INTEGRALE GAMMA ȘI BETA 

Calculați următoarele integrale, folosind integralele gamma si beta: 
 


I 
2

1. I  x e

5 2 x
dx   2. x 6 e  x dx  

0

3. I 

x 1 e  x 1
dx   4. I  x ln 3 x dx  
0
1

5. I 
 ln x
dx ,  a  1   6. I  x  x 2 dx  
0
1 xa

I   e2 x 1  e2 x  dx  
 2
1 1
7. I  dx   8.

0 3
x 2 1  x 
 x
9. I 
e 1 3
ln x 1  ln x  dx  
4 10. I  
0 1  x6
dx  
1 x
1 1 1

3
12. I 
11. I   dx   0 n
1  xn
dx  
 x  4  3  x 
4 6 5

Indicații și răspunsuri 

1
1. Schimbare  de  variabilă  2x  t ,  dx  dt ,  x  0  t  0   și  x    t   .  Se  obține 
2
1  1 5! 15
I  t 5 e  t dt    6   6  . 
26 0 2 6
2 8
 1  12

2
2. Funcția  de  integrat  este  pară,  deci  I  2 x 6 e  x dx .  Schimbare  de  variabilă  x 2  t ,  dx  t dt , 
0 2
 7  1  3  5  1  15
5

x  0  t  0  și  x    t   . Se obține  I   t 2 e  t dt      3      . 
0
2 2 2 8
3. Schimbare  de  variabilă  x  1  t ,  dx  dt ,  x  1  t  0   și  x    t   .  Se  obține 

1
3 1 1 
I   t 2 e  t dt          . 
0
2 2 2 2
4. Schimbare  de  variabilă  ln x  t ,  dx  et dt ,  x  0  t      și  x  1  t  0 .  Se  obține 
t 3t
0 0 3t 2
I   e 2 t 3et dt   t 3e 2 dt .  Facem  o  nouă  schimbare  de  variabilă,    y ,  dt   dy , 
  2 3
16  16 32
t    y    și  t  0  y  0 . Se obține  I    y 3e  y dy     4    . 
81 0 81 27
5. Schimbare  de  variabilă  ln x  t ,  dx  e dt ,  x  1  t  0   și  x    t   .  Se  obține 
t

  1
I   t e  a t et dt   te   a 1 t dt .  Facem  o  nouă  schimbare  de  variabilă,   a  1 t  y ,  dt  dy , 
0 0 a 1
1  1 1
t  0  y  0  și  t    y   . Se obține  I  2 0
y e  y dy    2  . 
 a  1  a  1  a  1
2 2

1 
 
 3 3 1 1 1 1
      
2 2 2 2 2 2 
1
1 1 1
3 3 
6. I   x  x 2 dx   x 1  x 
2 2 dx  B  ,     . 
0 0
2 2   3 2! 8
1  2
  
1 2
1 2 3 1
3  2 3
dx   x 1  x  dx  B  ,       
1 1  
7. I   3 3   . 
x 1  x 
0 3 2 0
3 3  1 sin
 3
3
1
8. Schimbare  de  variabilă  e 2 x  t ,  dx  dt ,  x     t  0   și  x    t   .  Se  obține 
2t
1   1   1
I   1  t  dt  B 1,1 
2
 1 . 
2 0   2
9. Schimbare  de  variabilă  ln x  t ,  dx  et dt ,  x  1  t  0   și  x  e  t  1 .  Se  obține 
1   4     5 1
I   t 3 1  t  dt  B  4,5  
4
 . 
0  9 280
1  56
t dt ,  x  0  t  0   și  x    t   .  Se  obține 
10. Schimbare  de  variabilă  x 6  t ,  dx 
6
1  2

2
  
1  t 3
1 1 2 1 3  3 1  3
I  dt  B  ,      . 
6 1 t
0 6 3 3 6  1 6 sin  9
3
3 1 5

 4  x  4 6  3  x 
 
11. I  6 dx .  Dacă  se  face  schimbarea  de  variabilă  x  4  t ,  cu  dx  dt   se  va 
obține  x  4  t  0   și  x  3  t  7 .  Pentru  a  obține  t  0   și  t  1   (pentru  a  pune  în  evidență  o 
x4
integrală beta), facem schimbarea de variabilă   t , cu  dx  7dt  și  x  4  t  0  și  x  3  t  1 . 
7
5 1
     
 6   6     2
1
1  5
5 1
Se obține  I   t 6 1  t  6 dt  B  ,  

. 
0
6 6  1 sin

6
1
1  1
12. Schimbare  de  variabilă  x n  t ,  dx  t n dt ,  x  0  t  0   și  x  1  t  1 .  Se  obține 
n
 1   n 1 
 
1 1 1 1 1
1  1 n  1  1  n   n  1 
I   t n 1  t  n dt  B  ,

   . 
n 0 n n n  n  1 n sin 
n
 
 

2 
 
 INTEGRALE IMPROPRII; INTEGRALE CU PARAMETRU 

INTEGRALE IMPROPRII CU PARAMETRU 
 

 Să se studieze convergența următoarelor integrale improprii: 
 

 1 1 x2
1.  dx   2. 
0
1  x2
dx  
1
x 1
2

 x
3. 
sin x 1
dx  
4. 
1
x3  1
dx  
0 1  x2

 1
5. 
 ln x
dx  
6. 
0 3
x9  1
dx  
1
x 1
3

arctg  x10 
 cos x
 8.  dx  
7. 1
x x 1
dx   0 3
x4  x
 

 Să se calculeze următoarele integrale cu parametru: 
 


9. F  y    2 ln  y 2  sin 2 x  dx  ,  y  1  
0

 ln 1  y cos x 
10. F  y    dx  ,  y  1  
0 cos x

 1  y  cos x  1
11. F  y    2
ln   dx ,  y  1  
0
 1  y  cos x  cos x

 arctg  y  x 
12. F  y    dx ,  y   ,  y  1  
0
x 1  x 2 


arctg  y  tg x 
13. F  y    2
dx ,  y  0 ,  y  1  
0 tg x
 

 Să se calculeze următoarele integrale improprii cu parametru*: 
 

1 ln 1  y 2 x 2 
14. F  y    dx ,  y  1  
0
x2 1  x2
1 arctg  y  x 
15. F  y    dx ,  y    
0
x 1  x2
* Opțional 

   

1 
 
Indicații și soluții: 

1
1. f  x   ,  f : 1,      , deci integrala e improprie în    . Folosim criteriul de comparație 
x2  1
1  
la limită, alegem  g  x   
 și obținem    1 , deci   g  x  dx  divergentă    f  x  dx  divergentă. 
x 1 1

2
x
2. f  x   ,  f :  0,1   ,  deci  integrala  e  improprie  în  1 .  Folosim  criteriul  de  comparație  la 
1  x2
1 1 1 1
limită,  alegem  g  x  
1  x 

  și  obținem   
2
,  deci   g  x  dx   convergentă 
0
  f  x  dx  
0

convergentă. 
sin x
3. f  x   ,  f :  0,1   ,  deci  integrala  e  improprie  în  1 .  Folosim  criteriul  de  comparație  la 
1  x2
1 1 1
limită, alegem  g  x    și obținem    1 , deci   g  x  dx  divergentă    f  x  dx  divergentă. 
1  x 
 0 0

x
4. f  x   ,  f : 1,      ,  deci  integrala  este  improprie  în  ambele  capete.  Alegem 
x 13

a  1,      arbitrar  și  studiem  convergența  pe  intervalele  1, a   

 a,    ,  adică  și 

1 f  x  dx  1 f  x  dx  a f  x  dx .  Folosim  criteriul  de  comparație  la  limită.  Pentru  1, a    alegem 

 a 

1 1 a a
g  x 
 x  1

  și  obținem   
2
,  deci   g  x  dx   convergentă    f  x  dx   convergentă.  Pentru 
1 1

1 1  
 a,     alegem  g  x    și obținem    , deci  a g  x  dx  divergentă    f  x  dx  divergentă. 
x 2 a


În concluzie,   f  x  dx  este divergentă. 
1

ln x
5. f  x   ,  f : 1,      ,  deci  integrala  este  improprie  în  ambele  capete.  Alegem 
x3  1
a  1,      arbitrar  și  studiem  convergența  pe  intervalele  1, a   
 a,    ,  adică  și 

1 f  x  dx  1 f  x  dx  a f  x  dx .  Folosim  criteriul  de  comparație  la  limită.  Pentru  1, a    alegem 

 a 

1 1 a a
g  x 
 x  1

  și  obținem   
2
,  L  0   deci   g  x  dx   convergentă    f  x  dx   convergentă. 
1 1

1  3 
Pentru   a,      alegem  g  x   
  și  obținem     1,  ,  L  0     deci   g  x  dx   convergentă  
x  2 a

 
 f  x  dx  convergentă. În concluzie,   f  x  dx  este convergentă. 
a 1

1
6. f  x   , f :  0,      , deci integrala e improprie în    . Folosim criteriul de comparație 
3
x9  1
1  
la  limită,  alegem  g  x     și  obținem    3 ,  deci   g  x  dx   convergentă    f  x  dx  
x 0 0

convergentă. 
arctg  x10 
7. f  x   ,  f : 1,      ,  deci  integrala  este  improprie  în  ambele  capete.  Alegem 
x x 1
a  1,      arbitrar  și  studiem  convergența  pe  intervalele  1, a    și   a,    ,  adică 
2 
 
 f  x  dx   f  x  dx   f  x  dx .  Folosim  criteriul  de  comparație  la  limită.  Pentru  1, a    alegem 
 a 
 1 1 a

1 a a
g  x 
 x  1

  și  obținem    1 ,  deci   g  x  dx   divergentă 
1
  f  x  dx   divergentă.  Pentru 
1

1 3  
 a,      alegem  g  x   
  și  obținem    ,  deci   g  x  dx   convergentă    f  x  dx  
x 2 a a


convergentă. În concluzie,   f  x  dx  este divergentă. 
1

cos x
8. f  x   ,  f :  0,      ,  deci  integrala  este  improprie  în  ambele  capete.  Alegem 
3
x4  x
a   0,      arbitrar  și  studiem  convergența  pe  intervalele   0, a   
 a,    ,  adică  și 

0 f  x  dx  0 f  x  dx  a f  x  dx .  Folosim  criteriul  de  comparație  la  limită.  Pentru   0, a    alegem 

 a 

1 1 1 a a
g  x 
 x  0


x 
  și  obținem    ,  deci 
3  g  x  dx   convergentă    f  x  dx   convergentă. 
0 0

1 4  
Pentru   a,      alegem  g  x   
  și  obținem    ,  deci   g  x  dx   convergentă    f  x  dx  
x 3 a a


convergentă. În concluzie,   f  x  dx  este convergentă. 
1

 

9. f  x, y   ln y 2  sin 2 x ,  x   0,
 2 

 și  y  1 ; PAS 1:  f  este bine definită și continuă în ansamblul 

f 2y
variabilelor (evident), rezultă că  F  y   continuă; Calculăm   2  continuă, deci rezultă  F  y   
y y  sin 2 x

2y
derivabilă.  În  concluzie,  se  poate  aplica  regula  lui  Leibniz:  F   y    2 dx .  PAS  2:  Calcularea  
0 y  sin 2 x
2

t2 1
efectivă  a  integralei  F   y  .  Facem  schimbarea  de  variabilă  t  tg x ,  sin 2 x  ,  dx  dt   și 
1 t 2
1 t2

capetele  de  integrare:  x  0  t  0 ,  respectiv  x  t   .  Obținem 
2
F y 
2y 
y 2  1 0 
1
2
dt  (...) 

y 1
, deci  F  y     ln y   
y2 1  C  
y2 
2

t2   
 y2 1 
 
ln 1  y cos x  
10.  f  x, y   . Pentru  x    0,   ,  f  x, y   nu este  definită; Încercăm s‐o prelungim 
cos x 2

prin  continuitate  în  x  :  calculăm  lim f  x, y   (...)  y   (finită,  y  1 ),  deci  f  x, y    poate  fi 
2 
x
2

 
prelungită prin continuitate în punctul   , y   cu valoarea  y . PAS 1:  f  este bine definită și continuă în 
2 
f 1
ansamblul  variabilelor  (evident),  rezultă  că  F  y    continuă;  Calculăm     continuă,  deci 
y 1  y cos x
 1
rezultă  F  y   derivabilă. În concluzie, se poate aplica regula lui Leibniz:  F   y    dx . PAS 2: 
0 1  y cos x

3 
 
 x 1 t2
Calcularea    efectivă  a  integralei  F   y  .  Facem  schimbarea  de  variabilă  t  tg ,  cos x  , 
2 1 t2
2
dx  dt  și capetele de integrare:  x  0  t  0 , respectiv  x    t   . 
1 t2
2  1 
 Obținem  F   y    dt  (...)  ,  deci  F  y     arcsin y  C .  Deoarece 
1 y 0  1  y 
2
1  y 2

t2   
 1 y 
 ln1
y  0   1,1 , putem calcula ușor  F  0    dx  0 , deci  C  0  și  F  y     arcsin y  
0 cos x

 1  y cos x  1   
11.  f  x, y   ln   ,  x   0,    și  y   1,1 .  În  x  ,  f  x, y    nu  este    definită; 
 1  y cos x  cos x  2 2

Încercăm s‐o prelungim prin continuitate în  x  : calculăm  lim f  x, y   (...)  0 , deci  f  x, y   poate 
2 
x
2
x

 
fi prelungită prin continuitate în punctul   , y   cu valoarea  0 . PAS 1:  f  este bine definită și continuă în 
2 
f 2
ansamblul  variabilelor  (evident),  rezultă  că  F  y    continuă;  Calculăm     continuă,  deci 
y 1  y cos 2 x
2


2
rezultă  F  y   derivabilă. În concluzie, se poate aplica regula lui Leibniz:  F   y    2 dx .  
0 1  y cos 2 x
2

1
PAS  2:  Calcularea    efectivă  a  integralei  F   y  .  Facem  schimbarea  de  variabilă  t  tg x ,  cos 2 x  , 
1 t2
1 
dx  dt   și  capetele  de  integrare:  x  0  t  0 ,  respectiv  x   t   .  Obținem 
1 t 2
2
1 
, deci  F  y     arcsin y  C . 

F   y   2 dt  (...) 
 
2
0
t  1 y
2 2 1  y 2

arctg  y x 
12.  f  x, y   ,  x   0,     și  y   1,1 .  În  x  0   și  x    f  x, y    nu  este    definită; 
x 1  x 2 
Încercăm  s‐o  prelungim  prin  continuitate  în  aceste  puncte:  calculăm  lim f  x, y   (...)  y   (finită)  și 
x0
x

lim f  x, y   (...)  0 deci  f  x, y    poate  fi  prelungită  prin  continuitate.  PAS  1:  f   este  bine  definită  și 
x 

f 1
continuă în ansamblul variabilelor (evident), rezultă că  F  y   continuă; Calculăm    
y 1  x 1  x 2 y 2 
2

continuă,  deci  rezultă  F  y    derivabilă.  În  concluzie,  se  poate  aplica  regula  lui  Leibniz: 
 1
F y   dx . PAS 2: Calcularea  efectivă a integralei  F   y  . Descompunere în fracții 
0
1  x 1  x 2 y 2 
2

1 Ax  B Cx  D 1  y2
simple:    , cu  A  C  0 ,  B   și  D  . 
1  x 2 1  x 2 y 2  1  x 2 1  x 2 y 2 1 y2 1 y2
 
Obținem  F   y   (...)  , deci  F  y   ln 1  y   C . 
2 1  y  2

4 
 
 arctg  y tg x    
13.  f  x, y   ,  x   0,    și  y  0 ,  y  1 .  În  x  0   și  x  f  x, y    nu  este    definită; 
tg x  2 2
Încercăm  s‐o  prelungim  prin  continuitate  în  aceste  puncte:  calculăm  lim f  x, y   (...)  y   (finită)  și 
x0
x

lim f  x, y   (...)  0 deci  f  x, y    poate  fi  prelungită  prin  continuitate.  PAS  1:  f   este  bine  definită  și 

x
2
x

f 1
continuă  în  ansamblul  variabilelor  (evident),  rezultă  că  F  y    continuă;  Calculăm    
y 1  y 2 tg 2 x
continuă,  deci  rezultă  F  y    derivabilă.  În  concluzie,  se  poate  aplica  regula  lui  Leibniz: 

1
F y   2 dx . PAS 2: Calcularea  efectivă a integralei  F   y  . Mai întâi se face schimbarea de 
0 1  y 2 tg 2 x

1 
variabilă  t  tg x ,  dx  dt  și capetele de integrare:  x  0  t  0 , respectiv  x   t    și se 
1 t 2
2
 1
ajunge  la  F   y    dx   .  În  continuare  se  procedează  ca  la  exercițiul  anterior 
0
1  t 2 1  t 2 y 2 
 
(descompunere în fracții simple) și în final se obține:  F   y   , deci  F  y   ln 1  y   C . 
2 1  y  2
 

5 
 
 INTEGRALE CURBILINII 

Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de prima speță: 

 x(t )  et cos t

1.   x 2  y 2  ln z ds , unde parametrizarea curbei este  (t ) :  y (t )  et sin t , t   0,1 . 
  z (t )  et

 x(t )  ln(1  t 2 )
2.  ye ds , unde parametrizarea curbei este  (t ) : 
x
, t   0,1 . 
  y (t )  2 arctg t  t

 x(t )  t

 2
3.  xyz ds , unde parametrizarea curbei este  (t ) :  y (t )  2t 3 , t   0,1 . 
  3
 1 2
 z (t )  2 t

4.  x
2
y ds , unde curba    este formată din segmentele  AB și  BC , cu  A  1,1 , B  2,1 , C  2,5 . 

5.  x
2
ds , unde   :   x 2  y 2  2 , x  0 ,  y  0 . 

  x  y 2  ds , unde   : arcul de cerc  x 2  y 2  1  de la A  0, 1  la  B 1, 0  . 

2
6.

 x(t )  et  1
7.   x  y  ds , unde parametrizarea curbei este  (t ) :  , t   0, ln 2 . 
 y (t )  e  1
t


 x(t )  sin t  
8.   2 x  y  ds , unde parametrizarea curbei este  (t ) :  y(t )  cos t , t   0,  . 
 2
9.  xyz ds , unde   : segmentul  AB , cu  A 1, 1, 2  și  B  3, 2,5 . 
x2 y2

10. xy ds , unde   :  
4

9
 1 , y  0 . 

 x(t )  4t  1
  x
 y 2  ds , unde parametrizarea curbei este  (t ) :  , t   1,1 . 
2
11.
 y (t )  3t  1
12.  y 2 ds , unde   :   x 2  y 2  4 , x  0 ,  y  0 . 


Să se calculeze lungimea următoarelor drumuri: 

 x(t )  et

13.  (t ) :  3
t
, t   0,1  
 y (t )  e 2
  
14.  :   y  ln sin x ,   x   ,  
 6 3 

1 
 
15.  : segmentul  AB , cu  A 1, 2   și  B  3,5  . 
16. Să se calculeze masa și coordonatele centrului de greutate pentru un fir material omogen 
(   1 ), știind că urma firului material este curba    formată din arcul de cerc  x 2  y 2  2  între 
punctele  A  0, 2    și  B  2, 0  și  segmentele  AO și  OB ,  cu  O  0, 0    (parcurgere  în  sens 
trigonometric). 

Să se calculeze     (integrale curbilinii de speța a II‐a): 


  
17.   x 2  y 2 dx  x 2  y 2 dy ,   
 x(t )  t
unde parametrizarea curbei este  (t ) :  , t  1, 4 . 
 y (t )  t  1

1 y  x(t )  t 2
18.   dx  dy , unde parametrizarea curbei este  (t ) :  , t   0,1 . 
1  y2 1  x2  y (t )  t
19.   x dx  xy 2 dy , unde   : y  x 2 ,  x   0,1 . 
20.   1  y  dx   x  1 dy , unde   : x 2  y 2  2 x  3 . 

x2 y2
21.    4 x  6 y  dx   6 x  9 y  dy , unde   :   1 ,  x  0 . 
9 4

   

2 
 
Indicații și răspunsuri  

 x(t )  et  cos t  sin t 


1.  (t ) :  y (t )  et  cos t  sin t  , iar   (t )  3 et . Integrala devine: 
 z (t )  et

2 3 e3  3
I    x 2  y 2  ln z ds  
1
3 te3t dt . Folosind integrarea prin părți se obține:  I  . 

0 9
  2t
 x (t )  1  t 2 1 2
2.  (t ) :  , iar   (t )  1 . Integrala devine I   ye  x ds   (2 arctg t  t )  e  ln(1t ) dt  
 y(t )  1  t
2 0

 1 t2
2 1 2 1
Folosind formula generală  x r  e r ln x se scrie  e  ln(1t )
  și se obține I   ln 2 . 
1 t2 16 2
 x(t )  1
 1 2
3.  (t ) :  y(t )  2t , iar   (t )  t  1 . Integrala devine:  I   xyz ds   t 9 1  t  dt . În 
0 3
 z (t )  t 

16 2
final se obține  I  . 
143
 x(t )  3t  1
4. Considerăm mai întâi segmentul  AB , cu   1 (t ) :  , t   0,1  și   1(t )  3 . Vom 
 y (t )  1
1
  3  3t  1
2
avea  I1  x 2 y ds  dt  3 . Pentru segmentul  BC  avem 
0
 1

 x(t )  2
, t   0,1   și   2 (t )  4 . Vom avea:  I 2   x 2 y ds   4  4t  1 dt  48 . În 
1
 2 (t ) : 
 y (t )  4t  1 2
0


final obținem: I  x 2 y ds  I1  I 2  51 . 

 x(t )  2 cos t  
5. Parametrizăm curba:   (t )   , t  0,  (suntem în primul cadran), cu 
 y (t )  2 sin t  2

 (t )  2 . Integrala devine: I   x 2 ds   2 2 2  cos t  dt . Se folosește formula 
2
0


1  cos 2 x 2
 cos t 
2
  și se obține  I   . 
2 2
6. Se parametrizează curba folosind coordonate polare. Cum arcul de cerc  x 2  y 2  1  de la
 x(t )  cos t  3 
A  0, 1  la  B 1, 0   se află în cadranul 4, iar  r  1  avem:    (t )   , t   , 2  , cu 
 y (t )  sin t  2 

 (t )  1 . Integrala devine: I    x 2  y 2  ds  3 dt  . 
2

 2 2

3 
 
  x(t )  et ln 2
7.  (t ) :  , iar   (t )  et 2 . Integrala devine:  I    x  y  ds   2 2 e 2t dt  3 2 .  
 y(t )  e
t 0


 x(t )  cos t
8.  (t ) :  , iar   (t )  1 . Integrala devine
 y(t )   sin t

I    2 x  y  ds   2  2sin t  cos t  dt  1 .  
0


9. Parametrizăm curba:  

 x(t )  2t  1  x(t )  2
 
 (t ) :  y (t )  3t  1 , t   0,1 . Obținem  (t ) :  y(t )  3  și   (t )  22 . Integrala devine: 
 z (t )  3t  2  z(t )  3
 
1
I   xyz ds   22  2t  1 3t  1 3t  2  dt  7 22 . 
0


 x(t )  2 cos t  x(t )  2sin t

10.Parametrizăm curba (arc de elipsă):   (t )   , t   0,   .   (t )   , 
 y (t )  3sin t  y(t )  3cos t

iar   (t )  4  5  cos t  . Integrala devine:  I  xyds    8sin t cos t 4  5  cos t  dt . Se face 
2 2
0

o schimbare de variabilă:    4  5  cos t  ,     10 cos t sin t . În final se obține  I  0 . 

2

 x(t )  4
11.  (t ) :  , iar   (t )  4 . Integrala devine:
 y(t )  3
248
I    x 2  y 2  ds   4  25t 2  2t  2  dt 
1
.  

1 3
 x(t )  2 cos t  
12.Parametrizăm curba (arc de cerc):   (t )   , t   ,   (suntem în al doilea 
 y (t )  2sin t 2 

 y ds   8  sin t  dt . Se folosește formula 
2
cadran), cu   (t )  2 . Integrala devine: I  2

1  cos 2 x
 sin t 
2
  și se obține  I  2 . 
2
 x(t )  et
 1 t
13.  (t ) :  3 32 t , iar   (t )  2 e 4  9e . Lungimea drumului este :
t

 y(t )  e
 2
1 t 1  3 3

L   ds   e 4  9e dt   4  9e   13 2  . 
1
t t 2
0 2 18 
 
 x(t )  1
 x(t )  t      1
14.Parametrizăm curba:   (t )   , t   ,  .   (t ) :  cos t ,   (t )  .  
 y (t )  ln sin t 6 3  y(t )  sin t sin t

4 
 
   
1 sin t sin t
Lungimea drumului este  L  ds    3

6 sin t
dt  3
6  sin t 
2
dt  
3

6 1   cos t 
2
dt . Se face 

1 32 
schimbare de variabilă    cos t și se obține  L  ln 3  ln  . 
2  3  2 
 x(t )  1  2t  x(t )  2
15. Parametrizăm curba:   (t )   , t   0,1 ;  (t ) :  ,   (t )  13 . 
 y (t )  2  3t  y(t )  3
1
Lungimea drumului este  L  ds   0
13 dt  13 . 

16. Parametrizăm curba pe porțiuni: 
 x(t )  2t
Segmentul  AO :   1 (t )   , t   0,1 ,   1(t )  2 . 
 y (t )  0
 x(t )  0
Segmentul  OB :   2 (t )   , t   0,1 ,   2 (t )  2 . 
 y (t )  2t
 x(t )  2 cos t  
Arcul de cerc:   3 (t )   , t  0,  ,   3 (t )  2 . 
 y (t )  2 sin t  2


1 1 8  2

Masa firului:  m   ds   ds  

  ds    ds   2dt   2dt   2 2dt 
2 3
0 0 0 2
 
1

Coordonatele centrului de greutate: 

1 1 
m  m  1  
xG  x  ds   x  ds  x  ds  x  ds 

  2 3 

2  1 1  8
 xG   0 4tdt   0 dt   2 cos tdt  
2

8  2  0 0
 8  2  

1 1 
m  m  1  
yG  y  ds   y  ds  y  ds  y  ds 

2 3   

2  1 1  8
 yG   0 0 dt   4tdt   2sin tdt 
2

8  2  0 0
 8  2  

  1
 x (t )  2 t 4 1  2t  1 1  17
17.  (t ) :  , integrala este:  I         dt   5  2 . 
 y(t )  1 
1 2
 t t 1  3
 2 t 1
 x(t )  2t 1  2t t  
18.  (t ) :  , integrala este:  I        4 
dt  ln 2  . 
 y(t )  1  1 t 1 t 
2

0 8

5 
 
  x(t )  t  x(t )  1
19. Parametrizăm curba:   (t )   , t   0,1 ;   (t ) :  . Integrala este: 
 y (t )  t  y(t )  2t
2

  16
1
I     t  2t 4 dt  . 

0 15

20. Curba    este un cerc cu centrul în  1, 0  și de rază  2 , de ecuație   x  1  y 2  4 . Se 

2

 x(t )  1  2 cos t  x(t )  2sin t

parametrizează:  (t )   , t   0, 2  ;      (t ) :  . Integrala devine: 
 y (t )  2sin t  y(t )  2 cos t
2
I    
0
 4  2 sin t  dt  8 . 


 x(t )  3cos t   3   x(t )  3sin t

21.Parametrizăm curba (arc de elipsă):   (t )   , t   ,  ,  (t ) :   
 y (t )  2sin t 2 2   y(t )  2 cos t
3
Integrala este:  I     
2
2
36dt  36 . 

6 
 
 INTEGRALE DUBLE 
 

 Să se reprezinte grafic următoarele domenii (determinând și coordonatele punctelor de intersecție): 
 

1. D  este domeniul  mărginit de parabolele  y  x 2  și  y 2  x  

2. D  este domeniul  mărginit de dreptele  x  2 ,  y  x  și hiperbola  xy  1  

3. D  este domeniul  mărginit de curbele  y  0 ,  x  y  6  0 ,  y 2  8 x  

4. D  x, y    2
x2  y2  2 y   
5. D  x, y    2
x 2  y 2  x, y  0  
6. D  x, y    2
x2  y 2  2 x  2 y 1   
Indicație: La domeniile 4 – 6 se fac artificii pentru a ajunge la ecuații de cerc, cu centrul diferit de origine. 

 Să se calculeze următoarele integrale  duble   f  x, y  dxdy , cu reprezentare grafică a lui  D : 

D

D   0,1   2,3  ,  f  x, y   x y 2  

 

7.

8. D  x, y    2

0  x  1, 2 x  y  x 2  1 ,  f  x, y   x ;  Calculați și  aria  D   

9. D  este domeniul  mărginit de curbele  y  x  și  y  x 2 ,  f  x, y   3 x  y  2 ;  

Calculați și  aria  D   

10. D   x, y    2

x 2  y 2  a 2 , a  0, x  0, y  0 ,  f  x, y  
1
1  x2  y2
 

 x 
11. D   x, y    x  y  a , 0   y  x 3  ,   f  x, y   x 2  y 2  
2 2 2 2

 3 

12. D   x, y    2

2  x 2  y 2  4, x  y  0 ,  f  x, y   x 2  y 2  

13. D  este domeniul  mărginit de curbele   y  x 2  1 ,  y   x 2 ,  x  1 ,  x  3 , f  x, y   x  3 y  

14. D   x, y    2

x 2  y 2  1 ,  f  x, y   e x
2
y2
; Calculați și  aria  D   

15. D   x, y    2

x 2  y 2  x , y  0 ,  f  x, y   xy ; Calculați și  aria  D   

16. D  este domeniul  mărginit de curbele   x 2  y 2  e 2 ,  y  x 3 ,  x  y 3 , x  0 , 
f  x, y   ln 1  x 2  y 2   

   
1 
 
Indicații și soluții: 

 19
xy 2 dy  dx  (...)  . 
1 3
7. D   0,1   2,3 ,  f    
0 2  6
D

 x 2 1  1 1
 x  1  2 x  dx  . 
1 1

 f    xdy  dx  (...)  ;  aria  D   2

8. D  este intergrafic,  
D
0
 2x
 12 0 3
 31
 3x  y  2 dy  dx  (...) 
1 x
9. D   este  intergrafic  (se  reprezintă  grafic),  
D
f    
0 x2  60
; 

1
  x  x  dx  6 . 
1
aria  D   2
0

10. Se  reprezintă  grafic  D ,  apoi  se  trece  la  coordonate  polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  domeniul  de 
 
integrare  devine  de  tip  dreptunghi  cu  r   0, a    și  t   0,   iar  jacobianul  este  J  r , t   r ;  Obținem 
 2 

 r  
 
a

 D
f  x, y  dx dy   
0
2

 0
dr  dt  (...) 
1 r2  2
1  a 2  1 . 

11.  Se  reprezintă  grafic  D ,  apoi  se  trece  la  coordonate  polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  domeniul  de 
  
integrare  devine  de  tip  dreptunghi  cu  r   0, a    și  t   ,   iar  jacobianul  este  J  r , t   r ;  Obținem 
 6 3 

 a 4
r 3 dr  dt  (...) 
a

 D
f  x, y  dx dy   

3

6

 0  24
. 

12.   Se  reprezintă  grafic  D ,  apoi  se  trece  la  coordonate  polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  domeniul  de 
  3 
integrare  devine  de  tip  dreptunghi  cu  r   2, 2    și  t    ,   iar  jacobianul  este  J  r , t   r ; 
   4 4 
3



r 2 dr  dt  (...)  8  2 2 .  
2
Obținem  
D
f  x, y  dx dy    

4

4
2  3
 x 1 
2
3
13.  D  este integrafic cu  x   1,3  și   x 2  y  x 2  1 ;    
x  3 y  dy  dx  (...)  68 .  f   
 x 
2
1
D

14. Schimbare de variabilă cu coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t , domeniul de integrare devine de 

tip  dreptunghi  cu  r   0,1   și  t   0, 2    iar  jacobianul  este  J  r , t   r ;  Obținem 
2
 1
dr  dt  (...)    e  1 ;  aria  D  =  aria  unui  cerc  centrat  în  origine,  de 
   r e
2
y2 r2
ex dx dy  
D
0  0 
rază  1 , deci  aria  D    . 
1
15. Schimbare de variabilă  x   r cos t ,  y  r sin t , domeniul de integrare devine de tip dreptunghi cu 
2
 1
r  0,   și  t   0,    iar jacobianul este  J  r , t   r ; Obținem:  
 2
 
1
 1  1

D
0  0 

 
xydx dy   2  r 2 sin t cos t  r sin t   rdr  dt  (...) 
2  
 24
;  Conform  reprezentării  grafice, 

1  1 
aria  D  = aria unui semi‐cerc centrat în   , 0  , de rază  , deci  aria  D   . 
2  2 8
 

2 
 
16. Schimbare de variabilă cu coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t , domeniul de integrare devine de 
  
tip dreptunghi cu  r   0, e  și  t   ,  iar jacobianul este  J  r , t   r ; Obținem:  
 6 3 

1   
2r ln 1  r 2  dr  dt  (...)  1  e 2   ln 1  e 2   1  . 
e

 D
xydx dy  

3

6

2 
0  12 12
 

3 
 
 INTEGRALE TRIPLE 
 

 Să se calculeze următoarele integrale triple   f  x, y, z  dxdydz : 


 

1.   este mulțimea mărginită de planele  x  0 ,  y  0 ,  z  0  și planul    : x  y  2 z  2 , 
f  x, y, z   x  y  z   

 y2  yz
2.    x, y, z   3 x 2   1, x 2  y 2  1, x  0, y  0, 0  z  5 ,   f  x, y , z    
 4  x  y2
2

3.   este mulțimea mărginită de cilindrul  x2  y 2  a 2  și planele  z  0 ,  z  1 ,  y  x ,  y  3 x ,
f  x, y, z   x y   
 

 Să  se  calculeze  volumul  mulțimilor     mărginite  de  suprafețele  indicate  (încercați  să  reprezentați 
grafic mulțimea a cărei volum se cere): 
 

4.   z  x 2  y 2  ,  z  x  y    

5. 2 x2  y 2  z 2  1  ,   2 x 2  y 2  z 2  0 ,   z  0  

6. z  x2  y 2  1  ,   z  2  x 2  y 2   

7. z  4  x 2  y 2  ,   2 z  5  x 2  y 2   

1
8. x2  y 2  z 2  1   ,   x 2  y 2     
2

9. x 2  y 2  1 ,   z 2  x 2  y 2  ,  z  0   

10. x  y  z  1  ,  y  z  x  ,  x  0    

2 2 2 2 2 2

11. x  y  z  ,   x  y  z  2 z  
2 2 2 2 2 2

x2 y2 x2 y2
12.   2 z  ,     z 2    
4 9 4 9

 
3
13. x 2  y 2  z 2  x    

 
2
14.   x 2  y 2  z 2  8 x   

 
3
15. x 2  y 2  z 2 ,  z  0 ,  z  8   

x2 y 2 z 2
16.   ,  0  z  c ,   a, b, c  0  
a 2 b2 c2
 

   

1 
 
Indicații și soluții: 

1. Se  determină  punctele  de  intersecție  ale  planului     cu  axele  de  coordonate  și  se  obține  A  2, 0, 0  , 
B  0, 2, 0   și  C  0, 0,1 . Mulțimea de integrare este un tetraedru (se reprezintă grafic). Pentru variabila  z  
1
avem  0  z   2  x  y  , deci : 
2
  1  3 x  y  3 
1 2 2
 2 x  y 
  x  y  z  dxdydz  0
  
x  y  z  dz  dxdy 


2

 2 D
 
4
 xy  x  y  1 dxdy
2  
 D  
Proiecția mulțimii de integrare pe planul  xOy  este triunghiul  OAB , ecuația laturii  AB  fiind  x  y  2  (se 
face  z  0   în  ecuația  planului     sau  se  scrie  ecuația  unei  drepte  ce  trece  prin  2  puncte  date). 
D  prxOy    x, y    2

x   0, 2 , 0  y  2  x , domeniu de tip intergrafic și avem: 

1 1 2 2 x  3 x2  y 2  3   1  x3 x 2 x 
2 5
2  ... dxdy 
2   
0  0

 4
 xy  x  y  1 dy  dx 
2   2 0
    1 dx  . 
 3 4 2  12
D    
y2
2. x  2
 1   este  interiorul  unui  cilindru  eliptic,  de  semiaxe  a  1   și  b  2 ,  cu  axa  de  simetrie  Oz ; 
4
x 2  y 2  1   este  exteriorul  unui  cilindru  drept,  cu  secțiunea  cerc  de  rază  1.  Pentru  variabila  z   avem 
yz  5 yz  25 y
0  z  5 , deci :  
 x2  y 2
dxdydz   
D



0
dz  dxdy 
x 2  y 2  2  D x2  y 2
dxdy . 

  2 y
2
y2
D  prxOy    x, y    x 
2 2
 1 , x  y  1 , x  0 , y  0  ,  x 
2 2
 1   este  interiorul  elipsei 
 4  4
de semiaxe  a  1  și  b  2  iar  x 2  y 2  1 este exteriorul cercului cu centrul în origine și rază 1. Din cele 2 

inecuații și din condițiile  x  0 , y  0  se determină  D   x, y    2
x   0,1 , 1  x 2  y  2 1  x 2 
(domeniu de tip intergrafic) și avem:  

 
25 y 25 y 25 25 25
 
1 2 1 x 2 1

2 
D x y
2 2
dxdy 
2   
0

1 x 2
x y
2 2
dy  dx 

 2 0
4  3 x 2 dx 
2
 (...) 
12 3
4  3 3  

 
 1

3. Pentru  variabila  z   avem  0  z  1 ,  deci  :  

xy dxdydz    xy dz  dxdy   xy dxdy .  După  ce 
D

 0
D

se reprezintă grafic mulțimea    (atenție,  y  x  și  y  3 x  sunt plane!), se observă că  D  prxOy   2 A

,  unde  A   este  sectorul  de  cerc  de  rază  a ,  cuprins  între  dreptele  de  ecuații  y  x   și  y  3 x     pentru 
x  0 .  Se  trece  la  coordonate  polare  cu  x  r cos t ,  y  r sin t ,  jacobianul  J  r ,  cu  r   0, a    și 
     /3 a4
r 3 sin t cos t dt  dr  (...)   
a
t   ,   (domeniu de tip dreptunghi). Obținem: 
4 3  D
xy dxdy  2   0

  /4  16
Variantă  de  rezolvare:  După  ce  se  reprezintă  grafic  domeniul  de  integrare   ,  se  poate  trece  direct  la 
  
coordonate  cilindrice:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  z  z ,  jacobianul  J  r ,  cu  r   0, a  ,  t   ,   și 
 4 3 
  /3
  a4
r 3 sin t cos t dz  dt  dr  (...) 
a 1
z   0,1 . Se obține :   xy dxdydz  2     . 
0   /4  0   16


2 
 
4. z  x 2  y 2  este paraboloid eliptic cu vârful în  O  0, 0, 0   și axa de simetrie  Oz ;  z  x  y  este un plan 
ce trece prin origine și nu intersectează axele de coordonate în alt punct (se verifică acest lucru prin calcul). 
Mulțimea    este ”deasupra” paraboloidului și ”sub” plan (ceea ce înseamnă că pentru variabila  z  avem 

  x  y  x  y 2  dxdy .  Pentru  a  obține 

 x y
dz  dxdy 
x 2  y 2  z  x  y )  ,  deci  :  V   
2

D
 x2  y 2  D

D  prxOy    se  ”elimină”  z  din  ecuațiile  inițiale  și  avem  x 2  y 2  x  y ,  adică 

2 2 2
 1  1  1  1 1 1
x   y    (cerc  cu  centrul  în   ,    și  rază  ,  deci  D   este  domeniul  situat  în 
 2  2  2  2 2 2
 2  1 
2
1   1  
2 2

interiorul  acestui  cerc:  D  prxOy    x, y     x     y       .  Se  trece  la 

  2   2   2  
1 1  1 
coordonate  polare  cu  x   r cos t ,  y   r sin t ,  jacobianul  J  r ,  cu  r  0,   și  t   0, 2  . 
2 2  2 
2  1
 3 r  
Obținem:  V    0


0
2
  r   dr  dt  (...)   . 
 2  8
x2
5. 2 x 2  y 2  z 2  1   se  rescrie  în  forma   y 2  z 2  1   și  este  ecuația  unui  elipsoid; 
1/ 2 
2

x2
2 x 2  y 2  z 2  0   se  rescrie  în  forma   y 2  z 2  0   și  este  ecuația  unui  con  eliptic,  cu 
1/ 2 
2

deschidere  ”în  sus”  pentru  z  0 .    Mulțimea     este  ”deasupra”  conului  și  ”sub”  elipsoid  (ceea  ce 
înseamnă  că  pentru  variabila  z  avem  2 x 2  y 2  z  1  2 x 2  y 2 )  ,  deci  : 

V  
D

1  2 x 2  y 2  2 x 2  y 2 dxdy .  Pentru  a  obține  D  prxOy    se  ”elimină”  z   din  ecuațiile 

x2 y2
inițiale  și  obținem  elipsa  de  ecuație    1 ,  adică 
1/ 2   
2 2
1/ 2
 
 x2 y2 
D  prxOy    x, y    2   1 .  Se  trece  la  coordonate  polare  generalizate  cu 
1/ 2  1/ 2  
2 2
 
 
1 1 r
x  r cos t ,  y  r sin t ,  jacobianul  J ,  cu  r   0,1   și  t   0, 2  .  Obținem: 
2 2 2 2
2 1 r r2 r2    2 1  
V   
0  02 2

1    dr  dt  (...) 
2 4   3
 . 
 
6. z  x  y  1   se  rescrie  în  forma  x 2  y 2  z  1   și  este  ecuația  unui  paraboloid  eliptic,  cu  vârful  în 
2 2

z2
A  0, 0, 1 , deschidere ”în sus”, axă de simetrie  Oz ;  z  2  x 2  y 2  se rescrie în forma  x 2  y 2   
1
și  este  ecuația  unui  paraboloid  eliptic,  cu  vârful  în  B  0, 0, 2  ,  deschidere  ”în  jos”,  axă  de  simetrie  Oz . 
Mulțimea     este  situată  între  cei  doi  paraboloizi  (ceea  ce  înseamnă  că  pentru  variabila  z   avem 
 2 x2  y 2 
x  y  1  z  2  x  y )  ,  deci  :  V    dz  dxdy    3  2 x  2 y 2  dxdy .  Pentru  a 
2 2 2 2 2

 
2 2
x  y 1
D D

3 
 
 2
 3
obține  D  prxOy    se  ”elimină”  z   din  ecuațiile  inițiale  și  obținem  cercul  de  ecuație  x  y   2 2
 2  , 
 
  3  
2

adică  D  prxOy    x, y    x  y  
 2   .  Se  trece  la  coordonate  polare  cu  x  r cos t , 
2 2 2

   

 3  3 
  dt  (...)  94  . 
2
y  r sin t ,  J  r , cu  r  0,
2
  și  t   0, 2  . Obținem:  V    

2
 3r  2 r 3
dr
  0

0

z4
7. z  4  x 2  y 2  se rescrie în forma  x 2  y 2   și este ecuația unui paraboloid eliptic, cu vârful în 
1
A  0, 0, 4  ,  deschidere  ”în  jos”,  axă  de  simetrie  Oz ;  2 z  5  x 2  y 2   se  rescrie  în  forma 
z 5/ 2
x2  y 2   și este ecuația unui paraboloid eliptic, cu vârful în  B  0, 0,5 / 2  , deschidere ”în sus”, 
1/ 2
axă  de  simetrie  Oz .  Mulțimea     este  situată  între  cei  doi  paraboloizi:  
 4 x2  y 2  1
V   dz  dxdy    3  3x  3 y 2  dxdy .  Pentru  a  obține  D  prxOy    se  ”elimină”  z   din 
2
 5 x 2  y 2
D  2  2 D

ecuațiile inițiale și obținem cercul  de  ecuație  x 2  y 2  1 , adică  D  prxOy    x, y    2


x 2  y 2  1 . 
Se  trece  la  coordonate  polare  cu  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r ,  cu  r   0,1   și  t   0, 2  .  Obținem: 
2 3
   r  r  dr  dt  (...) 
V  1
3 
  . 
0  0 4
1
8. x 2  y 2  z 2  1   este  sfera  centrată  în  origine,  de  rază  1;  x 2  y 2    se  rescrie  în  forma 
2
x2 y2 1
  1   și  este  ecuația  unui  cilindru  eliptic,  cu  secțiunea  cerc,  de  rază  .  Volumul 
   
2 2
1/ 2 1/ 2 2

mulțimii  formate  ”în  exteriorul”  cilindrului  și  ”în  interiorul”  sferei  nu  se  poate  calcula  direct;  Considerăm 
mulțimea    formată în interiorul cilindrului (și mărginită de cele două calote ale sferei). Datorită simetriei 
mulțimii       (reiese  cu  ușurință  din  reprezentarea  grafică)  vom  considera  pentru  variabila  z   domeniul 
  1  
2

0  z  1  x  y ), deci :  V  2  1  x  y dxdy .  D  prxOy    x, y    x  y  

2 2 2 2 2 2 2
  . 
D   2  
 1 
Se trece la coordonate polare cu  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r , cu  r  0,  și  t   0, 2  . Obținem: 
 2 
 4 2  

 
  
1
2
V 2  2
r 1  r 2 dr  dt  (...)   . Dacă se cere explicit volumul mulțimii  formate ”în 
0 0  3
 
exteriorul” cilindrului și ”în interiorul” sferei, se va determina ca diferență între volumul sferei și volumul 
 2
calculat mai sus (va rezulta  ). 
3
9. x 2  y 2  1   este  cilindru  eliptic,  cu  secțiunea  cerc,  de  rază  1;  z 2  x 2  y 2   se  rescrie  în  forma 
x 2  y 2  z 2  0  și este ecuația unui con eliptic, cu secțiunea cerc, axa de simetrie  Oz .  Mulțimea    este 
situată  în  interiorul  cilindrului  și  în  exteriorul  conului,  deasupra  planului  z  0   (cele  2  suprafețe  se 
intersectează după un plan de ecuație  z  1 ). Astfel, pentru variabila  z  avem domeniul  0  z  x 2  y 2 , 

4 
 
deci:  V   
D

x 2  y 2 dxdy .  D  prxOy    x, y    2

x 2  y 2  1 . Se trece la coordonate polare cu 

2
 2
dr  dt  (...) 
1
x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r , cu  r   0,1  și  t   0, 2  . Obținem:  V   r 
2
 . 
0  0  3
 
10. x 2  y 2  z 2  1  este sfera centrată în origine, de rază 1;  y 2  z 2  x 2  0  este ecuația unui con eliptic, 
cu secțiunea cerc, axa de simetrie  Ox . Volumul mulțimii formate ”în exteriorul” conului și ”în interiorul” 
sferei  nu  se  poate  calcula  direct;  Considerăm  mulțimea     formată  în  interiorul  conului  și  în  interiorul 
calotei sferice (”cornetul cu înghețată”). Pentru variabila  x  avem domeniul  z 2  y 2  x  1  z 2  y 2 ), 
deci :  
 
  
1 z 2  y 2
11. V   D


2
z y 2
dx  dydz 
 D
1  z 2  y 2  z 2  y 2 dydz

  1  
2

D  pryOz    y, z    z  y  
2 2 2
  ; Coordonate polare cu  y  r cos t ,  z  r sin t ,  J  r , cu 
  2  

2 2  1  

 
  r
1
 1  2
r  0,   și  t   0, 2  .  Obținem:  V   2
1  r 2  r 2 dr  dt  (...)  .  Dacă  se 
 2  0

0 
 3 2
cere explicit  volumul mulțimii  formate ”în exteriorul” conului și  ”în interiorul” sferei, se va determina  ca 
diferență între volumul semisferei (avem în enunț  x  0 ) și volumul calculat mai sus. 
 
12. x 2  y 2  z 2  este un con eliptic, secțiunea cerc, axa de simetrie  Oz ;  x 2  y 2  z 2  2 z  se rescrie sub 
forma  x 2  y 2   z  1  1  și este ecuația unei sfere centrate în  A  0, 0,1  și raza 1.  Mulțimea    este în 
2

interiorul sferei și în exteriorul conului (cele 2 suprafețe se intersectează după un plan de ecuație  z  1 ). 
ATENȚIE !!!! Pentru variabila  z  ”de pe sferă” vom avea  z  1  1  x 2  y 2  deoarece  z  este situat sub 

planul  median  al  sferei,  deci  avem  domeniul  1  1  x 2  y 2  z  x 2  y 2 )  și 

 
  
x2  y 2
V  
D

 1 1 x  y2 2
dz  dxdy 
 D
x 2  y 2  1  1  x 2  y 2 dxdy ; 

D  prxOy    x, y    2

x 2  y 2  1 . Se trece la coordonate polare cu  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r , 

  r  
2
cu  r   0,1  și  t   0, 2  . Obținem:  V 
 1
1  r 2  r 2  r dr  dt  (...)  . 

0  0  3
2 2 2 2
x y x y z
13.   2 z  se rescrie în forma      și este un paraboloid eliptic, cu deschiderea ”în sus”, 
4 9 4 9 1/ 2
x2 y 2
axa de simetrie  Oz ;    z 2  este ecuația unui con eliptic, axa de simetrie  Oz .  Mulțimea    este 
4 9
1  x2 y 2  x2 y 2
situată  ”deasupra”  paraboloidului  și  ”sub”  con.  Astfel     z  ,  deci: 
2 4 9  4 9
 x2 y 2 1  x2 y 2    x2 y 2 
V 
D 

 4
      dxdy   iar  D  prxOy    x, y    2
9 2  4 9   

16 36 
 1   (interiorul  unei 

elipse). Se trece la coordonate polare generalizate cu  x  4r cos t ,  y  6r sin t ,  J  24r , cu  r   0,1  și 

2

    r  r 3  dr  dt  (...)  8  . 
t   0, 2  . Obținem:  V  (...)  48  1
2
0 0 

5 
 
14.Mulțimea     nu  se  poate  reprezenta  grafic.  Datorită  formei  ecuației  lui   ,  folosim  direct  trecerea  la 
coordonate  sferice  cu  x  r sin  cos  ,  y  r sin  sin  ,  z  r cos  ,  J  r 2 sin  .  Domeniile  pentru 
r ,  ,    se  stabilesc  după  verificarea  ecuației  lui   ,  prin  înlocuirea  cu  coordonate  sferice.  Ecuația  lui    
devine  astfel  r 6  r sin  cos  ,  de  unde  se  impune  condiția  sin  cos   0 ,  adică     0,     și 
  
   ,    și  r  5 sin  cos  ,  deci  r  0, 5 sin  cos   .  Se  obține 
 2 2
 
  5 sin  cos   1   8 3

V  
0

 
2
2
0
r 2 sin  dr d d 
 3  
0


2


2
sin 5
 cos 5
 d  d   


1   8
 3

3  0
sin  


5


2
2
cos  d   d . Calculăm separat cele 2 integrale (conform teoremei Fubini). 

5

 3  3
Fie  A1   
2

2
cos  d  25
0
2
cos  d .  Vom  face  schimbarea  de  variabilă  sin 2   y ,  cu 
5

1
cos  d  dy ,  cu  y   0,1 ,  pentru  a  pune  în  evidență  o  integrală  de  tip  Beta.  Scriem 
2 y
3 1 3
cos 5   5
1  sin   cos   1  y   1  sin  
2 5 5 2 2  (...)  5
1  y   10 1  y  1  y 10 , 
1 1 1 1
d  dy ,   deci  d   dy .  Integrala  A1   devine: 
2 y cos  2 y 1 y
1
1 3
1 1 1 1  4 1
 1  y   1  y 

A1  2 10   dy  5  y dy  B  ,  .  Similar  se  calculează  integrala 
2
0 2 y 1 y 0 5 2
8
 1  13 1 
A2   0
sin 5  d   și  se  obține  A2  B  ,  . 
2  10 2 
În  final  avem: 

 4   1   13   1 
     
1  4 1   13 1  1 5
V  B  ,   B  ,              (...) 
5 2 10 2
. 
6  5 2   10 2  6  13  9 24
   
 10  5
15. Mulțimea    nu se poate reprezenta grafic. Datorită formei ecuației lui   , folosim direct trecerea la 
coordonate  sferice  cu  x  r sin  cos  ,  y  r sin  sin  ,  z  r cos  ,  J  r 2 sin  .  Domeniile  pentru 
r ,  ,    se  stabilesc  după  verificarea  ecuației  lui   ,  prin  înlocuirea  cu  coordonate  sferice.  Ecuația  lui    
devine  astfel  r 4  8r sin  cos  ,  de  unde  se  impune  condiția  sin  cos   0 ,  adică     0,     și 
  
   ,    și  r  2 3 sin  cos  ,  deci  r  0, 2 3 sin  cos   .  Se  obține 
 2 2

  2 3 sin  cos   8
V  
0

 
2
2
0
r 2 sin  dr d d  (...) 
 3
. 

16. Mulțimea    nu se poate reprezenta grafic. Datorită formei ecuației lui   , folosim direct trecerea la 

coordonate  cilindrice  cu  x  r cos t ,  y  r sin t ,  z  z ,  J  r .  Ecuația  lui     devine    r 6  z 2 ,  cu 
2
z   0,8 , deci  r   0, 2  și  t   0, 2  . Se obține  V 
2
 8
rdz dr dt  (...)  32 . 
  
0

0  0 

6 
 
17. Mulțimea     este  un  con  eliptic  (deschidere  ”în  sus”).  Trecem  direct  la  coordonate  cilindrice 
z
generalizate cu  x  a  r cos t ,  y  b  r sin t ,  z  z ,  J  r  și  z   0, c  . Ecuația lui    devine  r  , deci 
c
 z 2 c  z
 
r  0,   și  t   0, 2  . Se obține  V 
 c   
0

0 

c
0
abr dr dz dt  (...)  abc . 

 3

7 
 
 INTEGRALE DE SUPRAFAȚĂ 

1. Să  se  determine  aria  suprafeței  din  planul  3 x  4 y  z  2  0   care  are  ca  proiecție  pe  planul  xOy  
deptunghiul    0,5  1, 4 . 
 

2. Să se determina aria suprafeței de ecuație  z  x 2  2 y  care are ca proiecție pe planul  xOy  triunghiul 

de vârfuri   0, 0  , 1, 0   și  1,1 . 
 

3. Să  se  determine  aria  suprafeței  din  planul  2 x  5 y  z  10   care  se  află  în  interiorul  cilindrului  de 
ecuație  x 2  y 2  9 . 
 

4. Calculați aria suprafeței din paraboloidul  z  x 2  y 2  care se află sub planul de ecuație  z  h ,  h  0 . 
 

5. Determinați aria suprafeței din paraboloidul  z  4  x 2  y 2  care se află deasupra planului  xOy . 

 

6. Să  se  determine  aria  suprafeței  din  paraboloidul  hiperbolic  z  y 2  x 2   care  se  află  între  cilindrii  de 
ecuații  x 2  y 2  1  și  x 2  y 2  4 . 
 

7. Să  se  calculeze   y d ,  unde  S   este  suprafața  paraboloidului 

S
y  x 2  z 2   situată  în  interiorul 

cilindrului  x 2  z 2  4 . 
 

 x d , unde  S  este suprafața sferei  x 2  y 2  z 2  1 . 
2
8. Să se calculeze 
S
 

9. Să se determine aria suprafeței de pe sfera  x 2  y 2  z 2  1 , aflată în interiorul conului  x 2  y 2  z 2 . 
 

10. Să se determine aria suprafeței din conul  z  x 2  y 2  care se află în interiorul cilindrului de ecuație 

x 2  y 2  2 x . 
 

11. Calculați   xy dy  dz  yz dz  dx   x  y  dx  dy , 
S
unde  S   este  suprafața  definită  prin:

S  x, y, z    3
x 2  y 2  a 2 , x  0 , y  0 , 0  z  h .  
 
   
12.Determinați    fluxul  câmpului  vectorial  V  x  i  z  j  y  k   prin  suprafața  S din  primul  octant, 
delimitată de sfera de ecuație  x 2  y 2  z 2  4 , cu orientarea către interior. 
 
   
13.Determinați    fluxul  câmpului  vectorial  V  0  i  y  j  z  k   prin  suprafața  S (închisă)  delimitată  de 
paraboloidul de ecuație  y  x 2  z 2   cu  0  y  1  și discul  x 2  z 2  1 , din planul  y  1 . 
 

1 
 
Indicații și răspunsuri  
  
1. Suprafața (din planul dat) se parametrizează cartezian,  r  x, y   x  i  y  j   3 x  4 y  2   k , 
 
N   3,  4, 1  iar  N  26  iar  D   x, y    2

x   0,5 , y  1, 4 . Astfel: 
5

26dy  dx  15 26 . 
4
aria  S  
D
 26 dxdy    
0  1

   
2. Suprafața se parametrizează cartezian,  r  x, y   x  i  y  j   x 2  2 y   k ,  N   2 x,  2, 1 iar 

N  5  4 x 2 ,  D  este triunghiul din planul  xOy  de vârfuri   0, 0  , 1, 0   și  1,1  (reprezentați grafic !). 

Astfel,  D   x, y    2

x   0,1 , 0  y  x  (integrafic). Se obține :


5  4 x 2 dy  dx  (...) 
1
 
1 x
aria  S  
D
 5  4 x 2 dxdy 
0   
0  12
27  5 5 . 
   
3. Suprafața se parametrizează cartezian,  r  x, y   x  i  y  j   2 x  5 y  10   k ,  N   2,5, 1 iar 

 
N  30 ,  D  prxOy S   x, y    2 x 2  y 2  9  este discul cu centrul în origine, de rază 3. Se trece la 

coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t , jacobianul este  J  r ,  r   0,3  și  t   0, 2  . Se obține: 

2

r dr  dt  (...)  9 30 . 
3
aria  S  
D
 30 dxdy  30   
 0 0

   
4. Suprafața se parametrizează cartezian,  r  x, y   x  i  y  j   x 2  y 2   k ,  N   2 x, 2 y, 1 iar 

 
N  1  4 x 2  4 y 2 ,  D  prxOy S   x, y    2 x 2  y 2  h  este discul cu centrul în origine, de rază h. 

Se trece la coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r ,  r  0, h   și  t   0, 2  ; 

 

aria  S  
D

1  4 x 2  4 y 2 dxdy 


0  0  
2 h
1  4 r 2  r dr  dt  (...) 


6
 1  4 h   1 . 
3
 
   
5. Suprafața se parametrizează cartezian,  r  x, y   x  i  y  j   4  x 2  y 2   k ,  N   2 x, 2 y, 1 iar 

 
N  1  4 x 2  4 y 2 ,  D  prxOy S   x, y    2 x 2  y 2  4  este discul cu centrul în origine, de rază 2. 

Se trece la coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r ,  r   0, 2  și  t   0, 2  . Se obține: 


 
2

1  4r 2  r dr  dt  (...)  17 17  1 . 
2
aria  S  
D
 1  4 x 2  4 y 2 dxdy 
0 0   

 6
   
6. Suprafața  se  parametrizează  cartezian,  r  x, y   x  i  y  j   y 2  x 2   k ,  N   2 x, 2 y, 1 iar 

 
N  1  4 x 2  4 y 2 ,  D  prxOy S   x, y    2 1  x 2  y 2  4   este  coroana  circulară  cu  centrul  în 
origine, cuprinsă între discurile de rază 1 și 2. Se trece la coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r  
r  1, 2  și  t   0, 2  . Se obține:  

 
2
 2
1  4r 2  r dr  dt  (...)  17 17  5 5 . 
aria  S   
D
1  4 x 2  4 y 2 dxdy    0

 1  6
7. Conform ecuațiilor, axa de simetrie a paraboloidului și a cilindrului este  Oy . Suprafața (paraboloidului) 
   
 
se parametrizează cartezian,  r  x, y   x  i  x 2  z 2  j  z  k ,  N   2 x, 1, 2 z  iar 

2 
 
 
N  1  4 x 2  4 z 2  și avem:   y d    x  z  1  4 x  4 z dxdz . 
2 2 2 2

S D

D  prxOz S   x, z    2
x2  z  4  este discul cu centrul în origine, de rază 2. Se trece la coordonate 
2

polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r ,  r   0, 2  și  t   0, 2  . Se obține: 

2

  x  z 2  1  4 x 2  4 z 2 dxdz   2
1  4r 2  r 3 dr  dt . Se calculează 
2

   1  4r 2  r 3 dr cu 
2

D
0  0  0

schimbarea de variabilă  u  4 r 2  1 ,  du  8r dr  iar capetele integralei devin  u  1  și  u  17 . Se obține în 


final:   y d 
60
391 17  1 . 
S

8. Raza  sferei  este  1,  se  parametrizează  suprafața  sferei  folosind  coordonatele  sferice:  x  sin  cos  , 
y  sin  sin  ,  z  cos  ,     0,     și     0, 2  .  Parametrizarea  este 
  
r  ,    sin  cos   i  sin  sin   j  cos   k . Vectorii tangenți sunt : 
r x  y  z    
r   i  j  k  cos  cos   i  cos  sin   j  sin   k  
   
r x  y  z    
r   i  j  k   sin  sin   i  sin  cos   j  0  k .  Vectorul  normal  este: 
   
  
i j k
   
N  ,    r  r  cos  cos  cos  sin   sin   sin 2  cos   i  sin 2  sin   j  sin  cos   k  
 sin  sin  sin  cos  0

cu norma  N  sin  .  Obținem în final: 

 2 4
   sin  cos     sin 3  cos 2  d  d  (...) 
2
x 2 d  sin  d d   . 
S D
0  0  3
9. Suprafața cerută este formată din două suprafețe identice (faceți reprezentarea grafică !), deci vom 
putea considera pentru calcule doar suprafața corespunzătoare lui  z  0  iar la final vom înmulți aria 
obținută cu 2. Fie  S1  suprafața cerută, pentru  z  0 . Ecuația semisferei pozitive se poate scrie 

 
  
z  1  x 2  y 2 , deci putem parametriza cartezian și avem:  r  x, y   x  i  y  j  1  x 2  y 2  k , 

  x y   1  1
N  , , 1  iar  N  .  D  prxOy S1   x, y    2 x 2  y 2    
 1  x2  y 2 1  x2  y 2  1 x  y
2 2
 2
 
1
este discul cu centrul în origine, de rază  . Trecem la coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r , 
2
 1 
r  0,  și  t   0, 2  . Se obține: 
 2 
 
1 1
 
2 1
aria  S1   2  D 1  x2  y2
dxdy   
0

 0
1 r2
 r dr  dt  (...)   2

2  1 . Aria suprafeței 

cerute este  aria  S   2 2  
2  1 . 

3 
 
  
  
10. Suprafața se parametrizează cartezian,  r  x, y   x  i  y  j  x 2  y 2  k , 

   x 
 x, y    
y 
 x  1
2
N  , , 1 iar  N  2 ,  D  prxOy S  2
 y 2  1  este discul cu 
 x2  y2 x 2  y 2 

centrul în  1, 0  , de rază 1. Se trece la coordonate polare:  x  1  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r ,  r   0,1  și 
2
t   0, 2  . Se obține:  aria  S    1


D
2 dxdy  2   r dr  dt 
0

 0
2 . 

11. Avem  o  integrală  de  suprafață  de  speța  a  doua,  cu  P  x, y, z   xz ,  Q  x, y, z   yz   și 

R  x, y, z   x  y .  Îi  asociem,  în  mod  canonic,  câmpul  vectorial  V   P, Q, R  ,  adică 
      
V  P  i  Q  j  R  k  xz  i  yz  j   x  y   k .  Parametrizăm  suprafața  (cilindru)  folosind 
 
coordonate cilindrice:  x  a cos t ,  y  a sin t ,  z  z , cu  t  0,   și  z   0, h  , deci parametrizarea 
 2
  
este:  r  t , z   a cos t  i  a sin t  j  z  k  iar câmpul vectorial devine:   
      
V  P  i  Q  j  R  k  az cos t  i  az sin t  j  a  sin t  cos t   k .  Vectorii  tangenți  sunt 
r    r   
rt    a sin t  i  a sin t  j  0  k  și  rz   0  i  0  j  1  k . Vectorul normal este:  
t z
  
i j k
   
N  t , z   rt  rz   a sin t a cos t 0  a cos t  i  a sin t  j  0  k . Produsul scalar este: 
0 0 1
 
V  N  za 2 cos 2 t  za 2 sin 2 t  0  za 2 , deci: 

    2
h
 a 2 h2
  
P dy  dz  Qdz  dx  R dx  dy  V  n d  V  N dt dz   za dz  dt  (...)     . 
2
0  0  4
S S D

12. Suprafața  din  primul  octant  corespunde  valorilor  x  0 , y  0   și  z  0 ,  deci  putem  folosi 

 
  
parametrizarea  carteziană  r  x, y   x  i  y  j  4  x 2  y 2  k   iar  câmpul  vectorial  se  rescrie 
   
astfel:  V  x  i  4  x 2  y 2  j  y  k .  Deoarece  s‐a  specificat  orientarea  către  interior,  avem 
  x y   x y 
N   , , 1   , ,  1 . Produsul scalar este:  
 4  x2  y 2 4  x2  y 2   4  x2  y 2 4  x2  y 2 
   
  x 2
V N 
4 x  y
2 2

.  D  prxOy S   x, y    2 x 2  y 2  4, x  0 , y  0  este sfertul de disc cu centrul  
 
în origine, de rază 2. Se trece la coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,  J  r ,  r   0, 2  și  t  0, . 
 2 

     2 r 3  2 r 3
Se obține:  
S
V  n d  
D
V  N dx dy  
0
2
cos 2 t 

 0
dr  dt . Se calculează 
4  r2 
0
4  r2
dr cu 

schimbarea de variabilă  u  4  r 2 ,  du  2r dr  , iar capetele integralei devin  u  4  și  u  0  (atenție că 

4 
 
va fi nevoie de inversaea capetelor, deci mai apare un ”‐” în fața integralei). Se obține în final: 
  4
 S
V  n d  
3
. 

13. Suprafața este închisă, formată din 2 suprafețe ( S1  suprafața paraboloidului și  S 2  suprafața discului 

din  planul  y  1 ).  Simetria  paraboloidului  este  față  de  axa  Oy   iar  orientarea  normalei  este  în  exterior 
(convenția  pentru  suprafețe  închise).  S1   parametrizăm  cartezian  dar  ATENȚIE! 
Pentru 
  
y  g  x, z   x 2  z 2 ,  deci  vom  avea  r  x, z   x  i   x 2  z 2   j  z  k   iar  câmpul  vectorial  se 
    
rescrie astfel:  V  0  i   x 2  z 2   j  z  k . Pentru calcularea normalei  N1  la  S1  direct cu formulă, 
aceasta trebuie ”adaptată”, în sensul folosirii derivatelor parțiale ale lui  y  și nu ale lui  z  (formula 
 g g
corectă  în  acest  caz  este  N1     p,1,  q  ,  cu  p    și    q  ,  semnul  ”‐”  apare  datorită 
x z
orientării ”în jos”, adică ”în exterior” pentru paraboloid). O altă variantă ar fi calcularea vectorilor 
tangenți  și  apoi  a  normalei  (în  acest  caz  NU  mai  este  necesară  schimbarea  semnului,  se  obține 
   
direct orientarea ”în exterior”). Se obține   N1  2 x  i  1 j  2 z  k  iar produsul scalar este:  
 
 
V  N1   x 2  3z 2 .  D1  prxOz S1   x, z    2 x 2  z 2  1  este discul cu centrul în origine, de rază 1. Se 

trece la coordonate polare:  x  r cos t ,  z  r sin t ,  J  r ,  r   0,1  și  t   0, 2  . Se obține:

    2

 1  2sin t   
 1
 r 3dr  dt  (...)   . 
 V  n1 d 1   V  N1 dx dz  2

S1 D1
0 0 
Pentru  S 2   folosim  din  nou  parametrizarea  carteziană,  cu  x  x ,  y  g  x, z   1   și  z  z ,  deci 
      
r  x, z   x  i  1  j  z  k   iar  câmpul  vectorial  se  rescrie  astfel:  V  0  i  1  j  z  k .  Avem 
      
N 2    p,1, q    0,1, 0  ,  adică  N 2  0  i  1 j  0  k   iar  produsul  scalar  este:  V  N 2  1 . 

D2   x, z    2

x 2  z 2  1   este  dat  în  enunț.  Se  trece  la  coordonate  polare:  x  r cos t ,  z  r sin t , 
    2
 rdr  dt   . În final, 
1
J  r ,  r   0,1  și  t   0, 2  . Se obține:  V  n2 d 2   V  N 2 dx dz    
S2 D2
0 0 

fluxul lui  V prin suprafața  S  este:      0 . 
 
 
 

5 
 
 FORMULE INTEGRALE 

1‐5: Să se calculeze următoarele integrale curbilinii  folosind formula Green‐Riemann: 

1.   3 y  e  dx   7 x 
C
sin x

y 4  1 dy , unde  C este curba de ecuație  x 2  y 2  9 . 

 xydx  x dy , unde  C este dreptunghiul cu vârfurile   0, 0  ,   3, 0 ,   3,1 ,   0,1 . 

2
2.
C

3.  xydx  x
2
y 3 dy , unde  C  este triunghiul cu vârfurile   0, 0  ,  1, 0  ,  1, 2  . 
C

 y  e  dx   2 x  cos y  dy ,  unde 
x 2
4. C   este  frontiera  domeniului  delimitat  de  intersecția 
C

parabolelor  y  x 2  și  x  y 2 . 
 
5. Considerăm  forța  F ( x, y )  xy 2 i  2 x 2 y j   care  acționează  asupra  unei  particule  materiale.  Folosiți 
formula Green‐Riemann  pentru a determina lucrul  mecanic a forței  F  necesar  deplasării particulei de la 
origine la punctul   2, 2  , apoi la punctul   2, 4   și înapoi la origine.  

6‐9: Calculați cu ajutorul formulei Stokes următoarele integrale curbilinii (cu reprezentare grafică): 

6.  ydx  zdy  xdz ,  unde     este  curba  de  intersecție  a  suprafețelor  de  ecuație  z  x 2  y 2   și 

x  y  z  0 . 

 x y 3 dx  dy  zdz , unde    este curba de ecuație  x 2  y 2  1 , din planul  z  0  iar suprafața  S  care 

2
7.

are frontiera    este  z  1  x 2  y 2 , și are normala orientată în interior. 

8. Calculați    z  y dx   x  z dy   y  x dz ,  unde     este  conturul   ABC ,  A  a, 0, 0 ,  B  0, b, 0  
și  C  0, 0, c  , cu  a, b, c  0 , parcurs în sensul  A  B  C . 

9. Calculați    y  z dx   z  x dy   x  y dz ,  unde     este  curba  de  intersecție  a  suprafețelor  de 
z
ecuație  x 2  y 2  1  și  x 
 1  (orientarea la alegere). 
2
   
10. Calculați  fluxul  câmpului  V  x 3 i  x 2 y j  x 2 z k   prin  fețele  cilindrului  x 2  y 2  R 2 ,  0  z  a   (
R  0, a  0 ), folosind formula Gauss‐Ostrogradski (cilindrul este considerat împreună cu bazele aflate în 
planele  z  0 , respectiv  z  a ) 
   
11. Calculați fluxul câmpului  V  x 2 i  y 2 j  z 2 k  prin fața exterioară a sferei  x 2  y 2  z 2  4 . 
   a  r 
r  
12. Se consideră  câmpurile vectoriale definite prin:  U   3 ,  V   3  și  W  r  r , unde  a  este  un 
r r

vector constant iar  r este vectorul de poziție al unui punct oarecare din  3 . Se cere: 
  
a) Calculați  divU , divV și  divW ; 
  
b) Calculați  fluxul  câmpurilor  U ,  V   și  W   printr‐o  sferă  centrată  în  origine  (normala  se  alege  la 
exterior). 

1 
 
Indicații și răspunsuri 
 
1. Avem  P ( x, y )  3 y  esin x  și  Q ( x, y )  7 x  y 4  1 . Atunci: 


C K

Pdx  Qdy   
K 
x

y
 


7 x  y 4  1   3 y  esin x   dxdy   4dxdy . Domeniul  K  va fi un disc: 
K

K  x, y    2

x 2  y 2  9 . Se trece la coordonate polare:  x  r cos t ,  y  r sin t ,   J  r  și  

r   0,3 , t   0, 2  . Integrala devine:  
C K
Pdx  Qdy  
3

0  0
2

4r dr dt  36 . 

2. Avem  P ( x, y )  xy  și  Q ( x, y )  x 2 . Atunci: 

  
 Pdx  Qdy     x 2    xy   dxdy   xdxdy . Domeniul  K  este de tip dreptunghi
C  K K 
x y  K

K  x, y    2

x   0,3 , y   0,1  și integrala  devine:  
C K
Pdx  Qdy  
1

0   x dx  dy  92 . 
3

3. Avem  P ( x, y )  xy și  Q ( x, y )  x 2 y 3 . Atunci: 

  
Pdx  Qdy     x 2 y 3    xy   dxdy   x  2 y 3  1dxdy . Domeniul  K  este de tip 
C K K 
x y  K

intergrafic:  K   x, y    2

x   0,1 , 0  y  2 x . Integrala devine:   

C K
 Pdx  Qdy  
1

0 
0
2x

x  2 y 3  1 dy dx    8 x5  2 x 2  dx 
1

0
2
3
. 

4. Avem  P( x, y )  y  e și  Q ( x, y )  2 x  cos y 2 . Atunci: 

x


  
C K
Pdx  Qdy  
K 
2 
 x  2 x  cos y   y y  e  x
 dxdy   dxdy . 
K
Domeniul  K   este  de  tip 

intergrafic  și  este  delimitat  de  curbele  y  x 2   și  y  x ,K   x, y    2


x   0,1 , x 2  y  x . 

Pdx  Qdy     2 dy  dx  
1
 
1 x 1
Integrala devine: 
C K
 0 x  0
x  x 2 dx  . 
3
 
5. F ( x, y )  xy 2 i  2 x 2 y j , cu  P ( x, y )  xy 2  și   Q ( x, y )  2 x 2 y . Atunci:  
  
Pdx  Qdy     2 x 2 y    xy 2   dxdy   2 xy dxdy . Ecuația dreptei care trece prin punctele 
C K K 
x y  K

 0, 0  și   2, 2  este  y  x ,  iar  ecuația  dreptei  care  trece  prin  punctele   0, 0  și   2, 4    este  y  2 x . 

Domeniul  K   este  de  tip  intergrafic: K   x, y    2


x   0, 2 , x  y  2 x .    Integrala  devine: 

C K
 Pdx  Qdy  
2

0  2x

x  2
2 xy dy dx   3x3 dx  12 . 
0

6.   z   x  y  este un plan ce trece prin origine și nu intersectează axele de coordonate în alt punct (se 
verifică acest lucru prin calcul). Suprafața  S  este situată în planul  z   x  y  și frontiera ei este curba    
(intersecția cu paraboloidul  z  x 2  y 2 ). Orientarea normalei la  S  este în direcția de creștere a lui  z  iar 
  
orientarea lui    este în sens trigonometric.  Conform formulei Stokes avem  Vdr  
 rotV  n d , unde 
S

2 
 
        
câmpul vectorial asociat în mod canonic formei diferențiale este  V  yi  z j  xk  iar  rotV  i  j  k .  
       
Suprafața  S se  parametrizează  cartezian,  r  x, y   x  i  y  j    x  y   k ,  N  i  j  k iar  produsul 
   
scalar este  rotV  N  3 , deci   rotV  n d   3dxdy . Pentru a obține  D  pr
S D
xOy S  se ”elimină”  z  

2 2 2
 1  1  1 
din  ecuațiile  inițiale  și  avem  x  y   x  y ,  adică   x     y    
2 2

2   2 
(cerc  cu  centrul  în 
 2 

 1 1 1  2  1 
2
1   1  
2 2

  ,     și  rază  ),  deci    D  prxOy S   x, y     x     y       .  Se  trece  la 

 2 2 2   2   2   2  
1 1  1 
coordonate polare cu  x    r cos t ,  y    r sin t , jacobianul  J  r , cu  r  0,  și  t   0, 2   
2 2  2 
 2  1/ 2
și se obține: 
D
 3dxdy  3
0 0   
rdr  dt  3 2 . 


  
 
7. Conform  formulei  Stokes  avem  Vdr  rotV  n d ,  unde  câmpul  vectorial  asociat  în  mod  canonic 
 S
       
formei diferențiale este  V  x 2 y 3 i  j  zk  iar  rotV  0i  0 j  3 x 2 y 2 k .  Suprafața  S se parametrizează 

 
   
cartezian:  r  x, y   x  i  y  j  1  x 2  y 2  k ,  
  x  y    
N int   N ext  i j  k   iar  produsul  scalar  este  rotV  N int  3x 2 y 2 ,  deci 
1  x2  y2 1  x2  y2
 
 rotV  n d   3x y dxdy ,  unde  D  pr
2 2
xOy S  x, y    2

x 2  y 2  1 .  Se  trece  la  coordonate 
S D

polare  cu  x  r cos t ,  y  r sin t ,  jacobianul  J  r ,  cu  r   0,1   și  t   0, 2    și  se  obține: 
2
 
cos 2 t  sin 2 tdr  dt  (...)  . 
1

 3dxdy  3  r
5

D
0 0   8
  
 
8. Conform  formulei  Stokes  avem  Vdr  rotV  n d ,  unde  câmpul  vectorial  asociat  în  mod  canonic 
 S
       
formei  diferențiale  este  V   z  y  i   x  z  j   y  x k   iar  rotV  2 i  j  k .    Suprafața  S (a   
    x y
triunghiului  ABC ) se parametrizează cartezian:  r  x, y   xi  yj  c  1    k ,  
 a b
 c c    c c 
N    p,  q,1  i  j  k   iar  produsul  scalar  este  deci  rotV  N  2    1 , 
a b a b 
  c c   b 

S D

rotV  n d  2    1 dxdy ,  unde  D  prxOy S   x, y    2 0  x  a , 0  y   x  b   
a b   a 
(proiecția pe  xOy  este triunghiul ”plin” OAB). Se obține:  

c c  c c  a  b
 x b 
 D
2    1 dxdy  2    1
a b  a b   
0


0
a
dy  dx  (...)   bc  ca  ba  . 



3 
 
 z
9. x   1  este un plan ce nu trece prin origine și intersectează  Ox  în  x  1  și  Oz  în  z  2 . Suprafața 
2
z
S   este  situată  în  planul  x   1   și  frontiera  ei  este  curba     (intersecția  cu  cilindrul    x 2  y 2  1 ).  
2
Alegem orientarea normalei la  S  în direcția de creștere a lui  z  iar orientarea lui    în sens trigonometric. 
  
 
Conform  formulei  Stokes  avem  Vdr  rotV  n d ,  unde  câmpul  vectorial  asociat  în  mod  canonic 
 S
       
formei  diferențiale  este  V   y  z  i   z  x  j   x  y k   iar  rotV  2 i  j  k .    Suprafața  S  
z    
(situată în planul   x   1 ) se parametrizează cartezian:  r  x, y   xi  yj   2  2 x  k ,  
2
       
N    p,  q,1  2i  0 j  k   iar  produsul  scalar  este  rotV  N  6 ,  deci  rotV  n d  
S
 6 dxdy , 
D

unde  D  prxOy S   x, y    2

x 2  y 2  1 .  Se  trece  la  coordonate  polare  cu  x  r cos t ,  y  r sin t , 
2
jacobianul  J  r , cu  r   0,1  și  t   0, 2   și se obține:    1 r dr  dt  6 . 
 D
6 dxdy  6  
0  0


  
10. Condițiile  teoremei  G‐O.  sunt  îndeplinite  și  avem:  
I  V  n d 
K

divV dxdydz . 
K

   
divV   x 3    x 2 y    x 2 z   5 x 2 ,   5 x 2 dz  dxdy  5a
a
I     x dxdy , 
2
deci:  unde 
x y z D
0  D

D  prxOy K   x, y    2 2 2 2

x  y  R .  Se  trece  la  coordonate  polare  cu  x  r cos t ,  y  r sin t , 

jacobianul  J  r , cu  r   0, R   și  t   0, 2   și se obține:   

4
2
 5aR
r 2 sin 2 t  r dr  dt  (...) 
R
I  5a  
0

 0  4
 . 
  
11.Condițiile  teoremei  G‐O.  sunt  îndeplinite  și  avem:  
K
V  n d  
K
divV dxdydz .

   
divV   x 2    y 2    z 2   2  x  y  z  ,  deci:  I  2   x  y  z  dxdydz .  Se  trece  la 
x y z K

coordonate sferice cu  x  r sin  cos  ,  y  r sin  sin  ,  z  r cos  , jacobianul  J  r 2 sin  ,  r   0, 2 , 

   0,    și     0, 2  și se obține:   
 2

r  sin  cos   sin  sin   cos    r 2 sin  dr  d d  (...)  0  
2
2
K
  x  y  z  dxdydz  20   0

 0 
        
12. Avem  r  xi  yj  zk , cu  r  x  y  z  și  a  a1i  a2 j  a3 k . Câmpurile vectoriale sunt: 
2 2 2

    
U 3
r 1

xi  yj  zk ,   
 x2  y2  z 2 
3
r
  
i j k
 a  r   
V 3 
1
a1 a2 a3 
1
 
a2 z  a3 y  i   a3 x  a1 z  j   a1 y  a2 x  k 
 x2  y 2  z 2  x y z  x2  y 2  z 2 
3 3
r

4 
 
   

W  r  r  x 2  y 2  z 2 xi  yj  zk .   
     
   x    y    z 
a) divU    y    z   
x 
x  y2  z2  x  y2  z2  x  y2  z2 
3 3 3
2
  2
  2

     
2 x 2  y 2  z 2 x2  2 y 2  z 2 x2  y 2  2z 2
                       0 ; 
 x2  y 2  z 2   x2  y 2  z 2   x2  y 2  z 2 
5 5 5

      
   a2 z  a3 y    a3 x  a1 z    a1 y  a2 x 
divV      y    z     
x
x  y2  z2  x  y2  z2  x  y2  z2 
3 3 3
      
2 2 2
      
3
              a2 xz  a3 xy  a3 xy  a1 yz  a1 yz  a2 xz   0 ; 
x 2
y z 2

2 5

     
    
divW  x x2  y 2  z 2  y x2  y 2  z 2  z x 2  y 2  z 2  5 x 2  y 2  z 2  5 r . 
x y z
   
b) Fluxul  câmpului  U 
1

xi  yj  zk   nu  se  poate  calcula  cu  ajutorul  formulei  Gauss‐ 
 x2  y2  z 2 
3

Ostrogradski  deoarece  condițiile  teoremei  nu  sunt  îndeplinite  (în  punctul   0, 0, 0   K ,  componentele 
câmpului vectorial nu sunt de clasă  C 1 ). Fluxul se va calcula folosind integrala de suprafață (pentru sfera de 
 
rază  R ,  centrată  în  origine):   U  n d .  Se  parametrizează  sfera  folosind  coordonate  sferice: 
S

x  R sin  cos  ,  y  R sin  sin  ,  z  R cos  ,     0,     și     0, 2  .  Parametrizarea  este 

    
r  ,    R sin  cos  i  R sin  sin  j  R cos  k   iar  câmpul  vectorial  U  devine: 
    
1

U  r  ,     2 sin  cos  i  sin  sin  j  cos  k . Vectorii tangenți sunt : 
R

r    r   
r   R cos  cos  i  R cos  sin  j  R sin  k  și  r    R sin  sin  i  R sin  cos  j  0k . 
 
   

Vectorul  normal  este:  N  ,    r  r  R 2 sin 2  cos  i  sin 2  sin  j  sin  cos  k   iar  produsul  
    2
 
scalar  U  N  sin   .  Obținem astfel:   U  n d     sin  d  d  4 . 
S
0  0 
   
Fluxul  câmpului  V 
1
  a z  a y  i   a x  a z  j   a y  a x  k    nu  se  poate  calcula 
2 3 3 1 1 2
x  y2  z2 
2 3


cu ajutorul formulei Gauss‐Ostrogradski din aceleași considerente ca în cazul câmpului vectorial  U . Fluxul 
 
se va calcula folosind integrala de suprafață (pentru sfera de rază  R , centrată în origine):   V  n d . Se 
S

procedează ca mai sus (aceeași parametrizare, același vector normal  
   

N  ,    R 2 sin 2  cos  i  sin 2  sin  j  sin  cos  k ) iar   

5 
 
   1   
V  r  ,     2  a2 cos   a3 sin  sin   i   a3 sin  cos   a1 cos   j   a1 sin  sin   a2 sin  cos   k 
R
   

 și se obține produsul scalar  V  N  0    Obținem astfel:  V  n d  0 . 
S
   
 
Fluxul  câmpului  W  x 2  y 2  z 2 x i  yj  zk   se  poate  calcula  cu  ajutorul  formulei  Gauss‐
  
Ostrogradski (sunt îndeplinite condițiile teoremei), deci  W  n d   
divW dxdydz . De la punctul a) 
S K

avem  divW  5 x 2  y 2  z 2 ,  deci  pentru  calcularea  integralei  triple  folosim  trecerea  la  coordonate 
sferice:  x  r sin  cos  ,  y  r sin  sin  ,  z  r cos  , jacobianul  J  r 2 sin   și domeniul parametrilor: 
r   0, R  ,     0,    și     0, 2  . Obținem : 
 2 
 5r  r 2 sin  dr  d d  5 R 4 . 
R

 divW dxdydz 

K

K
5 x 2  y 2  z 2 dxdydz    
0 0

 0 
 
 

6 
 
 INTEGRALE DE SUPRAFAȚĂ 
1. SUPRAFEȚE (PÂNZE) PARAMETRIZATE 
 O  mulțime  D   n   se  numește  conexă  (prin  arce)  dacă  pentru  orice  două  puncte  A, B  D ,  există  un 
drum parametrizat   :  a, b    n , cu  Im   D , astfel încât    a   A  și    b   B . 
 
Prin  analogie  cu  drumurile  parametrizate  studiate  în  capitolul  referitor  la  integralele  curbilinii  (unde  o  curbă 
C  D ,  D   fiind  un  domeniu  conex,  se  reprezintă  printr‐o  funcție  de  un  singur  parametru,   :  a, b    3 , 
  t    x  t  , y  t  , z  t   ),    o  pânză  (suprafață)  S   din  3   se  poate  reprezenta  cu  ajutorul  unei  funcții  de 
două variabile,  r : D   , ( D   2 ) definită prin : 
3

r  u , v    x  u, v  , y  u, v  , z  u , v   . 

 
Prin funcția  r : D   , fiecărui punct   u , v   din  D  îi corespunde un punct  x  u , v  , y  u , v  , z  u , v   în  S . 
3

Astfel, mulțimea tuturor punctelor   x, y, z   din  3  pentru care  x  x  u , v  ,  y  y  u , v  ,  z  z  u , v  , când 

 u, v   parcurge domeniul  D  formează pânza (suprafața) parametrizată  S . 
Funcția  r : D    poate fi scrisă și vectorial: 
3

  
r  u, v   x  u, v   i  y  u, v   j  z  u, v   k  
  
unde  i , j , k  reprezintă versorii axelor de coordonate ai sistemului cartezian  Oxyz . 

Observații: 

 Suprafața parametrizată prin funcția  r : D    se numește simplă dacă aplicația  r  este injectivă; 

3

 Ecuația suprafeței  S  poate fi determinată dacă se cunoaște parametrizarea ei, si reciproc. Pentru calcularea 
integralelor  de  suprafață  este  necesară,  de  cele  mai  multe  ori,  parametrizarea  suprafeței  (este  dată  ecuația 
suprafeței). 
 Ecuațiile  x  x  u , v  ,  y  y  u , v  ,  z  z  u , v   se numesc ecuațiile parametrice ale suprafeței  S . 

Exemplu: Să se parametrizeze suprafața de ecuație  x  y  4 . 
2 2

Rezolvare:  Ecuația  reprezintă  un  cilindru  eliptic,  cu  secțiunea  cerc  de  rază  2  și  axă  de  simetrie  Oz .  Pentru  a 
parametriza  suprafața  cilindrului,  folosim  coordonatele  cilindrice:  x  2cos u ,  y  2sin u ,  z  v ,  deci 
  
r  u, v    2 cos u, 2sin u, v  . Forma vectorială a parametrizării este:  r  u , v   2 cos u  i  2sin u  j  v  k . 
1 
 
Observații:  


 Dacă suprafața este reprezentată de mulțimea punctelor de forma   x, y, z   x, y, g  x, y  , se folosește  
 
parametrizarea  numită  ”carteziană”,  adică    u  x   și  v  y ,  deci:  r  x, y   x, y, g  x, y    (sau  în  formă 
  
vectorială  r  x, y   x  i  y  j  g  x, y   k ). 
 Ca și în cazul parametrizării curbelor, parametrizarea unei suprafețe nu este unică. 

Exemplu: Determinați două parametrizări pentru suprafața conului de ecuație  z  2 x 2  y 2  . 

Varianta  1:  O  primă  parametrizare  este  cea  carteziană:  x  x ,  y  y   și  z  2 x 2  y 2 ,  deci: 

 
  
r  x, y   x, y , 2 x 2  y 2  (sau în formă vectorială  r  x, y   x  i  y  j  2 x 2  y 2  k ). 
Varianta  2:  Se  pot  folosi  coordonatele  polare,     și  t ,  deci  putem  considera  u     și  v  t   și  avem: 
x   , t    cos t ,  y   , t    sin t   și  z   , t   2  2 cos 2 t   2 sin 2 t  2  ,  cu    0   și  t   0, 2  . 
Reprezentarea  parametrică  este,  în  acest  caz,  r   , t     cos t ,  sin t , 2     (sau  în  formă  vectorială 
  
r   , t    cos t  i   sin t  j  2   k ). 
 
2. PLANUL TANGENT ȘI VECTORUL NORMAL PENTRU O SUPRAFAȚĂ PARAMETRIZATĂ 
  
Considerăm  o  suprafață  S   cu  parametrizarea  vectorială  r  u , v   x  u , v   i  y  u , v   j  z  u , v   k ,  unde 
 u, v   D .  Fixăm  un  punct   u0 , v0    în  domeniul  D   care  corespunde,  prin  parametrizarea  r ,  punctului 
P0  x0 , y0 , z0   de pe suprafața  S , care are vectorul de poziție  r  u0 , v0  .  

 
Dacă considerăm  u  constant, adică  u  u0 , obținem în domeniul  D  segmentul paralel cu axa  Ov , care trece 
prin   u0 , v0    iar    r  u0 , v    devine  o  funcție  de  un  singur  parametru  care  definește  curba  C1   în  S .  Similar, 
considerând  v  constant, adică  v  v0 , obținem în domeniul  D  segmentul paralel cu axa  Ou , care trece prin 
 u0 , v0   iar   r  u, v0   devine o funcție de un singur parametru care definește curba  C2  în  S .  
Vectorul  tangent  la  curba  C1   în  punctul  P0  x0 , y0 , z0    se  obține  prin  derivarea  parțială  a  parametrizării 
r  u, v   în raport cu  v : 

2 
 
 r x  y  z 
rv   u0 , v0    u0 , v0   i   u0 , v0   j   u0 , v0   k  
v v v v

Vectorul  tangent  la  curba  C2   în  punctul  P0  x0 , y0 , z0    se  obține  prin  derivarea  parțială  a  parametrizării 
r  u, v   în raport cu  u : 

r x  y  z 
ru   u0 , v0    u0 , v0   i   u0 , v0   j   u0 , v0   k  
u u u u
Din punct de vedere geometric, vectorii tangenți la  2 curbe, într‐un punct dat, pot forma un plan (numit plan 
tangent la suprafață în punctul respectiv) dacă nu au aceeași dreaptă suport (adică dacă nu sunt coliniari sau 
confundați). Un alt mod de a pune în evidență existența planului tangent este determinarea vectorului normal 
(perpendicular  pe  vectorii  tangenți)  nenul  (vectorul  normal  ar  fi  nul  dacă  vectorii  tangenți  ar  avea  aceeași 
dreaptă suport). 
 
Observație:  Considerăm  în  3   vectorii  a   a1 , a2 , a3  ,  b   b1 , b2 , b3    și  c   c1 , c2 , c3  .  Considerând  că 
vectorul  c este perpendicular pe vectorii  a  și  b , îl putem defini cu ajutorul produsului vectorial: 
  
i j k
notatie   
c  a  b  a1 a2 a3  c1  i  c2  j  c3  k  
b1 b2 b3
Calcularea  efectivă  a  produsului  vectorial  (al  cărui  rezultat  este  tot  un  vector)  se  face  prin  dezvoltarea 
determinantului  după  prima  linie  (sau  după  orice  altă  regulă  de  calcul  al  determinanților  de  ordin  3,  și 
  
regruparea termenilor după versorii  i , j , k ). 
 
Revenind la suprafața parametrizată  S , dacă produsul vectorial al vectorilor tangenți este nenul,  ru  rv  0 , 
atunci suprafața  S  se numește netedă (nu are ”vârfuri” sau ”colțuri”). 
r r
Planul generat de vectorii  ru   u0 , v0   și   rv   u0 , v0  , cu  ru  rv  0  este planul tangent la suprafață 
u v

(în punctul  P0  x0 , y0 , z0  ) iar vectorul definit prin  N  u , v   ru  rv  0  este vectorul normal la suprafața  S  
în punctul  P0  x0 , y0 , z0  : 

  
i j k
 def
x y
z notatie   
N  u , v   ru  rv   N1  i  N 2  j  N 3  k  
u u u
z x y
v v v
r r
Suprafața  parametrizată  S   se  numește  regulată  dacă  vectorii  tangenți  ru  ,  rv    sunt  liniar 
u v
independenți în orice punct din  D . 

3 
 
 
 N 
Vectorul  n     se  numește  versor  normal  ( N   reprezintă  norma  euclidiană  a  vectorului  normal,  adică 
N

N  N12  N 22  N 32 ). 
 
Exemplu:  Să  se  determine  planul  tangent  la  suprafața  parametrizată  definită  prin  ecuațiile  parametrice 
x  u, v   u 2 ,  y  u, v   v 2 ,  z  u , v   u  2v , în punctul  1,1,3 . 
Rezolvare: Parametrizarea suprafeței este dată iar scrierea ei vectorială este:  
     
r  u , v   x  u , v   i  y  u , v   j  z  u , v   k  u 2  i  v 2  j   u  2v   k  
Coordonatele punctului  P0  x0 , y0 , z0   sunt date, și anume  x0  1, y0  1, z0  3 . Acestui punct de pe 
suprafața  S  îi corespunde punctul   u0 , v0   din  D . Valorile lui  u0  și  v0  sunt soluțiile sistemului algebric:  
 u02  1

 v0  1 , adică   u0 , v0   1,1  
2

u  2 v  3
 0 0

Vectorii tangenți într‐un punct oarecare al suprafeței  S  sunt:  
r x  y  z    
ru    i   j   k  2u  i  0  j  1 k  
u u u u
r x  y  z    
rv    i   j   k  0  i  2v  j  2  k  
v v v v
  
i j k
   
Vectorul normal corespunzător este:   N  u , v   ru  rv  2u 0 1  2v  i  4u  j  4uv  k  
0 2v 2
   
Pentru punctul   u0 , v0   1,1  vectorul normal este  N 1,1  2  i  4  j  4  k  iar ecuația planului tangent 
în  punctul  corespunzător   x0 , y0 , z0   1,1,3   este:  2  x  x0   4  y  y0   4  z  z0   0 ,  adică 
x  2 y  2 z  3  0 . 
 
3. SUPRAFEȚE ORIENTATE 

Direcția  vectorului  normal  N  u , v    este  independentă  de  reprezentarea  parametrică,  dar  orientarea  lui 
depinde  de  reprezentarea  parametrică  a  suprafeței  S .  Natural,  orientarea  unei  suprafețe  este  dată  de 

orientarea versorul normalei  n . 
 
Pentru suprafețe închise (care sunt frontiera unui ”corp solid” – de exemplu o sferă), prin convenție, orientarea 
pozitivă a suprafeței este ”spre exteriorul” suprafeței iar orientarea negativă ”spre interior”. 
 

   
4 
 
4. INTEGRALE DE SUPRAFAȚĂ DE PRIMA SPEȚĂ  
 
Fie  r : D     și  fie  S  r  D    imaginea  ei  (suprafața  parametrizată)  și  fie  f   o  funcție  continuă  al  cărei 
3

domeniu de definiție include suprafața parametrizată. 
 
Integrala de suprafață se prima speță a lui  f  pe  S  este, prin definiție: 

 f  x, y , z  d    f  r  u , v   N  u , v  dudv , 
S D
 
unde  N  u , v   este vectorul normal la suprafața  S  iar elementul de suprafață este  d  N  u , v  dudv . 
 
Cum se determină domeniul  D ? 
 De obicei, pentru parametrizarea suprafeței se folosesc reprezentări cunoscute (trecerea la coordonate 
sferice sau cilindrice), care au domeniul parametrilor cunoscut. În aceste cazuri,  D  devine domeniu de 
tip dreptunghi iar integrala dublă este simplu de calculat. 
 În  cazul  parametrizărilor  carteziene,  D   reprezintă  proiecția  suprafeței  S   pe  unul  dintre  planele  de 
coordonate  (dacă  z  g  x, y    atunci  proiecția  este  pe  planul  xOy ,  dar  pot  exista  parametrizări 
carteziene și pentru cazurile  x  g  y, z   ‐ cu proiecția pe planul  yOz  sau  y  g  x, z   ‐ cu proiecția 
pe planul  xOz ) 
 
Calculul integralelor de suprafață de prima speță în funcție de tipul parametrizării 

1.  Pentru o suprafață parametrizată cartezian:  
 
Fie  S  o suprafață parametrizată cartezian:  r  x, y, z   r x, y, g  x, y   cu   x, y   D   2 . 
g g
 Notăm  p   și  q  ; 
x y
     
 Vectorii tangenți la suprafață sunt  rx  1  i  0  j  p  k  și  ry  0  i  1  j  q  k ;  
  
i j k
   
 Vectorul normal la planul tangent este  N  x, y   rx  ry  1 0 p   p  i  q  j  1  k , deci 
0 1 q

N    p,  q, 1 ; 

 Elementul de arie este  d  N  x, y  dxdy  1  p 2  q 2 dxdy . 
În concluzie, integrala de prima speță a lui  f  pe  S  este: 

 f  x, y, z  d   f  x, y, g  x, y  
S D
1  p 2  q 2 dxdy   

Aria suprafeței parametrizate cartezian se obține pentru  f  x, y, z   1 : 

aria  S   
D
1  p 2  q 2 dxdy . 

 
5 
 
2. Pentru o suprafață parametrizată general:  
r  u, v    x  u , v  , y  u , v  , z  u, v   , cu   u , v   D   2  
 Determinăm vectorii tangenți la suprafață:   
r x  y  z  r x  y  z 
ru    i   j   k      și      rv    i   j   k ; 
u u u u v v v v
  
i j k
 x y z
 Determinăm vectorul normal la planul tangent:  N  u , v   ru  rv   ; 
u u u
x y z
v v v
 
 Calculăm  N  x, y   și determinăm elementul de arie  d  N  u , v  dudv ; 

 Aplicăm formula generală:   f  x, y , z  d   f  x  u , v  , y  u , v  , z  u , v   N  u , v  dudv ; 
S D

 Determinăm domeniul  D  și calculăm integrala dublă. 
 

Aria suprafeței parametrizate general se obține pentru  f  x, y, z   1 : 

aria  S   
D
N  u , v  dudv    

Observație: 
Dacă  suprafața  S netedă  pe  porțiuni  (adică  este  o  reuniune  finită  de  suprafețe  netede,  S1 , S2 ,..., Sn   care  se 
intersectează doar pe frontiere), atunci integrala de suprafață pentru  S  se poate calcula ca sumă a integralelor 
suprafețelor componente: 

 f  x, y, z  d   f  x, y, z  d   f  x, y, z  d
S S1
1
S2
2  ...   f  x, y, z  d
Sn
n
 

Elementul de arie se calculează, evident, separat pentru fiecare suprafață  S1 , S2 ,..., Sn . 

 
5. INTEGRALE DE SUPRAFAȚĂ DE SPEȚA A DOUA  
 
Fie  P ,  Q  și  R  funcții de 3 variabile:   x, y, z   . Atunci expresia: 

  Pdy  dz  Qdz  dx  R dx  dy  
se numește 2‐formă diferențială. 
Integrala  de  suprafață  de  speța  a  doua  reprezintă  integrala  pe  o  suprafață  (orientată)  parametrizată  S   din 
forma 2‐diferențială   . 
 

6 
 
Unei  2‐forme  diferențiale    Pdy  dz  Qdz  dx  R dx  dy   i  se  asociază  (în  mod  canonic)  câmpul  de 
 
vectori  V : D   3 ,  cu  componentele  V   P, Q, R  .  Fie  r : D       o  parametrizare  cu  imaginea  S  
3


 
(orientată cu versorul normalei  n  la suprafață),  r  u, v   x  u , v  , y  u , v  , z  u, v  , cu   u, v   D   2 . 
Atunci integrala de suprafață de speța a doua este: 
 
  V  n d  
S

S

fluxul câmpului V
    
unde  V  n  este produsul scalar al vectorilor  V  și  n  iar elementul de arie este  d  N  u , v  dudv . 
 
După calcularea produsului scalar și al elementului de arie, integrala de suprafață  
S
V  n d  se calculează, în 

continuare, ca o integrală de suprafață de prima speță. 
 
Observație: 

Practic, NU este nevoie de calcularea efectivă a normei vectorului normal  N  u , v  . 
Justificare: 
Considerăm vectorul normal ca având componentele   N1 , N 2 , N3   și scriem produsul scalar: 

   N  u, v  1
V  n  V  u, v       P  u, v   N1  Q  u, v   N 2  R  u, v   N3    .  Deoarece  elementul  de 
N  u, v  N  u, v 

arie este definit prin  d  N  u , v  dudv , integrala de suprafață de spața a doua devine: 
  1 
 V  n d     P  u, v   N1  Q  u, v   N 2  R  u, v   N3   N  u, v  dudv   
S D
N  u, v 

   P  u, v   N
D
1  Q  u , v   N 2  R  u , v   N 3  dudv , unde  D  este domeniul parametrilor   u , v  . 

7 
 
 INTEGRALE IMPROPRII; INTEGRALE CU PARAMETRU 
INTEGRALE IMPROPRII CU PARAMETRU 
1. INTEGRALE IMPROPRII 

O funcție  f :  a, b    este mărginită, deci 
b
 f  x  dx   . 
a

Dacă domeniul de definiție NU este compact (de exemplu    a, b   cu  b    sau  b    sau interval de 

forma   a, b   cu  a    sau  a    ) atunci 

b
 f  x  dx  este integrală improprie. 
a

Definiție:  O  funcție  f : D     se  numește  local  integrabilă  dacă  este  integrabilă  pe  orice  compact 
 a, b  D . 
Observații: 
1) Dacă  f  este integrabilă    local integrabilă; 
2) Dacă  f  este continuă    local integrabilă (pentru că orice funcție continuă este integrabilă); 
3) Dacă  f  este monotonă    local integrabilă. 
 
CONVERGENȚA INTEGRALELOR IMPROPRII 

Fie  f :  a, b    (cu  b    sau  b   ), local integrabilă.  Atunci integrala improprie (în  b ) 

b y
 f  x  dx  este convergentă dacă există și e finită limita:  lim  f  x  dx . 
a y b a
y b

Observații: 

1) Pentru  f :   , a     avem  lim

a

y    f  x  dx ; 
y

2) Pentru  f :   ,     , fixăm un  a    (arbitrar) și scriem: 

 a  
 f  x  dx   f  x  dx   f  x  dx  iar integrala improprie   f  x  dx  este: 
  a 

a 
 Convergentă dacă   f  x  dx  și   f  x  dx  sunt ambele convergente; 
 a

a 
 Divergentă dacă   f  x  dx  sau    f  x  dx   este divergentă  (NU ambele simultan). 
 a

Definiție: Fie  f :  a, b    (cu  b    sau  b   ), local integrabilă.  Atunci integrala improprie 

b b
 f  x  dx  este absolut convergentă dacă   f  x  dx  este convergentă.  
a a

b b
Observație: Dacă   f  x  dx  este absolut convergentă    f  x  dx  convergentă. Reciproc NU. 
a a

 
1 
 
CRITERII DE CONVERGENȚĂ 
Fie  f , g :  a, b    (cu  b    sau  b   ), local integrabile, pozitive, cu  0  f  x   g  x  . 
1.  Criteriul de comparație cu inegalități: 
b b
a) dacă   g  x  dx  este convergentă      f  x  dx  convergentă; 
a a
b b
b) dacă   f  x  dx  divergentă    g  x  dx  divergentă. 
a a

f  x
2. Criteriul de comparație la limită:   Dacă există   lim  L  , atunci: 
x b
x b
g  x
b b
a) dacă   L   0,     ( L    ) și    g  x  dx  convergentă      f  x  dx  convergentă; 
a a
b b
b) dacă  L   0,    ( L  0 ) și    g  x  dx  divergentă      f  x  dx  divergentă. 
a a

Cum alegem funcția  g  x  ? 

1   
 pentru   a,    :  g  x    
x 
 b
   a g  x  dx   este convergentă pentru    1  
1 
 pentru    , a  :  g  x    
x

                                 divergentă pentru    1  

1   
 pentru   a, b  :  g  x    

b  x 

 b
   a g  x  dx   este convergentă pentru    1  
1 
 pentru   a, b  :  g  x                                      divergentă pentru    1  
 x  a


 pentru    ,     ”rupem” după un  a    arbitrar, fixat, în    , a   și   a,    . 

 
 
 
 
 
 
 
 
   

2 
 
 2. INTEGRALE CU PARAMETRU 
 
Considerăm  o  funcție  de  două  variabile  f :  a, b   D     cu  proprietatea  că  pentru  orice  y  D , 
aplicația x  f  x, y   este integrabilă Riemann. Atunci funcția definită prin : 
def b
F  y   f  x, y  dx  
a
se numește integrală cu parametru ( y  este parametrul).  
 
 
 CONTINUITATEA INTEGRALEI CU PARAMETRU 

Dacă  f  x, y   este continuă în ansamblul variabilelor   F  y   este continuă. 

 DERIVAREA INTEGRALEI CU PARAMETRU (REGULA LUI LEIBNIZ) 
f
Fie  f :  a, b    c, d    . Dacă  f  x, y   este continuă în ansamblul variabilelor și   este continuă 
y
 F  y   derivabilă și: 

f
 x, y  dx ,  y   c, d   
b
F y  
a y
 FORMULA GENERALĂ DE DERIVARE 
f
Fie  f :  a, b    c, d    , continuă  și cu   continuă și fie  g , h :  c, d    a, b   două funcții de clasă 
y
def h( y )
C 1 . Atunci funcția  G  y    f  x, y  dx  este derivabilă și: 
g ( y)

f
 x, y  dx  f  h( y ), y   h( y )  f  g ( y ), y   g ( y ) ,  y   c, d   
h( y)
G  y   
g( y) y
 

Cum calculăm o integrală cu parametru? 
PAS 1: arătăm că:   a)  f  este bine definită; 

                                  b)  f  este continuă în ansamblul variabilelor; 

f
                                  c) există și e continuă  ; 
y
Din a), b) și c) rezultă că se poate aplica regula de derivare Leibniz, pe care o aplicăm și determinăm: 
b f
F y    x, y  dx  
a y
b f
PAS 2: calculăm:  a)  F   y     x, y  dx  (aplicând metode de calcul integral cunoscute) 
a y

                                b)  F  y   F   y  dy  C  

3 
 
 3. INTEGRALE IMPROPRII CU PARAMETRU 

Considerăm  o  funcție  de  două  variabile  f :  a, b   D     cu  proprietatea  că  pentru  orice  y  D , 
b
aplicația x  f  x, y    este  local  integrabilă  și  integrala  (improprie)   f  x, y  dx   converge.  Atunci 
a
funcția definită prin : 
def b
F  y   f  x, y  dx  
a

se numește integrală improprie cu parametru ( y  este parametrul).  
 
b
Definiție: Integrala improprie   f  x, y  dx  se numește uniform convergentă (în raport cu  y ) pe 
a

mulțimea  D  dacă: 
b
pentru    0 ,  b   a, b   astfel încât   f  x, y  dx   ,  t   b , b  ,  y  D . 
t

 CONTINUITATEA INTEGRALEI IMPROPRII CU PARAMETRU 

Dacă  f :  a, b   D     este  continuă  în  ansamblul  variabilelor  și  dacă  integrala 

b
 f  x, y  dx   este 
a

uniform convergentă pe  D    F  y   este continuă. 

 DERIVAREA INTEGRALEI IMPROPRII CU PARAMETRU (REGULA LUI LEIBNIZ) 
f
Fie  f :  a, b    c, d     continuă în ansamblul variabilelor,   continuă pe   a, b    c, d   și pentru 
y
b b f
orice  y   c, d    fixat,  integrala   f  x, y  dx   este  convergentă.  Dacă    x, y  dx   este  uniform 
a a y

convergentă pe   c, d  , atunci  F  y   derivabilă și: 

f
 x, y  dx ,  y   c, d   
b
F y  
a y
CRITERIUL COMPARAȚIEI PENTRU UNIFORM CONVERGENȚĂ 

Fie  f :  a, b   D     o  funcție  cu  proprietatea  că  pentru  orice  y  D ,  aplicația x  f  x, y    este 

local integrabilă și fie  g :  a, b     astfel încât: 

f  x, y   g  x  , pentru  x   a, b  ,  y  D . 
b b
Dacă   g  x  dx  este convergentă, atunci   f  x, y  dx  este uniform convergentă. 
a a

 
   

4 
 
FUNCȚIILE LUI EULER (GAMMA și BETA) 

1. Funcţia   :  0,      definită prin:    p    e  x x p 1dx  , cu  p  0 , se numeşte funcţia Gamma 
0

(sau funcţia lui Euler de speţa a doua) şi are următoarele proprietăţi: 

1)   1  1  

1
2)        
2

3)    p  1  p    p   

4)    n    n  1 !      pentru  n    

 1 
5)    n    1  3  5  ...   2n  1  n  
 2 2


6)    p   1  p   , cu  p   0,1   (formula complementelor) 
sin p

 
1
2. Funcţia  B :  0,     0,      definită prin:  B  p, q   x p 1 1  x 
q 1
0
dx  , cu  p, q  0 , se 
numeşte funcţia Beta (sau funcţia lui Euler de speţa întâi) şi are următoarele proprietăţi: 

 y p 1
1)  B  p, q    1  y  pq
dy  
0

1 t p 1  t q 1
2)  B  p, q    1  t  pq
dt  
0

  p q
3)  B  p, q     (formula lui Dirichlet) 
  p  q

4)   B  p, q   B  q, p   (proprietatea de simetrie) 

p 1
5)  B  p, q   B  p  1, q   pentru  p  1, q  0  şi   
p  q 1

q 1
     B  p, q   B  p, q  1  pentru  p  0, q  1  
p  q 1

 
 

5 
 
 INTEGRALE CURBILINII 
1. DRUMURI (CURBE) PARAMETRIZATE 
Definiții:  

 Fie  D  un interval real. O aplicație vectorială continuă   : D   n  se numește drum parametrizat 

(curbă parametrizată) pe  D . 
 
 Dacă notăm    t    1  t  ,  2  t  ,...,  n  t  , atunci relațiile: 

x1   1  t  , x2   2  t  , ..., xn   n  t   

Se numesc ecuațiile parametrice ale drumului    (iar parametrul este  t  D ). 


 Pentru  n  2  (plan)  se notează uzual:    t   x  t  , y  t  ;  

Pentru  n  3  (spațiu) se notează uzual:    t   x  t  , y  t  , z  t  .  
 Imaginea  directă    D    a  intervalului  D   prin  funcția  vectorială   ,  adică  mulțimea 

  t  ,   t  ,...,   t 
1 2 n t  D  se numește suportul (urma, traiectoria) drumului   . 
 
Exemplu:  
Drumul   :  0, 2    2  definit prin    t     r cos t , r sin t  ,   t   0, 2   are ecuațiile  parametrice: 

 x  t   r cos t
 ,  t   0, 2  .    Observăm  că  pentru  orice  t   0, 2  ,  punctul   x  t  , y  t     verifică 
 y  t   r sin t
ecuația  x  y  r . Suportul acestui drum este cercul cu centrul în origine și rază  r . Parametrul  t  are, 
2 2 2

în  acest  caz,  o  interpretare  geometrică  evidentă  și  anume  unghiul  dintre  raza  corespunzătoare  unui 
punct  M  x, y   de pe cerc și direcția pozitivă a axei  Ox .  
 
 Dacă  D   a, b  ,  atunci    a    și    b    se  numesc  capetele  (extremitățile)  drumului;  Drumul  se 
numește închis dacă    a     b  . 
 
 Opusul  drumului   :  a, b    n   este,  prin  definiție,    :  a, b    n ,     t     a  b  t  . 
Drumurile    t   și     t   au aceeași imagine. 
 
 Un drum se consideră orientat în sensul creșterii parametrului. 
 
 Un  drum  se  numește  neted  dacă  aplicația     este  de  clasă  C 1   și     t   0 ,  pentru  t  D .    Un 
astfel de drum are proprietatea (geometrică) că în orice punct al suportului său admite tangentă (dacă 
există  puncte  în  care  tangenta  NU  e  definită,  aceste  puncte  se  numesc  singulare).  Un  drum  neted  pe 
porțiuni este un drum obținut prin juxtapunerea unui număr finit de drumuri netede. 
 
 
1 
 
PARAMETRIZĂRI UZUALE: 

 Segment în   n :  

a, b  cu  a   a1 , a2 ,..., an   și  b   b1 , b2 ,..., bn  :    t   1  t  a  tb , cu  t   0,1 , adică: 


 x1  1  t  a1  t  b1

 x  1  t  a2  t  b2
 t    2  
 
 xn  1  t  an  t  bn

 
Cerc în   2 , de centru   a, b   și rază  R  , de ecuație    x  a    y  b   R 2  
2 2


 x  t   a  R cos t
Parametrizarea:    t  :  ,  t   0, 2   
 y  t   b  R sin t
 
 Elipsă în   2 , de semiaxe  a  și  b  ( a, b  0 ) 

x2 y2  x  t   a cos t
Ecuația elipsei:    1 , parametrizarea:    t  :   ,  t   0, 2  . 
a 2 b2  y  t   b sin t
 
2. INTEGRALE CURBILINII DE PRIMA SPEȚĂ (în raport cu cu elementul de arc) 
 
 
CE, PE CE, CUM INTEGREZ? 
1) Integrăm funcții (continue) de mai multe variabile:  f : D    ( D   n ), f  x1 , x2 ,..., xn  ; 
2) Integrăm pe drumuri (parametrizate)   :  a, b    n , cu    a, b  D ; 
3) Prin definiție, integrala curbilinie de prima speță a funcției  f  pe drumul    este: 

f ds   f    t       t  dt  
b
 a

Observații: 
b
1. Dacă  f  1 , integrala curbilinie de prima speță este lungimea drumului:  1 ds       t  dt . 
a
 

2. Proprietatea  de  aditivitate  la  curbă:  Dacă   :  a, b    n ,  n  2,3   este  o  curbă  parametrizată, 
n
netedă pe porțiuni, adică    
k 1
k  și funcția  f : D    (unde D   2  sau  D   3 , este o mulțime 
n
deschisă ce conține suportul lui   ) este continuă, atunci   f ds    f ds . 
k
k 1
 

3. În cazul integralei de prima speță, NU contează sensul de parcurgere al curbei:   f ds  
 
f ds . 
 
2 
 
 
Determinarea masei unui fir material, de densitate cunoscută și grosime neglijabilă 
Integrala  curbilinie  de  prima  speță  reprezintă  generalizarea  problemei  determinării  masei  unui  fir 
material, de grosime neglijabilă, de densitate punctuală cunoscută. 
 În   2 :  Se  admite  că  un  fir  material  de  grosime  neglijabilă  este  urma  unei  curbe  netede 
 x  f  t 
 :  a, b    2 , de ecuații parametrice    t  :   ,  t   a, b  . 
 y  g  t 
Dacă    x, y   este funcția densitate punctuală a firului, atunci masa firului este dată de formula: 
m     x, y  ds . 


 În   :  firul  material  este  urmă  a  curbei  netede   :  a, b    3 ,  cu  densitatea  în  fiecare  punct 
3

  x, y, z  , masa firului este:  m     x, y , z  ds . 


 
Coordonatele centrului de greutate al firului material 

În  3 :  firul  material  este  urmă  a  curbei  netede   :  a, b    3 ,  cu  densitatea  în  fiecare  punct 
  x, y, z   și masa dată prin   m     x, y , z  ds . Coordonatele centrului de greutate sunt: 


1 1 1
xG   x    x, y, z  ds    ;    y
m 
G
  y    x, y, z  ds    ;    z
m 
G

m
 z    x, y, z  ds . 
Observație:  Fir omogen = are densitatea în fiecare punct constantă:    x, y , z   k . 

 
3. INTEGRALE CURBILINII DE SPEȚA A DOUA (în raport cu variabilele) 
 
Definiție: Fie  D   n  și  f1 , f 2 ,..., f n : D    funcții continue. Atunci:  
  f1dx1  f 2dx 2  ...  f n dx n  
se numește 1‐formă diferențială pe  D . 
 
 Fie   :  a, b    n  un drum parametrizat, neted, cu imaginea inclusă în  D :     a, b  D . Atunci 
integrala curbilinie a 1‐formei diferențiale    de‐a lungul drumului    este, prin definiție: 
 f1    t    1  t   f 2    t    2  t   ...  f n    t    n  t   dt  
b
    a

 
Pentru  n  2  :  
1‐forma diferentiala este    Pdx  Qdy , unde  P  și  Q  sunt funcții de 2 variabile   x, y  ; 

Drumul parametrizat este    t   x  t  , y  t  ;  
    P    t   x  t   Q    t   y  t   dt . 
b
Integrala curbilinie de a doua speță este:    a

 
Pentru  n  3  :   

3 
 
1‐forma diferentiala este    Pdx  Qdy  Rdz , unde  P ,  Q  și  R  funcții de 3 variabile:   x, y, z  ; 

Drumul parametrizat este    t   x  t  , y  t  , z  t  ;  
Integrala curbilinie de a doua speță este:   
 P    t   x  t   Q    t   y  t   R    t   z   t   dt . 
b
    a

 
CE, PE CE, CUM INTEGREZ? 
1) Integrăm 1‐forme diferențiale    f1dx1  f 2 dx 2  ...  f n dx n  (câmpuri vectoriale); 
2) Integrăm pe drumuri (parametrizate)   :  a, b    n  cu    a, b   D ; 
3) Prin definiție, integrala curbilinie de speța a doua este: 

 f1    t    1  t   f 2    t    2  t   ...  f n    t    n  t   dt  
b
    a

Observații: 

a) Dacă  drumul    t    este  dat  printr‐o  reprezentare  parametrică,  atunci     reprezintă  drumul 


orientat în sensul creșterii parametrului; 
b) Dacă  drumul  este  o  curbă  închisă  și  este  dat  ca  o  intersecție  de  două  suprafețe,  atunci 
orientarea drumului trebuie specificată (prin enunț). 
 
Notații vectoriale 
Unei  1‐forme  diferențiale    f1dx1  f 2dx 2  ...  f n dx n   i  se  asociază  (în  mod  canonic)  câmpul  de 

vectori  V : D   n , cu componentele   f1 , f 2 ,..., f n  . 

 Dacă   :  a, b    n  un drum parametrizat, neted (cu imaginea inclusă în  D ),  atunci integrala     

  
se  notează   V d x   și  se  numește  circulația  câmpului  V   de‐a  lungul  drumului   .    În  particular,  dacă 

    
V  F   este  un  câmp  de  forțe,  atunci  circulația   F d x   este  lucrul  mecanic  efectuat  de  forța  F   pe 

drumul   . 
 
Forme diferențiale exacte / închise 
Vom considera cazul  n  3  (pentru a simplifica scierea)  
 O  1‐formă  diferențială    Pdx  Qdy  Rdz   se  numește  exactă  pe  mulțimea  D   dacă  există  o 
funcție  f  (numită potențial scalar sau primitivă), de clasă  C1  D  , astfel încât  df   , sau, echivalent: 
f f f
 P ,   Q  și   R 
x y z

 Câmpul de vectori  V   P, Q, R   asociat formei diferențiale    se numește câmp de gradienți. 
 O  1‐formă  diferențială    Pdx  Qdy  Rdz   se  numește  închisă  pe  mulțimea  D   dacă  sunt 
verificate, în orice punct din  D , egalitățile: 
P Q Q R R P
 ,    și    
y x z y x z

4 
 
  
 Mulțimea  D   se  numește  stelată  dacă  există  un  punct  x0  D   cu  proprietatea  că  segmentul 
 x0 , x   D , pentru  x  D  
 
Teoreme: 
1) Dacă mulțimea  D  este stelată, atunci orice 1‐formă diferențială închisă pe  D  este exactă pe  D . 
2) Orice 1‐formă diferențială exactă este și închisă (reciproc NU). 
3) (Poincare)  Orice  1‐formă  diferențială  închisă  este  local  exactă  (pentru  orice  x  D   există  o 
vecinătate deschisă a sa,  U  D , pe care este exactă). 
 
Independența de drum a integralei curbilinii de speța a doua 

 Fie    df   o  1‐formă  diferențială  exactă  pe  D   și   :  a, b    n   un  drum  parametrizat,  neted,  cu 

imaginea inclusă în  D . Atunci: 

1)   df  f  b   f  a   (integrala este independentă de drum, depinde numai de capetele acestuia) 

2) dacă, în plus, drumul este închis, atunci   df  0 . 

5 
 
 INTEGRALE DUBLE ȘI TRIPLE 
INTEGRALE DUBLE 
 
Fie  D  mulțime compactă și  f : D      o funcție de două variabile, mărginită.  Integrala dublă 
2

este:   f  x, y  dxdy  (prescurtat, se scrie   f ). 

D D

Dacă  f  x, y   1 , atunci   dxdy  aria  D   

D

 
Proprietățile  integralelor  simple  (Riemann)  se  păstrează  și  în  cazul  integralelor  duble.    Fie 
f , g : D   2    două funcții de două variabile. Atunci: 
 Integrala dublă pe  D  este funcțională liniară:  
dacă  f , g  integrabile și   ,     f  g  integrabilă și    f   g    f    g ; 
D D D

 Integrala dublă pe  D  este monotonă:  
dacă  f , g  integrabile și  f  g      f   g ; 
D D

 Dacă  f  este integrabilă     f  integrabilă și   f   f

D D
. 

 Aditivitatea față de domeniu:  Dacă  D  D1  D2  și  D1  D2   , atunci:   f   f   f . 

D D1 D2

Calculul integralelor duble în funcție de domeniul  D  

1. D   a, b    c, d   (dreptunghi), cu  x   a, b   și  y   c, d   

b
 d
f  x, y  dy  dx  sau 
Teorema Fubini (integrale iterate):  
D
f  x, y  dxdy    
a  c 
d
 b
f  x, y  dx  dy . 

D
f  x, y  dxdy   
c

 a 
 

2. D = mulțime compactă, de tip integrafic, adică: 

D  x, y    2
x   a, b  , 1  x   y  2  x  ,  
unde  1 , 2 :  a, b     funcții de clasă  C 1 , cu  1  2 . În acest caz: 

b  2  x 

D
f  x, y  dxdy     

a  1 x
f  x, y  dy  dx  


   x   1  x  dx . 
b
În particular, dacă  f  x, y   1 ,  aria  D   2
a

1 
 
Observație: Integraficul poate fi considerat și sub forma:  

D  x, y    2

y   c, d  , 1  y   x  2  y  ,  1 , 2 :  c, d    caz  în  care  integrala  dublă  este: 
d   2  y 

D
f  x, y  dxdy     
c

 1 y
f  x, y  dx  dy  

 

3. D = mulțime compactă, care NU este de tip dreptunghi sau integrafic: se face o schimbare de 
variabilă, convenabil aleasă pentru   f  x, y  dxdy :  
D

 x  g  u , v 
     
 y  h  u , v 
 D    (pe domeniul    funcțiile  g  și  h  au derivate parțiale de ordinul I), domeniul    fiind 
de tip dreptunghi sau intergrafic; 
 dxdy  J  u , v  du dv , unde  J  u, v   este determinantul matricei  Jacobiene, definit prin: 

g g
D  x, y  u v
J  u, v     0 
D  u, v  h h
u v

  f  x, y  dxdy   f  g  u, v  , h  u, v    J  u, v  du dv  
D 

 
 
SCHIMBARE DE VARIABILE UZUALĂ  ‐ trecerea la coordonate polare: 

g g
 x  r cos t  g  r , t  r t cos t  r sin t
  ,  r  0  și  t   0, 2  ;    J  r , t    r 0 
 y  r sin t  h  r , t  h h sin t r cos t
r t
 

INTEGRALE TRIPLE 

Fie  D   mulțime  compactă  și f : D       o  funcție  de  trei  variabile,  mărginită.    Integrala  triplă 
3

este:   f  x, y, z  dxdydz  (prescurtat, se scrie   f ). 

D D

Dacă  f  x, y, z   1 , atunci   dxdydz  volum  D   

D

Proprietățile integralelor duble se păstrează și în cazul integralelor triple (liniaritate, monotonie, 
aditivitatea față de domeniu, etc). 

2 
 
  

Calculul integralelor triple în funcție de domeniul  D  

1. D   a1 , b1    a2 , b2    a3 , b3   (paralelipiped), cu  x   a1 , b1  ,  y   a2 , b2   și  z   a3 , b3   

Teorema Fubini (integrale iterate) este valabilă și în cazul integralelor triple. 
 

2. D = mulțime compactă, de tip integrafic, adică: 

D  x, y, z    3
 x, y   L, 1  x, y   z  2  x, y  , 
Unde  L   a, b    c, d   (dreptunghi în   2 ) și  1 , 2 : L    funcții de clasă  C 1 , cu  1  2 . În acest 
caz: 
 2  x, y 
D
f  x, y, z  dxdydz   L
dxdy  
1 x, y 
f  x, y, z  dz  

În particular, dacă  f  x, y, z   1 ,  volum  D    
L
2  x, y   1  x, y   dxdy . 

Observație: Integraficul poate fi considerat și în raport cu celelalte 2 variabile (respectiv  x  sau  y ). 

 

3. D = mulțime compactă, care NU este de tip dreptunghi sau integrafic: se face o schimbare de 
variabilă, convenabil aleasă pentru   f  x, y, z  dxdydz :  
D

 x  g  u , v, w 

  y  h  u , v, w     

 z  k  u , v, w 
 D    (pe domeniul    funcțiile  g , h  și  k au derivate parțiale de ordinul I), domeniul    fiind 
de tip paralelipiped sau intergrafic; 
 dxdydz  J  u , v, w  du dv dw , unde  J  u, v, w   este jacobianul, definit prin: 

g g g
u v w
h h h
J  u , v, w    0 
u v w
k k k
u v w

  f  x, y, z  dxdydz   f  g , h, k   J  u, v, w du dvdw  

D 

 
 
3 
 
SCHIMBĂRI DE VARIABILĂ UZUALE   
 

1. Coordonate cilindrice 

 x  r cos t  g  r , t , z  cos t r sin t 0


   y  r sin t  h  r , t , z  ,  r  0  și  t   0, 2  ;    J  r , t , z   sin t r cos t 0  r  0  

 z  z  k  r, t, z 
0 0 1
 

2. Coordonate sferice 
 

 x  r sin  cos   g  r ,  ,  

 y  r sin  sin   h  r ,  ,    ,    r  0 ,     0,   ,     0, 2  ;   

 z  r cos   k  r ,  ,  
sin  cos  r cos  cos  r sin  sin 
J  r , ,    sin  sin  r cos  sin  r sin  cos   r 2 sin   0  
cos  r sin  0

4 
 
 FORMULE INTEGRALE 
 
1. GRADIENT, DIVERGENȚĂ, ROTOR 
 
Vom defini operatorii gradient, divergență și rotor pentru  3  (definițiile pentru   2  sunt similare). 
Fie     3  o mulțime deschisă pe care definim: 
1) Un câmp scalar: o funcție de 3 variabile  f :     (notăm variabilele cu  x, y, z ); 
    
2) Un câmp vectorial:  V :    3 , definit prin  V  P  i  Q  j  R  k , unde  P, Q, R :     sunt trei 
funcții scalare (de variabile  x, y, z ). 
 Gradientul atașează fiecărui câmp scalar unul vectorial (numit câmp de gradienți): 
f  f  f 
grad f  i j k  
x y z
 Divergența atașează fiecărui câmp vectorial unul scalar: 
 P Q R
divV     
x y z
 Rotorul atașează unui câmp vectorial alt câmp vectorial: 
  
i j k
     R Q    P R    Q P  
rotV    i     j   k  
x y z  y z   z x   x y 
P Q R
 
 
2. FORMULA (TEOREMA) GREEN‐RIEMANN 

Formula  Green‐Riemann  stabilește  o  relație  între  o  integrală  curbilinie  de  speța  a  doua  pe  frontiera  unui  
compact cu bord orientat  K   2  și o integrală dublă pe domeniul  K . 

Formula Green‐Riemann:  

Fie   K ,  K    un  compact  cu  bord  orientat  în   2   (orientarea  pe  K   este  sensul  trigonometric  pozitiv)  și 
  Pdx  Qdy  o 1‐formă diferențială de clasă  C 1  pe o vecinătate a lui  K . Atunci: 

 Q P 
 P  x, y  dx  Q  x, y  dy    x  y  dxdy  
K K

  
Dacă  se  consideră  V  Pi  Q j   câmpul  vectorial  asociat  (în  mod  canonic)  1‐formei  diferențiale 
  Pdx  Qdy , atunci formula Green‐Riemann se scrie sub forma: 
  Q P 
 V dr    x  y  dxdy  
K K

1 
 
3. FORMULA (TEOREMA) STOKES 

Formula  Stokes  extinde  Formula  Green‐Riemann  de  la   2   la  3   ‐    stabilește  o  relație  între  o  integrală 
curbilinie de speța a doua pe frontiera unei suprafețe orientate  S    și o integrală de suprafață de speța a 
3

doua pe suprafața  S  (domeniul  S  este o suprafață cu bord orientat). 

Teorema lui Stokes:  

Fie   S , S   o suprafață bordată orientată din  3  (orientarea pe  S  este compatibilă cu orientarea pe bordul 

S )  și  fie      Pdx  Qdy  Rdz   o  1‐formă  diferențială  de  clasă  C 1   pe  o  vecinătate  a  lui  S ,  iar 
   
V  Pi  Q j  Rk  câmpul vectorial asociat (în mod canonic) 1‐formei diferențiale   . Atunci: 
  
 Vdr   rotV  n d  
S S

  
unde  n  este versorul normalei la suprafața  S  (orientată în exterior) și  rotV  n  reprezintă produsul scalar al 
celor doi vectori. 
 

Teorema  lui  Stokes  se  citește:  ”circulația  câmpului  V   de‐a  lungul  bordului  este  egală  cu  fluxul  rotorului  prin 
suprafață” 
 
 
4. FORMULA (TEOREMA) GAUSS‐OSTROGRADSKI 

Formula Gauss‐Ostrogradski stabilește o relație între o integrală de suprafață de speța a doua (suprafața este 
frontiera unui  compact cu bord orientat  K   3 )  și o integrală triplă  pe domeniul  K . 

Formula Gauss‐Ostrogradski (”teorema flux‐divergență”) 

Fie   K , K    un  compact  cu  bord  orientat  din  3 ,  cu  bordul  orientat  după  normala  exterioară  și  fie  
  Pdy  dz  Qdz  dx  Rdx  dy  o 2‐formă diferențială de clasă  C 1  pe o vecinătate a lui  K . Atunci: 

 P Q R 
K
 Pdy  dz  Qdz  dx  Rdx  dy    x  y  z  dxdydz  
K

   
Dacă  se  consideră  V  Pi  Q j  Rk   câmpul  vectorial  asociat  (în  mod  canonic)  2‐formei  diferențiale   , 
atunci formula Gauss‐Ostrogradski se scrie sub forma: 
  
 V  n d   divV dxdydz  
K K

  
unde  n   este  versorul  normalei  la  suprafața  K   (orientată  în  exterior)  și  V  n   reprezintă  produsul  scalar  al 
celor doi vectori.  

Forma vectorială a formulei Gauss‐Ostrogradski se citește: ”fluxul câmpului  V  prin suprafața  K  este egal cu 

divergența câmpului  V ...” 
 

2