Universitatea de Artă și Design

Cluj-Napoca Specializarea Pedagogia

Artelor Plastice și Decorative
Elaborarea Lucrării de Licență
Titlu:
Viziunea asupra sinelui prin prisma imaginii celuilalt
explorarea portretului și a autoportretului prin fotografie, desen digital și
linogravură

Profesor Coordonator: Istrate Dan

Student: Chertes Cezara-Ioana

 Introducere în concept

Titlul propus pentru proiectul meu de licență este Viziunea asupra sinelui prin prisma
imaginii celuilalt, având subtitlul explorarea portretului și a autoportretului prin fotografie,
desen digital și linogravură.
Prin intermediul proiectului meu de licență, doresc să abordez tema conștientizării
identității proprii prin intermediul relațiilor sociale în contextul contemporan.
De asemenea, vreau sa pun problema definirii estetice a sinelui și a modului în care, doar
uitându-ne la persoanele cele mai apropiate de autor, putem să ne formăm o imagine și o opinie
despre acesta. În ce fel influențează la ora actuală aceste relații sociale deciziile, atât estetice cât
și morale, ale individului? Demersul meu se va concentra pe dilemele legate de definirea estetică
a sinelui într-o epocă ce pare a fi presărată de superficialitate și idealuri preconcepute. Într-o
societate în care normele de frumusețe și valorile sunt adesea dictate de media și presiunile
sociale, este imperativ să explorăm modul în care aceste influențe externe modelează percepția
noastră despre noi înșine și despre ceilalți. Prin intermediul cercetării portretului și
autoportretului, voi examina cum subiectivitatea și interpretarea individuală a identității sunt
modelate și remodelate în cadrul interacțiunilor sociale. Astfel, acest proiect nu doar propune o
analiză artistică, ci și o introspecție profundă în privința felului în care dinamica socială
contemporană influențează atât alegerile estetice, cât și cele morale ale individului.
Motivația mea pentru a adresa aceste întrebări în contextul actual este în primul rând
faptul că trăim într-o eră dominată de interconectivitatea online și diversitatea culturală, acest
fapt având un impact profund asupra modurilor în care tinerii decid să se exprime și să lege
conexiuni mai mult sau mai puțin intime. Mediul urban în care ne desfășurăm activitatea de zi cu
zi, cu toate că ar putea părea la o prima vedere ca fiind conductiv către a interacționa și forma
legături cu mult mai multe persoane decât în trecut, are tendința contrară de a conduce la
sentimente de deconectare față de propria comunitate, generând astfel un sentiment de izolare în
rândul a foarte multor persoane. Acesta poate fi un mediu cu adevărat solicitant pentru psihicul
uman, care, la baza sa a evoluat pentru a trăi în comunități relativ restrânse unde relațiile de
rudenie primează în viața individului. Lipsa sau diluarea importanței a acestor relații în ziua de
astăzi , pe care o putem resimții în acest climat, are tendința de a creea în subconștient un
sentiment de nesiguranță și continuă alertă. Acest lucru ne poate împinge la a ne retrage în
propriul sine pentru a evita interacțiuni nedorite, repetarea acestui comportament creând în noi
obiceiul de a prezenta tendințe antisociale. În majoritatea cazurilor, aceste tendințe nu ajung la un
nivel patologic, însă au un impact profund asupra calității vieții, cu toate că rolul lor este de a fi
un mecanism defensiv.
Tema alienării sociale corelate cu traiul din mediul urban poate avea de multe ori
implicații filosofice, fiind un subiect central în foarte multe studii și lecturi socio-antropologice,
alienarea fiind despicată în toate fațetele sale de către autori importanți. Autori precum Marx -

2
acesta legând-o de industrializare , David Reisman - care vorbește despre conceptul de mulțimea
singuratică în contextul societății de masă, sau Maurice Stein ce atrage atenția asupra declinului
prin care trec comunitățile și impactul acestuia. Având aceste lucruri în vedere, devine evident de
ce sensibilitatea și vulnerabilitatea, calități inerente ale psihicului uman, devin văzute ca
slăbiciuni de care se poate profita. Însă, acestea sunt în opinia mea printre cele mai prețioase
daruri ale omenirii, alături de imaginație, ingeniozitate, dorința de cooperare și nu în ultimul rând
dragostea și grija de care suntem capabili față de aproapele nostru. Pentru a crea lucrări de artă
care sa genereze un sentiment de interconexiune între artist și publicul său , în mod inevitabil
vom accesa aceste calități din noi. Iar dacă dorim să deschidem poarta către dialog, mai ales în
cazul problematicilor controversate sau care pot genera reacții viscerale, este esențial apelul la
empatie.
Am ales ca tematică generală portretul deoarece prin intermediul acestuia, proiectul poate
genera nu doar empatia mai sus menționată, ci și conectare emoțională între privitor și subiectul
prezentat. Odată cu modernitatea, în realizarea portretelor începe să se pună accentul pe captarea
și redarea esenței unice și a caracterului individului, dorindu-se a se da înspre citire mai mult
decât o simplă plăcere estetică. Sunt valorizate astfel tratarea aspectelor precum al trăirilor
interioare individuale într-un moment dat, surprinzând emoții puternice și autentice, indiferent de
natura pozitivă sau negativă a acestora. Astfel, viziunea artistului asupra caracterului uman și a
valorilor morale pe care acesta le posedă începe să se îndepărteze de o viziune dihotomica, iar
problematica acestuia începe să fie tratată în nuanțe de gri, sugerând astfel la nivel iconografic
teoria sociologică ce începe să prindă amploare la nivel societal, anume relativitatea și
subiectivitatea a ceea ce considerăm adevărat, frumos, benefic ș.a.m.d. . Adică pe scurt,
omenirea realizează faptul că realitatea este subiectivă și influențată de convenții, tradiții și
norme sociale, formând la nivel local un habitus ce influențează în mare parte cine este un
individ și cum se comportă și percepe pe sine și pe ceilalți.
Dat fiind cele menționate mai sus, într-o societate în care relațiile interpersonale pot fi
uneori superficiale, acest proiect ar putea încuraja oamenii să reflecteze asupra conexiunilor lor
umane profunde, și ce spun acestea despre propria lor persoană. În termeni colocviali, se spune
că noi ca persoane, suntem suma sau media a celor 5-7 oameni proeminenți în viața noastră
personală. Fie ca știm sau nu, tindem să ne înconjurăm cu indivizi ce reflectă înapoi către noi
propriile valori, atât morale cât și estetice.
Acest fapt este foarte frumos conturat atât în opere beletristice precum Ochiul de
Vladimir Nabokov , cât și în lucrări sociologice și antropologice precum The Social Construction
of Reality: A Treatise in the Sociology of Knowledge de Peter L. Berger și Thomas Luckmann și
The Presentation of Self in Everyday Life, de Erving Goffman.
.Acești autori subliniază faptul că individul, în construirea identității, este puternic
influențat de interacțiunile sociale și de procesele de învățare din cadrul societății în care se
dezvoltă. Această perspectivă completează și întregește povestea identității, aducând în prim-
plan influențele sociologice și antropologice asupra modului în care ne definim și exprimăm
sinele în contextul cultural actual. Aceste opere fac parte din zona mea bibliografică, fiind
lucrările teoretice pe care mă bazez pentru a definii clar termenii cu care voi opera la nivel de

3
concept. Pe scurt, aceste lucrări teoretice explorează modul în care indivizii își construiesc
identitatea în interacțiunea socială și adoptă măști sociale în diferite contexte. Erving Goffman
aduce conceptul de "dramaturgie socială," în timp ce Berger și Luckmann dezvoltă teoria
construcției sociale a realității. Astfel, voi oferii o perspectivă amplă asupra modului în care
identitatea este performativă și construită în relație cu societatea sau habitusul.
În "Ochiul" de Vladimir Nabokov, personajul principal, Smurov, oferă o perspectivă
profund subiectivă asupra lumii din jurul său. Deși in mod caracteristic literaturii ruse, pare să
fie un observator obiectiv, interpretările și percepțiile sale sunt puternic influențate de propriile
emoții și experiențe de viață. Acest lucru este evidențiat prin modul în care Smurov își descrie
interacțiunile cu ceilalți și felul în care își construiește și percepe propria identitate.Un exemplu
concret este momentul în care Smurov reflectă asupra unei întâlniri întâmplătoare cu un trecător
pe stradă. Acesta interpretează gesturile și expresiile străinului în funcție de starea sa emoțională,
proiectând propriile sale temeri și incertitudini asupra unei persoane despre care nu are nici o
informație concretă în afara superficialității exterioare. Această scenă ilustrează modul în care
perspectiva subiectivă a lui Smurov distorsionează realitatea și influențează percepția sa asupra
celor din jur. Un alt exemplu relevant este prezentat în descrierea relației lui Smurov cu Zina,
femeia pe care acesta o iubește. El percepe fiecare detaliu al comportamentului și fiecare cuvânt
spus în prezența ei ca fiind semnificativ pentru identitatea și intențiile sale. Cu toate acestea, este
evident că interpretările sale sunt adesea influențate de propriile emoții și dorințe, iar realitatea
este distorsionată de filtrul subiectiv al percepției sale, umanizând astfel personajul.
Zina este centrul afecțiunii lui Smurov devenind o sursă majoră de bucurie, dar și
de suferință pentru acesta. Relația lor ilustrează complexitatea sentimentelor umane și modul în
care afecțiunea poate influența percepția și comportamentul într-o relație interpersonală. Ea
deservește drept catalizator pentru explorarea subiectivității și a perceptiei în roman. Modul în
care Smurov o percepe și interpretează comportamentul și cuvintele ei subliniază natura relativă
a realității și a relațiilor interpersonale. Într-o discuție mai amplă despre relațiile interpersonale,
relația dintre Smurov și Zina în "Ochiul" poate fi considerată ca un studiu de caz relevant pentru
înțelegerea complexității și a dinamicii relațiilor umane și felul în care acestea conturează
identitatea individuală. Interacțiunile lui Smurov cu Zina îl determină să se întrebe și să își
examineze propria identitate și locul în lume.
Se poate astfel observa modul în care interacțiunile cu ceilalți pot influența
dezvoltarea personală și autopercepția, acesta fiind principalul pilon al conceptului ce stă la baza
seriei de lucrări pe care o prezint. Prin explorarea dinamicii lor relaționale, cititorii pot observa
cum Smurov jonglează cu diferite aspecte ale sinelui său pentru a se adapta și a se integra în
relație, evidențiind astfel natura performativă și construită social a identității umane. Aceste
aspecte a le sinelui cu care Smurov operează sunt teoretizate de către sociologul Erving
Goffman, iar aspectul construcției sociale ale acestora este evidențiat de către Berger și
Luckmann. Prin intermediul celor trei tehnici pe care le abordez, doresc să
creez o reprezentare vizuală asupra felului în care fiecare dintre noi jonglează cu aceste măști
clipă de clipă în funcție de contextul dat. Doresc astfel accentuez faptul că identitatea nu este
statică, ci fluidă, mereu în schimbare și oferind continue posibilități reinterpretare și inovare a
sinelui. Voi detalia importanța și semnificația diferită a fiecărui medium abordat în capitolele ce
urmează, în momentul în care voi aprofunda partea de realizare tehnică a portretelor. Prin această
serie de lucrări urmăresc să aduc în prim-plan nu doar diversitatea modalităților de exprimare a
identității, ci și să evidențieze influențele sociologice și culturale asupra acestui proces complex.
Pentru mine, acest subiect este unul foarte intim, deoarece laitmotivul vieții mele

4
este constituit de către întrebarea cine sunt eu cu adevărat, de fapt?. Cum îi putem înțelege pe
cei din jur, cum putem cunoaște cu adevărat o altă persoană dacă identitatea reală propriului
nostru sine este învăluită în mister, chiar și pentru noi? Dacă privim aspectul etimologic,
termenul de identitate îți are proveniența din latinească idem (la fel) – identitas presupunând
continuitate și asemănare. În limbaj comun, obişnuit prin identitate se înţelege „similar cu”,
„acelaşi”, „aparţinând la” (vezi Iluţ, 1999) - Florentina Scârneci.
Acesta este unul dintre motivele principale pentru care aleg să asociez
imaginea celuilalt cu propria-mi identitate în cadrul acestor lucrări, indivizii pe care am ales să îi
reprezint făcând parte din cercul meu de oameni apropiați, cărora se presupune că le aparțin, cel
puțin parțial. După cum spune și sociologul român Florentina Scârneci-Domnişoru,
când ne referim la identitatea unei ființe umane, ne referim la identitatea socială. Autoarea mai
pune accent pe faptul că relația dintre sine și societate este una dialectică, dezvoltarea sinelui
fiind condiționată de structuri, contexte și înțelesuri preexistente, iar prin interacțiunea cu ceilalți
reușim să modelăm structurile sociale emergente, mai ales în calitate de tineri adulți.
Consider că tema pe care o abordez este una relevantă în contextul social
actual, deoarece după cum spune și R. F. Baumeister, spre deosebire de epocile anterioare,
fațetele ce compun identitatea modernă au devenit mult mai interșanjabile. Spre exemplu ideea
de gen și de identitate sexuală este un subiect ce începe să spargă noțiunile anterioare despre
ceea ce ar trebui să fie o femeie sau un bărbat, iar manifestări ale acestor aspecte personale ce
erau cândva considerate taboo devin acceptate la nivel social. Atât din prisma simplelor
observații personale, cât și din cea a teoriilor socio-antropologice mai sus menționate, femeia
contemporană nu mai este nevoită sa joace roluri prescriptive în vederea performării corecte sau
social acceptabile a feminității. Simpla idee de a fi femeie în contemporaneitate deschide o
polemică acidă în spațiul public actual, mai ales în sfera cultural vestică a Globului. Putem
observa foarte des și în media dezbateri legate de imposibilitatea definirii clare a femeii ,
intrebarea aparent anostă ce este o femeie, cum o definești? declanșând scandaluri la nivel politic.
Citând din dna. sociolog Florentina Scârneci-Domnișoru, Goffman (1961)
explică de ce îi putem anticipa pe ceilalţi prin faptul că societatea este cea care stabileşte felul
în care sunt categorizate persoanele şi ceea ce îi caracterizează, atributele membrilor fiecărei
categorii. Anticipaţiile, mai susţine autorul, sunt transformate în aşteptări normative, în cereri
justificate (iar ele devin conştiente numai atunci când ajungem să ne întrebăm dacă vor fi sau nu
îndeplinite). În “Stigma” Goffman atrage atenţia asupra posibilităţii existenţei unei discrepanţe
între identitatea socială virtuală (ce ar trebui să fie individul conform categoriei din care am
presupus că face parte) şi identitatea socială reală. Dacă apar astfel de discrepanţe, ele
afectează negativ identitatea socială a individului. Unele dintre ele nu sunt reale şi ne fac să
anticipăm greşit evoluţia individului sau să îl reclasificăm dintr-o categorie anticipată într-o
altă categorie.1
Ținând cont de tendința actuală înspre deconstrucția conceptuală a oricărei
categorii umane a cărei identitate poate fi percepută extern, anticipațiile menționate mai sus pot
deveni oarecum problematice. Acele așteptări normative impuse ambelor genuri de-o potrivă,
încep să se dizolve, mai ales în rândul persoanelor tinere din medii urbane. De asemenea așa-
numitele cereri justificate menționate de către autor sunt de asemenea chestionate și puse sub
semnul îndoielii.
Din punct de vedere artistic Cindy Sherman surprinde într-un mod

1 (Florentina Scârneci-Domnișoru, Introducere în sociologia identității, Editura Universităţii

Transilvania din Braşov 2009 , pag. 56-57)

5
extraordinar de clar aceste lucruri, abordând de-a lungul carierei sale fiecare aspect mai sus
menționat. Artista este o puternică influență în cadrul propriei mele cercetări, urmând a fi
discutat în următorul capitol pe larg impactul pe care aceasta, printre alții, îl are atât asupra mea
cât și în cadrul lumii artei. Spre exemplu, presupusa datorie morala de a procreea
dispare, fiind înlocuită cu discuții în forul public despre suprapopularea la nivel global, însă
concomitent apar îngrijorări cu privire la o populație îmbătrânită, această problemă fiind
prevalentă la nivelul celor mai dezvoltate state. Regăsim în vârful listei țări precum Monaco,
Japonia și Italia. Privind problema astfel, putem rămâne foarte contrariați, însă un lucru e cert,
trăim timpuri interesante. Cu toate că este un subiect secundar
discuției despre femei și feminitate în contextul actual, se ridică concomitent și problema
definirii și a redefinirii masculinității. În accepțiunea feministă din al doilea și al treilea val al
acestui curent intelectual și mișcări sociale, patriarhia/ sistemul patriarhal este o forță opresivă
nu doar din prisma dorinței de subjugare a femininului. Acest aranjament social este acuzat în
mod foarte justificat consider eu, de perpetuarea unei masculinități toxice, acest concept
incluzând aspecte hegemonice ale masculinului care sunt distructive din punct de vedere social.
Printre aceste aspecte putem regăsii atitudini misogine, homofobe, și tendințe de lăcomie și
dominație prin apel la violență. Aceste tendințe nu doar creează lucruri precum tați absenți
emoțional sau abuz domestic la nivel micro, însă dacă privim mai amplu problema, putem
concluziona că este și una dintre principalelor surse a disputelor teritoriale ce rezultă în războaie,
care desigur atrag după sine orori inimaginabile omului de rând ce trăiește o viață relativ liniștită.
De asemenea
preconcepțiile generate de masculinitatea toxică afectează bărbații la nivel emoțional foarte
profund. Până de curând, băieții erau socializați încă din copilărie să fie stoici, să își ascundă
durerile și trăirile interne pentru a creea impresia de stabilitate și putere. Din păcate, realitatea
statistică ne spune că acest fapt duce însă la o rată foarte mare de reușită în tentativele de suicid
în cele mai negre cazuri , și generează izolare și singurătate în rândul acestora. O altă consecință
naturală fiind o slabă dezvoltare a inteligenței emoționale, dificultate în gestionarea emoțiilor
complexe factor ce contribuie la perceputa diviziune dintre sexe. Consider că,
această diviziune psihologică este una artificial creată, în anumite contexte fiind politizată și
devenind un mijloc de control al maselor, prin urmărirea dizolvării sentimentului de
camaraderie, de unitate, de complementare și de relaționare a persoanelor de sexe opuse. Sigur,
diferențe de gen există, nu aceasta este dezbaterea, însă aceste diferențe nu ar trebui să stea in
calea relațiilor platonice sau a iubirii de orice fel. Dacă
ne îndreptăm privirea către un alt factor major ce contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea
identității unui individ, este imperios să luăm în calcul și sfera spirituală sau religioasă la care
acesta subscrie. Desigur, deoarece orice sabie are două tăișuri, acest aspect poate stârnii foarte
usor controverse și neînțelegeri, contribuind la o altă profundă diviziune socială. Nu doresc să
minimizez actele violente de orice natură, comise sub stindardul oricărei religii pe care am putea
să o analizăm. Însă în mod primar, acestea ar avea defapt scopuri înălțătoare, urmărind
inocularea de idealuri și valori morale ce să deservească nu doar ascensiunii individului pe plan
sufletesc și intelectual, ci având un rol primar în formarea comunităților și a sprijinirii membrilor
vulnerabili din interiorul acestora. Democratizarea accesului la
informație are consecințe foarte puternice asupra acestui aspect. Descentralizarea și facilitarea
accesului la texte de natură spirituală,pe care era internetului o face posibilă are prea multe
ramificații pentru a fi acoperită în acest text. Consider însă necesară menționarea acestui fapt,
chiar dacă în mod concis, în contextul discuției despre identitate. Tendința pe care o constat la

6
nivelul cercului de apropiați- subiectul vizual al acestei cercetări, este una de liberalizare a
credo-urilor. Diversitatea de opinii este de asemenea în continuă expansiune, iar amploarea
diverselor culte obscure răsărite peste noapte nu este ceva de ignorat dacă pretindem că suntem
persoane ce doresc să capteze și înțeleagă climatul în care ne aflăm.
Am constatat
de asemenea faptul că atitudinea de diy (do it yourself) când vine vorba de conturarea unei
înclinații spirituale este prevalentă în rândul a foarte multor tineri ce prezintă la modul general
interes pentru preocupări intelectuale. În călătoria mea personală pe aceste meleaguri am intrat
mereu cu mintea și inima deschise de fiecare dată când am abordat cercetarea acestui subiect,
indiferent de cultura originară din care provin respectivele culte religioase.
Cercetând atât
texte spirituale din sfera ocultă cât și texte religioase ce stau la baza unor credințe de masă,
sondând diverse conferințe, seminarii, sau prelegeri susținute de diverși lideri spirituali și
participând la diverse adunări cu tematică spirituală - atât restrânse cât și ample, am tras câteva
concluzii simple. Nu pretind că acestea ar fi universal valabile sau debordând de vreo
înțelepciune aparte, însă stau la baza a ceea ce mă definește ca artist, individ, și persoană în
societate. Am descoperit însă un factor unificator în tot ceea ce am studiat până acum, anume că,
la nivel general iubirea este considerată drept cea mai înaltă valoare morală, iar descoperirea
multitudinii de moduri în care aceasta se exprimă devine un scop al vieții în sine. Indiferent dacă
facem referire la personaje precum sf. Ioan Scărarul, mistic creștin de sec. VII, ce plasează
iubirea pe cea mai de sus treaptă a scării către rai, fie că ascultăm diverși lideri ale mișcărilor
new age ce propagă etalonul love and light, fie că ne îndreptăm urechea către est urmărind
persoane precum Sadhguru sau Dalai Lama , concluzia finală este că iubirea este cel mai de preț
și important lucru, indiferent cine ridică această problemă. Personal consider de o importanță
deosebită incorporarea țelului de a întrupa și disemina tot ceea ce oferă iubirea agape, atât cât
este uman posibil. Această noțiune despre iubire are pentru mine un întreg amalgam de
înțelesuri, mai mult sau mai puțin verbalizabile însă consider două dintre ele ca fiind cruciale .În
primul rând în sensul folosit de grecii antici, anume a iubi pe cineva nu din considerente
pasionale și fără tendințe de atașament posesiv ci aspiră a fi o iubire rațională care ține în primul
rând cont de caracteristicile celui iubit. Al doilea sens cu o egală importanță personală, este acela
ce l-am regasit în contextul iudaismului, mai precis al aspectului kabbalistic al acestei credințe,
citind Attaining the Worlds Beyond de către rabinul Michael Laitman. În cadrul acestui text
autorul subliniază faptul că scânteia divină ce animează și umanizează inima de piatră a omului
este iubirea universală, de tip agape.

7
Capitolul 7 : Bibliografie
1. The Social Construction of Reality: A Treatise in the Sociology of Knowledge, Peter L.
Berger and Thomas Luckmann
2. The Presentation of Self in Everyday Life, Erving Goffman
3. Habitus and Social Research, Pierre Bourdieu
4. Body Language in the Prints of Käthe Kollwitz, E Schonfield 2018
5. The Modern Woodcut Movement and Ai Weiwei: Chinese Traditions Reinterpreted for
Social and Political Messages, Elliott Jenkins
6. Ochiul, Vladimir Nabokov
7. Parts,Lee, Nikki S. PowerHouse Books, 2002.
8. Cindy Sherman: The Complete Untitled Film Stills, Sherman, Cindy The Museum of
Modern Art, 2003.
9. Odd Nerdrum: Storyteller and Self-Revealer, Nerdrum, Odd, Kagge Forlag, 1994
10. Theories and Documents of Contemporary Art: A Sourcebook of Artists' Writings, Stiles,
Kristine, and Selz, Peter,University of California Press, 1996.
11. Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, Butler, Judith Routledge,
1990.
12. Body Art/Performing the Subject, Jones, Amelia University of Minnesota Press, 1998.

8
 13. On Urban Alienations and Anomie: Powerlessness and Social Isolationb

Claude S. Fischer American Sociological Review Vol. 38, No. 3 (Jun., 1973), pp. 311-
326 (16 pages)
14. Florentina Scârneci INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂŢII Editura
Universităţii Transilvania din Braşov 2009