Turiştii internaţionali constituie una dintre cele două categorii de vizitatori internaţionali, alături

de excursionişti. Atunci când durata deplasării atinge sau depăşeşte 24 de ore, respectiv când
vizitatorii petrec o noapte în ţara vizitată, aceştia sunt consideraţi a fi „turişti”, în timp ce aceia a
căror deplasare durează mai puţin de 24 ore, deci fără a comporta o înnoptare, sunt consideraţi a
fi „vizitatori de o zi” sau „excursionişti”.
Următoarele categorii de călători nu trebuie incluşi în categoria de vizitatori internaţionali:
a) Persoanele care intră sau ies dintr-o ţară ca imigranţi, inclusiv persoane care îi însoţesc
sau li se alătură;
b) Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucrători la graniţă”, care locuiesc în
apropierea graniţei şi lucrează în ţara învecinată;
c) Diplomaţii, personalul consular şi membrii forţelor armate care călătoresc, din ţara lor
de origine, către ţara în care au fost repartizaţi, inclusiv personalul casnic care li se alătură sau îi
însoţesc;
d) Persoanele care călătoresc ca refugiaţi sau nomazi;
e) Persoanele aflate în tranzit, care nu intră formal într-o ţară, prin controlul paşaportului,
precum pasagerii aflaţi în tranzit aerian, care rămân, pentru o scurtă perioadă, într-o anumită zonă
a terminalului sau pasagerii transferaţi direct între aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei
nave cărora nu li se permite să debarce.
Definiţia turiştilor internaţionali este, deci, următoarea: Turiştii internaţionali sunt
vizitatori temporari, care se află pentru cel puţin 24 de ore, dar pentru mai puţin de 12 luni, în ţara
vizitată şi pentru care motivele principale ale călătorie pot fi grupate în:
- loisir (petrecerile timpului liber), vacanţă, sănătate, religie, sport;
- afaceri, familie, deplasări profesionale.

Rolul socio =-economic : turismul are un rol reconfortant, reparator, contribuind la refacerea
capacităţii fizice a organismului, atât prin formele generale de odihna, recreere, mişcare, cât şi
prin cele specifice, de tratament balneo-medical. Totodata, el se manifestă ca un mijloc activ de
educaţie, de ridicare a niveluluide intruire, de cultură şi civilizaţie al oamenilor; turismul
faciliteaza accesul la valorile culturale, de cunoaştere a turiştilor şi populaţiei locale, cu efect
asupra formării intelectuale. În consecinţă, turismul are o importanţă deosebită în satisfacerea
nevoilor materiale şi spirituale ale oamenilor, influenţând pozitiv dimensiunile şi structura
consumului.

Rolul economic -Desfasurarea calatoriei turistice presupune o cerere si un consum de bunuri si

servicii specifice, ceea ce antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. Totodata, cererea
turistica determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza in –
dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector si in stimularea productiei ramurilor
participante la constituirea si echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de
drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalatii pentru agrement.
Prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie. Aportul turismului la
PIB difera sensibil intre zonele si statele lumii in functie de nivelul acestuia si de dezvoltarea si
structura economiei tarilor respective.

În zilele noastre factorii socio-culturali si chiar politici joacă un rol deosebit în turism.
Odată cu dezvoltarea turismului se evidentiază transformări radicale si în viata acestor
factori, în viata oamenilor, cum ar fi: schimbul de idei, de informatii, lărgirea orizontului
 cultural, formarea intelectuală etc. El contribuie într-o mare masură la o întelegere mai
bună între popoarele lumii si păstrarea pretioasei mosteniri a culturii universale.

Principalii factori care determină dezvoltarea turismului sunt: calitatea mediului înconjurător,
factorii demografici, economici, politici, sociali, psihologici etc.

Factorii demografici- Creşterea numărului de locuitori ai planetei a determinat sporirea treptată

a numărului de turişti; astfel turismul s-a generalizat treptat ca fenomen social.

Aceasta arată că procesul de urbanizare este în plină dezvoltare în toate ţările de pe glob, ceea ce
contribuie la creşterea rezervei de turişti. În funcţie de mărimea aşezărilor urbane creşte şi
numărul turiştilor care se deplasează pe distanţe mici.

Factorii economici.- Transformarea necesităţii de practicare a turismului în realitate depinde de

resursele financiare ale populaţiei, în condiţiile existenţei timpului liber. Astfel, factorul
economic se impune în geneza turismului prin veniturile reale şi creşterea duratei concediilor
plătite. Partea din veniturile personale (familiale) rămasă la dispoziţia fiecărui membru al
societăţii după achitarea cheltuielilor curente (locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, taxe şi impozite,
transport etc) poate fi luată în seamă pentru practicarea turismului pe măsura  puterii lor de
cumpărare (în funcţie de crize, inflaţie etc)
Factorii culturali.   Aceştia au o importanţă decisivă în dezvoltarea turismului. Din factorii
sociali decurge raportul dintre timpul productiv şi neproductiv al omului. Creşterea timpului
neproductiv oferă şanse practicării turismului. Timpul neproductiv poate fi constrâns şi util.
              Timpul neproductiv constrâns se consumă cu activităţi cotidiene: circulaţie, activităţi
casnice, cumpărături etc.
              Timpul neproducitv util se consumă pentru: pregătire profesională (cursuri, biblioteci,
pregătire individuală etc.); ridicarea nivelului de cultură generală (citit literatură, ascultat muzică,
vizitarea unei expoziţii); activităţi sportive (alergări, gimnastică, tenis etc.); activităţi destinate
manifestărilor sociale (întruniri), culturale (teatru, cinema).
              Din punct de vedere social, timpul liber este supus cerinţelor şi condiţiilor unei perioade
istorice. Repartiţia timpului liber în cursul unui an este importantă pentru delimitarea tipurilor de
turism şi a modului de amenajare al teritoriului.      
Un rol important în dezvoltarea turismului revine concediilor plătite. Acestea se acordă în
majoritatea ţărilor în mod diferenţiat (în totalitate sau fracţionat). Existenţa concediilor plătite a
contribuit la transformarea turismului într-un fenomen de masă şi la intensificarea turismului
internaţional.         
              În funcţie de durata timpului liber utilizat pentru turism, apar trei categorii
principale:
              *Turismul ocazional, din timpul săptămânii, după orele de muncă. Se practică la distanţă
mică sau la imediata apropiere.
              *Turismul de recreere se practică la sfârşitul săptămânii (fiind numit şi turism de week-
end), cu durată de până la 2 1/ 2 zile. În funcţie de mijloacele de transport folosite, se desfăşoară
la distanţe diferite de locul de reşedinţă (de preferinţă până la 150 km). Perfecţionarea mijloacelor
de transport şi a rutelor atrag tot mai mulţi turişti, cu posibilităţi financiare la distanţe mai mari.
              *Turismul de recreere şi îngrijirea sănătăţii se desfăşoară în perioada concediilor şi a
vacanţelor anuale, cu o durată mai mare şi la orice distanţă. În această categorie se practică
turismul intern şi internaţional.
Facorii politici.  Aceştia trebuie judecaţi prim prisma ideoligiilor şi practicilor politice, dar şi
prin situaţii conjuncturale favorabile (pace şi înţelegere între popoare) sau nefavorabile (războaie,
conflicte armate, tensiuni internaţionale).
  Politica economică a statelor influenţează turismul în mod direct prin: liberalizarea circulaţiei
persoanelor şi simplificarea formalităţilor de trecere a frontierelor de stat, prin formalităţile de
eliberare a vizelor turistice, prin facilităţi bancare (unificarea monedelor) şi vamale.
     Situaţiile de instabilitaete politică, recesiunile economice, crizele (energetice, alimentare, de
apă) determină restrângerea ariei activităţilor turistice şi intensitatea fenomenului turistic.
Turismul contribuie la colaborarea şi la dezvoltarea economică a statelor.
Factorii psihologici.    Aceştia se manifestă ca urmare a conştientizării rolului omului în natură şi
în societate. Pe măsura dezvoltării societăţii, omul îşi manifestă tot mai mult dorinţele de utilizare
a timpului liber. Dorinţa de a pleca în alte locuri decât cele cunoscute zi de zi, curiozitatea de a
vedea alte peisaje (de aici şi expresia des întâlnită de exprimă dorinţa de a „schimba peisajul”),
nevoia de deconectare şi de eliberare de mediul în care munceşte, stau la baza mişcării turistice.
              Există şi alte cauze care determină mişcarea turistică: „prestigiul social”, moda de a
vizita anumite locuri, imitarea altor persoane cu anumite posibilităţi materiale, considerente
religioase, manifestări sportive etc. Există şi factori inhibatori ai mişcării turistice: starea
sănătăţii, relaţiile tensionate din familie, sedentarismul, vârsta îniantată, starea vremii şi nu în
ultimul rând, costurile etc.

Trei probleme mari ale industriei de turism

Industria turistică se confruntă cu 3 probleme mari la nivel naţional:

 un grad mare de dezorganizare în sectorul turistic;

 zonele turistice sunt subdezvoltate, iar oferta lor este foarte restrânsă;
 legislaţia în domeniul turismului nu este aplicată eficient.

Concluzii:

Dupa cum cunoastem in prezent aportul turismului in economia nationala este relativ
nesemnificativ. Republica Moldova avind un nivel foarte slab dezvoltat in sfera turismului si
anume nivelul de cazare si deservirea, din acest motiv atragerea turistilor scade o data cu
venitul in bugetul statului. Cu cit organelle statului vor investi in dezvoltarea turismului cu
mult mai mult bugetul se va largi din acest domeniu.

I. Dupa caracteristicile social-economice ale cererii.

1. Turismul particular – practicat de către persoane cu venituri mari, pe cont propriu. El poate fi
efectuat atît in scopuri de tratament cît si pentru odihnă si agrement. In genere se apelează la
serviciile unor hoteluri cu confort sporit si chiar de lux ce pot oferi servicii personalizate agreate
şi de către oamenii de afaceri sau înalţi demnitari. Tot aici putem include si turismul de croazieră
si pe cel de vanătoare.
2. Turismul social – este practicat cu preponderenta in extrasezon (Programul Litoral pentru toţi)
si se adresează în special categoriilor sociale cu venituri mici si chiar foarte mici, el fiind finanţat
de către sindicate sau prin cadrul programelor de asigurări sociale. Sunt vizaţi in mod special
elevii, studenţii, vîrsta a treia, veteranii de război sau persoanele cu handicap.
3. Turismul de masa – se adresează unor categorii de populaţie cu venituri medii si submedii si
este practicat in vacanţe, concedii sau week-enduri pe întreg parcursul anului in unităţi cu confort
mediu sau chiar redus. Constituie insă cea mai mare parte a turismului naţional şi prin practicarea
lui se poate realiza o întreţinere a bazei tehnico-materiale turistice pe întreg parcursul anului.

II. Dupa motivaţia generatoare de calătorie.

1. Turismul de tratament balneo-medical – vine în completarea turismului de odihnă,
particularizîndu-l într-o măsura apreciabila prin intermediul curelor profilactice, cure active, post
traumatice şi de convalescenţă şi chiar si a celor de întreţinere. El se adresează în mod special
persoanelor de vîrsta a treia deşi poate fi practicat cu success şi de către tineri şi vine împreună cu
agrementul dirijat specific afecţiunilor tratate, fiind lesne de practicat pe toata perioada anului,
sub supraveghere medicală, în sejururi medii sau lungi. El constituie totodată o forma modernă de
control si refacere a sănătaţii unei naţiuni şi contribuie la valorificarea superioară a resurselor
naturale şi turistice prin realizarea unui coeficient ridicat de utilizare a spaţiilor de cazare si
alimentaţie publică.
2. Turismul de odihnă si recreere – este cea mai frecventă forma de turism întîlnită. Turismul
de odihnă este adesea cel practicat în concediul anual, el reprezentînd o formă de relaxare fizică
şi intelectuală. Turismul de recreere se referă la sejururi scurte, preferate în mod special de către
tineri si practicat mai ales în week-enduri.
3. Turismul de agreement – este o formă relativ similară celei precendente şi cuprinde
vizitarea unor obiective turistice (muzee, case memoriale etc), cunoaşterea de oameni şi locuri
noi, de obiceiuri si meştesuguri (tîrguri) şi nu în ultimul rînd participarea la manifestări cultural
artistice (concerte, expoziţii, festivaluri etc).
4. Turismul cultural – cuprinde calatoriile şi participările la festivaluri de artă, care conferă
individului ceva mai mult decît ieşirea din cotidian, am putea spune chiar hrana spirituală,
răspunzînd motivaţiei de cunoaştere, dezvoltării personalitaţii umane, a modului de viaţă, a
comportamentului, vestimentaţiei etc.
5. Turismul de reuniuni – se referă atît la reuniunile interne cît şi la cele internaţionale
(seminare, congrese, sesiuni stiinţifice, conferinte), atît cele pe teme de cultură cît şi cele pe teme
stiinţifice, politice, de apărare sau de activitate sindicală. Se desfăsoară pe tot parcursul anului,
necesită spaţii speciale de desfăşurare şi dotări de înalt nivel tehnic (traducere simultană in căşti,
sonorizare sistem video, retroproiectoare etc), şi servicii de informaţii si telecomunicaţii rapide
(internet, fax, telex), transport, cazare, recepţii, cockteil-uri, banchete, transferuri etc. Majoritatea
acestor acţiuni necesită simultan şi programe speciale pentru însoţitori (shoping, tururi de oras,
excursii) dar şi acţiuni turistice organizate cu toţi participanţii sau numai cu o parte dintre
acestia , înainte sau dupa terminarea lucrărilor reuniunilor. Încasările în cazul acestei forme de
turism sunt mai mari ca în alte cazuri, şi deci, serviciile aşteptate sunt şi ele la un nivel ridicat,
participanţii fiind înalţi demnitari, savanţi, personalitaţi de primă clasă ale lumii.
Această formă este în continuă dezvoltare ceea ce duce inevitabil la creerea de noi spaţii de
primire, perfecţionarea personalului dar şi a transportului aerian sau rutier.
6. Turismul de afaceri – vine în completarea celui de reuniuni, dar are ca principală motivaţie
întîlnirea cererii cu oferta în cadrul tîrgurilor, expoziţiilor, a tranzacţiilor sau negocierilor dar şi
acţiuni de promovare a unei firme, a unor produse. Principalele demersuri se finalizează cu
încheierea unor contracte. Acest turism se desfăşoară tot timpul anul, in spaţii special amenajate
pentru expunere, tranzacţionare, beneficiind de servicii de presă, alimentaţie publică, transport de
persoane şi mărfuri, cazare, mijloace de telecomunicaţii etc.
Un sector al acestei pieţe o reprezintă şi shopping turismul, prin achiziţionarea unor bunuri în
condiţii avantajoase faţă de piaţa proprie (în special în perioada marilor reduceri).
7. Turismul religios – se practică în masă şi se modernizează continuu, dezvoltînd o cerere
specială pentru servicii de cazare, transport, alimentaţie, comercializarea obiectelor de cult şi nu
numai, telecomunicaţii, tipărituri şi confecţii specifice (tămîie, lumanări, talismane, cruciuliţe,
statuete, icoane etc). Principalele fluxuri turistice de acest gen se indreaptă către: Mecca, Medina,
Ierusalim, Vatican, Muntele Athos etc. Anual au loc hramurile unor biserici ce prilejuiesc
deplasări de mari mase de oameni pentru a asista la praznice (Hramul Sf. Paraschiva – Iaşi) iar
saptămînal, mănăstirile sunt vizitate de un număr mare de oameni.