Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exceptii de la regula:
-calificarea conflictului potrivit vointei partilor-art. 2558 alin(5) C.civ: Cand partile au
determinat ele inseleintelesul notiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor notiuni se face
dupa vointa partilor. Prin aceasta exceptie, se da efect principiul autonomiei de vointa a
partilor, care primeaza in materia contractelor civile.
-calificarea institutiilor juridice necunoscute dreptului forului-art 2558 alin(4) C.civ: Daca
legea romana nu cunoaste o institutie juridica straina sau o cunoaste sub o alta denumire ori cu
un alt continut, se poate lua in considerare calificarea facuta de legea straina. Aceasta inseamna
ca solutionarea calificarii institutiilor de drept necunoscute legii forului se va face dupa
sistemul de drept care le cunoaste. ex: institutii din sistemul de drept arab(cafala-pachet de dr
si oblig pe care parintii sau tutorele il au asupra copilului minor)-daca s-ar pune o astfel de pr
in fata instantelor romane, jud roman, daca este competent va face calificarea si interpetarea
potrivit dreptului arab, insa cu pastrarea competentei de solutionare de catre jud roman.
Situatia speciala este aplicabila in cazul actelor normative emise la nivelul UE atunci
cand trebuie facuta calificarea diferitelor notiuni juridice intalnite in acestea. Unele concepte
continute in Regulamentele si in general in actele UE pot diferi foarte mult de intelesul lor
astfel cum este dat in cadrul legislatiilor nationale. Pt aceasta problema, solutia este fie
calificarea dupa legea forului(intorcandu-ne la regula generala), insa aceasta solutie nu duce
la o interpretare uniforma a notiunilor curpinse in actele UE, ceea ce va conduce la situatii de
nedorit in care instante din state diferite membre ale UE vor interpreta si vor aplica in mod
diferite exact aceleasi notiuni cuprinse in regulamente care ar trebui sa fie uniforme si egale,
fie calificarea autonoma a notiunilor din actele UE-este de competenta CJUE, iar prin Tratatul
de la Lisabona s-a extins rolul instantelor de judecata din statele membre de la toate nivelele,
permitandu-se acces la CJUE cu privire la chestiuni ce tin de interpretarea textelor emise de
Uniune.
CJUE a promovat in mod constant principiul interpretarii uniforme=ideea de calificare
autonoma a.i. sa se ajunga la o interpretare independenta, egala a notiunilor in toate sistemele
de drept din statele membre.
INSTITUTIA CONFLICTULUI IN SPATIU AL
NORMELOR CONFLICTUALE
SI INSTITUTIA RETRIMITERII
Avem conflict de calificari atunci cand notiunile din continutul si/sau din legatura
normei conflictuale aplicabile in speta au intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile
de a se aplica.
Exista conflict in spatiu de norme conflictuale atunci cand sistemele de drept in
prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite. Se numeste conflict in
spatiu deoarece normele conflictuale din sistemele de drept incidente a se aplica in cauza
coexista in spatiu, ele sunt in vigoare si se aplica la acelasi moment de timp.
Felurile retrimiterii
retrimitere de gradul I(retrimitere simpla, trimitere inapoi)=situatia in care norma
conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain, unde exista o norma
conflictuala care trimite inapoi la dreptul forului.
retrimitere de gradul II(retrimitere complexa)=situatia in care sistemul de drept
strain la care norma conflictuala a forului a trimis trimite la randul sau mai departe la
un sistem de drept tert.
In dreptul roman, retrimiterea este regl in mod expres in art 2559 C.civ. alin(1): Legea straina
cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu exceptia unor dispozitii
contrare. Din acest text, concluzionam faptul ca dreptul roman admite ca sensul retrimiterii
este la intregul sistem de drept strain, ceea ce ins ca admite de principiu institutia retrimiterii.
alin(2): Daca legea straina retrimite la dreptul roman sau la dreptul altui stat se aplica legea
romana daca nu se prevede in mod expres altfel.=>Solutionarea retrimiterii de gradul I si II este
in sensul aplicarii legii forului.
Argumente:
-trimiterea pe care norma conflictuala romana o face la un sistem de drept strain nu este
altceva decat o oferta de aplicare(nu este o obligatie ca acest sistem sa devina incident)-
motivul: legea romana nu poate impune obligatii unui alt sistem de drept.
-orice sistem de drept din lume trebuie privit ca un concept unitar(ansamblu de norme
juridice, deci norme materiale+norme conflictuale)->nu putem sa tinem seama doar de o
parte a dreptului strain si doar pt motivul ca asta ar face solutionarea cauzei mai usoara.
-admitand retrimiterea, sunt impacate si se da eficienta dispozitiilor din ambele sisteme de
drept incidente in cauza. In caz contrar, ar insemna sa dau eficienta doar dreptului roman si sa
ignor o parte din normele dreptului strain.
Din punct de vedere practic, in cazul in care norma conflictuala romana trimite la un
sistem de drept strain, se nasc mai multe dificultati in aplicarea dreptului strain:
1) titlul cu care dreptul strain este aplicat de catre instantele romane. La nivelul
sistemelor de drept din intreaga lume exista doua conceptii privitoare la titlul cu care este
aplicata o lege straina.
O lege straina poate fi aplicata cu titlu de element de fapt(conceptia in dreptul anglo-
saxon) sau cu titlu de element de drept(conceptia in dreptul roman, german, austriac, elvetial,
francez)=>orice sistem de drept strain va fi pus pe pozitie de egalitate juridica, deci se va
aplica cu exact aceeasi forta juridica la fel ca dreptul roman.
Consecinte:
-dpdv al invocarii legii straine, daca un sistem de drept strain este privit ca element de fapt,
acesta poate fi invocat numai de catre parti ca orice alt element de fapt si trebuie probat tot
de catre parti pentru a putea fi luat in considerare de catre instanta de judecata-motivul este
acela ca faptele trebuie dovedite si infatisate de catre parti judecatorului conform ideii ca
partile dau faptele, judecatorul da dreptul. Cu alte cuvinte, instanta nu invoca din oficiu
aplicarea legii straine. Daca ma duc sa ma judec pe un rap de drept int privat in Anglia, jud
englez nu este obligat sa aplice de la sine putere normele conflictuale engleze si sa invoce
aplicarea dreptului strain.
In sistemele de drept care considera dreptul strain ca un element de drept, invocarea
se va face pe de o parte din oficiu, de catre instanta de judecata in temeiul rolului activ
insemnand ca judecatorul va pune in discutia partilor aplicarea unei legi straine pt ca norma
conflictuala care trimite la dreptul strain este imperativa. Exemplu: daca in fata instantelor
romane se discuta o problema referitoare la un drept real imobiliar sau la un drept de
locatiune asupra unui imobil situat in strainatate, judecatorul roman este obligat sa invoce din
oficiu aplicarea legii locului situarii imobilului, chiar daca litigiul este intre doua parti romane.
Invocarea dreptului strain se va face de catre parti in temeiul principiului disponibilitatii.
Daca partilor le este data posibilitatea de a se aplica o lege straina, le este de asemenea data
posiblitatea de a renunta la aplicarea unei legi straine cauzei lor. Daca intr-un contract partile
au impus o clauza prin care au decis sa supuna acel contract unei anumite legi, in faza
judecatii, ele pot renunta la beneficiul acelei clauze, intorcand practic contractul lor in sfera
dreptului romanesc.
-dpdv al sarcinii probei, in sistemele de drept in care dreptul strain este privit ca element de
fapt, sarcina probei legii straine incumba exclusiv partilor. Judecatorul nu are obligatia sa
probeze legea straina si judeca exclusiv dupa ceea ce i se furnizeaza.
In sistemele de drept care privesc dreptul strain ca element de drept, sarcina probei
legii straine se imparte intre judecator si parti. Asadar, pe de o parte, judecatorul in temeiul
rolului activ trebuie sa depuna toate diligentele pt aflarea continutului exact si complet al
dreptului strain in cazul in care norma conflictuala romana a trimis la el. In acest scop,
judecatorul este obligat sa administreze toate probele permise de lege avand de asemenea
puterea de a solicita partilor sa administreze un anumit mijloc de proba cu privire la legea
straina.
Din punctul de vedere al pozitiei judecatorului, apare o prima deosebire esentiala intre
dreptul strain si dreptul national. In ceea ce priveste dreptul roman, avem principiul
traditional: judecatorul cunoaste drept(prezumtia cunoasterii legii de catre judecator)-
aceasta prezumtie functioneaza numai in ceea ce priveste dreptul roman. Sub acest aspect,
doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a considera ca prezumtia de cunoastere a legii nu
este si nu poate fi aplicata cu privire la un drept strain. Asadar, judecatorul roman nu poate fi
prezumat a cunoaste norme materiale din orice sistem de drept(nu este o obligatie a lui). De
aceea, in ceea ce prv aplicarea legii straine, judecatorul este obligat sa dispuna si poate obliga
partile sa dispuna anumite mijloace de proba astfel cum indica art. 2562 C.civ. alin(2): partea
care invoca o lege straina, poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.=>judecatorul poate
apela la sprijinul partilor pt a afla continutul legii straine aplicabila cauzei.
-dpdv al interpretarii legii straine, potrivit disp art. 2563 C.civ: legea straina se interpreteaza
si se aplica potrivit regulilor de interpetare si aplicare existente in sistemul de drept caruia ii
apartin.=>daca norme materiale dintr-un sistem de drept strain sunt aplicabile pe fondul
cauzei, ele nu vor fi aplciabile doar in litera lor, ci si in spiritul lor=>judecatorul roman nu
preia doar notiunile interpetandu-le asa cum le cunoaste el, ci preia notiuni+interpretare la
cauza completa din legea straina.
-caile de atac in cazul gresitei aplicari a legii straine->in aproape toate sistemele de drept ale
lumii, instantele supreme judeca pt nelegalitate, nu si pt netemeinicie. In sistemul de drept
anglo-saxon, legea straina fiind privita ca un element de fapt, nu va putea conduce la atacarea
unei hotarari pt gresita aplicare sau interpretare a acesteia in fata instantelor supreme.
In sistemul roman de drept si in cele care privesc dreptul strain ca un element de
drept, gresita aplicare sau interpretare a legii straine este sanctionata identic cu gresita
aplicare sau interpretare a legii romane. Dreptul strain beneficiaza de aceeasi protectie cu
dreptul roman=>partile nemultumite de o hotarare data de instanta de fond cu privire la
aplicarea unei legi straine pot ataca acea hotarare prin toate caile de atac ordinare sau
extraordinare. Deschisa calea apelului, recursului, contestatiei in anulare, revizuirii.
!Situatia RIL: RIL poate fi promovat numai de anumite autoritati si are ca scop uniformizarea
interpretarii si aplicarii dreptului roman. Asta inseamna ca un RIL nu poate fi promovat
impotriva unei hotarari pronuntate pe drept strain.