Simți mirosul mării și vrei să o străbați, să mergi în căutare de noi continente, să le descoperi și

să le arăți lumii ... toți o fac, doar ăsta e scopul marinarilor, de asta te-ai nascut în breasla lor.

Pleci cu avânt, cu o poftă nebună de a dezveli mistere și de a găsi acel ținut despre care tot auzi
vorbindu-se și pe care îl crezi ca fiind un nucleu mitic, te avânți în apă pe bărcuța ta pe care o vezi vapor
si pe care ai construit-o în ani, special pentru ziua asta, deși parcă tot pe uscat te trage sufletul...
Vâslești totuși cu forță, o forță parcă nouă și privești într-una orizontul.

Deodată te trezești rătacind în mijlocul mării, pentru că nu prea știai tu cum să te porți cu
avântul ăsta și cam ce înseamnă să fii marinar, credeai că toți ne naștem să fim marinari, așa auzisei tu
din povești. Te izbește un val și simți numai mare în gură: de ce le place lor gustul apei? Ție îți
accentuează răul de mare pe care descoperi acum că îl ai din plin... descoperi confuzie în loc de
continente.

Unde sunt ele? Încerci să citești o hartă, să le găsești acolo unde zic ei că ar trebui să fie. Ai știut
să citești Jung, dar nu știi nici până acum să citești hărți, nu știi că desenele acelea nu-ți trasează
orizonturi sau continente. Desenele alea sunt imaginație, nu imagine.

Ai vrut mereu să porți uniforma de marinar, în dungi... știi cine mai poartă haine-n dungi? Nu
mai râde așa strident, nu ai aflat în ce categorie te afli, deși ai o vagă bănuială...

Ți se scufundă corabia... ți se scufundă corăbiile. Încerci să înoți, deși nu ai stiut niciodată, deși
nu te-a învățat nimeni.

Dar mergi mai departe. Ai devenit marinar.

Erica Oprea