Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Administratorul special
2
Legea prevede că în situaţia în care adunarea asociaţilor/acţionarilor convocată
corespunzător nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de
administrare, dacă acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii sunt
decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator
special. Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor
prevăzute la art. 46 şi a celor reglementate de art. 79 şi 80, debitorul va fi reprezentat de un
curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii
la data deschiderii procedurii. Desemnarea curatorului se face de către judecătorul-sindic. În
cazul în care ulterior adunarea asociaţilor/acţionarilor alege un administrator special, acesta
va prelua procedura în stadiul în care se găseşte la data desemnării.
Se reţine că administratorul special nu este reprezentantul debitorului în insolvenţă ci
este reprezentantul asociaţilor/acţionarilor debitorului. Se recunosc trei tipuri de atribuţii
conferite de Legea nr. 85/2006 acestuia[6]: cea de reprezentant legal al debitorului când
acesta îşi păstrează dreptul de administrare a averii; reprezintă în procedură interesele
asociaţilor sau acţionarilor debitorului şi respectiv, exercită anumite drepturi ale debitorului –
formulează contestaţii, participă la judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase,
primeşte pentru debitor acte din procedură – raportul final, bilanţul, notificarea de închidere a
procedurii.
Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvența a menținut
administratorul special ca și participant în procedura insolvenței și a încercat să
îmbunătățească dispozițiile ce au legătură cu acesta.
Conform art. 5 pct. 4. “este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea
generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte
interesele în procedură şi, atunci când debitorului i se permite să își administreze activitatea,
să efectueze, în numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare.”
Definițía actuală este mai clară. Se precizează că administrator special poate fi atât o
persoană fizică cât și o persoană juridică. Aceasta este desemnată de adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului. Se acoperă în acest mod toate tipurile de
societăți. Se delimitează atribuțiile acestei persoane în funcție de ridicarea sau nu a dreptului
de administrare.
Art. 56 stabilește atribuțiile administratorului special în cadrul procedurii insolvenței:
„a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art.
84 şi la art. 117 – 122 ( acțiunile în anularea actelor frauduloase);
b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
3
c)propune un plan de reorganizare;
d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după
confirmarea planului, doar în situaţia în care nu s-a ridicat debitorului dreptul de
administrare;
e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi
situaţia financiară de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea
obiecţiunilor şi aprobarea raportului;
f) primeşte notificarea închiderii procedurii.
(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul
administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.”
Problema plății administratorului special a suscitat dezbateri în practica judiciară și în
comisia de specialitate. S-a susținut fie că este o cheltuială a procedurii și deci
administratorul special trebuie plătit din averea debitorului, fie că este o sumă ce trebuie
suportată de acționari/asociați deoarece acestora le profită activitatea administratorului
special. Prin legea nouă s-a lămurit acest aspect. Art. 52 dispune că după deschiderea
procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului va desemna
administratorul special pe cheltuiala acestora.
Art. 53 nu aduce elemente de noutate în reglementarea convocării adunării generale și
a sancțiunii nedesemnării unui administrator special. Astfel: “(1) Adunarea generală a
acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul
judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului special, în termen de
maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de către administratorul
judiciar/lichidatorul provizoriu.
(2) Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar,
după caz. Dacă adunarea asociaţilor/acţionarilor, convocată potrivit alin. (1), nu desemnează
un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a
fost deja ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile
recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator special.
(3) Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute
la art. 84 şi la art. 117 – 122 debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre
organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii procedurii.
Desemnarea se va face de către judecătorul-sindic în camera de consiliu şi fără citarea
părţilor. În cazul în care ulterior adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor alege un
4
administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găseşte la data
desemnării.”
Potrivit dispozițiilor art. 54 „Mandatul administratorilor statutari încetează de la data
ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special.
Încetarea mandatului impune obligaţia predării gestiunii.”
O perioadă importantă din punct de vedere a posibilității redresării activității debitorului și
întocmirii unui plan de reorganizare, dar și pentru conservarea averii debitorului în situația în
care acesta va intra în faliment este perioada de observație. Art. 87 reglementează modul de
exercitare a activității în această perioadă pe care legea nouă o limitează la 1 an. „(1) În
perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi
poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de
exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de
reorganizare, în sensul art. 67, alin. (1) lit. g), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare.
(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile prevăzute la alin. (1) vor putea fi
autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va
convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii
administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. În cazul
în care o anumită operaţiune care excede activitatea curentă este recomandată de către
administratorul judiciar, iar propunerea este aprobată de către comitetul creditorilor, aceasta
va fi îndeplinită obligatoriu de administratorul special. În cazul în care activitatea este
condusă de către administratorul judiciar, operaţiunea va fi efectuată de către acesta cu
aprobarea comitetului creditorilor, fără a fi necesară cererea administratorului special.”
Legea instituie o formă de răspundere a administratorului special pentru încălcarea
acestor prevederi. Este o dispoziție rezultată din dificultatea responsabilizării acestuia în
procedură.
Astfel, art. 84 prevede: “(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate
de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi
plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.
(2) Administratorul special desemnat într-o procedură de insolvenţă răspunde pentru
încălcarea dispoziţiilor art. 87, judecătorul- sindic, la cererea administratorului judiciar, a
adunării creditorilor, formulată de președintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor
5
desemnat de aceasta, sau la cererea creditorului ce deține 50% din valoarea creanțelor înscrise
la masa credală, putând dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către
administratorul special, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele
sau operaţiunile astfel desfăşurate.
(3) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligaţi/obligat să
întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate
după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora, precum şi a datelor de
identificare a cocontractanţilor.”
Deci pe lângă sancțiunea nulității actelor, operațiunilor, plăților efectuate fără
respectarea cerințelor legii, care se regăsește și în actuala reglementare s-a introdus și o formă
de răspundere patrimonială personală pentru administratorul special. Acesta poate fi obligat
să suporte prejudiciul produs prin încălcarea limitărilor prevăzute de actul normativ.
În cazul administratorului special se poate pune problema și a rezolvării unor aspecte
de drept internaţional privat atunci când asociaţi/acţionari ai debitoarei sunt cetăţeni sau
persoane juridice străine. Aceștia vor avea aceleași drepturi și obligații ca și persoanele de
cetățenie/naționalitate română în procedura insolvenței deschisă în România.
6
Bibliografie:
1. http://e-juridic.manager.ro/articole/administratorul-special-codul-insolventei-
2013-13109.html
2. http://chinsolvency.ro/administratorul-special-in-procedura-insolventei/
3. Manual de Bune Practici în Insolvenţă, Programul Phare 2002, p. 32
4. Gh. Piperea – „Instituţia administratorului special în procedurile de
insolvenţă” în Revista Phoenix nr. 25, iulie-septembrie 2008, pag. 5-9.
5. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2014/cd090_14.pdf -Legea privind
procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă