PREDICATIVUL SUPLIMENTAR

Sintactic, Ps reprezintă o poziție adesea facultativă, obținută prin reorganizarea a două

propoziții. Ps apare în construcții ternare, adică se raportează simultan la verb sau interjecție
predicativă și la un component nominal. Exprimă o caracteristică, o calitate ori o acțiune
referitoare la un nume. V-am văzut plini de entuziasm – Am văzut că erați plini de entuziasm.
Iată-vă plini de entuziasm – Iată-vă pe voi, care sunteți plini de entuziasm.
În situații limitate, se poate raporta la două nominale, dintre care unul din seria:
fotografia, filmul, înregistrarea, poza, tabloul etc.: Aceasta este fotografia cu voi copii
(fotografia cu voi, când erați copii / care erați copii).
Nu are întrebări speciale. Pentru identificare, se cer reliefate trei caracteristici: dubla
determinare (verb și nume); acțiune simultană cu regenții; posibilitatea de disociere a
enunțului în două construcții, una nominală și una verbală ori ambele verbale:
A venit supărată – A venit și era supărată; A venit râzând – A venit și râdea.
Ps nu este o funcție impusă de o anumită clasă de verbe. În general, orice verb poate fi
regent pentru un Ps, inclusiv verbe la moduri non-finite: văzându-vă plini de zel, satisfacția
de a vă vedea plini de zel, tineri considerați plini de zel.
Mijloace de exprimare
- Prin substantive, pronume, numerale, fără și cu prepoziții: Îl trimite profesor
la noi. Plecat-am nouă din Vaslui. Te văd altul. Cine te crezi? Substantivul este nearticulat,
pentru că apare într-o poziție predicativă și are o citire de tip proprietate, netrimițând la o
entitate anume. Conform GALR, Ps este în N, păstrându-se cazul numelui predicativ din
structura de bază: A plecat elevă și s-a întors studentă. L-au trimis ca / drept / în calitate de
medic la țară. Mobila a păstrat-o ca nouă.
- adjective: Îl știu inteligent. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară. Îl găsi
voios.
- verbe la infinitiv, supin și gerunziu: Nu-l cred a face una ca asta; Pe fată o
considerau de măritat. El umblă cântând. Înainta spre noi gesticulând. Îl știau ca venind
din Franța.
- adverbe: Nu te știam așa. Îl consider altfel.
- interjecții: M-a lăsat paf! O credeam flu-flu, dar era foarte serioasă.

Delimitarea de alte funcții sintactice

Poate fi confundat cu alte funcții sintactice. Criteriul care trebuie să primeze este cel
sintactic: Ps apare în structuri reorganizate, iar circumstanțialul în structuri de bază.
Am plecat de acasă tânără vs. Am plecat de acasă de tânără.
Maria a trăit singură până la 100 de ani vs. Singură, Maria a trăit totuși până la 100
de ani.
Fetița stătea supărată vs. Fetița supărată stătea pe scaun.
S-a întors doctor vs. S-a întors doctorul / Vorbește ca un doctor.
L-au trimis pe Ion ambasador vs. Au trimis ambasador în Franța.
Ea merge plângând vs. Ea merge șchiopătând. Gerunziul care este dependent de verb
și care se referă la subiect se interpretează ca fiind Cm dacă descrie modul în care se
realizează acțiunea verbului principal și Ps dacă exprimă o altă acțiune îndeplinită simultan
de verb.
În structurile cu subiect avansat din SB în principala care conține un verb impersonal,
subordonata se analizează ca PS dacă avem acord și ca SB dacă nu avem acord:
Probele s-au dovedit (că sunt) false (PS) vs. Probele / s-a dovedit / că sunt false (SB)
 PREDICATIVA SUPLIMENTARĂ (PS)

Reprezintă exprimarea propozițională a Ps, exprimând o caracteristică, o calitate ori o

acțiune simultană cu cea a regentei, dar referitoare la un nume cu funcția sintactică de
subiect, complement direct sau indirect. Poate fi introdusă prin: că, să, dacă, de; care, cine,
ce, cât; cum, precum
Se pomeniră toți cu el că a ajuns flăcău. Îi simt că au plecat. Nu l-am cunoscut cine e
și câte parale face. Îi văd cât sunt de răi. Te cunosc ce poamă ești! Uite-o că vine iar.
Priviti-i cum visează. Te știu cum lucrezi. Se vedeau șuvoaiele cum șterg totul în cale. L-am
văxut cum încerca să fugă.
Neavând întrebări specifice, singura posibilitate de identificare rămâne contragerea și
statutul ei de dublă determinare: Am plecat cum mă găseam – Am plecat dezbrăcat /
supărat / obosit. Îl aud cum mormăie – Îl aud mormăind. Îl știu ce poate – Îl știu capabil de
orice.
Topica și punctuația. PS este așezată aproape întotdeauna după regentă. Totuși, într-
o topică afectivă, poate sta și înaintea acesteia: Cum se găsea a intrat în primărie. PS nu se
desparte niciodată prin virgulă de regenta sa.

COMPLEMENTUL PREDICATIV AL OBIECTULUI (Cpo)

În gramatica tradițională, Cpo a fost interpretat ca un tip de predicativ suplimentar.

Cpo este însă un complement matricial, care apare în structuri de bază, spre deosebire de Ps,
care apare în structuri reorganizate.
Cpo apare obligatoriu într-o structură ternară, raportându-se la un verb atributiv și la
Cd ori Ci al acestuia. Cpo exprimă o însușire / calitate a Cd / Ci prin mijlocirea verbului
atributiv.
Clasa verbelor atributive`
Verbele atributive reprezintă o clasă restrânsă: a boteza, a chema (= a avea un nume),
a intitula, a numi, a porecli, a alege, a angaja, a desemna, a unge, a înscăuna, a numi (= a
pune într-o funcție), a zice (= a avea un nume), a califica, a caracteriza, a categorisi, a taxa,
a lua de:

L-au botezat Ion. Îl cheamă Gicu. L-au numit pe cățel Lăbuș. L-au poreclit Aragaz.
L-au ales senator. L-au uns mitropolit. L-au înscăunat rege. Îi spune Vasilescu. L-au
calificat inapt pentru armată. Au caracterizat-o drept fraieră. L-au taxat de fraier.

Mijloace de exprimare / Clasa de substituție

- substantiv nearticulat și substantiv propriu: L-au ales președinte. L-au

angajat profesor. Îi spune Gicu.
- Adverb de mod: Cum l-au denumit? L-au denumit așa.
- Pronume substitut: Ce l-au angajat? L-au ales ceva în organizație, nu știu
exact ce.
- Propoziție relativă și conjuncțională: L-au ales ce și-a dorit. Îl poți numi ce
vrei tu. L-au denumit cum și-au dorit. L-au ales să le fie decan. L-au angajat să le fie
director.
 Multe dintre verbele atributive permit și utilizări bivalente tranzitive, ipostază în care,
deși sunt foarte apropiate de ipostaza atributivă, pierd calitatea de a avea un Cpo:
L-au ales pe noul director. Au angajat un bucătar. I-au desemnat pe noii ambasadori.
L-au uns pe noul mitropolit. Li s-a cerut să-i caracterizeze pe studenți.
Sub aspect morfosintactic, cele două ipostaze, atributivă și non-atributivă ale acestor
verbe se deosebesc prin aceea că, în structură atributivă, există două complemente (Cd și
Cpo), pe când în structura non-atributivă există un singur complement (un Cd realizat prin
grup nominal sau grup prepozițional, dublat clitic).

În structuri pasiv-impersonale de tipul: O dată la patru ani, se aleg senatori. La

guvern se angajează portari, cuvintele subliniate sunt subiecte, provenind din structuri
tranzitive, de tipul: O dată la 4 ani, electoratul alege senatori. La guvern, cineva angajează
portari, unde sunt Cd.

COMPLEMENTUL DIRECT

Cd este partea secundară de propoziție care arată persoana sau obiectul asupra căruia
se exercită direct, nemijocit acțiunea unui verb tranzitiv sau a unei interjecții cu regim verbal.
Funcția complement / obiect direct este definită numai în raport cu verbul și cu
interjecția cu regim verbal, așadar, apare numai în GV și în Ginterj: Citește o carte, Iată-l pe
profesor! Regentul este un verb tranzitiv sau o interjecție cu regim tranzitiv, Cd ocupând, în
raport cu regentul, o poziție matricială, adică este cerut de grila semantico-sintactivă a
regentului.
Se realizează prin clitic personal cu formă de Ac: Îl întâlnesc, O cumpăr, sau prin GN
legat direct, neprepozițional, de regent: Cumpăr teren, Nu mănâncă carne.
Participă la fenomenul dublării prin clitic pronominal în Ac, care, în funcție de poziția
cliticului, îmbracă varianta de antepunere: L-am trimis pe profesor, sau de postpunere:
Romanul l-am citit de două ori.

Identificarea Cd
Există două teste sintactice care asigură distingerea Cd de alte construcții
asemănătoare ca formă.
Testul substituției printr-un clitic personal sau reflexiv cu formă de Ac, clitic care, în
construcția dată, participă la fenomenul dublării: Văd profesoara – O văd – O văd pe
profesoară. În construcții ca: a luat-o razna, a luat-o la dreapta, a luat-o la fugă etc., cliticul
de Ac nu funcționează ca Cd, căci nu admite fenomenul dublării. La fel, în construcții
precum: se văicărește, se lăfăie, se sinchisește, cliticul reflexiv în Ac nu este Cd, neadmițând
fenomenul dublării. În construcții precum: L-a învățat carte, A trecut-o strada, L-au ales
deputat, numai unul dintre nominale este realizat prin clitic și participă la fenomenul dublării.
Testul participării Cd la operația de pasivizare, indiferent de varianta de pasiv: A
cumpărat romanul – Romanul a fost cumpărat; Mănâncă numai fructe de mare – Se
mănâncă numai fructe de mare.
Există câteva construcții cu Cd unde cele două teste nu funcționează. În Are avere,
nominalul non-definit este legat direct de verb și nu suportă nici dublarea prin clitic, nici
pasivizarea. Aici se au în vedere carac teristicile generale ale verbului: verbul, cu același
sens, e regăsibil și în construcții cu Cd direct determinat, unde substituția și/sau dublarea prin
clitic sunt acceptate: Averea o are de la părinți. O am pe mama și nu-mi trebuie altceva.
 Clasa regenților
Verbe și locuțiuni verbale tranzitive la forme finite: Am citit un roman. Am să țin
minte această poveste sau non-finite: infinitiv: dorința de a vizita altă țară, gerunziu: un
copil cerând ajutor, supin: aparat de stors fructe, greu de acceptat situația.
Interjecții cu regim verbal: Iată-l! Uite-o!, Na-ți-o!
Adjectivul dator: Mi-e dator viața.

Clasa de substituție / Realizările Cd

Substantiv: comun, propriu, determinat, nedeterminat, dublat sau nedublat: Scrie
poezii. Cunosc bine Franța. Aștept această carte. Aștept cartea. Rog profesorul. L-am rugat
pe profesor.
Pronume personal, nehotărât, demonstrativ cu valoare neutră, negativ,
interogativ: Îi sun pe ei. Cumpără orice. Verific asta. Nu mănâncă nimic. Ce mănânci?
Clitic pronominal: personal, reflexiv și recipric în Ac și pronume semiindependent:
Am strigat-o. Se privește în oglindă. Copiii se dușmănesc. I-am văzut pe ai săi.
Numeral: A citit două dintre cărți. L-am prevenit pe al doilea.
Verb la infinitiv, gerunziu sau supin: Preferă a spune totul. Simt venind o adiere.
Termină de vorbit (PVCOA!). Forma de supin selectează doar verbe de aspect cu sens
terminativ: a isprăvi, a înceta, a sfârși, a încheia, a termina etc.

Fenomene sintactice la care participă Cd

Dublarea
Prin fenomenul dublării, Cd se include în lanțuri funcționale la distanță, care leagă
coreferențial doi termeni subordonați aceluiași regent: Îl văd pe Ion. Scrisoarea am trimis-o.
L-au ales pe cine nu merita. Că este impertinent, o știu de mult.
Pasivizarea
Ca efect al pasivizării, verbul își pierde tranzitivitatea, adică capacitatea de a-și atașa
un Cd. Cd din construcția activă își schimbă poziția și ierarhia sintactivă, devenind subiect al
construcției pasive: Ion citește cartea – Cartea este citită de Ion. Nu orice structură cu Cd
suportă pasivizarea: Mă doare capul. Mă ustură stomacul. Mă impresionează situația. Mă
încape rochia. Paharul conține apă.
Reflexivizarea și reciprocizarea
În condițiile în care nominalul Cd este coreferențial cu subiectul, acesta se
reflexivizează, transformându-se în clitic reflexiv: Profesorul se amăgește / se apără / se
laudă / se pune în valoare. În calitatea sa de Cd, cliticul reflexiv poate participa, ca orice Cd,
la fenomenul dublării, astfel că aceeași poziție de Cd se realizează o dată prin clitic reflexiv,
iar a doua oară prin forma accentuată de reflexiv sau de personal: Se amăgește pe sine. Se
amăgește pe el (însuși).
Cliticul reflexiv cu funcție de Cd suportă fenomenul dublării, spre deosebire de
celelalte situații non-sintactice: Eu mă spăl vs mă bizui pe, mă tem, mă văicăresc; El se spală
vs. Se lăfăie, se sinchisește, se teme, se afirmă că, se spune că, se aleargă, se merge, se
călătorește, se râde.
În condițiile în care acțiunea exprimată de verbul tranzitiv este simultan și egal
repartizată asupra a doi protagoniști care participă și suportă în egală măsură efectele ei, Cd
se reciprocizează. Reciprocizarea înseamnă o reorganizare sintactică ce constă în
comprimarea a două propoziții într-una singură, obținută prin coordonarea celor două
subiecte din P1 și P2 și suprimarea verbului din P2: Ion îl admiră pe Gheorghe și Gheorghe
îl admiră pe Ion – Ion și Gheorghe se admiră (unul pe altul/celălalt).
Cliticul reciproc poate fi dublat, spre deosebire de celelalte situații non-sintactice: Ei
se urăsc reciproc / unul pe altul / unul pe celălalt vs. Ei se aliază / se aseamănă / se
căsătoresc / se ceartă / se coalizează (verbe inerent reciproce) ori Ei se apreciază / se
reclamă / se suspectează / se urăsc (verbe reciprocizate contextual), cu clitic reflexiv non-
sintactic, formant obligatoriu al acestora.

Topica și punctuația
Cd cunoaște o mare libertate de topică, fiind ocurent în postpunere și antepunere atât
față de verb, cât și de Ci: Citește romane. Pe profesor îl așteaptă. I-am promis copilului o
carte. I-am promis o carte copilului.
Singurele cazuri de topică fixă apar în condițiile realizării celor două complemente,
Cd și Ci, prin clitice pronominale: O văd. Le laud. I l-am recomandat, recomandându-i-l.
În ciuda libertății de topică, există preferințe pentru postpunerea acestuia față de verb.

Delimitarea de alte funcții sintactice

Delimitarea de Csec
L-am învățat carte, Am trecut-o strada. Spre deosebire de Cd, Csec nu se realizează
prin clitic personal cu formă de Ac.

Delimitare de Cpo
Pe Ion l-au numit / angajat / ales director. Spre deosebire de Cd, Cpo nu poate fi
substituit prin clitic. Cpo este exprimat doar prin substantiv nearticulat, spre deosebire de Cd.
Delimitarea de Ps
Îl credeam ambasador. Părinții îl vor medic. Cd este o funcție de bază, matricială,
cerută de grila semantico-sintactică a verbului, în timp ce Ps este o funcție reorganizată,
obținută dintr-o structură la origine bipropozițională: Credeam că el este ambasador. Părinții
vor ca el să fie medic. Cd are posibilitatea substituției printr-un clitic pronominal, în timp ce
Ps nu acceptă realizarea prin clitic pronominal.
Delimitarea de Cprep
Alege pe alții. N-am văzut pe nimeni. Am supărat pe Maria (Cd construit
prepozițional) vs Contează pe colegi. Mizează pe ei. I-a cășunat pe colegi. Se supără pe
Maria (Cprep). Numai în cazul unui Cprep construcția prepozițională este singura posibilă, în
timp ce un Cd construit prepozițional poate fi substituit și prin alte realizări decât cea
propozițională: Îi laudă pe colegi – Își laudă colegii - Îi laudă – Se laudă - Laudă rezultatele
obținute. Numai Cd poate fi dublat printr-un clitic pronominal: Laudă colegii – Îi laudă pe
colegi / Pe colegi îi laudă vs. * Îi contez pe colegi. Numai în cazul unui Cd este posibilă
pasivizarea: Elevul este lăudat de profesor vs * Colegul este contat de profesor.
Delimitarea de Sb
Îmi trebuie o carte. Îmi convine situația. Îmi priește aerul de munte. Mă doare capul.
Mă preocupă situația. Mă miră rezultatul. M-a răzbit foamea. Se întâmplă o nenorocire. S-a
mușumalizat rezultatul anchetei. I s-a înăcrit sufletul.
Delimitarea de Npred
Soluția propusă înseamnă o noutate vs. Soluția propusă semnifică/reprezintă o
noutate. Cd poate fi dublat: Noutatea o reprezintă soluția, dar * Noutatea o înseamnă
soluția.
 PROPOZIȚIA COMPLETIVĂ DIRECTĂ (CD)

CD determină un verb tranzitiv sau o interjecție cu regim verbal și corespunde, în

planul frazei, unui Cd.
Întrebări: pe cine? ce?
Elemente de relație: conjuncții: că, să, dacă, de; pronume relative: care, cine, ce,
cât, ceea ce; adverbe relative: unde, când, cum.
Regenți
Verbe și locuțiuni verbale tranzitive: Nu știu dacă vine cineva. Se uita prin curte,
întrebându-se care o fi intrarea în casă. Nu țin minte când au venit. N-am unde mă duce. N-
are ce mânca.
Interjecții: Iată că vine profesorul.
În: Dacă n-a venit, a făcut-o ca să te cruțe, prima propoziție este CD, calitatea
acesteia fiind evidențiată de reluarea printr-un clitic cu valoare neutră în regentă.

COMPLEMENTUL SECUNDAR

Complementul secundar reprezintă cel de-al doilea complement direct, cel inanimat,
din structurile considerate de sintaxa tradițională ca având două complemente directe, unul al
ființei și celălalt al lucrului sau al acțiunii: El mă învață lecția.
Csec funcționează în GV ca termen subordonat față de centrul grupului într-o
structură ternară din care face parte și un Cd subordonat aceluiași centru verbal.
Termenul regent al Csec este un verb tranzitiv la un mod personal: M-a rugat ceva,
mai rar o formă verbală nepersonală, infinitiv sau gerunziu: a mă ruga ceva, rugându-mă
ceva.
Prezența Csec într-o structură implică prezenta Cd, nu și invers. Există numeroase
construcții cu Cd, fără Csec: Mă doare capul, Părinții îl caută pe copil. Copilul mănâncă
prăjituri, în timp ce Csec presupune, obligatoriu, coocurența Cd în toate construcțiile: El mă
anunță ora plecării. Profesorul îl ascultă pe elev declinarea substantivului.
Trăsăturile semantice prin care se exprimă sunt [+ Animat] pentru Cd și [-Animat]
pentru Csec. Realizarea prin nominal neprepozițional inanimat este compatibilă și cu Cd: El
a anunțat ora plecării vs. El m-a anunțat ora plecării.
Cele două nominale, deși subordonate amândouă aceluiași centru verbal, au statut
diferit, deoarece, spre deosebire de nominalul Cd, Csec: 1. Nu acceptă realizarea cu pe.
Acuzativul cu pe poate apărea și la un nominal inanimat Cd: Pe păpușă o iubește mult. 2. Nu
acceptă substituirea printr-o formă clitică a pronumelui personal, nici dublarea prin clitic: *
El m-a anunțat-o. * Lecția el m-a învățat-o și nu devine subiect în construcția pasivă
echivalentă, ci își păstrează poziția sintactică: Profesorul îl ascultă pe elev lecția – Elevul
este ascultat de profesor lecția. 3. Nu este posibilă coordonarea unui Csec cu un Cd: *
Profesorul l-a ascultat pe elev și lecția (construcția cu și este posibilă numai în cazul folosirii
lui și ca semiadverb). 4. Csec este incompatibil cu Ci; în construcții ca El îmi anunță ora
plecării față de El mă anunță ora plecării, înlocuirea Cd prin Ci are ca efect modificarea
structurii: Csec, care apare într-o structură ternară numai împreună cu Cd, devine el însuși
Cd, care acceptă substituția, dublarea și pasivizarea: El mi-o anunță. Ora el mi-o anunță. Ora
îmi este anunțată.
Structurile cu Csec sunt mai puțin numeroase și variate, fiind limitate la un număr
restrâns de verbe bitranzitive: anunța, asculta, convinge, dăscăli, examina, informa, învăța,
ruga, sfătui, vesti, traversa, trece.
 Clasa de substituție
Realizarea prototipică este nominal neprepozițional, reprezentat de substantiv și de
unele pronume.
Substantivul prin care este exprimat Csec este întotdeauna inanimat, cel mai adesea
articulat: L-a învățat declinarea. L-a examinat toată materia. L-a învățat poezii. O situație
specială are verbul a trece care poate participa atât la structuri în care Csec este coocurent cu
un Cd animat: Profesorul îl trece pe elev clasa, cât și la construcții în care ambele
complemente sunt inanimate: Bagajele le-am trecut strada / Am trecut bagajele strada, dintre
care numai primul substantiv poate fi Cd, deoarece este substituibil cu un pronume reluat
printr-o formă clitică (Pe ele le-am trecut strada) și devine subiect în construcția pasivă
(Bagajele au fost trecute strada).
Csec poate fi exprimat și prin pronume demonstrative: Îl învăț asta/aia,
interogative și relative: Ce îl anunță? Nu știu ce îl anunță, nehotărâte: alta, altceva, ceva,
orice, locuțiuni nehotărâte: cine știe ce, nu știu ce, te miri ce.; pronumele negativ nimic:
Nu-l întreabă nimic.
Csec poate fi exprimat și prin infinitiv precedat de a: Te-a învățat a vorbi frumos. L-
am convins a spune adevărul. În De vorbit/ de scris l-a învățat profesorul, supinul nu este
Csec, ci Crel.

Topica
Nerealizându-se prin clitic pronominal, care, prin natura lui, are topică fixă în raport
cu suportul verbal, Csec poate ocupa orice poziție în raport cu verbul: L-am întrebat
conjugarea verbului. L-am întrebat conjugarea verbului pe student. Ceea ce spui tu nu te-
am întrebat.
El învață franceză vs. El mă învață franceză.
El îmi anunță terminarea contractului vs. El mă anunță ziua examenului.
Părinții îl deprind cu obiceiurile satului vs. Părinții îl deprind obiceiurile.

COMPLETIVA SECUNDARĂ (CSEC)

Poziția sintactică de Csec poate fi ocupată și de o propoziție care, după natura

conectorului, este, ca și CD, relativă sau conjuncțională.
CSEC pot fi relative, introduse prin care, cine, ce cât, ceea ce, unde, când, cum: El
mă învață ce să fac / care este principiul / ceea ce trebuie / unde să merg / când să vorbesc.
M-a întrebat cui trebuie să dau premiul / al cui proiect trebuie premiat.
CSEC conjuncționale se construiesc cu că, să, dacă, de: M-a rugat să plec imediat.
Te anunț că hotărârea mea e fermă. A învățat pe elevi să scrie. Îl întreabă dacă îl mai doare
capul. Mama nu îi întreabă pe copii de le e foame.

COMPLEMENTUL INTERN

Este partea de propoziție care determină un număr restrâns de verbe intranzitive, fiind
actualizată sub aspect morfologic prin substantive comune în Ac, fără morfemul pe, care au
același radical sau sunt înrudite semantic cu verbul regent, indicând obiectul acțiunii sau
obiectul care trimite la rezultatul acțiunii: Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. A trăit o
viață frumoasă. A mers un drum lung. A cântat un cântec frumos. A visat un vis nebunesc.
 Este un fenomen care caracterizează vechile scrieri românești și vorbirea populară,
nefiind un procedeu gramatical important și viu. Nu se întâmplă des ca verbul și
complementul să derive din aceeași rădăcină sau să facă parte din aceeași sferă semantică.
Adormi Adam somnul cel amar. Mare greșeală am greșit în fața Domnului. Să
trăiesc traiul cel drag Domnului. Odihnea odihnă sfântă. Îmi joc mie însumi jocul credinței.
Dansa un dans nou. Copiii se jucau un joc interesant. Vorbiseră vorbe grele. Făptuise fapte
reprobabile.
Copilul visează un vis frumos vs Copilul visează o excursie.
Am dansat dansul acesta cu un prieten vs Dansul acesta l-am dansat cu un prieten.