Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELECTROMIOGRAFIA
Instrumentaţia
a. Electrozii
Activitatea electrică musculară poate fi captată de la suprafaţă sau din
profunzime, ceea ce impune utilizarea a două tipuri de electrozi. Electrozii de
suprafaţă pot fi utilizaţi pentru înregistrarea activităţii electrice globale a unui
muşchi. Deoarece nu permit înregistrarea activităţii electrice a unei singure
unităţi motorii sau a unei fibre musculare, utilitatea electromiografiei globale
în diagnostic este redusă, fiind utilizată în special pentru studiile
biomecanice.
Electrozii aciculari permit înregistrarea activităţii electrice de la nivelul
unei singure unităţi motorii sau a unei fibre musculare. Cel mai frecvent
utilizaţi sunt electrozii concentrici care constau în fire subţiri de platină a
căror suprafaţă terminală, de la vârful electrodului, reprezintă suprafaţa de
culegere. Firele de platină traversează lumenul unei canule metalice,
asemănătoare unui ac de seringă, care reprezintă electrodul de referinţă. Firul
central şi canula sunt separate de un strat izolator. Diametrul exterior al
electrozilor aciculari utilizaţi clinic este între 0,5 – 0,7 mm. Suprafaţa de
culegere a firului central de platină este de aproximativ 0,07 mm2. Pentru
culegerea potenţialelor de la nivelul unei singure fibre musculare este
necesară o suprafaţă de culegere mult mai mică, de aproximativ 0,001 mm2.
1
Instrumentaţie biomedicală
3
Instrumentaţie biomedicală
4
Instrumentaţie biomedicală
5
Instrumentaţie biomedicală
ELECTROMIOGRAFIA DE SUPRAFAŢĂ
6
Instrumentaţie biomedicală
7
Instrumentaţie biomedicală
8
Instrumentaţie biomedicală
Stimularea
Nervii periferici pot fi uşor stimulaţi electric dacă electrozii de stimulare
se află foarte aproape de nerv. De aceea, în majoritatea cazurilor, nervii pot fi
stimulaţi acolo unde aceştia sînt foarte aproape de suprafaţa pielii. Din acest
motiv, numărul nervilor accesibili pentru stimularea electrică este limitat.
Stimularea nervilor profunzi este posibilă numai invaziv, utilizînd electrozi
ac monopolari cu cămaşă izolatoare din teflon şi vîrf neizolat.
Pentru a calcula cu exactiate cât mai mare VCNm, distanţa minimă
recomandată între cele două puncte de stimulare este de 10 cm. Din acest
motiv, la nervii la care din motive anatomice este imposibilă stimularea în
două puncte (ex. facial, axilar, suprascapular) şi pentru segmentele de nerv
dintre cel mai distal punct de stimulare şi muşchi, în buletinele de explorare
va fi indicat numai timpul de latenţă aşa numit „terminal”.
9
Instrumentaţie biomedicală
Electrozii de stimulare sînt în mod normal două plăcuţe sau bile metalice
fixate pe un material izolator la distanţa de 1,5 – 3 cm între ele. După
localizarea punctului de stimulare, catodul (marcat convenţional cu negru) se
plasează spre muşchi. Înainte de aplicarea pe tegumente, pe suprafaţa
electrozilor, se aplică un strat subţire de pastă electroconductoare ce are rolul
de a scădea impedanţa electrică a interfeţei electrod-tegument.
10
Instrumentaţie biomedicală
Culegerea semnalului
Pentru culegerea potenţialului evocat motor se utilizează electrozi de
Ag/AgCl cu suprafaţa (în mod obişnuit) discoidală şi diametru de
aproximativ 0,5 mm. Înainte de aplicarea electrozilor tegumentele trebuie
degresate cu alcool. Pasta electroconductoare se aplică pe electrozi în film
subţire.
11
Instrumentaţie biomedicală
12
Instrumentaţie biomedicală
Tehnica ortodromică
Stimularea fibrelor nervoase se face de obicei distal, la nivelul degetelor.
Pentru stimulare se utilizează electrozi inelari flexibili, catodul fiind plasat
proximal faţă de anod. Distanţa dintre electrozii de stimulare trebuie să fie de
aproximativ 20 mm. În cazul stimulării proximale se utilizează electrozi ca
cei de la determinarea vitezei de conducere motorie sau cu ace monopolare.
Durata impulsurilor rectangulare este de 0,1 – 0,5 ms, curentul de stimulare
supramaximal fiind de patru ori mai mare decât curentul de prag senzorial.
Culegerea se poate face cu electrozi de suprafaţă Ag/AgCl sau cu ace
monopolare. Electrodul activ trebuie plasat cât mai aproape de nerv. La nervii
micşti se poate determina cu mai mare precizie locul de plasare al
13
Instrumentaţie biomedicală
electrodului activ stimulând mai întâi nervul până la obţinerea unui răspuns
optim. Punctul de plasare a catodului este şi punctul unde va fi plasat
electrodul activ pentru culegerea potenţialului nervos. Electrodul de referinţă
se plasează lateral faţă de cel activ, la o distanţă de 3-5 cm. Electrodul de
masă se plasează la fel ca la determinarea vitezei de conducere motorii.
Amplificarea. Câştigul se stabileşte astfel încât să asigure o redare cu 2 –
10 μV/diviziune. Pentru a nu distorsiona semnalul banda de frecvenţă a
amplificatorului va fi limitată cu ajutorul filtrelor la 100 Hz – 10 kHz.
Numărul de potenţiale ce vor fi mediate coerent este dependent de raportul
semnal/zgomot. În situaţii normale, este suficientă medierea a 20 – 50 de
răspunsuri, îar în situaţii patologice acest număr poate ajunge la 1000.
Tehnica antidromică
Stimularea. Fibrele senzitive au un prag de excitabilitate mai scăzut decât
fibrele motorii. De aceea, în cazul determinării VCNs la un nerv mixt, se
utilizează curenţi de stimulare submaximali, astfel încât să fie sub pragul
fibrelor motorii dar deasupra pragului fibrelor senzitive. Se evită astfel
apariţia răspunsului motor, care ar interfera cu potenţialul fibrelor senzitive.
Catodul se plasează distal pe nerv, ca şi la determinarea VCNm.
Culegerea se face cu electrozi inelari flexibili plasaţi pe prima şi a doua
falangă a degetului din aria de inervaţie corespuzătoare. Distanţa dintre
electrozi este de 20 mm. Tegumentele se prepară înainte de plasarea
electrozilor cu alcool şi pastă abrazivă.
14
Instrumentaţie biomedicală
Nervul cubital
a. VCN motorie
• Stimularea distală: la plica
pumnului, pe marginea
muşchiului patrat pronator;
15
Instrumentaţie biomedicală
16
Instrumentaţie biomedicală
UNDELE F
17
Instrumentaţie biomedicală
REFLEXUL H
STIMULAREA REPETITIVĂ
20
Instrumentaţie biomedicală
21