturi externe, in

limitele plafonului anual de indatorare publica, de la guverne straine, agentii
guvernamentale, straine, investitori privati straini. Principalele institutii
financiare internationale de la care Romania contracteaza imprumuturi sunt :
Fondul Monetar International si Banca Mondiala iar pe plan regional Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Garantiile de stat pentru imprumuturi externe

Ministeru Finantelor public, in numele statului roman, este autorizat sa acorde

garantii de stat pentru imprumuturile externe. Garantiile de stat pentru
imprumuturi externe constau in angajamente pe care statul roman , prin M.F.P . ,
si le asuma fata de creditorii externi, de a plati acestora sumele imprumutate de
anumite persoane juridice autohtone in cazul neexecutarii obligatiilor de plata .
Intre M.F.P. , in calitate de garant , si persoanele juridice care contracteaza un
imprumut extern, in calitate de garantat se incheie o conventie. In baza acestei
conventii , M.F.P. emite o scrisoare de garantie in favoarea institutiei creditoare.
Plata imprumuturilor externe garantate de stat se face de catre beneficiarul
imprumuturilor. Daca acesta nu-si poate indeplini obligatiile de plata, va
comunca aceasta situatie in scris Ministerului Finantelor Publice, in vederea
exercitarii calitatii de garant, cu 10 zile inainte de data scadentei. MFP ca solicita
BNR plata la extern a sumelor scadente catre institutia creditoare. Aceste plati
urmeaza sa fie recuperate de la beneficiarii creditelor.

Procedura fiscala

Prin procedura fiscala se intelege o succesiune de acte si operatiuni prealabile de

stabilire si realizare a creantelor fiscale, si cele privind declararea, stabilirea,
verificarea si colectarea impozitelor si taxelor, precum si masurile intreprinse
pentru solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

Domiciulul fiscal si competentele organelor fiscale

In cazul creantelor adminstrate de Agenttia Nationala de Adminstrare Fiscalala,

prin domiciul fiscal intelegem :
-adresa de domiciliu , potrivit legii sau adresa unde locuieste efectiv in cazol
persoanelor fizice

-sediul social, locul unde exercita gestiunea adminstrativa si conducerea efectiva a

afacerilor sau locul unde se afla majoriatea activelor

-adresa persoanei care reprezinta entitatea sau asocierea, iar in lipsa unei
asemenea persoane, adresa de domiciliu al oricaruia din asociati.

Organele fiscale sunt autoritati publice carora li s-a stabilit prin lege, anumite
competente in rezolvarea unor probleme procesuale fiscale.

Astfel Ministerul Finantelor Publice prin A.N.A.F.si unitatile sale teritoriale au o

competenta generala privind adminstrarea creantelor fiscale, exercitarea
controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala.

Pentru adminstrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului statului este

competent acel organ fiscal judetean, local sau al municipiului Bucuresti, in a
carui raza terioriala se afla domiciului fiscal al contribuabilului sau al platitorului
de venit. Competenta teritoriala a fost atribuita compartimentelor de specialitate
ale autoritatii adminstatiei publice locale.

Cand apar conflicte de competenta acestea pot fi rezolvate de :

-organul ierarhic superior comun celor doua organe fiscale

-de comisia fiscala centrala

-de comisia fiscala centrala completata de catre un reprezentant al Ministerului

Adminstratiei si Internelor, al Asociatiei Oraselor din Romania.

Pot aparea si incidente de procedura in cazul unor conflicte de interese. Aceste

situatii sunt reglementate de art 39 al Codului Fiscal :

-functionarul public implicat in procedura de adminstratie este in acelasi timp si

contribuabil sau sot, ruda, reprezentat al contribuabilului.

- poate functionarul respectiv dobandi un interes sau un dezavantaj

-exista un conflict intre el , sot(ie) sau rude de gradul III

-alte cazuri prevazute de lege

Acesta poate fi recuzat.

Mijloace de proba
a) Obtinerea de informatii : se refera la posibilitatea recunoscuta organelor
fiscale de a cere informatii de la anumite categorii de persoane, in mod deosebit de
la contribuabili sau de la imputernicitii acestora. Organul fiscal poate solicita
prezenta contribuabilului la sediu, pentru a da informatii privind situatia sa
fiscala. Contribuabilui furnizeaza informatii prin completarea unei declaratii pe
propria raspundere. Codul de procedura fiscala cuprinde dispozitii referitoare la
obligatia bancilor de a furniza periodic informatii legate de titularii persoanelor
fizice sau juridice ce deschid sau inchid conturi

b) Expertiza : reprezinta un mijloc de proba la care se apeleaza atunci cand

este nevoie de parerea unor specialisti dintr-un anumit domeniu de activitate
pentru lamurirea unei imprejurari de fapt.

c) Folosirea inscrisurilor : alaturi de expertize, in determinarea aceleasi stari

de fapt se pot folosi si inscrisurile solicitate contribuabilului. Se pot pastra pe o
perioada de maxim 30 de zile , in cazuri exceptionale de 90 de zile.

d) Cercetarea la fata locului : se constituie intr-un mijloc menit sa ajute la

stabilirea starii reale a contribuabilului . Contribuabilii sunt obligati sa permita
functionarilor si expertilor sa patrunda in incaperi , pe terenuri sau in alte incinte.

Stingerea creantelor fiscale

Stingerea voluntara a creantelor se face prin

1) Prin plata creantelor fiscale

Plata este cel mai important si cel mai uzitat mijloc de stingere a obligatiilor
fiscale. La randul ei , plata se poate face voluntar sau prin executare silita.

Platile datorate catre bugetul statului se efectueaza prin intermediul bancilor,

Trezoreriei statului si a altor institutii autorizate sa efectueze oepratia.

Data efectuarii platii este

-data inscrisa in documentul de plata

-data inscrisa pe mandatul postal

-data la care bancile debiteaza contul platitorului

Plata creantelor fiscale se efectueaza de catre debitiroi distinct pe fiecare impozit,

taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv
majorararile de interziere. Daca un debitor datoreaza mai multe tipuri de
impozite, taxe si contributii , reprezentand creante fiscale si nu are suma
suficienta pentru a le stinge pe toate, se achita datoria pe care o indica debitorul.
Neplata la timp a creantelor fiscale atrage , potrivit legii, obligatii accesorii de plata
a unor sume cu titlu de dobanda sau majorari de intarziere. Dobanda se
calculeaza pentru ficecare zi de intarziere.

Pentru bugetele locale, nivelul majorarii de intarziere este de 2% din cuantumul

obligatiilor fiscale principale neachitate in termen , calculat pentru fiecare suma
sau fractiune de suma.

Stingerea silita a creantelor fiscale.

Modalitati :

1) Executarea silita prin proprire

Proprirea este o modalitate de executare silita care consta in indestularea creantei

unui creditor prin urmarirea veniturilor debitorului pe care i le datoreaza o terta
persoana.Toate sumele urmaribile ale debitorului sunt supuse executarii silite prin
proprire.

Procedura executarii silite prin proprire vizeaza veniturile realizate atat de

persoanele fizice cat si de persoanele juridice. Procedura incepe prin comunicarea
catre debitor a somatiei , insotita de o copie de pe un titlu executoriu. I se acorda
debitorului 15 zile pentru a stinge datoria sau a face dovada platii.Neachitarea in
termen a creantei determina continuarea executarii silite prin proprire.

Dupa infiintarea propririi, tertul poprit este obligat sa retina de indata smele de
bani datorate de debitor si sa le vireze in contul indicat de organele de executare.
Proprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de catre tertul
proprit. Acesta este obligat sa inregistreze ziua si ora primirii adresei de infiintare
a propririi. Aceleasi reguli de infiintare a propririi se aplica si in cazul in care
debitorul este titular de conturi bancare.

Executarea silita a bunurilor mobile

Aceasta procedura de executare silita vizeaza bunurile mobile ale debitorului ,

persoana fizica sau juridica. Procedura incepe prin comunicarea somatiei catre
debitor.

Etapele executarii silite a bunurilor mobile :

a) Identificarea bunurilor mobile urmaribile : sunt supuse exeutarii silite toate

bunurile aflate in proprietatea debitorului, cu anumite exceptii prevazute de lege.
Activitatea de identificare a bunurilor urmaribile presupune inventarierea acestora
cat si evaluarea spre a se stabili cu aproximatie daca valoarea lor acopera sau nu
cuantumul creantei, la o eventuala valorificare.
b) Sechestrarea bunurilor mobile urmaribile : bunurile supuse executarii silite
sunt indisponibilizate prin aplicarea sechestrului in vederea acoperirii sumei
datorate si pentru a se evita instrainainarea pana la momentul valorificarii.
Actiunea de sechestrare presupune intorcmirea unui proces-verbal in care se vor
mentiona sumele consmenate in titlul executoriu, descrierea bunurilor sechestrate
si evaluarea estimativa precum si alte informatii.

c) Valorificarea bunurilor sechestrate : se face prin intelegerea partilor,

vanzarea directa, vanzarea la licitatie, vanzarea in regim de consignatie a
bunurilor mobile sau prin alte modalitati admise de lege.

Executare silita imobiliara

Reprezinta acea modalitate de executare silita reglementata de lege, care se refera

la bunurile imobile apartianand debitorului, persoana fizica sau juridica.

Debitorii sunt obligati sa furnizeze organelor de executare informatii referitoare la

bunurile imobile pe care le detin in proprietate exclusiva, proprietate comuna sau
indiviza, sa precizeze locul unde se afla fiecare, sa prezinte documente si evidente.
Aceleasi etape ca si la executarea silita a bunurilor mobile.

Stingerea creantelor fiscale prin prescriptie si anulare

Prescriptia – reprezinta ace modalitate de stingere prin care statul, prin organele
de executare competente, nu mai poate cere executarea silita a creantei fiscale
dupa indeplinirea termenului de prescpriptie. Dupa indeplinirea termenului de
prescriptie, debitorul poate sa-si achite de buna-voie obligatia fiscala, dar nu mai
poate fi executat silit. Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea
silita este de 5 ani si incepe sa curga de la 1 ianuarie a anului urmator celui in
care a luat nastere acest drept. Curgerea prescriptiei poate sa sufere modificari, in
sensul suspendarii sau intreruperii.

Suspendarea termenului reprezinta acea perioada in care curgerea

termenului se opreste.Dupa inlaturarea cauzei de suspendare, cursul prescriptiei
se reia din momentul in care se afla la aparitia cauzei.Exemple :

-executarea silita a fost suspendata prin lege

-in cazurile si conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de

prescripte a dreptului la actiune

-pe perioada valabilitatii ilesnirilor acordate potrivit legii.

 Intreruperea termenului de prescriptie reprezinta o modificare a
termenului , urmata de un curs al prescriptiei luat de la incepu, cand se inaltura
cauzele de intrerupere. Exemple :

-la data indeplinirii de catre debitor a unui act voluntar de plata a obligatiei
fiscale, inainte sau in timpul executarii silite

-la data indeplinirii unui act de executare silita, pe parcursul desfasurarii

executarii silite

Anularea se poate face in urmatorele situatii:

-cand cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta , sunt
mai mari decat creantele supuse executari silite

-creantele restante fiscale mai mici de 10 lei aflate in sold la data de 31 dec a
anului.

Anularea este o modalitate de stingere a creantei, uramta de nerealizarea ei.

Stingerea creantelor fiscale prin declararea starii de insolvabilitate a debitorului si

prin deschiderea procesului insolventei

Prin starea de insolvabilitate a debitorului intelegem acea stare in care debitorul

nu are venituri sau bunuri urmaribile , precum si atunci cand valoarea bunurilor
sau veniturilor urmaribile nu acopera creanta fiscala.

Pentru prima situatie, cand debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile,
creantele sale sunt scoase din evidenta curenta si trecuta intr-o evidenta separata
la dispozitia conducatorului organului de executare . Organele de executare sunt
obligate sa verifice periodic, cel putin o data pe an, stare de insolvabilitate a
debitorului.

Daca debitorul , insa, nu dobandeste venituri sau bunuri urmaribile pana la

implinirea termenului de prescriptie, organele vor proceda la scaderea creantelor
fiscale din evidenta analitica pe platitor. Alte cazuri sunt daca debitorul a decedat
sau a disparut si nu exista mostenitori sau daca debitorii persoane juridice au fost
radiati din registrul comertului.

Controlul financiar

Controlul financiar reprezinta o forma complxa de control , care consta in actiunea

de verificare a activitatilor desfasurate de institutiile publice si alti participanti la
viata economico- financiar, cu acces la resursele financiare publice ,in vederea
asigurarii legalitatii acestora.
Obiectul controlului financiar il constituie actele si operatiunile care au stat la
baza actiunilor de formare, repartizare si utilizare a fondurilor publice ale statului

Functiile controlului financiar :

a) Functia de evaluare consta in aprecierea concreta si completa a activitatilor

controlate

b) Functia preventiva consta in masurile luate de organele de control pentru a

se evita folosirea ineficienta si neeconomicoasa a resurselor materiale si umane

c) Functia de documentare consta in furnizarea de date si informati catre

conducerea unitatii controlate, cu ocazia desfasurarii actiunilor de control

d) Functia recuperatorie consta in actiunile de descoperire si recuperare a

pagubelor suferite de unitatea controlata, precum si masurile luate fata de cei
vinovati de producerea lor

e) Functia pedagogica se refera la posibilitatea de formare profesionala solida ,

care sa asigure credibilitatea personalului , in vederea indeplinirii sarcinilor ce le
revin.

Actele controlului financiar

Rezultatele actiunilor de control se consemneaza in raportul de control, actul de

constatare a contraventiilor , si notele de prezentare si expunere a controlului

Raportul de control reprezinta documentul principal al actiunilor de control in care

se consemneaza neregulile si abaterile constatate, precum si masurile care se
impun.

Acesta contine

-parte introductiva

-corpul propriu-zis – aici se consemneaza abaterile si deficientele constatate

-partea finala

Notele explicative- se intocmesc in cazul in care se constata fraude sau abateri

care atrag raspunderea juridica

Notele de constatare-se incheie pentru situatiile in care reconstituirea ulterioara

nu este intotdeauna posibila

Procesul verbal de contraventie- se incheie atunci cand se constata nerespectarea

disciplinei financiar-fiscale de personalul din unitatea controlata