Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Departamentu de Sănătate şi Dezvoltare Umană

Specializarea balneofiziokinetoterapie

Epofizioliza
Tehnici/ Procedee/ Metode BFKT de recuperare

Stan Polina
Sorohan Ana-Maria
 DSDU, BFKT, an III

1. Defintie.
Epifizioliza juvenilă a capului femurului este o afecţiune rară, apare spontan, se
manifestă prin deplasarea (alunecarea) capului femurului pe metafiză spre inferior şi
posterior. La baza acestei schimbări morfologice stau dereglările endocrine şi
predispunerea genetică, care se manifestă prin schimbări patologice în zona de creştere
(fizară). Ulterior scade rezistenţa acestei zone ce duce la deplasarea epifizei. Femurul la
rîndul său se roteşte în jurul axei şi fixează membrul în rotaţie externă.

2. Epidemiologie.
Frecvenţa patologiei 3-4 cazuri la 100.000 populaţie. Apare în perioada pubertală;
la băieţi la 13-14 ani/ la fete la 11- 12 ani. Mai des sunt afectaţi copii de sex masculin 3:2.
De obicei este un proces unilateral, articulaţia opusă se afectează uneori peste 10-12 luni
după procesul primar. Afectarea bilaterală se întîlneşte la 10-15% din cazuri.

3. Diagnostic.
Se consideră că epifizioliza juvenilă a capului femurului a fost descrisă prima dată
de chirurgul francez A. Parè în 1572. Cu toate că patologia este ştiută de mult, pînă în
prezent majoritatea pacienţilor se adresează la ortoped cu întîrziere. Copiii se adresează la
medic cu dureri periodice în regiunea inginală şi articulaţia genunchiului, cea din urmă se
consideră de bază şi duce la stabilirea incorectă a diagnozei. La un procent foarte mare
dintre copiii este fixat un moment de traumă. În literatura anglo-saxonă aceste cazuri
poartă numele de fracturi (traume) pe fon patologic.

Metode de investigare:

 Anamneza;
 Examenul clinic;
 Examenul de laborator (profil endocrinologic, profil biochimic);
 Radiografia articulaţiei de şold în proiecţie anterioposterioară şi după Lauenstein;
 Tomografie computerizată a articulaţiei de şold;

1
 DSDU, BFKT, an III

 RMN;
 Ultrasunet.

Deoarece este dificilă vindecarea stadiului avansat al patologiei, diagnosticul precoce

al epifiziolizei capului femural este vital. De regulă, se efectuează examenul radiografic
anteroposterior și lateral - în poziția picioarelor de broască (Lauenstein) – bilateral
(fig.3.1). O radiografie relevă o extensie a liniilor de creştere epifizare sau o evidentă
deplasare posterioară și inferioară a capului femural (linia Klein). Ecografia și RMN-ul
sunt de asemenea utile, mai ales dacă radiografia este normală.

fig. 3.1. A) Radiografie pelvină Lauenstein - Pacient în poziție supină cu abducție dublă a membrelor inferioare;
incident de fascicul pe linia mediană, chiar sub simfiza pubiană, orientat vertical. B) imagine radiografică pelviană
Lauenstein.
sursa: https://www.researchgate.net/figure/A-Lauenstein-pelvic-radiograph-Patient-in-supine-position-with-double-
abduction-of-the_fig19_262598650

4. Clasificări.
Deosebim trei forme clinice ale epifiziolizei juvenile:

1. Forma acută: apare la traumatism, cu tablou clinic de traumă acută.

2. Forma cronică: alunecare lentă a epifizei, tabloul clinic avansează uşor.

2
 DSDU, BFKT, an III

3. Forma acută pe fundal cronic: cel mai des întălnită, cu debut lent, dar dupa un
traumatism minimal.

În funcţie de gradul de deplasare distingem (fig. 4.1.):

1. Gradul I –uşor, cu deplasare capului ⅓ din diametrul epifizei, cu unghil pînă la 30°.

2. Gradul II- moderat, cu deplasarea capului pîna la ½ din diametrul epifizei, cu unghiul
30° -60°.

3. Gradul III- sever, cu deplasarea capului peste ½ din diametrul epifizei, cu unghiul mai
mare de 60°.

3
 DSDU, BFKT, an III

fig. 4.1. Gradele de deplasare a capului femural în epifizioliză (de la stânga spre dreapta). Sursă: Rahul
Setia and A.Prof Frank Gaillard et al., Line of Klein, https://radiopaedia.org/articles/line-of-klein

Stadiile epifiziolizei juvenile a capului femural sunt:

1. Stadiul iniţial: făra semne clinice evidente.

2. Stadiul deplasării: cu semne clinice evidente.

3. Stadiul consecinţelor: la adresare tardivă.

5. Tablou clinic.
Simptomele epifiziolizei depind de stadiul bolii. Initial aceasta este asimptomatică.
Primul simptom poate fi rigiditatea articulară care trece după un repaos. Pe măsură ce se
dezvoltă boala, apar simptome precum durerea în coapsă, care se răspândeşte pe partea
antero-medială a coapsei pană la genunchi. Până la 15 % dintre pacienţi prezintă astfel de
dureri. Examinarea timpurie a coapsei nu va putea dezvălui nicio durere sau limitare
articulară.

La controlul clinic se pot constata:

 dureri în articulaţia genunchiului şi şold;

 şchiopătare;
 poziţie vicioasă prin abducţie şi flexie;

4
 DSDU, BFKT, an III

 rotaţia externă a membrului;

 semnele Thomas, Drahman, Hoffmeister sunt pozitive.

Optional pot să apară şi:

 hipogonadism;
 striuri cutanate;
 tensiune arterială ridicată.

Local se apreciază:

- atrofia moderata a muşchilor fisieri ;

- mişcările în articulaţia de şold limitate.

6. Tratament.
Tratamentul începe cu tracţie scheletică din zona supracondilară de femur cu
greutatea de 4-6-8 kg, pe durata de 10-18 zile cu corecţie longitudinală şi mai apoi
rotaţie. Pe parcursul tracţiei se efectuează două radiografii de şold. După corecţia
deplasării urmează, sub anestezie generală , fixare cu 3-4 broşe încrucişate, introduse prin
zona subtrohanteriană prin col – zonă fizară – cap femural. Se vor efectua radiografii de
control. Se va aplica aparat gipsat pelviopedios sau ciuboţică de derotaţie pe 6-8
săptămîni.

Dupa înlăturarea aparatului gipsat se indică tratament de recuperare: gimnastică

curativă, masaj, electroforeză cu calciu, Humezol. Mers dozat pe membrul operat se
permite peste 3 luni după operaţie.

7. Obiective şi mijloace de recuperare postoperatorie.

Obiectivele programului BFKT în recuperarea postoperatorie a pacienţilor cu
epifizioliză sunt:

1. Instruirea pacientului cu privire la restricţiile impuse de starea sa;

Sunt contraindicate:

5
 DSDU, BFKT, an III

- flexia şoldului mai mare de 90.

- adducţia şi abducţia exagerate.

- DL pe partea operată.

- primele 3-4 luni se va evita sprijinul pe membrul afectat, ulterior se va începe sprijinul
dozat.

Pentru evitarea suprasolicitării membrului sănătos (care are, de altfel, şanse să

dezvolte aceeaşi patologie) se vor utiliza diverse suporturi care îl vor ajuta pe pacient să
se deplaseze (cadru de mers, cârje).

2. Prevenirea adaptării unor poziţii vicioase sau combaterea poziţiilor deja

instalate se va îndeplini prin posturări corective (mai ales în timpul somnului): orteză care
ar impiedica RE a piciorului, DV pentru combaterea flexiei şoldului etc.

3. Creşterea mobilităţii articulare se va obţine iniţial prin mobilizări pasive,

ulterior auto-pasive, pasivo-active, active (toate efectuate in DD, sau DL pe partea
neafectată). Pentru efectuarea lor se pot utiliza banda elastică, mingea Bobath etc.

4. Creşterea tonusului muscular al musculaturii stabilizatoare a şoldului (în special

fesierul mijlociu). Mijloacele prin care vom putea obţine un tonus mai bun al acestor
muşchi sunt mobilizările active, izometria, ulterior mobilizările active cu rezistenţă.

5. Reeducare mers. În etapa iniţială (minim 3 luni postoperator) pacientul se va

sprijini maxim 20% pe membrul afectat. Treptat sprijinul va creste până la 50 % şi mai
mult.

6. Scăderea durerii (dacă este cazul). Pentru a atinge acest obiectiv putem aplica
ultrasonoforeza sau efectua masaj relaxant.

7. Prevenirea complicaţiilor.

Complicaţiile care pot apărea în urma epifiziolizei sunt:

6
 DSDU, BFKT, an III

- recidiva

- afectarea heterolaterală

- necroza de cap femural

Apariţia recidivei poate fi prevenită prin respectarea regulilor de către pacient

(obiectivul 1), dozarea corectă a programului kinetoterapeutic şi consultaţia periodică la
medicul ortoped.

Afectarea membrului opus va fi prevenită prin dozarea efortului fizic şi utilizarea

cadrului de mers, cârjelor la momentul potrivit. Este foarte important ca programul
terapeutic să fie destinat şi membrului neafectat (tonifiere musculară prin ex. active,
electrostimulare, dar şi relaxare prin masaj, ultrasunet).

Necroza de cap femural este o complicţie ce poate apărea mai frecvent la scurt
timp post-operator. Este importantă executarea căt mai corectă a operaţiei şi
monitorizarea regulată a stării pacientului. În programul recuperator putem, însă, facilita
troficitatea la nivel local prin masaj, ultrasunet, mobilizări pasive, active etc.

7. Caz clinic
Sex F
Vârstă 13 ani
Ocupaţie Elev, Karate
Condiţii de viaţă Normale
Antecedente Suspectă de displazie de şold
Diagnostic clinic Epifizioliză de cap femural operată in iunie 2010 şi
noiembrie 2010
Data luării în evidenţă Se prezintă la recuperare pe data de 9.11.2011, după
scoaterea firelor

7.1. Examen kinetoterapeutic iniţial, intermediar şi final

EVALUARE 09.11.2010 12.12.2010 07.02.2011
7
 DSDU, BFKT, an III

Coloraţia tegumentelor: normală normală normală

Piele: ţesut Cicatricea: puţin rigidă, elastică, elastică,
cianotică suplă puţin suplă
subcutanat cianotică
Sensibilitatea: Tipul parestezie în parestezie în parestezie în
tulburărilor
de zona inciziei şi zona inciziei zona inciziei
sensibilitate: subiacent şi subiacent şi subiacent

Durerea Spontană dureri moderate dureri la mers -

la mers prelungit

Provocată dureri în zona dureri în zona -

inghinală şi inghinală
mediofesieră

Atitudine vicioasă: flexum de şold - -

Poziţia bazinului în ortostatism: Înclinare Înclinare -
homolaterală homolaterală
Poziţia coloanei vertebrale: scolioză in C scolioză in C scolioză in C
dorso lombară dorso dorso
lombară lombară
Lungimea membrului inferior: 90cm/90cm 90cm/90cm 90cm/90cm
Amplitudinea Flexie cu activ 50º / 35º 90º / 83º 90º / 90º
articulara genunchiul pasiv 75º / 47º 90º 100º / 98º
şold: extins
Dreapta/Stâng cu activ 94º / 40º 110º / 70º 116º / 90º
a genunchiul pasiv 104º / 50º 123º / 90º 130º / 105º
(goniometrie) flectat
Extensie activ 20º / 15º 30º / 30º 25º / 35º
pasiv 25º /17º 35º / 35º 40º /37º
Abducţie activ 60º /40º 65º / 47º 65º / 56º
pasiv 72º /45º 75º /50º 78º /60º
Flexorii coapsei (m. psoas 4++ / 3+ 4++ / 4+ 5 / 4++
Forţa musculară iliac)
(testing muscular, Extensorii coapsei (m. fesier 4+ / 4 4++ / 4+ 5/5
scala 0-5) mare, m. ischiogambieri)
Dreapta/Stânga Abductorii şoldului(fesier 4 / 3+ 4++ / 4+ 5 / 4++
mijlociu, fesier mic)
Adductorii şoldului ( 4+ / 4 5 / 4+ 5/5
m.adductor, lung, mare, scurt,
m. gracilis)
Flexorii gambei (m. 5/3 5 / 4+ 5/5
ischiogambieri)
8
 DSDU, BFKT, an III

Extensorii gambei (m 5 / 3+ 5 / 4+ 5/5

cvadriceps)
Flexorii dorsali ai piciorului 5 / 4+ 5 / 4++ 5/5
(m. tibial anterior, extensor
lung al halucelui)
Flexorii plantari ai piciorului 5 / 4+ 5 / 4++ 5/5
(m. triceps sural)
Activitate Staţiune unipodală posibilă cu posibilă posibilă
dificultate
Urcă - coboară scările dificil moderat uşor
Se incalţă dificil dificil uşor
Stă pe scaun cu dificultate cu mici confortabil
dificultăţi
Mersul fără sprijin fără sprijin fără sprijin
schiopătat schiopătat la schiopătat
ortostatism şi doar la
mers oboseală
prelungit
tab. 7.1.2. Datele din tabel sunt preluate din fişa de bilanţ şold, efectuată de lector univ. dr. Daniela Crăciun

Analizând evoluţia pacientei putem concluziona că este foarte importantă

intervenţia fiziokinetoterapeutică aplicată la momentul potrivit.

9
 DSDU, BFKT, an III

Bibliografie

- Frank Pessler , Эпифизеолиз головки бедренной кости (SCFE), MD, PhD, Braunschweig,
Germany, 2017

- Petrovici V., TRATAMENTUL EPIFIZIOLIZEI JUVENILE A CAPULUI FEMURAL LA

COPII
- https://radiopaedia.org/articles/line-of-klein

- https://www.researchgate.net/figure/A-Lauenstein-pelvic-radiograph-Patient-in-supine-
position-with-double-abduction-of-the_fig19_262598650

10