OBIECTUL DE DESIGN VESTIMENTAR: SEDUCIE I

SPECTACOL N SPAIUL PUBLIC

Nimic nu este mai nvluit n farmec i blestem dect secretul.
(S.Kierkegaard)
Simetria i simplitatea va atrage, indiferent de secol.
Vestimentaia este o form mai subtil de comunicare nonverbal, a crei descifrare
nu este accesibil tuturor. n forma sa cea mai simpl, transpare din felul cum ne
mbrcm n anumite ocazii, atunci cnd comunicm ntr-un anumit context. Astfel, o
anumit vestimentaie este specific ntlnirilor profesionale i o alta celor din viaa
personal. Dac sunt inversate dimensiunile (sau dac sunt nedifereniate), putem deduce
uor importana pe care o acord persoana n cauz celor dou contexte de via. La un
nivel mai profund, vestimentaia poate indica starea de spirit i personalitatea fiecruia.
Culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt toi atia indicatori ai sistemelor
personale de valori. Astfel, spunem despre unele persoane c se mbrac extravagant,
clasic sau sport, iar prin aceasta facem deducii despre modul de via i personalitatea
lor. De asemenea, n ceea ce privete vestimentaia, sunt importante rutina, frecvena cu
care ne schimbm hainele i felul cum le purtm. Prin aceasta ne declarm, de fapt, strile
de spirit i coordonatele spaiului nostru de via.
Obiectele de vestimentatie sunt lucruri pe care ai ocazia s le observi n
permanen, ori de cte ori ai de-a face cu cineva. Observnd mai atent mbrcmintea
celor pe care i ntlneti, ai putea spune c alegerea i combinaia lor reprezint o gam
nesfarit de posibiliti. Dac eti obinuit s citeti simbolistica inutei, culoarea i
materialele din care sunt confectionate hainele, accesoriile, este suficient pentru a deduce
cte ceva despre persoana care le poart. nainte de a comunica verbal cu cineva, are loc
un "dialog" prin vestimentaie. Cel mai adesea, acesta se refer n primul rnd la poziia
sociala i la ocupaia persoanei. n acest sens, exist anumite tipare sociale care trebuie
respectate, inclusiv n vestimentaie. Aceasta va "spune" foarte multe, de asemenea,
despre felul de a fi, despre personalitate.
Exist diferite stiluri, tipuri i texturi pentru materiale,dar i modaliti diferite de a
purta hainele, care relateaz celorlali disponibilitile noastre sexuale, statusul social,
originalitatea sau conformismul i nivelul de autostim i autoapreciere.
Animalele care-i schimb anumite caracteristici, cum ar fi blana sau penele, n
funcie de anotimpuri, de clim, se adapteaz la fel ca i omul, sau...omul se adapteaz ca
i animalul. El i modific tipul vestimentaiei, haine mai groase sau mai subiri, n
funcie de sezon. Psrile-i schimb penele. Oamenii, la fel, i schimb nfiarea i
vestimentaia n funcie, de tipul relaiilor: de acceptare, de respingere, de indiferent.
Tendina de a se mpodobi a unei persoane este un mod de a se simi" confortabil
cu propria-i persoan sau, de ce nu, o voce" care ip dup atenie. Psihologia social
confirm faptul c cei mai muli oameni nu ndrznesc, nu au curajul s fie diferii de
ceilali. Teama lor inerent de a nclca anumite norme morale, sociale, de a iei din acel
1

conformism la care cei din jur se subordoneaz, i menine nc n aceast direcie, nu le

ofer ansa de a fi originali.
Hainele demonstreaz legtura ntre forma, stilul, nuana expresiei. Ele contureaz
un portret original, specific i adecvat cu ceea ce trim, simim i dorim s fie vzut de
ceilali. Extremele sunt descrise ca fiind expresii narcisice ale propriei personaliti; fie c
ne aranjm ca un pun", colorai, nzorzonai, pentru a atrage atenia, fie c lipsete cu
desvrire orice dorin i capacitate de-a ne face plcui ca aparen, lsndu-i pe
ceilali s hotrasc pentru noi.Vestimentaia unei persoane i modul n care o poart
relev nuane subtile ale personalitii.
Vestimentaia pare s fie o cerin att natural de protejare a corpului, dar i o
modalitate seductiv de-a stabili relaii i de a interaciona cu semenii, o modalitate de a
vorbi despre personalitile noastre i despre corporalitatea noastr.
Trecnd de ceea ce este natural i ales, uniformele confer purttorilor apartenena
la un grup, la un mod de a gndi i de a fi, acceptnd, de fapt, puterea grupului.
Stereotipiile vestimentare sunt specifice adolescenilor, i, de ce nu, i adulilor, care nc
rmn n stadii de regresie ale personalitii; ele poart emblema unui model, cu care
fiecare membru se indentific n mod incontient.
Diferitele subculturi pot fi identificate datorita unor etichete vestimentare asumate:
geaca de piele, pantalonii evazati si pantofii cu talpa grosa definesc stilul unui teddy-boy
din anii '50; camasile si pantalonii de jeans, cizmele groase si grele, coafura traznita
mergand de la capetele rase pana la tot felul de combinatii intre "ras" si "creasta" sunt
elemente reprezentative pentru stilul unui skinhead etc, toate acestea ofer un spectacol n
adevratul sens al cuvntului. mbcmintea de strad a japonezilor este o atracie pentru
c abund n idei ingenioase, haioase, culoare i atitudine. Felul de a se mbrca al
concubinei imperiale n China sau al fetelor simple, de care viitorul mprat i permite s
abuzeze, trece dincolo de barierele clasei sociale, este o mascarad cu adnci implicaii
erotice. Poate este cel mai spectaculos exemplu i n lumea modern.
Spectacolul citadin e nelimitat, spectatorul devenind spre exemplu privitorul de pe
banca din parc, pentru care necunoscutii apar n toat splendoarea lor imprevizibil, n
toat varietatea nftisrilor si actiunilor lor. Deliciile spectacolului sunt multe, cci
necunoscutul nu impune privitorului nici o lege, si nici o constiint vinovat nu vine s
altereze imaginea. A nu cunoaste nimic despre el corespunde cu capacitatea nelimitat de
a-l inventa, de a-mi folosi fantezia. Ca ntr-un vis, putem s punem n scen do-rinte, s
re-vrjim lumea, lsndu-ne n voia simpatiilor irationale. n acest punct, ceea ce
gsim n ceilalti nu e niciodat un personaj, ci o poveste (si odat cu povestea poate nu
vom mai gsi att femei sau brbati fatali,ct situatii fatale). Corpul celuilalt, expus n
spatiul strzii, al parcului, al barului, functioneaz ca un ecran pe care privitorul
(voyeurul) si proiecteaz fantasmele. Imaginile corpului celuilalt sunt nedescifrabile,
voit enigmatice, si menite s rmn asa. La fel cum pictorul se expune si se descoper n
tablouri, privitorul spectacolului citadin se expune si se descoper prin ceilalti, pictndui, transformndu-i nencetat prin imaginatia lui.
Sfidnd consecintele la care sunt supuse mereu de-a lungul istoriei, gloriose sau
deczute, sclave pasiunilor sau indiferent la ele, delicate sau groteti, corpul i costumul,
sunt peste tot, n misterul sau superficialul lor, lucrurile care fac semn, care exprim si
se exprim. Felul lorde a spune este cel prin care se realizeaz ritualurile de

interactiune; gesturile, culorile, formele sunt ceea ce ajut omul s cltoreasc prin
spatiile simbolice pe care societatea le instituie,.
Rolurile pe care haina le indeplineste sunt multiple. Astfel, motivul invocat de
crestini pentrul faptul ca ne imbracam este pudoarea-legat de pasajul biblic in care Adam
si Eva isi descopera nuditatea ca pe o rusine si se acopera cu frunze. Rationalistii justifica
utilizarea costumului ca fiind datorata necesitatii omului de a acoperi un corp fragil si in
felul acesta de se apara de eventualele pericole. Psihanaliza aduce in prim plan ca si
cauza, dorinta omului de a se diferentia de animal. Iar n societatea actual are un rol
estetic, satisfcnd dorinta de a arata mai bine sau chiar vanitatea omului.
In mod cert ca aceste cauze ofera doar impreuna o realitate si desi motivul prim al
utilizarii vestmantului ar putea coincide unei singure cauze (daca am lua in considerare
varianta crestina) motivul pentru care omul s-a acoperit cu haine de-a lungul timpului nu
poate fi nicidecum redus la o singura cauza ci dimpotriva, la motivele amintite am putea
adauga si altele. Prin urmare, chiar daca in general oamenii cauta si ofera cauze rationale
pentru faptul ca se imbraca (nevoia de protectie) exista nenumarate aspecte care infirma
aceasta credinta.
Cauzele generale pentru care omul isi acopera corpul nu epuizeaza nicidecum
scopurile pe care acestea ar putea sa le dobandeasca in conditii particulare. Unul din cele
mai cunoscute scopuri este acela ar travestirii care de nenumarate ori a reprezentat o
solutie in cele mai variate situatii. Haina are talentulnu numai de a ascunde, de a
camufla, ci chiar acela de a crea impresii total eronate despre oamenii cu care intram in
contact.
Omul are permanent tendinta ca in ciuda unor actiuni care satisfac nevoi rationale
sa asocieze acestora cauze ce le leaga de natura sa spirituala. Desi din cele mai vechi
timpuri hainele au fost adaptate in functie de clima hainele largi si drapate se foloseau in
regiunile calde iar cele ajustate in regiunile reci o multitudine de articole vestimentare
au dobandit simboluri felurite. Astfel, egiptenii nu intrau in temple in vestminte de lana si
nici nu puteau fi inmormantati cu ele iar hainele colorate erau considerate a fi rezervate
doar zeilor; rochia de mireasa a indiencelor are culoare rosie deoarece rosul este
considerat ca fiind aducator de noroc si bogatie in timp ce in cele mai multe regiuni se
imbraca rochia alba si lunga ca simbol al puritatii.
Chiar daca astazi simbolurile vestimentare nu se manifesta la fel de vizibil, ele
continua totusi sa existe chiar si fara voia noastra manifestandu-si influenta asa cum si
miturile desi nu mai sunt considerate ca in trecut, ele isi pastreaza eternitatea regasindu-se
chiar si in cele mai banale seriale.
In prezent, desi strans legata de transformarile economice, evolutia costumului
depinde si de evolutia conditiilor sociale, a modului de viata, a ideilor politice etc. Moda
in sine, nu are doar un caracter de cautare estetica si presupune modificari care nu sunt
legate numai de necesitate ci de moravurile societatii ale carei opinii le si exprima.
Studiul realizat de psihologia sociala privind atat rolul primei impresii create cat si
a celei formate ne arata cat de importanta este aceasta in atribuirea sensului lumii sociale.
Luand in considerare ca o prima impresie formata este mai rigida decat
impresiile ulterioare si tinand cont de faptul ca o prima impresie este in primul rand
conturata prin intermediul fizicului si implicit al hainelor, atunci ne putem cu usurinta
explica de ce la interviuri vestimentatia este indicat a fi impecabila.

Insa vestimentatia ne ofera o sumedenie de informatii atunci cand ne formam o

prima impresie. Ele se refera in primul rand la sex, la ocupatie, la pozitia sociala sau la
originea etnica a individului. Aceste informatii furnizate au insa ca si consecinta
diferentierea sociala.
Modul in care individul este vestimentat ofera o sursa in plus de energie in vederea
compararii sociale. Daca in trecut vestimentatia era stabilita in asa fel incat individul avea
prea putin libertatea de a o alege, astazi hainele cu care ne imbracam sunt in mare parte
rodul propriei optiuni. Acest fapt permite o mai mare deschidere in a interpreta o
persoana in functie de stilul vestimentar dar faciliteaza totodata si compararea sociala sub
acest aspect.
In acest context putem vorbi si despre vanitate ca functie a vestimentatiei.
Realizarea compararii sociale atrage dupa sine de cele mai multe ori relizarea unei
ierarhii din partea individului si situarea sa pe o pozitie in aceasta ierarhie el simtindu-se
uneori agresat de pozitia celor mai favorizati.
In acest context Karl Flugel realizeaza o tipologie a persoanelor in functie de rolul
pe care vestimentatia il are pentru un individ sau altul. In cadrul acesteia el distinge tipul
rebel pentru care vestmantul reprezinta o jena, o inchisoare, tipul resemnat care este si cel
mai raspandit, tipul indiferent care abia realizeaza cu ce este imbracat, tipul pudibond
care se simte protejat de haine si tipul celui care se imbraca din datorie, pentru a avea o
constiina impacata.
Fenomenul autoconfirmarii profetiilor poate fi realizat si pe baza unei erori de
interpretare vestimentara. O persoana imbracata lejer la un interviu poate fi considerata
ca fiind de conditie modesta iar pentru aceasta i se poate refuza postul, devenind in cele
din urma de conditie modesta.
Tot vestimentatia poate crea unei persoane sentimentul de anonimat atunci cand
fiind vestimentata asemanator celor din grupul din care face parte deindividualizarea se
realizeaza mult mai lesne.
Dar vestimentatia poate oferi prin moda si sursa unei veritabile manipulari.
Charles-Frederic Worth, liderul cvasiunic al modei feminine timp de un secol, a fost
primul care a avut geniala idee de a-si prezenta modelele pe manechine vii. Astazi aceasta
practica este pretutindeni raspandita avand o puternica influenta asupra cumparatorului.
Astfel, femeile nu mai cumpara articolul vestimentar ci imaginea manechinului in
articolul respectiv-la fel cum in reclame apar oameni veseli, femei frumoase, individul
investind bani in situatia fericita a celor din reclama si nu in produsul propriu zis.
Fenomenul atribuirii se conduce dupa aceleasi legi si in cazul vestimentatiei. Un
individ prost imbracat va fi interpretat ca neavand gusturi in timp ce el va crede despre
sine ca este astfel vestimentat deooarece nu dispune de mijloace financiare. In acelasi
timp un individ imbracat cu gust va fi considerat astfel vestimentat dearece dispune de
resurse financiare iar el va crede despre sine ca propriile alegeri au stat la baza look-ului
agreabil.
De asemenea, vestimentatia poate fi si sursa unor false prejudecati. Oferind o sursa
de informatie precisa referitore la aprtenenta la un grup sau altul vestimentatia poate
induce in eroare, ea putand fi adoptata doar pentru stilul ei si separat de normele grupului
care o poarta in mod firesc.

Fenomenele fundamentale studiate de psihologia sociala se afla prin urmare in

stransa legatura si cu vestimentatia pe care individul o poarta-dar nu cu vestimentatia in
sine ci cu vestimentatia ca proprie oglindire a personalitatii persoanei ce o poarta.
Revolutia sexual, adus de generatia hippy, face ca relatia stabil, cstoria s nu
mai reprezinte un imperativ. Obstacolul se dizolv, iar modelul lui a cuceri prin a-ti
demonstra calittile, e nlocuit cu cel a cuceri prin seductie. Seducerea (se la o parte,
dux a deturna, a atrage la sine) se refer la comunicarea pe ascuns a unui secret.
Seducerea se impune att seductorului ct si celui sedus, fiind independent de vointa
lor intentional.
Fiind independent de un trecut sau de un viitor, gestul seductorului se sustrage
unei lumi a ordinii. Pe lng spatii ale disciplinei gestului (n genere spatiul institutiei)
si-au fcut aparitia spatii care corespund liberttii gesturilor, nenfrnrii lor, precum
barul si discoteca, care nlocuiesc lumina zilei cu clarobscurul, cu jocul stroboscopic,
expresie desvrsit a fragmentrii si instantaneului. Expunerea cu msur n fata altora a
lsat loc liberttii de a nu mai ascunde nimic din ceea ce corpul face, dar nu din ceea ce
suntem. Poate e timpul s descoperim termeni pentru un nou tip de moralitate, care s
tin cont de att de mult comentata frmitare a valorilor, care nu nseamn disparitia lor,
ci, poate, faptul c se naste o inevitabil fisur ntre individ si societate. Individul (n
cultura occidental) se gndeste din ce n ce mai putin ca fcnd parte din trupul
(organismul) unei societti si din ce n ce mai mult ca fiind o unitate singular cu propriul
adevr si propria menire.
Trupul i haina devin din ce n ce mai mult o cale privilegiat de a ne exprima,
aprem mai nainte de toate n fata celorlalti cu un limbaj al corpului (un limbaj care se
exprim indiferent de ceea ce facem sau spunem). A-ti fabrica corpul e una din
obsesiile secolului nostru, ntretinut de beauty-shop-uri, de un ntreg univers cosmetic la
discretia consumatorului dornic s-si ascund defectele, sau s capete un nou look.
Cheltuim din ce n ce mai mult pe haine care sa ne descopere nu s ne acopere; le
cumprm din motive estetice nu practice. Cum spune designerul Azzedine Alaia O
femieie va cumpara o fusta mini ce are un pret foarte mare doar pentru seductie.
i..pentru ce altceva sunt fcute hainele? La fel a gandit si Jean Paul Gaultier cnd a
adus corsetul de la obiect de lenjerie la hain. Corsetul e un obiect vestimentar cu o mare
putere se seducie folosit pentru a conferi siluetei feminine aspectul de clepsidra, si
pentru a pune toate trasaturile torsului feminin in cea mai buna lumina. corsetul este o
piesa imbatabila de lenjerie intima, un top irezistibil sau partea superioara a unei tinute
de gala ori a rochiei de mireasa. Corsetul este prezent an de an atat in prezentarile de
moda de la Paris si Milano cat si pe strazi, la receptii sau la decernarile premiilor Oscar.
De-a lungul timpului, aceasta controversata piesa vestimentara a imbracat mii de femei in
sute de stiluri iar in prezent, corsetul poate fi considerat simbolul cochetariei feminine.
Tot un simbol al cochetriei i seduciei este fur - urmas al combinezonului purtat
de bunicile noastre, obiect enervant si inutil pentru multe dintre femeile de astazi
obisnuite sa poarte mai mult blugi, furoul avea initial un scop precis: sa faca sa alunece
mai bine hainele, mai putin transparente si mulate decat cele de astazi, scotand in
evidenta silueta feminina.
Azi insa alegem sa purtam un furou mai ales pentru nota sa pregnanta de seductie.
Indispensabil sub hainele transparente, furoul multumeste toate femeile: unele femei
prefera versiunea clasica din matase sau satin si il folosesc si pe post pe camasa de noapte

in ocaziile speciale iar altele aleg stilul parizian mai elaborat, deseori dublat cu sutien,
realizat din materiale tehnice, care se muleaza si sustine. Furoul a devenit o adevarata
revolutie pe piata: intereseaza pe langa marii producatori de lenjerie intima si pe cei mai
faimosi stilisti.
In Statele Unite, celebra marca de lenjerie Victorias Secret intuind tendintele
sezonului a marit numarul modelelor de furouri, iar stilisti precum Donna Karan si Vera
Wang, permanent atente la trenduri, si-au dezvoltat mult colectiile pe baza acestui obiect
de vestimentatie.
Furoul insa poate fi in nenumarate versiuni, cele mai actuale fiind cele sofisticate cu
decolteu si cele transparente, mai sunt si variantele mai scurte cu slip asortat, ornate cu
broderii de dantela si cristale Swarovski.
Ultimele patru decenii de moda trateaza lenjeria intima cu cel mai mare interes,
ducand-o in zona spectacolului si a productiei de lux. Lenjeria constituie, rin excelen,
teritoriul manifestarii seductiei vestimentare, atractia sa fiind potentata de mister si de
relatia intim cu corpul. Azi, cnd toata lumea urmrete cu sufletul la gur defilrile
Victorias Secret, industria underwear cunoate o inflorire fr precedent. Mrci de
renume ca Chantal Thomass, Wonderbra, Agent Provocateur, La Perla sau I.D. Sarrieri au
meritul de a fi investit aceste piese vestimentare, altdat pur funcionale, cu puteri de-a
dreptul miraculoase.
Obiectul vestimentar este azi o unealta cu multiple ntrebuinri. Moda este strategia
cu care seducem sau o simpla metoda de a ramne n atenia societi ce pune mare
accente pe aspectul exterior. Haina este protecie, atracie, pudoare sau dimpotriv,
seducie, lejeritate, elegan, haine este fiecare, haina este reflecie.

Moda actuala este baroca, excesiva, senzuala si impertinenta. Este plina de voluptate si
arabescuri. Suntem departe de avangarde si de asceza lor; suntem luxosi, post-moderni si
mai ales deloc inocenti. Visand la splendorile trecute ale Bizantului, moda isi inventeaza
o noua Varsta de Aur. Ea nu mai are nostalgia timpului pierdut, ci evoca un timp regasit,
in care femeia redevine creatura pretiosa, schimbatoare, voluptuoasa. (Severine JouveGlamour).

Bibliografie
1. Cecilia Caragea - Istoria vestimentatiei europene, Ed. Almanahul
Banatului,Timisoara 1995
2. Thomas Carlyle - Filosofia vestimentatiei, Ed.Institutul European, Bucuresti
1998
3. Willian Thourlby You are what you weaf(Eti ceea ce pori)
4. Timothy D. Wren Seducia.Arta de a cuceri, Ed. tiin i tehnic, Bucureti
1997

5. Fashion Now,Ed. Taschen, Koln 2005

6. Dan Eugen Raiu Arta, comunitate, spaiu pubic. Strategii politice si astetice
ale modernitii, Casa Crii de tiin, Cluj-Napoca 2003
7. Soren Kierkegaard Jurnalul Seductorului Ed. Scripta, 1992