UNIVERSITATEA PETROL GAZE PLOIESTI

Facultatea: Stiinte Economice

Specializare: SAI

Anul: I

PROIECT
Politici privind educatia, tineretul si cultura.
(Patrimoniul cultural al Europei)

Echipa:
Barbu Gabriela
Ciutoiu Maria Denisa
Tugui Maria Adina
 Cuprins:
Introducere
I. Rolul UE în domeniul educației, tineretului, culturii.
II. Conservarea patrimoniului cultural al Europei.
III. Măsuri de stimulare și recomandări – programele Erasmus.
IV. Impactul social și cultural al deținerii titlului de capitală
europeană a culturii. Ce a însemnat pentru Sibiu în 2007 acest
titlu?
Concluzii.
Bibiliografie.
 Introducere
Patrimoniul cultural este un element esenţial al identităţii europene şi se
află în centrul proiectului continental; moştenirea culturală reprezintă nu numai
un mijloc de a înţelege trecutul nostru, ci şi un atu susceptibil să ne ajute în
construirea Europei viitorului. Asemenea conotaţii identitare se degajă major şi
din aniversarea unui secol de stat naţional, unitar şi indivizibil; sentimentul
unităţii şi demnităţii naţionale se conjugă cu conştiinţa destinului comun
european şi se completează armonios cu respectul diversităţii expresiilor
culturale.

Ideile, principiile şi valorile integrate în patrimoniul naţional cultural şi

cel al Europei constituie o sursă comună de memorie, de înţelegere, de identitate
şi dialog, de coeziune şi de creativitate în Uniunea Europeană şi în cadrul
fiecărui stat membru.

Patrimoniul cultural este deosebit de valoros pentru societatea europeană

din punct de vedere spiritual, social, economic şi al mediului.

Expresia de „patrimoniul comun“ a apărut şi s-a răspândit în limbajul

juridic începând cu anii 1960; noţiunea, ca atare, urmărea să marcheze
importanţa colectivă a anumitor elemente natural-culturale şi să exprime nevoia
prezervării caracterului comun, precum şi a protejării şi conservării stării
acestora. Treptat, conceptul s-a declinat în mai multe ipostaze, păstrându-şi însă
esenţa definitorie.

Astfel, în dreptul internaţional a apărut şi s-a afirmat patrimoniul comun

al umanităţii, ca formulă de internaţionalizare a anumitor spaţii, justificată prin
interesul global pe care îl prezintă pentru omenire, cu un regim juridic propriu,
aplicabil unor zone specifice.

La nivel unional-european a apărut „patrimoniul comun al Uniunii

Europene“, care se referă, de exemplu, la „speciile migratoare“ (Directiva
92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor
naturale, precum şi a faunei şi florei sălbatice) ori la realizările arhitecturale
(Convenţia de la Grenada din 3 octombrie 1985 pentru salvgardarea
patrimoniului arhitectural al Europei).
 I. Rolul UE in domeniul educatiei, tineretului, culturii
si sportului.

Rolul UE în domeniile educaţiei, tineretului, culturii,şi sportului este de a

furniza un cadru de cooperare între statele membre în vederea schimbului de
informaţii şi de experienţă privind domenii de interes comun. În unele cazuri,
atunci când tratatele permit acest lucru, Consiliul poate să adopte şi acte
legislative, cum este cazul domeniului audiovizual.
Acţiunile UE în domeniile educaţiei, tineretului, culturii şi sportului
vizează conservarea patrimoniului cultural al Europei, sprijinirea industriilor
culturale şi creative ale acesteia, încurajarea mobilităţii studenţilor şi a cadrelor
didactice şi promovarea activităţii fizice şi a incluziunii sociale prin sport.

Educatia reprezintă una dintre cele mai importante valori ale societății
dezvoltate, o valoare fară de care întreg edificiul european nu are cum sa fie de
lungă durată. Când se pune problema unificarii pe diferite planuri în Uniunea
Europeană, educația este unul dintre domeniile care au greutate, perspectiva de
viitoare fiind cea care primează în luarea deciziilor. Pentru acest motiv,valoare
de care vorbeste Jeff Fountain repezintă un domeniu în care pe plan european se
dorește un progress continuu, se dorește ca viitorul Europei să fie o generație
bine informată, care acceptă și promovează valorile Uniunii Europene. Este
considerat că prin educație, viitorul Uniunii este unul sustenabil. Astfel,
oportunitățile pe plan european au fost lărgite, numărul lor a crescut
considerabil, precum si eforturile guvernelor de a avea un program educațional
cât mai bine pus la punct.

Educaţia reprezintă o prioritate de prin ordin a guvernelor din toate ţările

europene, cu toate că structura sistemului de educaţie diferă considerabil de la
ţară la ţară. Uniunea Europeană nu are o politică comună în ce priveşte educaţia
și are rolul de a crea un sistem de cooperare între statele membre, lăsând la
latitudinea fiecărei ţări modul de organizare şi conţinutul sistemului de educaţie
şi formare profesională. Totuși poziția UE este subliniată în Carta fundamentală
a Uniunii Europene care subliniază că "orice persoană are dreptul la educație,
precum și la accesul la formare profesională și formare continuă" iar " acest
drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu".
Mai mult, Uniunea Europeană pune la dispoziţia statelor membre
parteneriate multinaţionale pentru educaţie, formare profesională şi tineret,
scheme de schimburi şi oportunităţi de a învăţa în alte ţări, proiecte novatoare de
predare şi învăţare, reţele de expertiză academice şi profesionale, un cadru de
schimb de informaţii privind noile tehnologii în domeniul educaţiei şi
recunoaşterea internaţională a diplomelor, o platformă de dialog şi consultare
pentru compararea politicilor în domeniul educaţiei.

Articolul 165 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (ex-articolul

145 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană) subliniază faptul că
acțiunea Uniunii urmărește:
 să dezvolte dimensiunea europeană a educației și, în special, prin
învățarea și răspândirea limbilor statelor membre,să favorizeze
mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea
recunoașterii universitare a diplomelor și a perioadelor de studiu,să
promoveze cooperarea dintre instituțiile de învățământ,
 să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele
comune sistemelor educaționale din statele membre;
 să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de formatori socio-
educativi și să sprijine participarea tinerilor la viața democratică a
Europei;
 să încurajeze dezvoltarea educației la distanță
 să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului
de echitate și de deschidere în competițiile sportive și a cooperării între
organizațiile cu responsabilități în domeniul sportului, precum și prin
protejarea integrității fizice și morale a sportivilor,îndeosebi a celor mai
tineri dintre aceștia.

Mai mult, planurile includ mai multe oportunitati pentru tineri in acest domeniu.
Strategia UE pentru tineret promovează egalitatea de șanse în domeniul
educației și al integrării profesionale și îi încurajează pe tineri să joace un rol
activ în societate. Strategia de la Lisabona în domeniul politicilor care vizează
tineretul, intitulată „Tineretul – Investiţie şi Capacitare”, arată că tineretul
reprezintă unul dintre cele mai vulnerabile grupuri din societate, mai ales în
actuala criză economică şi financiară şi, în societatea noastră tot mai
îmbătrânită, tinerii sunt o resursă preţioasă. Deşi astăzi tineretul din UE se
bucură de oportunităţi numeroase, ei se confruntă, totodată, cu provocări dificile,
deoarece mulţi părăsesc şcoala şi locul de muncă sau sunt ameninţaţi de sărăcie
şi excludere socială. Noua strategie evidenţiază importanţa muncii prestate de
tineri şi defineşte măsuri eficiente pentru o mai bună implementare a politicilor
privind tineretul la nivelul UE.

Obiective ale Strategiei:

 crearea de oportunităţi în domeniile educaţiei, ocupării forţei de muncă
şi al creativităţii şi antreprenoriatului: propus a se realiza prin câteva
măsuri concrete precum învăţarea pe tot parcursul vieţii prin dezvoltarea
învăţământului non-formal, combaterea abandonului şcolar, relaxarea
 condiţiilor pentru favorizarea liberei mişcări forţei de muncă în Uniunea
Europeană, diversificarea calificărilor pentru un acces mai facil pe piaţa
forţei de muncă europene, dezvoltarea calificărilor tinerilor pentru un
acces mai facil pe piaţa forţei de muncă, încurajarea antreprenoriatului
tânăr, facilitarea accesului la noile tehnologii
 îmbunătăţirea accesului şi a participării depline a tuturor tinerilor la
viaţa societăţii: incluzând domenii precum sportul şi sănătatea,
participarea civică.
Măsurile concrete prin care se vor realiza aceste obiective sunt:
mobilizarea tuturor factorilor implicaţi, pentru a extrage şi ajuta categoriile de
risc, realizarea unor campanii de informare asupra problemelor de sănătate şi
stimularea reţelelor de informare pentru tineri, dezvoltarea de standarde
calitative în legătură cu participarea tinerilor la viaţa socială sau promovarea
chiar şi printre tinerii neorganizaţi în structuri de tineret a tehnicilor de tip e-
democraţie, promovarea solidarităţii între tineri şi societate prin accentuarea
unor domenii precum incluziunea socială, voluntariatul şi încurajarea unei relaţii
ecologice cu lumea înconjurătoare.
Măsurile preconizate sunt: accesul la fonduri şi programe europene,
iniţierea unor modalităţi de protejare a drepturilor voluntarilor, dezvoltarea unor
sisteme naţionale privind mobilitatea tinerilor, realizarea unor campanii de
conştientizare a drepturilor fundamentale ale omului şi stimularea abordărilor
ecologice de consum şi producţie între tineretul Uniunii Europene din prezenta
realitate.
Tratatul de la Lisabona acordă o mare importanță culturii: preambulul la
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) se referă în mod explicit la inspirația
„din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. Unul din
obiectivele principale ale UE, declarate în tratat, este acela de a respecta
„bogăția diversității sale culturale și lingvistice” și […] de a veghea „la
conservarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european” (articolul 3 din
TUE). Articolul 6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
prevede că, în domeniul culturii, competențele UE sunt „să desfășoare acțiuni de
sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre”.
Articolul 167 din TFUE prevede detalii privind acțiunea Uniunii în domeniul
culturii: Uniunea trebuie să contribuie la înflorirea culturilor statelor membre,
respectând diversitatea națională și regională și punând în evidență moștenirea
culturală comună.
Acțiunea Uniunii ar trebui să încurajeze cooperarea dintre statele membre,
să sprijine și să completeze acțiunile acestora în ceea ce privește îmbunătățirea
cunoștințelor și diseminarea culturii și istoriei popoarelor europene, conservând
și protejând patrimoniul cultural de însemnătate europeană și încurajând
schimburile culturale necomerciale și creația artistică și literară, inclusiv în
sectorul audiovizual. Uniunea și statele membre pot încuraja, de asemenea,
cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente.
Cu toate că tratatele nu menționează o competență juridică specifică în
domeniul sportului înainte de 2009, Comisia a creat bazele unei politici a UE în
domeniul sportului prin Cartea albă din 2007 privind sportul și planul de acțiune
„Pierre de Coubertin” din 2008.
Odată cu Tratatul de la Lisabona, UE a dobândit o competență specifică în
domeniul sportului. Articolul 6 litera (e) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE) prevede faptul că UE are competența de a desfășura
acțiuni de sprijinire sau completare a acțiunilor statelor membre în domeniul
sportului, în timp ce articolul 165 din TFUE stabilește detaliile unei politici în
domeniul sportului: „Uniunea contribuie la promovarea obiectivelor europene
ale sportului, având în vedere totodată caracterul specific, structurile bazate pe
voluntariat, precum și funcția socială și educativă a sportului”. Articolul 165
alineatul (2) menționează că acțiunea Uniunii urmărește „să dezvolte
dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate și de
deschidere în competițiile sportive și a cooperării între organizațiile cu
responsabilități în domeniul sportului, precum și prin protejarea integrității fizice
și morale a sportivilor, îndeosebi a celor mai tineri dintre aceștia”.
UE dispune, în prezent, de un temei juridic pentru a sprijini acest sector din
punct de vedere structural, în cadrul programului Erasmus + și să se exprime cu
o singură voce în forurile internaționale și în țările terțe. Miniștrii sportului din
UE se întrunesc, de asemenea, în cadrul reuniunilor Consiliului Educație,
Tineret, Cultură și Sport.
În plus, competențele UE în domeniul pieței unice au avut, deja, un
impact considerabil asupra sportului. De exemplu, Curtea de Justiție a Uniunii
Europene a dezvoltat o jurisprudență importantă care a avut consecințe
importante pentru lumea sportului (cum ar fi cauza Bosman). În același timp,
UE și-a exercitat competențele sale „soft law” (instrument legislativ fără
caracter obligatoriu) în domenii foarte apropiate, precum educația, sănătatea și
incluziunea socială, prin intermediul programelor sale de finanțare respective
Existența unei noi competențe specifice în tratate a creat noi posibilități
pentru acțiunea UE în domeniul sportului. UE depune eforturi în direcția
realizării obiectivelor care vizează promovarea corectitudinii și deschiderii în
competițiile sportive și o mai bună protecție a integrității fizice și morale a
sportivilor, ținând seama, în același timp, de caracterul specific al sportului. În
special, UE acoperă trei domenii de activitate în sectorul sportului: rolul
sportului în societate; dimensiunea sa economică; cadrul politic și juridic din
sectorul sportului.
 III. Măsuri ale UE, de stimulare în educație – Programele Erasmus.

ERASMUS+ este noul program al Uniunii Europene care se adresează

următoarelor domenii: educație, formare, tineret și sport pentru perioada 2014-
2020 având drept obiective dezvoltarea competențelor și a capacității de inserție
profesională prin oferirea unor oportunități de educație, formare și activități de
tineret sau sport. Noul program reunește șapte programe europene de finanțare
Life Long Learning, Erasmus Mundus, Tempus, Alfa, Edulink și
programul de cooperare cu țările industrializate.
Tipuri de activități:
 Mobilităţi de studiu pentru studenţi,
 Mobilități de practică pentru studenți (plasamente studențești),
 Mobilităţi cadre didactice,
 Formarea cadrelor didactice şi a personalului nedidactic,
Obiective:
 să ajute studenţii să beneficieze educaţional, lingvistic şi cultural de o
experienţă de studiu în alte ţări europene;
 să promoveze cooperarea între instituţii şi îmbogăţirea mediului educaţional al
instituţiilor gazdă;
 să contribuie la dezvoltarea unui corp comun de tineri calificaţi, cu deschidere
şi cu experienţă internaţională, ca viitori specialişti;
 să faciliteze transferul de credite şi recunoaşterea perioadelor de mobilitate
petrecute în străinătate, cu ajutorul sistemului ECTS sau a unui alt sistem de
credite compatibil.
Plasamentul este considerat o perioadă de practică profesională într-o
întreprindere sau organizaţie din altă ţară participantă la Program, având ca scop
formarea studenţilor în vederea adaptării la cerinţele pieţei de muncă prin
dobândirea unor cunoştinţe practice.
Organizaţiile gazdă pentru plasamentele studenţeşti pot fi întreprinderi,
centre de formare, centre de cercetare, alte tipuri de organizaţii profesionale.
Caracteristicile plasamentelor individuale sunt:
 asigurarea recunoaşterii integrale de către instituţia de învăţământ superior de
origine a perioadei petrecute în străinătate;
 semnarea unui acord de stagiu referitor la programul perioadei de plasament;
acest contract trebuie aprobat de către instituţia de învăţământ superior de
origine şi de către organizaţia gazdă.
 efectuarea plasamentului în baza unui contract aprobat de către instituţia de
învăţământ superior de origine, organizaţia gazdă şi de beneficiar.
Mobilităţi ale cadrelor didactice pentru misiuni de predare în instituţii de
învăţământ superior:
 să permită studenţilor care nu pot să participe într-un plan de mobilităţi să
beneficieze de cunoştinţele şi expertiza unor cadre didactice universitare din alte
ţări europene;
 să promoveze schimbul de expertiză şi experienţa în ceea ce priveşte
metodologia de predare;
 să încurajeze universităţile să îşi extindă şi să îşi îmbogăţească conţinutul
cursurilor pe care le oferă.
Formarea cadrelor didactice şi a personalului nedidactic în instituţii de
învăţământ superior şi intreprinderi:
 Mobilitatea cadrelor didactice dintr-o instituţie de învăţământ superior către o
întreprindere (Activităţile pot varia foarte mult, de la seminarii, ateliere, până la
perioade de formare practică.)
 Mobilitatea personalului administrativ şi nedidactic din instituţii de învăţământ
superior către o instituţie de învăţământ superior parteneră.
 Mobilitatea personalului didactic dintr-o instituţie de învăţământ superior către
o instituţie parteneră în scopul perfecţionării academice.
Mobilitatea se realizează pe baza acordurilor interinstituţionale. Selecţia
este făcută de către instituţia de învăţământ superior de origine. Grantul este
administrat de către instituţia de învăţământ superior. Condiţia esenţială pentru
acordarea oricărui grant o reprezintă respectarea unui plan de lucru convenit de
către ambii parteneri, instituţia de origine şi instituţia/întreprinderea gazdă.

Cum a început totul?

Pentru a-i înţelege „înfăţişarea“ de astăzi, trebuie să se înţeleagă evoluţia
şi transformările prin care Erasmus a devenit Erasmus+ de-a lungul acestui
interval. Totul a început în 1987, cu o acţiune-pilot la care au participat studenţi
din ţările membre ale Comunităţii Economice Europene. Ideea de pornire a fost
simplă şi pragmatică: finanţarea mobilităţii studenţilor pentru a le permite să
studieze o perioadă într-o universitate din altă ţară. Succesul a fost imediat şi nu
neapărat din perspectiva rezultatelor academice, deşi şi acest aspect este
important, ci a impactului cultural, al deschiderii pe care au căpătat-o
beneficiarii programului Erasmus.
Luând contact cu alte metode de predare, cu alte moduri de interacţiune cu
profesorii şi colegii şi cu alte realităţi socio-culturale s-a produs o schimbare de
perspectivă importantă. Succesul acţiunii-pilot s-a confirmat în anii următori,
astfel că, în 1995, Comisia Europeană a decis extinderea ariei de finanţare de la
învăţământul superior, la cel preuniversitar şi la zona de educaţie a adulţilor,
prin programul Socrates (care includea şi programul iniţial Erasmus), şi în sfera
iniţiativelor de formare profesională, prin programul Leonardo da Vinci.
S-a extins nu numai finanţarea pe sectoarele de educaţie nominalizate, ci
şi pe noi tipuri de proiecte – dacă, iniţial, programul Erasmus susţinea financiar
doar mobilităţile individuale ale studenţilor, din 1995 prin Socrates şi Leonardo
da Vinci s-au finanţat atât mobilităţi individuale, cât şi proiecte instituţionale,
derulate în parteneriat între şcoli, universităţi, centre de formare etc. Tot în 1995
a fost lansat şi programul Tineret pentru Europa, adresat educaţiei
nonformale, care avea drept beneficiari organizaţiile non-guvernamentale de
tineret.
România și programele Erasmus.
Cooperarea de la egal la egal a fost benefică pentru că le-a arătat
cetăţenilor statelor membre că ne ridicăm la nivelul standardelor şi valorilor
europene.
În prezent interesul pentru proiectele Agenţiei se menţine la cote foarte
mari în România, dar în anii de început faptul că universităţile, şcolile, ONG-
urile puteau să intre în proiecte de mobilitate şi de parteneriat cu colegi din alte
ţări şi să lucreze alături de ei a fost o oportunitate uriaşă. Şi acum în Regiunea de
Nord-Est, în Iaşi, Suceava, Vaslui interesul pentru astfel de iniţiative este foarte
mare, numărul de proiecte fiind net superior faţă de Bucureşti, de exemplu. Este
evident că, acolo unde oamenii nu au alte oportunităţi, cooperarea europeană
rămâne soluţia optimă care îi ajută să se dezvolte.

Într-adevăr, în 2007, programele de educaţie generală, Socrates şi Leonardo

da Vinci, au fost reunite în programul Lifelong Learning. În 2014 s-a realizat o a
doua contopire, experţii Comisiei Europene ajungând la concluzia că este mai
bine ca toate programele de educaţie, formare şi tineret să fie reunite sub o
singură denumire: Erasmus+. A fost o alegere justificată prin notorietatea
câştigată de acest „brand“ la nivel internaţional – în 2011 Uniunea Europeană
celebrase depăşirea pragului de 3 milioane de studenţi care participaseră la
programele Erasmus. Decizia nu a fost doar una de marketing, ci a fost luată şi
pentru a valorifica sinergiile care se creează între diversele tipuri de proiecte,
astfel încât să se extindă aria potenţialor beneficiari.

Cati studenti Erasmus sunt in prezent?

Dacă ne referim strict la studenţii Erasmus, la sfârşitul anului trecut numărul
acestora era de 4,4 milioane. Însă, per total, în toţi aceşti ani, peste 9 milioane de
persoane au beneficiat de programe de mobilităţi. Dintre aceştia, 1,3 milioane au
fost tineri incluşi în programe de formare iniţială, 1,4 milioane au beneficiat de
experienţe de învăţare non-formală prin schimburi de tineri şi peste 100.000 de
persoane au participat la Serviciul European de Volunta
Generaţia Erasmus a ajuns în prim-plan pentru că beneficiarii acestui program
au început să acceadă în sistemele administrative şi politice. Sunt tot mai mulţi
parlamentari europeni din rândul foştilor studenţi Erasmus, sunt mulţi în
guvernele şi aparatele administrative ale multor ţări europene.

Rezultatele programului Erasmus in Romania.

Din 1997, au beneficiat de programul Uniunii Europene peste 75.000 de
studenţi din învăţământul superior, 62.000 de tineri în schimburi de tineri,
inclusiv Serviciul European de Voluntariat, 20.000 de tineri aflaţi în formare
profesională iniţială şi peste 30.000 de profesori, cadre didactice auxiliare,
formatori şi lucrători de tineret. Dincolo de cifrele seci, vă pot spune însă că
interesul în România pentru programul Erasmus este foarte mare – raportul
dintre numărul de candidaturi depuse la numărul de proiecte supuse aprobării
este de 4 la 1. Principala limitare rămâne cea bugetară.
Programele finanţate din fonduri structurale care sunt centrate pe capital
uman nu au avut decât marginal componente de mobilitate transnaţională. Din
acest motiv rata medie de absorbţie a fondurilor alocate a fost de 98,5%, în
condiţiile în care, doar în 2017, bugetul alocat este de 65.000.000 de euro.

IV. Impactul social si cultural al deținerii titlului de capitală

europeană a culturii.
Ce a însemnat pentru Sibiu în 2007 acest titlu?
 Acţiunea „Capitală europeană a culturii” a debutat în 1985 la inițiativa
ministrului grec al culturii, Melina Mercouri. Aceasta a susținut ideea
importanței rolului culturii, mai ales în promovarea integrarii la nivel european.
La propunerea ei, miniștrii ai culturii din Comunitatea Europeană au stabilit un
eveniment anual denumit Capitală Europeană a Culturii. Acest eveniment s-a
transformat în 1999 în programul Capitala Europeană a Culturii.
Principalul scop este să „evidențieze bogăția culturală și diversitatea
orașelor Europei și să aducă în prim plan moștenirea culturală comună și
vitalitatea artelor.” De-a lungul timpului, diverse alte modificări au survenit în
structura programului, cele mai recente în aprilie 2014. Conform noii structuri,
un oraș dintr-o țară candidată sau potential candidată poate deține titlul de
Capitală Europeană a Culturii o dată la trei ani, începând cu 2021.

1985 Atena 1986 Florenta 1987 Amsterdam 1988 Berlin

1989 Paris 1990 Glasso 1991 Dublin 1992 Madrid
1993 Anrwerp 1994 Lisabona 1995 Luxemburg 1996 Copenhaga
1997 Salonic 1998 Stockholm 1999 Weimar 2000 Avignon
2001 Rotterdam 2002 Bruges 2003 Graz 2004 Genova
2005 Cork 2006 Patras 2007 Sibiu 2008 Liverpool
2009 Vilinius 2010 Istanbul 2011 Tallin 2012 Maribor
2013 Marseille 2014 Riga 2015 Mons 2016 Wroclaw
2017 Paphos 2018 Valetta

Titlul de Capitală Europeană a Culturii (CEaC) este atribuit unui oraș din
Uniunea Europeană, din țări candidate sau pre-candidate, pe durata unui
an. Până în 2019, 60 de orașe vor fi deținut titlul de Capitală Europeană a
Culturii. Programul este considerat a fi iniţiativa culturală emblematică a
Uniunii Europene.
 
Începând din 1985, Uniunea Europeană desemnează unul sau două orașe,
din țări candidate sau pre-candidate, drept Capitală Europeană a Culturii. Se
așteaptă ca orașele alese să prezinte, timp de un an, un program cultural inovator
și susținut care să accentueze bogăția, diversitatea și similaritățile culturii
europene în fața unui public internațional.
 
În 2021 atât România, cât și Grecia, vor găzdui câte o Capitală Europeană
a Culturii. Odată cu lansarea apelului de candidatură din partea Ministerului
Culturii în 2014, Bucureștiul intră într-un proces competitiv prin care trebuie să
dovedească posibilitățile sale de a oferi un program unic și promițător de
evenimente culturale, artistice, cât și alte tipuri de activități, timp de un an.
 
De multe ori, orașele care își doresc să obțină titlul de Capitală Europeană
a Culturii participă la competiție pentru efectele de regenerare și transformare
asociate acestei inițiative, pentru îmbunătățirea vieții culturale a orașului – nu
numai la nivelul programelor dar și a infrastructurii și competențelor dobândite
în perioada candidaturii sau premergătoare obținerii titlului.
 
Programele culturale ale Bucureștiului au în spate o istorie și efecte
culturale notabile. Anual, numai Centrul Cultural ARCUB organizează și este
partener la peste 150 de evenimente ce combină arta, cultura și caracterul local
al orașului.

Ce a însemnat pentru Sibiu titlul de capitală culturală a culturii?

Sibiul a fost desemnat, in 27 mai 2004, in urma votului final al Consiliului

de Ministri ai Culturii din Uniunea Europeana, drept Capitala Culturala
Europeana pentru anul 2007, titlu pe care l-a impartit cu Luxemburg. Tema
aleasa de Sibiu/Hermannstadt pentru programul "Sibiu 2007" si-a propus sa
prezinte profilul multicultural al acestui oras vechi de opt secole, sub deviza
„City of Culture, City of Cultures”

Impactul economic și cultural.

 Bugetul de stat : 50 milioane euro.

 ANT: 2,45 milioanre de lei 1,5 milioane de euro.
 Promovare : GAV/ Scholz& Friends –
 Proiecte culturale: 260, din care 40 de proiecte s-au desfasurat in
colaborare cu Luxemburg.
 Numar de turisti: octombrie 2006 - 300.000 de turisti.
octombrie 2007 - 600.000 de turisti
 Vizite: 60-70% tari de origine germanica, dar au fost si turisti din Franta,
Spania sau Italia.
 Impresii/ Vizualizari: siturile Euronews, Travel Channel, National
Geographic 1,9 milioane vizualizari.
 Orasul Sibiu este inclus in „The Guardian”, unul dintre primele 10 din 50
locuri fabuloase din lume.
Concluzii
 Statele membre ale UE sunt responsabile de propriile sisteme de educație
și formare profesională, însă UE le ajută să stabilească obiective comune și să
facă schimb de bune practici.

Noul program Erasmus+ își propune să reducă șomajul în rândul tinerilor,

ajutându-i să-și amelioreze competențele și șansele de angajare.

Strategia UE pentru tineret promovează egalitatea de șanse în domeniul

educației și al integrării profesionale și îi încurajează pe tineri să joace un rol
activ în societate.

Va ajuta peste 4 milioane de oameni, majoritatea dintre ei tineri, să

studieze, să se formeze, să câștige experiență profesională sau să desfășoare
activități de voluntariat în străinătate.

De asemenea, va ajuta peste 125 000 de organizații să colaboreze cu

omologii din alte țări pentru a inova și moderniza metodele de predare și de
organizare a activităților pentru tineret.

Cadrul european al calificărilor facilitează comparațiile între diferite

calificări naționale, făcând o paralelă între anumite examene și niveluri de
învățământ și un cadru de referință comun. Este conceput pentru a-i ajuta pe
cetățenii europeni să studieze și să lucreze în străinătate.

Procesul Copenhaga facilitează cooperarea dintre țările europene (inclusiv

toate statele membre ale UE), sindicate și angajatori, în vederea îmbunătățirii
programelor de studii și formare profesională.

Procesul de la Bologna și Spațiul european al învățământului superior au

scopul de a facilita trecerea de la un sistem de educație dintr-o țară a UE la un
sistem din altă țară, prin promovarea recunoașterii reciproce a perioadelor de
studiu, a calificărilor comparabile și a unor standarde uniforme de calitate.

Titlul de capitala europeana aculturii confera orasului in cauza multiple

avantaje, printre care : restaurarea patrimoniului, ameliorarea infrastructurii,
reconversia zonelor dezafectate în spaţii culturale, crearea de noi locuri de
muncă şi creşterea fluxului de turişti. Toate acestea contribuie, în mod implicit,
la dezvoltarea economică, coeziunea socială şi creşterea gradului de atractivitate
a unei regiuni.

Bibliografie:
Vidu Bidilean- Uniunea Europeana – Institutii, politici, activitati, ed.
Universitara 2007

https://afacerieuropene.mae.ro/node/759

https://ec.europa.eu/romania/tags/politici-europene_ro

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21294845-insemnat-pentru-sibiu-titlul-
capitala-culturala-europeana-2007-evaluat-bani-pentru-proiecte-turism-avantaje-
politice.htm