Limbajul paraverbal

Volumul vocii
Ritmul si forta respiratiei sunt esentiale. Corectia volumului trebuie sa tina cont de marimea incaperii, de marimea
grupului si de zgomotul de fond. Trebuie adaptat ambiantei. Nu tipati, nu vorbiti in soapta. Un volum mare este
inerent, poate exprima sinceritate, aroganta sau automultumire. Unul mic indica retinere, modestie, tact, lipsa de
vitalitate sau slabiciune.
Ritmul vorbirii 
Vorbirea poate fi calma, repezita, lenta, rapida, teatrala, afectata sau precipitata. Daca ritmul este ridicat ascultatorul
primeste mesajul ca pe o urgenta. Un bun vorbitor schimba viteza pronuntarii cuvintelor in concordanta cu importanta
mesajului, in sensul ca ceea ce este nesemnificativ sau comun este rostit repede, iar ceea ce este nou sau important este
rostit rar si apasat. Trebuie variat pentru a inlatura monotonia. Rar la ideile principale si mai repede la pasajele de
tranzitie. Trebuie evitata asa-zisa vorbire impiedicata. Ritmul rapid de a vorbi poate insemna impulsivitate, lipsa de
incredere in sine. Variatiile dese de viteza tradeaza o lipsa de echilibru, de incredere, persoana respectiva putand fi
catalogata usor excitabila. Vorbitul intr-o buna ritmicitate = bogatie de sentimente, echilibru, buna dispozitie.
Pauzele din vorbire
Reprezinta separarea vorbirii in grupuri si cascade de cuvinte sau fraze ce pot da unele indicii asupra starilor afective
si atitudinilor vorbitorului. Pauzele prea lungi obosesc interlocutorul, dar pauzele retorice, bine plasate dau
ascultatorului sentimentul de implicare activa. Pauzele tactice sunt facute inainte sau dupa cuvantul sau ideea ce
merita subliniate.
Intonatia  Cuprinde timbrul si variatia inaltimii glasului care transmite emotii, sentimente si atitudini. Inflexiunile
vocii tradeaza faptul ca vorbitorul este fericit, trist, furios, infricosat, prietenos, umil sau dictatorial. Intonatia
indulceste sau aspreste mesajul verbal. Transforma afirmatiile in intrebari si invers, iar uneori transforma chiar sensul
cuvintelor.