Universitatea Babeș Bolyai

Facultatea de Psihologie și Științele educației

Specialitatea Învățământul primar și preșcolar

Anul I 2019/2020 Extensie Târgu Mureș

Propunatoare:Luca Jozefina cas Nohai

1.Argumentați importanța relației școală-familie,din perspectiva promovării si realizării educației

interculturale.

În cadrul dezbaterilor Consilierului European de la Lisabona,în martie 2000,s a evidențiat

importanța educației interculturale , care poate lua mai multe direcții:etnică, religioasă,
profesională, sociala, etc.

Educația interculturala promovează aptitudini tolerante, deschise, de acceptare si înțelegere a

raportului „EU-CELĂLALT”.

Școala are rolul de a forma indivizi adaptați și adaptabili la mediul social. Obiectivul educației
interculturale este acela de a facilita deprinderea abilităților de conviețuire în societatea zilelor
noastre , bazându se pe diversificare si echitate. Constantin Cucoș și Teodor Cosma ,au considerat că
cele mai importante obiective ale educației interculturale sunt: acceptarea celuilalt ca fiind altul,
deschiderea spre necunoscut, alungarea fricii față de altul , capacitatea de a recunoaște propriile
repere etno și socio-centriste .

Factorii implicați direct în realizarea educației interculturale sunt:familie și școală. Tipurile de relații
interculturale pe care le putem întâlni între acești doi factori pot fi : școală familie , cadru didactic-
părinții, cadru didactic-copii , copii-copii , familie-comunitate . Atitudinea fundamentală trebuie să
fie toleranța care să se manifeste în toate relațiile umane și la toți factorii implicați.

Părinții joacă un rol important , chiar crucial ,în generarea credințelor și atitudinilor copiilor ,ei pot
influența pozitiv sau negativ, deprinderile pe care și le însușesc elevii în cursurile de educației
interculturală. Stereotipurile părinților sunt transmisibile la copil și se pot dovedi greu de
înlăturat.Poate apărea un conflict intern atunci când elevul primește acasă un set de orientări și de
criterii de evaluare a realității înconjurătoare iar școala încearcă să dezrădăcinare tocmai aceste
stereotipuri, prin intermediul educației interculturale.

Pentru a întări relația dintre școală și familie, din perspectiva educație interculturale, putem realiza
activități curriculare și extracurriculare , prin programarea de teme despre familie, prietenie ,
obiceiuri , tradiții ,în care să consultăm si să cerem sprijinul familiei celor implicați , pentru a
asigura climatul de colaborare și participare. Activitățile extracurriculare dau posibilitatea ca intr o
atmosferă desprinsă, fiecare să se manifeste liber oferind prilejul de a se cunoaște copii, cât și
părinții , între ei.

Prin serbări , copii pot arăta ce știu și cine sunt.Copii dintr o minoritate pot pregăti un moment
specific etniei din care fac parte , deschizându se astfel spre cei care aparțin unor anumite
stereotipuri, dându le oportunitatea de a i cunoaște, de a i întelege și nu în ultimul rând de a i
accepta.
 Acțiunile de socializare interetnică pot aduce beneficii în cadrul relației familie-școală.La întâlniri
comune , unii părinți pot sa exprime propriile obiceiuri,tradiții. Prezentarea acestora nu poate aduce
decât recunoaștere și bucurie pentru cei care dezvăluie și îmbogățire spirituală pentru cei care
primesc cunoștințe noi.Aceste întâlniri aproprie oamenii , alungă bariere convenționale , cultivă
toleranța și stabilesc punți de colaborare între semeni.

Școala isi poate îndeplini sarcinile de lucru numai în parteneriat cu familia si comunitatea.Acest
lucru se poate realiza dacă abordăm cu toleranța toată diversitatea cu care oamenii se prezintă
atunci când specializează cu grupul, pentru că fiecare copil este unic și fiecare poate învăța.

Bibliografie

Cozma,Teodor-"O nouă provocare pentru educație-interculturalitatra, Ed.Polirom,Iași,2001

Vrăsmaș ,Traian-Invățământul integrat și/sau incluziv",Ed.Aramis,București, 2001