Eleva: Baltag Ariadna

Profesor: Barbaroș Claudia

Comentariu:
„Rivalităţile ruso – austro – otomane  şi consecinţele lor pentru
Principatele Române”

In secolele XVIII-XIX, se acutizeaza Problema Orientala datorita decaderii

puterii Imperiului Otoman si intensificarii miscarii de eliberare nationala a
popoarelor supuse de turci, iar pe de alta parte datorita politicii duse de catre
Marile Puteri(Rusia,Austria, Franta, Marea Britanie) pentru a-si impune
dominatia in Europa de Sud-Est si Orientul Apropiat. Astfel Principatele au
devenit teatrul operatiunilor militare in confruntarile dintre cele 3 imperii
rivale: otoman, rus si habsburgic.
Primul război ruso-austro-otoman are loc între 1683-1699, in care
Imperiul Otoman încearcă să se extindă în Europa Centrală însă nu reușește
datorita implicarii poloneze în ajutorul austriecilor. Astfel in 1699 se semnează
pacea de la Karlowitz unde Imperiul Otoman pierde Transilvania Imperiului
Habsburgic care alaturi de cel Rus isi întăresc influentele politico-militar, iar
cel Otoman fiind în declin. Tentativele Rusiei de a institui suzeranitatea sa in
Tarile Romane prin campania lui Petru I in Moldova in 1711 sufera esec
datorita armatei otomane in razboiul de la Stanilesti, continuind cu Pacea de la
Prut(sau Vadul Husilor). In cursul secolului al XVIII-lea Austria a purtat
impotriva turcilor trei razboaie, unul dintre ele fiind cel din anii 1716-1718
incheiat cu pacea de la Pasarovitz datorita caruia Oltenia si Banatul au fost
anexate de  Habsburgi. În 1735, austriecii atacă Imperiul Otoman la Dunărea
de Mijloc, acestui război alăturinduse şi Imperiul Rus care dorea să
recucerească cetatea Azov şi Cremeea. Aceasta confruntare s-a finisat cu Pacea
de la Belgrad din 1739, in care Oltenia a fost retocedata otomanilor. Razboiul a
incurajat in Tarile Romane opozitia antifanariota si miscarea politica
nationala. In urma infringerilor suferite de turci pe parcusul anilor 1768-1774
partile beligerante au incheiat la 10 iulie 1774 un tratat de pace in localitatea
Kuciuk-Kainargi. Austria sustinind pe cale diplomatica Poarta, a primit drept
recompensa teritoriul din nordul Moldovei, Bucovina(1775). In urma apropierii
dintre Austria si Rusia la inceputul anilor 1780, Moldova si Tara Romaneasca
urmau sa fie unite intr-un stat tampon, numit Dacia dupa proiectul rus. Insa
acesta nu a fost acceptat de Austria. Evenimentele din Europa Occidentala au
impus pe Austria sa incheie cu Imp. Otoman pacea de la Sistov(1791),
renuntind la pretentii teritoriale. Rusia ramasa singura, incheie pace cu
otomanii la Iasi(29 decembrie 1791), insa anexind in continuare teritoriul
dintre Nistru si Bug capata posibilitatea de a interveni si mai mult in situatia
interna a Principatelor. Razboiul ruso-turc din 1806-1812 s-a incheiat cu pacea
de la Bucuresti. In urma acestui trat teritoriul istoric al Moldovei dintre Prut,
Dunare si Nistru a fost anexat de Rusia avind denumirea de Basarabia. Pe
parcursul secolului al XIX-lea, de rind cu Rusia si Austria in rivalitate politica
in Europa de Sud-Est tot mai mult se implica Anglia si Franta. In razboiul ruso-
turc din 1828-1829 Rusia a fost nevoita sa evacueze Principatele, atit sub
presiunea Austriei, cit si a diplomatiei franceze si engleze. Tratatul de pace
dintre Rusia si Imp. Otoman de la Adrianopol(14 sept. 1829) a avut diferte
prevederi pentru Tarile Romane cum ar fi: autonomia administrativa a tarii,
numirea domnilor pe viata, ingradirea dreptului de interventie a Truciei in
Principate, mentinerea ocupatiei rusesti si obligatia Portii de a recunoaste
viitoarele regulamente administrative ale Principatelor, etc. In „Razboiul
Crimeei” din 1853-1856 tarismul spera sa cucereasca Constantinopolul si
strimtorile Bosfor si Dardanele, insa a fost infrinta de Imp. Otoman de partea
caruia s-au implicat direct Marea Britanie si Franta. Astfel s-au creat premise
pentru un nou echilibru european ceea ce a favorizat abordarea problemei
romanesti la nivel international la Congresul de Pace de la Paris(1856). In
aceste circumstante romanii reusesc sa puna marile puteri in fata faptului
implinit prin unirea Moldovei si Tarii Romanesti in urma dublei alegeria
domnului A.I.Cuza(1859). Prin participarea la razboiul ruso-romano-turc din
1877-1878 Romania obtine independenta statala. Cucerirea independentei a
avut loc in urma multor razboaie cum ar fi cele de la: Rahova, Plevna -1877;
Smirdan,Vidin-1878. Prin Tratatul de la San-Stefano Dobrogea revenea Rusiei,
ceea se a stirnit nemultumiri ale marilor puteri si ale Romaniei. Astfel
independenta a fost recunoscuta in cadrul Congresului de la Berlin(iunie-iulie
1878) si au fost schimbate cu Rusia sudul Basarabiei(Cahul, Belgrad, Ismail) si
primite Dobrogea, Delta Dunarii si insula Serpilor.
Rivalitatile ruso-austro-turce din epoca moderna au avut mai multe
consecinte pentru romani. Pe plan politic Principatele au fost incluse in tratate
internationale, fapt care i-a facut pe otomani sa le garanteze unele privelegii.
S-au creat niste conditii mai prielnice pentru lupta de emanicipare.
Concomitent aceste rivalitati s-au soldat cu pierderi teritoriale locuite de
romani, anexate de Austria sau de Imperiul Rus. Populatia s suferit imense
pierderi materiale, care s-au rasfrint negativ asupra evolutiei economice a
Tarilor Romane.
În concluzie , pot afirma că secolul al XVIII-lea precum şi al XIX lea au
avut un rol decisiv pentru poporul român deoarece , soarta lor a fost modificată
radica , toate războaiele presupunând şi rupturi teritoriale : Imperiul
Austriacdupă ce anexase Oltenia şi Banatul apoi Oltenia este restituită
otomanilor .
Mai târziu austriecii anexează Bucovina , iar ruşii – teritoriul din stânga
Nistrului , de asemenea războaiele au întârziat dezvoltarea şi au fost cauza
principală a creşterii decalajului economic şi social-politic al Principatelor faţă
de alte zone europene . Din cele enumerate mai sus , pot concluziona că dacă
acestea nu ar fi survenit , societatea romnânească ar fi cunoscut o nouă epocă ,
plină de armonie , înţelepciune , pace , atitudini pozitive şi cel mai important
păstrarea tradiţiilor , istoriei şi a tuturor datinilor strămoşeşti.