Utilizarea izotopilor în medicină

În 1896, Henri Becquerel a descoperit o nouă radiație misterioasă. Spre diferență de razele X, care
dispăreau când tubul era oprit, aceasta nouă radiație observată la uraniu era emisă în continuu. Studiile
ulterioare intreprinse de Pierre și Marie Curie au arătat ca și alte elemente au aceleași proprietăți. În
particular au găsit aceleași proprietăți pentru poloniu și radiu în 1898.
Premiul Nobel pentru Chimie din 1943 a fost acordat lui G. de Hevesy pentru a fi primul utilizator
al radioelementelor naturale (și ulterior artificiale) ca trasori pentru studiul elementelor stabile în sistemele
biologice. O cantitate foarte mică dintr-un element radioactiv poate fi urmărită cu ușurință în corpul
omenesc. Acest lucru se poate face și cu trasori chimici, dar cantitatea de trasori necesară ar fi mult mai
mare, ceea ce ar face ca procedura să fie mult mai riscantă pentru pacient.
Într-o investigație tipică de medicină nucleară, un trasor este administrat pacientului, iar razele gama
emise de nuclidul trasor sunt detectate cu un ansamblu de detectori. Acest proces se numește tomografie de
emisie. Trasorul este în general ales astfel încât se depozitează în mod selectiv într-un organ particular,
ulterior razele gama emise de el permițând obținerea unei imagini a regiunii de interes. Pentru un ochi
antrenat, imaginile pot revela anomalii structurale sau metabolice ce duc la o mai bună diagnosticare. O
varietate întreagă de radionuclizi sunt folosiți în medicina nucleară, fiecare vizând specific organele corpului
uman în mod individual.

Tomografie cu Emisie de Pozitroni aplicată

în neurofiziologie (memoria verbală în
creier), spitalul San Raffaele, Milano.

Tumorile pot fi localizate prin tehnici precum Tomografia Computerizata prin Emisie de
Foton Unic (engl. SPECT) sau prin Tomografia cu Emisie de Pozitroni (engl. PET) (în care nucleele ce
emit pozitroni (β+) sunt folosite pentru a produce – printr-un proces de anihilare – raze gama energetice.
Tehnicile SPECT și PET sunt standard în diagnosticarea tumorilor și de asemenea în studiile despre
funcționalitatea creierului normal, sănătos.
 Imagine de la o tomografie computerizată ce
folosește raze X de la un trasor de Iod (Spitalul
Erasme, Bruxelles).

SPECT
SPECT este, precum stipulat mai sus, termenul pentru Tomografia Computerizata prin Emisie
de Foton Unic. Prin aceasta procedura, organele sunt vizualizate măsurând distribuția unui radio-trasor prin
intermediul unei “camere” gama conectate la un computer. Imagistica SPECT implică rotirea unui ansamblu
de detectori gama în jurul pacientului pentru a măsura din unghiuri diferite. Prin această tehnică se urmărește
poziția și concentrația distribuției de radionuclizi. SPECT implică folosirea de radioizotopi precum 99mTc sau
123I, pentru care o singură cuantă gama (de 140keV) este emisă.

SPECT are multe aplicații, în terapie și ca ajutor pentru aceasta. Scanările SPECT ce folosesc
radioizotopi ce nu sunt absorbiți în țesut, ci în loc de aceasta se deplasează în fluxul sangvin, pot fi folosite
pentru vizualizarea trecerii sângelui prin vase și țesuturi. Acestea sunt în special folositoare pentru
scanările cerebrale și cardiace.

Imagine stânga: o leziune cerebrală este clar localizată de un scanner SPECT. Glioma (un tip de
tumoare cerebrală) este foarte slab definită în tomografia cu raze X (dreapta), dar poate fi bine vizualizată ca
o pată întunecată într-o imagine SPECT făcută cu Tc-99m.
PET
În tehnica tomografiei cu emisie de pozitroni (PET), cei mai folosiți izotopi sunt 15O, 13N, 11C
și 18F. Aceștia au perioade de înjumătățire de aproximativ 2, 10, 20 și 110 minute respectiv, ca atare
radioizotopii trebuie produși aproape de locul unde urmează a fi folosiți. Din acest motiv, multe spitale au
un mic ciclotron în apropiere sau chiar în incinta spitalului, special construit pentru a produce acești
izotopi. Izotopul folosit este în prealabil atașat unei substanțe naturale, cum ar fi glucoza, apa sau
amoniacul, care sunt apoi introduse în corpul pacientului prin injectare sau prin inhalarea unui gaz.
Radioizotopul își urmează traseul către partea corpului care folosește substanța căreia a fost atașat, ceea ce
explică de ce se folosesc multe feluri de substanțe.
Reprezentare schematică a tehnicii PET. Un ansamblu circular de detectori înregistrează
cele două raze gama provenite de la fiecare anihilare e+-e-.

Particulele elementare au antiparticule ce

le corespund. Antiparticula unei particule
este similară cu aceasta,
însă de sarcina opusă. Când particula și
antiparticula se ciocnesc, ele se anihilează
emițând doar energie sub formă de unde
electromagnetice (radiații gama).

Izotopii folosiți în scanările PET sunt tipic emițători β+. Când izotopul se dezintegrează în
corpul pacientului, orice pozitron (beta+) emis se deplasează o distanță foarte scurtă în țesut (tipic sub 1
mm, dar depinde totuși de izotop) înainte de a se anihila cu un electron (beta-). Energia eliberată la anihilare
ia forma unei perechi de radiații gama (fotoni) emiși la 180 de grade unul fata de celalalt și fiecare cu o
energie de 511 keV. Detecția în coincidență cu doi detectori permite localizarea evenimentului de
dezintegrare pe linia ce leagă cei doi detectori.
Scanările PET sunt în general folosite pentru diagnosticarea cancerelor, a problemelor cardiace și a
maladiilor cerebrale precum epilepsia sau boala Alzheimer. PET este de asemenea folosită la evaluarea
răspunsului la terapia împotriva cancerului. În plus de aceasta, PET este folosită în cercetare, de exemplu în
studii despre abuzul de medicamente sau droguri, sau la studii despre îmbătrânire.
 Imagine PET ce arată cancerul osos în
schelet (Spitalul Erasme, Bruxelles).

SPECT versus PET

Comparativ cu alte tehnici de diagnoză bazate pe imagistică, precum razele X sau MRI, PET studiază
mai degrabă funcționalitatea corpului decât anatomia. Până în acest moment, nicio tehnică nu poate concura
cu PET în termeni de interacție dinamică. Această tehnică de imagistică medicală permite urmărirea în multe
momente a informațiilor cantitative despre farmacocinetica și farmacodinamica unei biomolecule
“etichetate” injectate sau inhalate într-un animal sau om viu. PET este folositoare la studierea
metabolismului (absorbția zahărului, incorporarea aminoacizilor în proteine, etc.), reacții enzimatice și
interacții moleculare. SPECT, precum PET, furnizează informații despre concentrația radionuclizilor
introduși în organismul pacientului.
Imagistica SPECT este inferioară PET în termeni de rezoluție ce poate fi atinsă și de
sensibilitate. Pentru PET, cea mai bună rezoluție ce poate fi atinsă în prezent este de 6 mm, ceea ce
înseamnă de 2-3 ori mai bine decât la SPECT. Datorită dezintegrării lor rapide, practic toți izotopii PET
trebuie sa fie produși ținând cont de aceste premise (cu excepția 18F care are timpul de înjumătățire de
110 minute). În schimb, izotopii SPECT precum 123I au un timp de înjumătățire destul de mare (13.2 ore),
pentru a permite producerea lor în mod centralizat în facilități aflate la distanță și livrarea substanțelor prin
curierat expres.
MRI
O alta tehnică de diagnoză medicală este Imagistica prin Rezonanță Magnetică (MRI). Primele
instrumente folosite clinic pentru MRI (la început numită NMR, sau Rezonanță Magnetico- Nucleară) au
fost construite în anii 1980.
Principalul beneficiu al tehnicii MRI este că nu folosește nicio substanță radioactivă. Analizele MRI
arată distribuția apei în organism și organele unde ea este păstrata. Un aparat MRI este la baza un tub mare
ce conține magneți puternici. Când un câmp magnetic este aplicat în jurul pacientului (ceea ce nu este
dăunător), toți protonii (nucleele de Hidrogen) din apă sunt trași într-o direcție. Când protonii revin la
poziția inițială ei emit unde radio pe care scanner-ul MRI le poate detecta și măsura pentru a realiza o
imagine 2D a corpului. MRI este îndeosebi folosit la diagnosticarea creierului sau a inimii, dar poate fi
utilizat la aproape orice parte a corpului.
Tehnicile MRI sunt dezvoltate în continuare pentru a se adresa unei palete mai largi de
probleme de diagnosticare clinică. De exemplu, Xe-129 sau He-3 polarizate pot fi folosite pentru imagistica
traseului aerului în plămâni cu rezoluție spațială și temporală ridicată.
MRI la vase de sânge și organe în cap și tors.

Premiul Nobel pentru medicină din 2003 a fost acordat lui Paul Lauterbur și Sir Peter
Mansfield pentru dezvoltările și contribuțiile lor la Imagistica prin Rezonanță Magnetică.
Majoritatea spitalelor moderne și academice din zilele noastre folosesc MRI și PET, împreună
cu alte tehnici de imagistică. În multe institute de Fizica Nucleară sunt grupuri a căror activități și cercetări
sunt dedicate specific aplicațiilor medicale și de asemenea tratării pacienților, cum ar fi de exemplu la GSI
(Germania), PSI (Elveția), GANIL (Franța), HMI (Germania) sau LARN (Belgia).