Identitatea virtuală versus identitatea reală

Identitatea personală, reală, cea care se formează în timp, în

perioadele vieții noastre, supusă unui traseu sinuos, este un cumul de
elemente ce depinde de comportamentul nostru de care nu suntem,
probabil, întotdeauna conștienți, dar și de imaginea pe care dorim să
ne-o creăm despre noi înșine, de stima de sine și individualitate. Este
modelabilă de mediu, de trăiri, de evenimente care și-au pus amprenta
asupra noastră, este construită de amintiri, de speranțe și frici, de
lucrurile la care ne întoarcem atunci când suntem singuri și avem
nevoie să ne adunăm fragmentele cu un fir care ne împiedică să ne
rătăcim.

Termenul de identitate este adesea folosit pentru a arăta

unicitatea unui individ, acel ceva care ne diferențiază de ceilalți, dar pe
care probabil nici măcar noi înșine nu îl putem distinge. Această
unicitate este totuși influențată de societatea care-l înconjoară, de
educația primită și nu în ultimul rând de caracter, fiind supusă, în mod
permanent, unei transformări mai mult sau mai puțin pregnante…sau
ceea ce percepem noi ca transformare este doar o revenire la sine…

Deseori oamenii vor să se prezinte celorlalți altcumva decât sunt

în realitate, pentru a impresiona sau pentru a influența părerile
celorlalți despre persoana lor. Mediul virtual este deseori un loc unde
acest lucru se întâmplă. Ei se pot prezenta în lumea virtuală în mod
total diferit decât în realitate sau, dimpotrivă, identitatea virtuală ne
deconspiră cine este cu adevărat acea persoană, pentru că limbajul
tehnologiei, chiar dacă este comun tuturor și poate duce la o oarecare
unificare, permite fiecăruia să vorbească în mod personal, ajutându-ne
astfel să descoperim printre rânduri realitatea. Oamenii poartă măști
poate mai mult ca niciodată, face parte din modul lor de viață, o fac
inconștient și li se pare firesc să o facă. În multe culturi, măștile au rol
ritualic, se asociază unor mituri și idei din sfera iluziilor, a straturilor
aparențelor și, până la urmă, reprezintă forme de manifestare ale
esenței. Măștile aduc odată cu ele revelația.

Se ajunge , astfel, la un paradox pe care mulți nu și-l doresc: în loc

să o ascundă , identitatea virtuală o potențează pe cea reală. Astfel,
lumea virtuală poate deveni o adevărată oglindă a vieții reale, o
posibilitate de a învăța roluri sociale, de a comunica într-un cadru în
care ne putem implica după dorință. Virtualul, ca și în optică, este o
imagine reflectată.

Erica Oprea