Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2017
C1- este prin excelenta factor specific caii clasice si e un complex trimolecular alcatuit din
C1q, C1r, C1s cu bara deasupra ceea ce inseamna ca este un complex enzimatic activ. C1q este
subunitatea de recunoastere, C1r si C1s sunt enzimele – serin-proteaze, cea mai activa fiind C1s.
C1q – se gaseste in concentratie foarte joasa in plasma si in lichidele interstitiale = 70microg/ml.
Structural: este un complex proteic format din 6 subunitati identice si fiecare din ele este alcatuita
din cate 3 lanturi polipeptidie: A, B, C care se dispun helicoidal unul in jurul celuilalt. Fiecare
subunitate se plaseaza cu extremitatile COOH si NH2 paralele cu celelalte subunitati.
Subunitatile COOH privite in cristalografie sunt globuloase, asemanatoare cu o floare – aceasta
zona globuloasa este cea care se fizeaxa pe ac – IgG-CH2 si IgM-CH2, CH3. Extremitatile NH2
sunt lineare- asemanatoare tijelor florii. Cele 6 subunitati se asambleaza 2 cate 2 sub forma literei
Y.
Extremitatile COOH se vor atasa de buclele din Ig G si IgM doar daca pe ac a fost fixat un ag si a
produs exteriorizarea celor 60 de aa.
C1q dupa ce s-a atasat de CH2 se destabilizeaza vibrational si atrage cele 2 componente C1s si
C1r.
C3 - este componenta centrala pentru calea clasica si calea alterna (la nivelul ei se
intalnesc cele 2 cai). Concentratia lui este mult mai mare = 0,5-1,5 mg/ml. Dpdv structural este
complet diferit de C1: este o proteina alcatuita din 2 lanturi de aa – alfa=lant greu pentru ca are
110 kDa si Beta=lant usor – 70 kDa; lanturile sunt legate intre ele prin punti SS.
Desen:
Lantul a este ca un tub care are la extremitatea NH2 un buzunar hidrofob in care este
internalizata o grupare tiol-esterica. Aceasta grupare este foarte bine protejata aici, fiind cea mai
1
Curs 2 Imunologie 2 – 07.03.2017
importanta zona functionala. Lantul B este orientat antiparalel. La nivelul extremitatii NH2 se
afla un situs in care se va atasa C5 (nu de la inceput).
Activarea lui C3 se face pe 2 cai:
1. Enzimatica – activare puternica, realizata de niste complexe enzimatice = C3 covertaze =
C3aze atat a caii clasice, cat si a caii alterne.
2. Non-enzimatica – este mult mai slaba si este specifica doar caii alterne.
Activarea enzimatica presupune atacul extremitatii NH2 a lantului a, dar proteoliza respecta
buzunarul. Zona care se pune in libertate devine C3a care va ramane in faza fluida si are rol
proinflamator/ proflogistic – va deveni o anafilatoxina. Ceea ce a ramas devine C3b.
C3b nu poate sa stea in fluide, ci trebuie sa se lege de membrane devenite non-self – membrane
pe care s-au asezat ac constituindu-se complexe imune membranare. Dupa ce s-a indepartat NH2,
zona din lantul a se destabilizeaza electrovibrational si se transmite si spre lantul a si spre lantul
B. Prima zona care primeste modificarea este buzunarul hidrofob care se desface, isi relaxeaza
deschiderea si legatura tiol-esterica poate fi externalizata. Aceasta legatura este polara (cu zone
negative si pozitive) si se ataseaza cu usurinta de alte grupari polare (NH2, OH) din membrana
non-self. Prin aceasta grupare tiol-esterica, C3b va opsoniza toate membranele non-self. Prin
opsonizare, C3b executa recunoastere imunologica nespecifica a NS.
Activarea non-enzimatica este realizata de apa. Apa este agentul activator care poate patrunde
accidental in buzunarul hidrofob si va duce la hidroliza gruparii tiol-esterice. Hidoliza gruparii
duce la destabilizarea electrovibrationala a moleculei => se transmite modificarea in lantul a din
C3 astfel incat mai spre extremitatea COOH se exteriorizeaza o secventa de aa care poate sa
ataseze o alta proteina= factorul B al caii alterne si astfel se declanseaza calea alterna.
2
Curs 2 Imunologie 2 – 07.03.2017
C2 – actioneaza tot in calea clasica. Este formata dintr-un singur lant polipeptidic. Se
activeaza tot prin proteoliza limitata facuta de C1s. In urma activarii => C2a care va ramane in
faza fluida, dar nu are rol proinflmator si C2b care se va lega de ceilalti (C3b, C4b) si va intra in
componenta convertazelor.
C9 – este alcatuit tot dintr-un lant. Pluteste in lichidele interstitiale si in sange sub forma
unor placute si in prezenta lui C8 activ si a calciului se asambleaza – ori de cate ori se intalnesc,
placutele se leaga intre ele sub forma unor structuri tubuliforme care au afinitate pentru
membrana non-self pe care o perforeaza => brese din loc in loc care in membrana non-self nu se
pot repara, membranele self se pot „coase” la loc. In membranele non-self (fara protectie
anticomplement) apare liza osmotica.
3
Curs 2 Imunologie 2 – 07.03.2017
electrica a C1q si se transmite informatia spre C1r care isi modifica si ea tiparul frecvential si
atrage C1s. Acum C1 este activata si e gata de atac.
C1s il va ataca in prima etapa pe C4 – pe extremitatea NH2 a lantului a => C4a + C4b. In
buzunarul C4b apare gruparea tiol-esterica care va veni in contact cu non-selful. C4b o data ce s-
a fixat pe membrana non-self, suporta o modificare conformationala astfel incat ii creste
afinitatea pentru C2 care va fi astfel atras spre membrana non-self => complex C4bC2 care este
foarte aproape localizat de C1qC1rC1s activat si prin C1s este atacat C2 care este astfel scindat in
: C2a + C2b astfe incat puin mai taziu apare pe membrana complexul C4bC2b = C3aza.
In C3aza, C2b este enzima, iar C4b este cofactor al enzimei.
2. C3aza are afinitate pentru C3. C3 vine in vecinatatea membranei si va fi atacata de C3aza pe
extremitatea NH2 a lantului a => C3a-faza fluida + C3b care prin gruparea tiol-esterica
exteriorizata din buzunar fie se ataseaza de membrana non-self de unul singur astfel incat o
opsonizeaza, fie se ataseaza la C3aza formand complexul C4bC2bC3b = C5aza. Si in C5aza
enzima este tot C2b.
C5aza ataca C5 => C5a-faza fluida si este cea mai puternica anafilatoxina + C5b.
3. C5b nu se mai ataseaza de membrana nonself. C5b ramane in faza fluida in vecinatatea
membranei. In aceasta forma dezvolta o mare afinitate pentru C6 si C7 si astfel se formeaza un
complex enzimatic: C5bC6C7 activat care prin miscare browniana se fixeaza pe membrana non-
self. C7 este componenta care face atasarea pentru ca are proprietati de detergent si se insera in
lipidele membranare. Abia dupa ce C7 s-a atasat poate fi tras si C8. In aceste conditii, C8 il
activeaza pe C9 si se constituie complexul C5bC6C7C8C9 = MAC care are ca piesa centrala
C9 care perforeaza membrana si genereaza liza osmotica.
Concluzie: calea clasica este initiata prin recunoasterea imunologica specifica prin Ig a non-
selfului, iar rolul complementului este de a definitiva actiunea ac.
Factorul D – este o proteaza care e de la inceput activa, este si foarte puternica, dar nu produce
leziuni, in primul rand pentru ca se afla in concentratie mica : 1-2 microg/ml si in al doilea rand
pentru ca are o specificitate extrema de substrat – are afinitate pentru o singura proteina: FB
numai cand acesta se leaga de C3.
Properdina – este o proteina in concentratii mici (20 microg/ml); este stabilizator pentru C3 aza
din calea alterna
Factorii comuni –sunt 2 categorii :
Activatori: C5, C6, C7, C8, C9
Inhibitori : I = factor antifactori atasabili, distruge C3b si C4b; H = se opune constituirii
accidentale a C3azelor pe membranele self.