Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OFERTĂ
CONSUM
¿ PRODUCȚIE
CERERE
Determinanţii economico-sociali
1.Disponibilitatea de timp liber. Creşterea productivităţii muncii, ca şi revendicările
populaţiei active din întreaga lume au determinat recunoaşterea concediilor plătite de către
state, fapt care s-a constituit în premisa cea mai importantă pentru creşterea cererii turistice la
nivel mondial. La acest nivel, pe termen scurt şi mediu se constată o tendinţă de reducere a
timpului de muncă şi o îmbunătăţire a valorificării timpului liber.
Specialiştii au identificat patru categorii de timp liber, care generează patru categorii
de recreere şi turism şi anume:
- diminuarea zilei de muncă de la 12-14 ore la începutul secolului la 8 ore în prezent, fapt care
favorizează evadarea cotidiană din marile aglomerări urbane;
- reducerea duratei săptămânale a muncii în ţările dezvoltate de la 6 la 5 zile, realitate care dă
naştere la ceea ce numim concediu de „şfârşit de săptămână”, cu o durată de 1-2 zile;
- reducerea numărului anual al săptămânilor de muncă, efect al instituţionalizării, generalizării
şi apoi
- creşterii duratei concediului anual plătit; creşterea duratei şcolarizării şi formării
profesionale, precum şi retragerea precoce din viaţa activă, concomitent cu creşterea duratei
medii a vieţii, care au redus la mai puţin de jumătate durata vieţii active în cadrul duratei
medii de viaţă.
Creșterea standardelor de calitate a vieții implementate pe o scară extinsă a disponibilizat o
parte semnificativă a timpului populației active orientând-o către recreere și călătorie.
2. Factorii economici se concretizează, în principal, în venitul personal (sau familial),
în preţurile produselor turistice, în evoluţia cursurilor de schimb etc. Venitul personal (sau
familial) nelimitat a cunoscut o creştere reală, în ultimele decenii, într-un număr mare de ţări,
a stimulat consumul de bunuri şi servicii, inclusiv cele turistice. Veniturile individuale
acoperă, în primul rând, cheltuielile legate de satisfacerea necesităţilor vitale, realizându-se
aşa-numitul „consum obligatoriu”, care nu poate fi redus. Restul veniturilor, care reprezintă
veniturile disponibile sau discreţionare, care susțin o serie de consumuri destinate satisfacerii
unor necesităţi „create” ale nivelului de trai, constituirii de rezerve etc. Evoluţia preţurilor
relative, în special în turismul internaţional, a stimulat călătoriile turistice departe de locurile
de reşedinţă, în timp ce evoluţia cursurilor de schimb, favorabile ţărilor cu economie în
dezvoltare a condus la dezvoltarea produselor turistice a acestor țări pe piața turistică
mondială.
3. Factorii demografici. Se poate afirma că grupurile sociale din mediul urban au o
mai mare înclinaţie spre călătorie. Consecinţă a industrializării, urbanizarea determină
modificările în repartizarea populaţiei active în cele trei sectoare de activitate, creşterea
ponderii populaţiei ocupate în sectoarele secundar şi mai ales terţiar.
Urbanizarea este consecința unei anumite structuri şi dezvoltari economice, fiind
generatoare de impulsuri motivaţionale şi disponibilităţi materiale care au influență asupra
modificării cererii turistice. Creşterea gradului de urbanizare determină creşterea cererii
turistice naţionale, fenomen ce s-a manifestat deosebit de dinamic în ultimul sfert de secol şi
care se preconizează să evolueze asemănător și în viitor. Astfel, la nivel mondial, ponderea
populaţiei urbane în totalul populaţiei se prezintă după cum urmează:
1973 - reprezentând 37%, 1980 – reprezentând 42,%, 2000 – reprezentând 47%, 2005-
reprezentând 49% şi se estimează pentru anul 2030 un procent de 59%. Deci, fenomenul se va
accentua în secolul următor(21), ca urmare a faptului că regiuni care astăzi sunt slab
dezvoltate, pe măsură ce vor cunoaşte dezvoltarea, însoţită de urbanizare se vor afirma ca noi
centre emiţătoare de turişti.
Alte caracteristici demografice care influenţează cererea turistică sunt vârsta, sexul,
situaţia familială, numărul copiilor etc. În Europa occidentală, de exemplu, s-a constatat că
vârsta îți pune amprenta asupra comportamentului de consum de produse turistice, tinerii de
exemplu optând pentru destinații turistice mediteraneene și pentru o mai mare și diversificare
de mijloace de cazare și de transport.
4. Factorii sociali. Faptul că astăzi trăim într-o societate deschisă, integrată într-un
anumit context a depăşit limitele geografice şi politice şi a permis ca turismul să apropie
popoarele, comunităţile naţionale şi categoriile sociale. Acest aspect este mai puternic
evidenţiat astăzi, când şi popoare din Europa Centrală şi de Est, care au optat pentru o
societate deschisă, vor avea un rol tot mai important în evoluţia societăţii umane. Prin turism
se realizează legătura dintre societăţi, culturi şi civilizaţii, turismul încurajând și favorizând
unele schimburi benefice pentru evoluţia societăţii.
5. Organizarea şi promovarea în turism, face ca acesta să devină o forţă economică şi
o realitate socială foarte puternică, un instrument pentru atingerea obiectivelor culturale,
sociale, educaţionale şi uneori chiar politice. Pentru majoritatea popoarelor, statul are un rol
important în sprijinirea iniţiatorilor şi operatorilor turistici, în promovarea internă şi
internațională a activităţii turistice, în asigurarea protecţiei mediului înconjurător, în
amenajarea turistică a teritoriului, în formarea profesională, în protecţia consumatorilor etc.
Determinanţii motivaţionali
Între factorii care influențează cererea turistică, existența timpului liber și nivelul
veniturilor se constituie ca pricipală premise ale formării cererii turistice. Astfel, pe de o parte,
progresul tehnic a dus şi continuă să ducă la reducerea duratei timpului de lucru şi la creşterea
timpului liber iar, pe de altă parte, venitul constituie baza oricărui consum, inclusiv a
consumului turistic. Nivelul consumului turistic depinde de totalul veniturilor, concretizate în
produsul naţional net, din care se constituie venitul individual.
În contextul pieţei turistice, se pot identifica şi alţi factori care influenţează cererea
turistică, subiectivi şi obiectivi, cuantificabili cu mai mare sau mai mică uşurinţă care,
matematic, pot fi consideraţi ca o funcţie de forma: Ct = f(x1,,x2,.....xn), unde Ct- cererea
turistică; x1, x2, xn- factori care influentează această categorie.
Cei „n” factori de influență a cererii turistice pot să...............cu intensități și sensuri
diferite, unii dintre ei amplificându-și acțiunea, iar alții diminuând-o.
O categorie economică ce caracterizează numeric influența diferiților factori asupra
cererii turistice este elasticitatea cererii turistice care constă în modificarea cererii sub
acțiunea unui sau mai multor factori. În activitatea turistică interesează mai ales analiza
elasticității cererii turistice la prețuri și la venituri.
Caracterizarea cantitativă a elasticității cererii turistice se face prin coeficientul
elasticității cererii „Et” calculat cu relația :
∆ y ∆x
Et = y ÷ x ,
o 0
unde:
Et - reprezintă coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de factorul considerat;
∆y - reprezintă modificarea nivelul cererii turistice
∆x - reprezintă modificarea nivelului factorului de influenţă considerat;
y0 - reprezintă nivelul cererii turistice în perioada de bază;
x0 - reprezintă nivelul factorului de influenţă în perioada de bază.
unde:
Ct - reprezintă cererea turistică;
P - reprezintă preţul produselor turistice.
Elasticitatea cererii este diferită la nivele diferite de prețuri ale produselor turistice
analizată în valoare absolută, alasticitatea este mai mică la prețuri mari și este mai mare la
prețuri mici. Pe o curbă a cererii se pot indentifica 3 zone de elasticitate și anume:
- zona unde elasticitatea este mai mare decat 1;
- zona unde elasticitatea este egală cu 1;
- zona unde elasticitatea este mai mică decât 1.
În fucție de valoarea calculată putem caracteriza cererea turistică ca fiind elastică, inelastică
sau unitar elastică.