Clasa a X-a

SOCIETATEA CIVILĂ
DEFINIRE
- Este o expresie a democrației – statul democratic oferă indivizilor șansa de a se implica responsabil în procesul
luării deciziilor.
- Ansamblul asocierilor voluntare ale indivizilor în scopuri profesionale, culturale, religioase sau artistice.
- Organizațiile au caracter local sau național;
- Reprezintă o contrapondere în raport cu statul sau cu instituțiile politice oficiale și interesele lor;
- Are ca fundament drepturile ce rezultă din asumarea conștientă și activă a calității de cetățean;
- Este un binom între statul de drept și societatea civilă (apolitică și nonprofit);
- În context democratic asigură respectarea voinței și drepturilor altor popoare, națiuni, state;
- Reacționează împotriva arbitrariului și reducerii supunerii oarbe față de simpla ,,rațiune de stat”;
- Permite contrabalansarea puterii statului prin intermediul ONG-urilor sau indivizilor - îmbină: libertatea,
responsabilitatea, dreptul de a alege autonom, critic, dreptul de a acționa liber în limitele respectării libertății
celorlalți;
- Influențează deciziile, normele și atitudinile factorilor de decizie (politici) dar și ale cetățenilor precum și relațiile
dintre acestea.

FORME DE MANIFESTARE ÎN LUMEA DEMOCRATICĂ

- Sunt multiple;
- Au la bază ,,ideologia eliberării” și urmăresc să obțină recunoașterea de noi drepturi/libertăți individuale și
colective
- Ex: mișcarea împotriva rasismului – SUA – Martin Luther King – anii 60 – negrii obțin drept la vot, educație,
locuință, loc de muncă
- Ex: mișcarea de eliberare a femeilor – începută din sec. XVIII, obține recunoaștere în sec. XX – cluburi, cercuri
de dezbateri, programe de studii; manifestare prin: marșuri, demonstrații în favoarea modificării legislative și a
mentalității; 1970 - la Chicago prima conferință națională a feministelor – legalizarea avortului, egalitatea
femeilor cu bărbații pe piața locurilor de muncă.
- Ex: mișcarea inițiată de Biserica catolică (teologia eliberării) – atrage atenția asupra situației săracilor din lumea a
III-a (America Latină – majoritatea populației este catolică și în mare parte foarte săracă)
- Ex: mișcări ale emigranților – pentru ca emigranții să primească drepturi egale cu cetățenii statelor în care
emigrază (mișcare vizibilă în state precum Franța, Germania, Italia). În Franța – oficial se apreciază că nu există
minorități naționale iar în Germania emigranților li s-au recunoscut atât drepturi individuale cât și colective.
- Ex: mișcarea ecologistă – organizată la nivel național și internațional; a reușit să stopeze realizarea unor programe
cu efecte nocive asupra naturii; s-au organizat și partide politice și astfel au reprezentanți la nivel parlamentar în
mai multe state.
- Ex: mișcări ale societății civile împotriva unor războaie considerate nedrepte. De pildă în SUA împotriva
războiului din Vietnam – efect = retragerea armatelor americane din acest conflict și încheierea păcii în 1975;
împotriva războiului din Irak – au militat organizații pacifiste din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Spania
= efectul a fost retragerea trupelor străine din teritoriul acestui stat
- În statele cu democrație tânără – societatea civilă monitorizează: alegerile, libertatea presei, respectarea
drepturilor cetățenești, ale minorităților (inclusiv a celor sexuale)
- Au apărut organizații ale societății civile care militează pentru respectarea drepturilor animalelor (,,Societatea
pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale”; ,,Societatea pentru Drepturile Animalelor”). În M. Britanie – 1986 -
,,Frontul Eliberării Animalelor” – a incendiat depozitele de blănuri naturală.

FORME DE MANIFESTARE ÎN LUMEA NEDEMOCRATICĂ

- Nu sunt permise – statele totalitare exercită un control strict asupra indivizilor și a societății în ansamblul ei; orice
opoziție sau critică este sancționată cu duritate (unii au plătit cu viața)
- Pe fondul crizei sistemelor socialiste în unele țări a început să reapară societatea civilă încurajată și de semnarea
Actului Final de la Helsinki în 1975 care includea recunoașterea convențiilor internaționale privind drepturile
omului.
- Expresii ale societății civile din spațiul socialismului – totalitar:
- Cehoslovacia – Charta 77; Polonia – sindicatul ;;Solidaritatea”,
- În URSS – reformele Glasnost și Perestroika inițiate de liderul Mihail Gorbaciov – au creat cadrul propice pentru
constituirea societății civile în Rusia
- În România – în perioada comunistă au existat unele tentative de formare a unei societăți civile dar politica
oficială și poliția politică (Securitatea) le-au anihilat
- După 1989 – Societatea civilă s-a putut crea și manifesta liber – mai ușor în țări ca Polonia și Cehoslovacia; mai
greu în țări precum România - fără tradiție în direcția organizării societății civile; lideri cu atitudini militant –
partizană (individualistă). Azi – structurile societății civile sunt mai atente și mai implicate în controlul scenei
politice, economice, cultuale – reușind să anuleze măsuri restrictive din aceste domenii.

SOCIETATEA CIVILĂ ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

- Dezvoltarea sectorului asociativ reafirmă drepturile constituţionale ale cetăţenilor, inclusiv dreptul la libera
asociere, libertatea întrunirilor și libertatea de exprimare. Prin activităţile lor, cetăţenii contribuie la o dezvoltare
cuprinzătoare, la îmbunătăţirea standardelor de trai şi a calităţii vieţii.
- În literatura de specialitate au fost identificate mai multe funcţii ale societăţii civile, care pot fi enumerate mai jos:
- 1. Funcţia de protecţie - datoria de a oferi libertate cetăţenilor şi a-i proteja de acţiunile arbitrare ale statului. Se
are în vedere asigurarea protecţiei împotriva intervenţiei statului în sfera privată, asigurând astfel disponibilitatea
spaţiului privat şi social. Din cadrul acestei funcţii face parte şi protecţia drepturilor omului, a minorităţilor etc.
- 2. Funcţia de control - monitorizarea alegerilor, pentru a asigura desfăşurarea lor corectă cu respectarea
regulilor fundamentale ale democraţiei.
- 3. Funcţia de participare - presupune socializarea democratică şi participativă a cetăţenilor; dezvoltarea culturii
politice prin creşterea interesului general faţă de politică şi creşterea motivaţiei şi a capacităţii de a participa la
evenimentele politice și prin recrutarea elitelor democratice (implicarea reprezentanţilor sectorului civil în
procesul de luare a deciziilor; formarea de noi lideri politici; angajarea politică a persoanelor care au desfăşurat
activităţi civice, de interes general, pentru întreaga societate; aduce un suflu nou în organismele politice).
- 4. Funcţia de ajutorare (a statului) - societatea civilă contribuie la ameliorări, în sensul strict al termenului. Pe
de o parte, există o susţinere financiară efectivă prin faptul că cetăţenii susţin în mod voluntar şi adeseori fără vreo
oarecare remunerare obligaţiile lor sociale. De asemenea, în prezent, societatea se confruntă cu o serie de
probleme complexe, numite şi „mega-probleme” (cum ar fi problema globalizării sau a poluării mediului etc.),
care nu pot fi soluţionate doar de către stat.
- 5. Funcţia de articulare - societatea civilă poate să contribuie la articularea valorilor comunităţii şi a intereselor
sociale, exterioare partidelor politice şi parlamentelor. Societatea civilă acţionează astfel ca mijlocitor între
cetăţeni şi stat. Iniţiativele cetăţeneşti sînt un exemplu al funcţiei de articulare a societăţii civile.
- 6. Funcţia de democratizare - contribuţia societăţii civile la formarea opiniei publice şi a voinţei poporului. În
tinerele democraţii, această funcţie de multe ori rămâne dependentă de evoluţia democraţiei la nivel naţional. În
acest context, sunt actuale sesiunile de informare, organizate pentru a forma opinia publică cu privire la anumite
probleme importante pentru comunitate, astfel contribuindu-se la procesul de formare a opiniei şi a voinţei
publice.
- 7. Funcţia de reglementare (sau de gestionare) a conflictelor sociale. Datorită reţelei sale de asociaţii şi
mişcări, societatea civilă admite suprapuneri la nivel de aderenţă a membrilor. Aceste aderenţe suprapuse în mai
multe grupuri pot ajuta la construirea de legături între poziţiile conflictuale din societate şi pot ajuta la aplanarea
conflictelor sociale. Mai mult, apariţia solidarităţii sociale şi consolidarea coeziunii sociale, datorită realizării în
comun a obiectivelor de interes comun, constituie un efect pozitiv al însăşi existenţei organizaţiilor societăţii
civile.