Stoleru Ionela Daniela, gr.

13, seria B, MD II

Comunicarea medic dentist- copil

De-a lungul carierei, un medic dentist se va afla de multe ori în situaţia de a trata
un pacient copil şi este foarte important că abordarea să fie
una potrivită pentru a asigura eficienţa tratamentului.
Copilul se poate prezenta la cabinetul dentar încă de la
vârstă de 6 luni, după ce începe erupţia primului
dintitsor, şi este chiar recomandat că prima vizită la
stomatolog să se facă cel târziu la vârstă de un an, mai
ales că în ultimii ani incidenţa cariei de biberon a crescut
semnificativ.
Stomatologia pentru copii nu are proceduri
stomatologice atât de dierite de cele pentru adulți, însă nu
orice doctor stomatolog practică stomatologia pentru copii,
deorece este nevoie de foarte multa răbdare și de comunicare în relația cu micutul pacient.
Obișnuirea copilului cu pedodontul trebuie începută cât mai devreme. De aceea medicul
dentist pentru copii este pregătit și are ’’jucăriile’’ necesare pentru a face plăcută fiecare vizită
la clinica stomatologică. Informațiile pe care vi le transmite un stomatolog pedodont  –
stomatologie copii - sunt foarte importante și ajută la o evoluție sănătoasă a stării de sănătate
oro-dentare a copilului dumneavoastra.
Managementul durerii: un prim pas este ca medicul stomatolog, asistenta şi părintele/părinţii
să formeze o echipa care să colaboreze pentru a reduce anxietatea copilului care este mult mai
accentuată ca cea a adultului.
Este dovedit faptul că cei sub patru ani sunt foarte sensibili la stimulii dureroşi, plus că la
această vârstă copiii nu disting durerea de simpla senzaţie de presiune, şi la cea mai mică
atingere a medicului, aceştia vor riposta, iar tratamentul va fi îngreunat sau chiar întrerupt. La
vârste fragede, comunicarea copiilor nu este foarte bine dezvoltată, de aceea ne vom ghida
după indicatori ai durerii, cum ar fi expresia facială, plânsul, mişcările corpului. Încă dinaintea
poziţionării pe scaun, această vizită la dentist trebuie văzută de copil ca un joc, o curiozitate, o
plăcere, unde rolul cel mai important îl au părinţii care ar trebui să-l pregătească de pe drum,
dar şi ambientul cabinetului, atitudinea cadrelor medicale.
Pentru îmbunătăţirea comunicării cu cei mici, psihologii au elaborat mai
multe tehnici.
Tehnica tell-show-do (explică-arată-execută) este foarte populară printre
medicii pedodonti şi implică iniţial, explicaţii cu privire la procedura (tell),
demonstraţia acesteia într-un mod cât mai facil şi mai plăcut (show), apoi
efectuarea tratamentului propriu zis (do). Obiectivul acestei metode
este de a familiariza copilul cu diferite aspecte ale vizitei sale la
stomatolog. Prin comunicarea non-verbală, postura,
expresia facială, limbajul trupului, contactul vizual,
toate împreună trebuie să denote o atitudine
prietenoasă, copilul nu trebuie să perceapă medicul ca un inamic, pentru că nu ar face decât să
accentueze anxietatea şi să nu revină, sau mai rău, să asocieze asceasta prima experienţă cu
atmosfera în general în cabinet şi să se transforme într-o teamă cronică. Controlul vocei
reprezintă folosirea unor tonuri diferite a medicului în funcţie de ce vrea să transmită şi se
aplică atunci când se doreşte captarearea atentiei, îmbunătăţirea comunicării din cadrul relaţiei
medic-pacient.Pe tot parcursul tratamentului, stomatologul trebuie să ofere un feedback
pozitiv, să încurajeze şi mai ales să laude atitudinea copilului care va stă liniştit.
Stoleru Ionela Daniela, gr.13, seria B, MD II

O tehnică foarte bine cunoscută este distragerea atenţiei copilului de la tratamentul dentar,
practic acesta ar trebui să uite că se află pe scaunul de la unit. În vederea aceasta, se foloseşte
televizorul setat pe programe cu desene animate, zgomote de fundal care să le capteze atenţia
(radio, casete cu poveşti), înveselirea ambientului cu postere, desene, picturi intens colorate,
jucării, chiar se poate recomandă că halatul să aibă imprimeuri vesele, colorate, cu personaje
populare în rândul copiilor.
Dacă medicul consideră că toate aceste tehnici nu vor fi efective, există
opţiunea inhalosedarii, că ultimă posibilitate.
La finele tratamentului, părinţii trebuie informaţi, conştientizaţi asupra rolului lor în sănătatea
orală a copilului. Trebuie masată gingia pentru a stimula erupţia şi a calmă senzaţia de
mâncărime şi durere, iar după erupţia primilor dinţişori pe arcadă, trebuie realizat periaj zilnic
cu periuţe de consistentă moale, pentru a nu avea efect traumatic; pastă de dinţi va fi fără fluor
pentru copiii sub 6 ani (poate determina fluoroză dentară), în cantităţi mici deoarece aceasta
va fi în cea mai mare proporţie înghiţită.
Sănătatea orală deficitară de la vârste mici va avea un impact negativ asupra dentitiei
permanente aşa că rolul părintelui, instruit corect de medicul stomatolog, va juca un rol
important şi trebuie tratat cu seriozitate.